NOTĂ PRIVIND ANALIZA
EFORTURILOR DE MODERNIZARE A
SECTORULUI DE CERCETARE ÎN
MAI MULTE ȚĂRI
Iulie 2023
1
Clauză de limitare a responsabilității
Această lucrare este un produs al personalului Băncii Mondiale. Constatările, interpretarea și
concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod obligatoriu părerile Directorilor
Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le reprezintă. Banca Mondială
nu garantează acuratețea datelor incluse în această lucrare și nu își asumă responsabilitatea
pentru eventualele erori, omisiuni sau discrepanțe la nivel de informație și nicio răspundere
cu privire la utilizarea sau neutilizarea informațiilor, metodelor, proceselor sau concluziilor
prezentate. Limitele, culorile, denumirile și alte informații indicate pe orice hartă din această
lucrare nu implică nicio opinie din partea Băncii Mondiale cu privire la statutul juridic al oricărui
teritoriu sau la susținerea sau acceptarea limitelor respective. Prezentul raport nu reprezintă
neapărat poziția Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Declarație privind drepturile de autor
Materialele din această publicație sunt protejate de drepturi de autor. Copierea și/sau
transmiterea unor părți din această lucrare fără permisiune poate reprezenta o încălcare a
legislației aplicabile.
Pentru a obține permisiunea de a fotocopia sau de a retipări orice parte din această lucrare,
trimiteți o cerere cu informații complete la: (i) Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării din
România, strada Mendeleev nr. 21-25, cod poștal 010362, București, România sau (ii) Grupul
Băncii Mondiale România (strada Vasile Lascăr nr. 31, etaj 6, sector 2, București, România).
Acest raport a fost livrat în cadrul Acordului de prestări servicii de asistență tehnică
rambursabile privind modernizarea cercetării în România: Îmbunătățirea calității și relevanței
sectorului de cercetare, semnat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID) din
România cu Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare la 3 decembrie 2022.
Raportul corespunde Livrabilului 2: Notă privind analiza eforturilor de modernizare a sectorului
de cercetare în mai multe țări și prezentări de exemple din acordul menționat mai sus.
2
Cuprins
Mulțumiri .............................................................................................................................. 6
Acronime și abrevieri............................................................................................................ 7
Sumar executiv .................................................................................................................... 9
1. Introducere ..................................................................................................................... 19
2. Prezentare pe scurt a peisajului sectorului de cercetare în țările selectate pentru analiză26
2.1 Selectarea țărilor .................................................................................................... 26
2.2 Scurtă prezentare a sectorului de cercetare în țările selectate................................ 27
2.2.1 Țări aspiraționale ........................................................................................... 28
2.2.2 Țările de comparație ...................................................................................... 30
3. Tendințe și reforme în sectorul public de cercetare ........................................................ 33
3.1 Guvernanța sectorului de cercetare ........................................................................ 33
3.1.1 Finanțarea IPC-urilor ..................................................................................... 35
3.1.2 Monitorizare și evaluare ................................................................................. 39
3.1.3 Autonomia instituțională ................................................................................. 40
3.1.4 Comasarea și coordonarea IPC-urilor ............................................................ 43
3.1.5 IPC-urile în strategiile naționale de C&I ......................................................... 45
3.1.6 Participarea părților interesate ....................................................................... 47
3.2 Transferul de cunoștințe și tehnologie .................................................................... 49
3.2.1 Aspecte legislative legate de TCT.................................................................. 50
3.2.2 Rolul în dezvoltare al OTT-urilor .................................................................... 51
3.2.3 Crearea de spin-off-uri ................................................................................... 53
3.2.4 TCT în politicile naționale .............................................................................. 56
3.2.5 Colaborarea dintre IPC-uri și industrie ........................................................... 58
3.3 Resurse umane în C&D.......................................................................................... 60
3.3.1 Reforme la nivelul sistemelor de evaluare a cercetătorilor ............................. 62
3.3.2 Carierele cercetătorilor .................................................................................. 64
3.3.3 Cercetătorii aflați la începutul carierei ............................................................ 65
3.3.4 Mobilitatea cercetătorilor ................................................................................ 66
3.4 Internaționalizarea IPC-Iurilor ................................................................................. 68
3.4.1 Diaspora științifică ......................................................................................... 70
3.5 Folosirea infrastructurii de cercetare....................................................................... 71
4. Concluzii și informații principale ..................................................................................... 78
Referințe ............................................................................................................................ 82
Anexa 1. Selectarea țărilor pentru analiza privind mai multe țări ........................................ 91
Anexa 2. Glosar ................................................................................................................. 96
3
Listă de figuri
Figura 1 Procentul de cheltuieli cu C&D din PIB și PIB pe cap de locuitor pentru un grup de
țări, în 2000 și 2019 ..................................................................................................... 21
Figura 2 Intensitatea C&D publice și PIB pe cap de locuitor ................................................ 22
Figura 3 Actorii din elicea cvadruplă și interacțiunile dintre aceștia ..................................... 23
Figura 4 Analiza de cluster pentru țările din UE................................................................... 26
Figura 5 PIB pe cap de locuitor (paritatea la puterea de cumpărare (PPP)), 2017, dolari) ... 27
Figura 6 Indicele sintetic al inovării din Tabloul de bord european privind inovarea ............ 27
Figura 7 Factori care determină succesul în TCT ................................................................ 50
Figura 8 Strategii pentru îmbunătățirea TCT și comercializarea cercetării publice ............... 51
Figura 9 Cercetători / o mie de locuri de muncă .................................................................. 61
Figura 10 Publicații științifice internaționale în colaborare la un milion de locuitori .............. 70
Figura 11 Cheltuieli brute cu C&D, în funcție de cheltuielile de capital (2015 dolari SUA -
Prețuri constante și PPP) ............................................................................................ 72
Figura 12 Analiza de tip cluster pentru țările din UE ............................................................ 92
Listă de casete
Caseta 1 Rezumatul studiilor privind efectul cercetării din sectorul public asupra inovării ... 20
Caseta 2 Reforma sistemului de finanțare în Țările de Jos ................................................. 36
Caseta 3 Indicatori și exemple de abordări bazate pe evaluarea colegială și abordări bazate
pe formule ................................................................................................................... 37
Caseta 4 Contractul de performanță pe perioada 2019-2023 dintre guvernul francez și Inria
.................................................................................................................................... 39
Caseta 5 Evaluarea performanței în cercetare și finanțarea în funcție de performanță în
Republica Cehă ........................................................................................................... 40
Caseta 6 Exemple de fuzionări de IPC-uri din Finlanda și Franța ........................................ 43
Caseta 7 Bune practici privind structurile de guvernanță în CDI: cazul VTT ........................ 49
Caseta 8 Companiile de accelerare a transferului tehnologic din Franța ............................. 52
Caseta 9 Exemple de transformare a TCT de la IPC-uri în țările aspiraționale .................... 55
Caseta 10 Exemple de instrumente de colaborare între sectorul de cercetare și industrie în
țările aspiraționale și în țările de comparație ................................................................ 59
Caseta 11 Călătoria către Excelență în Resurse Umane în Cercetare a Laboratorului
Național de Energie și Geologie din Portugalia............................................................ 62
Caseta 12 Reforme în domeniul evaluării carierei de cercetător din Finlanda, Țările de Jos și
Polonia ........................................................................................................................ 63
Caseta 13 Exemple de programe în sprijinul cercetătorilor la început de carieră ................. 66
Caseta 14 Principalele instituții pentru internaționalizarea C&I în Finlanda ......................... 69
Caseta 15 Czexpats in Science Caseta .............................................................................. 71
Caseta 16 Abordări pentru a evita redundanța în propunerile de infrastructură de cercetare
nouă ............................................................................................................................ 73
Caseta 17 Cazul Biocenter Finland în gestionarea de infrastructură de cercetare............... 75
Caseta 18 Cazul INRAE - optimizarea bazei de utilizatori ................................................... 76
Listă de tabele
Tabelul 1 Indicatori cheie privind sectorul de cercetare în țările selectate ........................... 27
Tabelul 2 Caracteristici comune ale guvernanței sistemului de cercetare în țările membre ale
OCDE.......................................................................................................................... 34
Tabelul 3 Sisteme de finanțare pentru IPC-uri și IIS-uri în țările selectate ........................... 35
Tabelul 4 Autonomia IPC-urilor în țările selectate................................................................ 40
Tabelul 5 Numărul de IPC-uri și IIS-uri și activități de fuziuni și achiziții identificate în țările
selectate în perioada 2000 – 2016 .............................................................................. 44
4
Tabelul 6 Organizațiile care răspund de stabilirea priorităților, finanțare și evaluarea IPC-
urilor și IIS-urilor în țările selectate .............................................................................. 45
Tabelul 7 Rezumat al politicilor publice generale care sprijină IPC-urile .............................. 46
Tabelul 8 Principalele caracteristici ale diferitelor tipuri de finanțare de la guvern pentru spin-
off-urile publice de cercetare ....................................................................................... 54
Tabelul 9 Reforme și nevoi în materie de TCT în țările selectate ........................................ 56
Tabelul 10 Numărul de premii Excelență în Resurse Umane în Cercetare .......................... 61
Tabelul 11 Blocaje și bune practici aferente diferitelor etape ale carierei de cercetător ....... 65
Tabelul 12 Numărul de Jaloane ESFRI și Proiecte ESFRI în țările analizate ....................... 74
Tabelul 13 Statistici descriptive ........................................................................................... 91
Tabelul 14 Matricea de încărcare a factorilor ...................................................................... 93
Tabelul 15 Scoruri pe factori ............................................................................................... 94
5
Mulțumiri
Acest raport face parte din acordul de servicii de asistență tehnică rambursabile (SATR)
încheiat între Banca Mondială (BM) și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID) din
România privind Modernizarea cercetării în România: Îmbunătățirea calității și relevanței
sectorului de cercetare, condus de Natasha Kapil (specialist senior în sectorul privat) și Łukasz
Marć (economist senior). Raportul a fost scris de Sirin Elci, Erol Taymaz și Manuel Ricardo
Galindo Moreno, cu contribuții valoroase furnizate de Esin Yoruk-Mikhailov și Berke T. Ozsoy.
Ilias Skamnelos, Anna Akhalkatsi și Gallina Andronova Vincelette au asigurat conducerea și
îndrumarea generală în cadrul proiectului. Îi mulțumim lui Aarre Laakso pentru editarea acestui
raport. Marcin Piątkowski (economist principal) și Todor Milchevski (specialist senior în
sectorul privat) au oferit comentarii și feedback valoros.
De asemenea, le mulțumim sincer colegilor noștri de la MCID pentru cooperarea lor valoroasă,
în special Ramonei Moldovan (secretar general adjunct, MCID) și lui Antonio Rădoi (directorul
Unității de implementare a Instrumentului de Sprijin pentru Politici, MCID) pentru dedicarea și
colaborarea permanentă.
6
Acronime și abrevieri
AICEP Agenția de Investiții și Comerț Global a Portugaliei
AKTOP Asociația Organizațiilor și Profesioniștilor în Transferul de Cunoștințe
ANI Agenția Națională de Inovare
ANR Agenția Națională de Cercetare din Franța
C&D Cercetare şi dezvoltare
C&I Cercetare și inovare
CBCD Cheltuieli brute cu cercetarea și dezvoltarea
CE Comisia Europeană
CNRS Centrul Național de Cercetare Științifică
CoLABs Laboratoare colaborative
COP Contract bazat pe obiective și performanță
COST Cooperare europeană în știință și tehnologie
DPI Drepturi de proprietate intelectuală
EAB Consiliul Consultativ de Excelență
EPIC Instituție Publică Industrială și Comercială
EPST Instituție Publică de Știință și Tehnologie
ESFRI Forumul strategic european privind infrastructura de cercetare
F&A Fuziuni și achiziții
FCT Fundația pentru Știință și Tehnologie
FTO Libertate de operare
GR Guvernul României
HCERES Consiliul pentru Evaluarea Cercetării și Învățământului Superior
IC Infrastructura de cercetare
IIS Instituție de învățământ superior
INRAE Institutul Național de Cercetare pentru Agricultură, Alimente și Mediu
INRIA Institutul Național de Cercetare pentru Informatică
IPC Institut public de cercetare
IRSTEA Institutul Național de Cercetare în Știință și Tehnologie pentru Mediu și Agricultură
JRC Joint Research Centre
KNAW Academia Regală de Arte și Știință a Țărilor de Jos
KTL Institutul Național de Sănătate Publică
LNEG Laboratorul Național de Energie și Geologie
MEC Ministerul Educației și Culturii
MSP Mecanismul de Sprijin pentru Politici
NWO Consiliul Olandez de Cercetare
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
ODD Obiectiv de dezvoltare durabilă
OTT Oficii de transfer tehnologic
PCT Tratatul de cooperare în materie de brevete
PE Parlamentul European
PI Proprietate intelectuală
PIB Produs intern brut
7
PNRR Planul Național de Redresare și Reziliență
PPC Paritatea puterii de cumpărare
RU Resurse umane
SATR Servicii de asistență tehnică rambursabile
SEC Spațiul european de cercetare
SITRA Fondul de Inovare al Finlandei
STAKES Centrul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Bunăstare și Sănătate
TCT Transfer de cunoștințe și tehnologie
TNO Organizația Olandeză pentru Cercetare Științifică Aplicată
TO2 Instituții de cercetare aplicată
UE Uniunea Europeană
UPRO Organizații-umbrelă publice de cercetare
VTT Centrul de Cercetare Tehnică al Finlandei
ZEW Centrul Leibniz pentru Cercetare Economică Europeană
ZonMw Organizația Olandeză pentru Cercetare și Dezvoltare în Sănătate
8
Sumar executiv
Introducere
Din ce în ce mai multe studii demonstrează că cercetarea științifică și inovarea sunt
factori ce determină o bunăstare socială sporită și creștere economică. Cercetarea
publică este o sursă importantă de inovare industrială și productivitate în sectorul privat. 1
Diferențele în ceea ce privește productivitatea totală a factorilor reprezintă aproximativ o
jumătate din diferențele în materie de venit pe cap de locuitor de la o țară la alta (Cirera and
Maloney 2017). Un sector public al cercetării modern și funcțional poate să aibă o contribuție
semnificativă la creșterea productivității, care, la rândul său, duce la creștere economică și
creează beneficii sociale, cum ar fi locuri de muncă mai bune, un mediu mai sigur și o sănătate
mai bună.
Institutele publice de cercetare (IPC) sunt actori esențiali în ecosistemele regionale și
naționale de inovare. Acestea desfășoară activități de cercetare, dezvoltare, inovare și
transfer de cunoștințe și tehnologie, pentru o economie, o societate și un mediu mai bun. Ca
atare, acestea sunt esențiale pentru crearea și difuzarea de cunoștințe și tehnologie pentru a
obține o creștere a productivității și creștere economică. O mare parte din literatura existentă
privind sectorul public de cercetare se concentrează pe reforme atât la nivelul institutelor
publice de cercetare (IPC), cât și la nivelul instituțiilor de învățământ superior, accentul fiind
pe acestea din urmă. Însă în prezentul raport am făcut un efort semnificativ pentru a ne
concentra pe IPC-uri. Cu toate acestea, în anumite aspecte în care informațiile separate
despre IPC-uri sunt deficitare (cum ar fi guvernanța), analizăm IPC-urile și instituțiile de
învățământ superior împreună.
Țările care transferă în mod eficace rezultatele cercetării în economie și în societate au
în comun patru lucruri. În primul rând, ele pun accentul pe excelența în cercetare. În al doilea
rând, depun eforturi concentrate pe activitățile de cercetare. În al treilea rând, promovează
relevanța cercetării prin parteneriate colaborative între instituțiile de cercetare și industrie. În
sfârșit, facilitează o cultură a antreprenoriatului și constituirea unui ecosistem antreprenorial
și de inovare vibrant (Department of Education of the Government of Australia n.d.; Lundequist
and Waxell 2010; OECD 2013).
Țările au investit din ce în ce mai mult în consolidarea și reformarea institutelor lor,
pentru a se asigura că rămân relevante, competitive și inovatoare. Cu un proces de
reformă bine conceput și implementat cu succes, IPC-urile dintr-o țară pot să aibă un efect
semnificativ asupra dezvoltării socioeconomice. Investițiile adecvate și pe termen lung în
excelență și relevanța socială și economică a cercetării, ca urmare a furnizării unor contribuții
de calitate (printre care guvernanță, conducere, capital uman, infrastructură, finanțare, politici
și stimulente la institute), în combinație cu transferul eficace de cunoștințe și tehnologie de la
IPC-uri către industrie stimulează colaborarea între sectorul privat, cercetători și actorii sociali.
Ca urmare, ecosistemul de cercetare și inovare poate contribui la o creștere economică
incluzivă și sustenabilă și la o îmbunătățire a calității vieții. România poate să realizeze o astfel
de creștere profitând mai bine de sectorul său de cercetare și sporind caracterul inovator al
acestuia. Modernizarea sistemului public de cercetare este una din condițiile preliminare
pentru sporirea caracterului inovator al economiei românești.
Însă în ultimele decenii, performanța României în inovare nu a ținut pasul cu creșterea
sa economică rapidă. În ciuda faptului că este una dintre economiile europene cu cea mai
rapidă dezvoltare, cu creșteri substanțiale ale PIB-ului pe cap de locuitor (World Bank 2023),
sistemul de cercetare și inovare (C&I) al României este în continuare în urma omologilor săi
din Europa. Țara se situează pe ultimul loc între statele membre ale UE la diferiți indicatori
1
Pentru studii mai vechi, a se vedea Adams (1990), Cohen, Nelson și Walsh (2002), Guellec și Van Pottelsberghe de la Potterie
(2004) și Deng et al. (2021); pentru studii recente, Soete, Verspagen și Ziesemer (2020) și Arundel, Athreye și Wunsch-Vincent
(2021).
9
SUMAR EXECUTIV
legați de C&I. Această performanță slabă provine dintr-o serie de factori, printre care investiții
inadecvate în C&I, guvernanță fragmentată, un declin la nivelul capitalului uman, interacțiune
limitată între sectorul public și privat și lipsa capacității de a proiecta și a implementa politici
eficace de sprijin pentru C&I. Pentru a trece la activități economice cu o valoare adăugată mai
mare și care folosesc intensiv cunoștințele, România trebuie să abordeze aceste provocări și
să își revitalizeze peisajul de cercetare și inovare.
Pentru a rezolva problema rămânerii în urmă în ceea ce privește performanța în inovare
în România, Guvernul României (GR) a luat măsuri semnificative pentru modernizar ea
sectorului de cercetare, printre care consolidarea și capacitarea institutelor publice de
cercetare, recunoașterea rolului lor crucial în a obține excelența în cercetare și a
asigura transferul de cunoștințe. Recunoscând nevoia unor reforme cuprinzătoare, GR a
utilizat raportul Mecanismului de Sprijin pentru Politici (PSF) (EC 2022) ca ghid pentru a
identifica îmbunătățirile necesare în ceea ce privește calitatea și performanța sistemului de
C&I. Aceste eforturi sunt implementate prin reforme și investiții țintite, prezentate în Planul
Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Aceste eforturi de modernizare a sectorului
cercetării sunt conduse de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID) și de unitatea
PSF nou înființată la acest minister. Reformele planificate cuprind o serie de aspecte, printre
care sistematizarea guvernanței pentru politicile de cercetare, dezvoltare și inovare,
reformarea cadrului carierei de cercetător, consolidarea legăturilor între sectorul de afaceri și
IPC-uri și sprijinirea integrării organizațiilor de cercetare în Spațiul European de Cercetare.
Aceste reforme sunt completate de noi investiții în centre de competență, centre regionale de
orientare în carieră, sprijin pentru participarea la parteneriate și misiuni în cadrul Orizont
Europa, programe de mentoring și alte tipuri de sprijin pentru dezvoltarea resurselor umane.
Pentru a facilita eforturile de reformă și investiții, autoritățile române au cerut asistență tehnică
pentru a prioritiza, a concepe și a implementa sub formă de pilot reforme și investiții critice,
prin acordul de servicii de asistență tehnică rambursabile (SATR) încheiat de MCID cu Banca
Mondială. Prin realizarea acestor măsuri complexe, România dorește să abordeze provocările
și limitările cu care se confruntă ecosistemul său de cercetare și inovare, pregătind calea către
o performanță mai bună și un grad mai ridicat de inovare în economia țării.
Prezentul raport oferă o analiză a eforturilor întreprinse de șase țări pentru a își
moderniza sectorul public de cercetare, prin observații privind principalele tendințe.
Raportul prezintă bune practici, abordări pentru modernizare și tendințe de reformă acceptate
la nivel internațional în economiile din cadrul Organizației pentru Cooperare Economică și
Dezvoltare (OCDE) și din Uniunea Europeană (UE). De asemenea, oferă exemple, cazuri și
lecții legate de reforme din șase țări selectate prin prisma oportunităților ample de învățare din
diferite contexte. Țările selectate sunt grupate în două categorii: (a) țări aspiraționale -
Finlanda, Franța și Țările de Jos și (b) economii de comparație - Republica Cehă, Polonia și
Portugalia.
Analiza privind mai multe țări
În această secțiune sunt enumerate și descrise pe scurt cinci tendințe identificate în analiza
la nivelul mai multor țări (Secțiunea 1).
TENDINȚA 1: Îmbunătățirea guvernanței prin finanțare în funcție de
performanță, autonomie crescută și comasarea institutelor
IPC-urile își finanțează activitățile prin finanțare publică la nivel de organizație, finanțare
publică competitivă pe proiecte și / sau finanțare privată. Finanțarea la nivel de
organizație poate fi alocată sub formă de finanțare instituțională în bloc sau ca finanțare pentru
cercetare în funcție de performanță. Finanțarea în bloc este alocarea de fonduri publice pentru
activitățile de educație și cercetare-inovare, cu instrucțiuni limitate privind modul în care ar
trebui utilizate acestea. Finanțarea cercetării în funcție de performanță este o abordare folosită
de țări pentru a introduce elemente competitive în alocarea finanțării pe organizații. Finanțarea
10
SUMAR EXECUTIV
competitivă pe proiect se referă la alocarea fondurilor publice prin selecție competitivă unui
grup de cercetare sau unui cercetător anume, pentru o activitate anume de cercetare și
inovare. În mod obișnuit, finanțarea privată derivă din transferul de cunoștințe și tehnologie.
Numărul de state membre ale UE care implementează finanțarea în funcție de
performanță a crescut în ultimele decenii și toate țările aspiraționale folosesc contracte
de performanță. Țările din UE folosesc din ce în ce mai mult contracte de performanță. Cota
de finanțare la nivel de organizație alocată în mod competitiv pe baza unor evaluări de
performanță a crescut în multe state membre. Dintre țările aspiraționale, Finlanda a adoptat
acest sistem de timpuriu, Ministerul Educației și Culturii implementându-l încă din 1994. Țările
de Jos au instituit un mecanism de contract de performanță în anul 2011. Aceste contracte
sunt diferite în celelalte țări din cadrul OCDE în ceea ce privește procentul din bugetul
instituției care este acoperit prin ele, între 7 la sută în Țările de Jos și 100 la sută în Finlanda.
În 2015, Franța a început să implementeze contracte de performanță care nu sunt asociate
cu finanțarea. În schimb, aceste contracte sunt folosite în alocarea internă a resurselor pentru
realizarea rezultatelor socioeconomice necesare și abordarea provocărilor de natură
societală, ele fiind analizate periodic de guvern. De asemenea, și țintele stabilite prin
contractele de performanță variază de la o țară la alta. Unele țări, cum este Franța, necesită
contribuții pentru a aborda provocările socioeconomice și sprijinirea economiei locale, dar și
inovarea în afaceri, astfel că folosesc indicatori relevanți. Alte țări, cum ar fi Finlanda, folosesc
în principal indicatori bazați pe inovare, cum ar fi numărul de brevete depuse, veniturile din
licențierea proprietății intelectuale și a cercetării și dezvoltării bazate pe contract și a cercetării
și dezvoltării finanțate de industrie (C&D) și numărul de spin-off-uri create. Monitorizarea și
evaluarea performanței institutelor este realizată din ce în ce mai mult de entități independente
specializate, cum ar fi Agenția pentru Evaluarea și Acreditarea Învățământului Superior din
Portugalia și Înaltul Consiliu pentru Evaluarea Cercetării și Învățământului Superior din Franța
(OECD 2018a).
În deceniile recente, reformele au dus la creșterea autonomiei instituționale. După 2010,
țările OCDE au extins și mai mult nivelul de autonomie alocat instituțiilor în domenii cum ar fi
alocarea bugetară, recrutarea și promovarea cercetătorilor și relațiile cu industria, inclusiv
crearea de unități de transfer tehnologic, spin-off-uri și parteneriate cu industria (OECD
2018c). Această autonomie este un aspect esențial al guvernanței în sectorul cercetării. Ea
permite institutelor să își adapteze colaborarea cu industria și să ia decizii privind cel mai bun
mod de a își proiecta și implementa strategiile de comercializare a cercetării. De aseme nea,
autonomia este importantă și pentru IPC-uri și alinierea activității acestora cu obiectivele
strategiei naționale de cercetare și inovare și îndeplinirea criteriilor de performanță, dar și
pentru ca ele să ia decizii pentru a își realiza țintele în cel mai eficient mod posibil cu resursele
disponibile. Însă de obicei această autonomie este rezultatul unei progresii istorice treptate.
De exemplu, în Portugalia, Legea privind autonomia universitară, adoptată în 1988, a fost un
pas esențial pentru guvernanța și autonomia instituțiilor de învățământ superior. Pe lângă
„confirmarea autonomiei pedagogice și științifice”, printre altele, legea a transferat
universităților proprietatea asupra clădirilor. În 2005, Ministrul Științelor, Tehnologiei și
Învățământului Superior din Portugalia a cerut OCDE să analizeze sistemul de învățământ
superior. Evaluarea a constatat că „autonomia instituțională și guvernanța instituțională
necesită o revizuire radicală”. În Finlanda, Legea universităților (2009) a crescut autonomia
instituțională a institutelor de învățământ superior, dezvoltând măsurile luate prin Legea
universităților, adoptată în 1997 (OECD 2021).
Comasarea IPC-urilor este un aspect important al guvernanței sectorului de cercetare.
Comasarea asigură utilizarea eficientă și eficace a resurselor publice limitate pentru a crea și
a transfera cunoștințe și tehnologie nouă și permite IPC-urilor să rămână relevante în fața
schimbărilor și cerințelor în schimbare ale economiei și societății. Unele IPC-uri sunt
organizate sub forma unor asociații de institute, cunoscute sub denumirea de Organizații-
umbrelă publice de cercetare, care își stabilesc propria agendă de cercetare și inovare, în
cadrul unor domenii largi ale politicii naționale de cercetare (OECD 2017a). În alte cazuri,
reformele guvernamentale caută să comaseze sau să fuzioneze IPC-urile pentru a obține o
11
SUMAR EXECUTIV
aliniere mai bună a institutelor cu mediul și cu sarcinile lor, a îmbunătăți productivitatea și
eficacitatea și a spori inovarea (OECD 2011).
În contextul IPC-urilor, comasarea are loc prin fuziuni și achiziții (M&A), fi e prin
fuzionarea unor IPC-uri specializate, fie prin absorbirea unor IPC-uri de către
universități. Obiectivul general al fuzionării IPC-urilor este rezolvarea problemei fragmentării,
realizarea masei critice și crearea de complementarități și sinergii. Fuziunile sunt asociate
frecvent cu transformarea unor unități de cercetare din cadrul organizațiilor publice în entități
de cercetare cu o autonomie mai mare, precum și cu circumstanțe în care este necesară
comasarea unor unități de cercetare mai mici, din domenii apropiate, în organizații mai mari
(Heller-Schuh, Lepori, and Neuländtner 2020). În ceea ce privește achiziția IPC-urilor de către
universități, obiectivul principal este acela de a îmbunătăți excelența științifică. Din punctul de
vedere al universității dobânditoare, astfel de achiziții pot să îi consolideze poziția în anumite
domenii, cum ar fi cercetarea aplicată, prin completarea activităților existente. Din punct de
vedere al politicilor publice, ele reduc duplicările și sistematizează guvernanța sistemului de
cercetare (Heller-Schuh, Lepori, and Neuländtner 2020).
Frecvența fuziunilor de IPC-uri a crescut de-a lungul anilor. Între 2000 și 2016 au avut loc
aproape 400 de M&A în sectorul public de cercetare din Europa, care au implicat aproape o
cincime din institute, distribuite geografic în două cincimi din regiunile europene. În această
perioadă, M&A au implicat 353 de IPC-uri și 544 instituții de învățământ superior, cu vârfuri
anuale asociate cu reformele structurale care au dus la numeroase cazuri de restructurare
(Heller-Schuh, Lepori, and Neuländtner 2020). În general, frecvența fuziunilor și achizițiilor în
majoritatea țărilor europene a fost proporțională cu dimensiunea sistemelor publice de
cercetare ale acestor țări. De exemplu, numărul de fuziuni și achiziții a fost ridicat în Franța,
Germania, Regatul Unit și Polonia. Însă și unele țări mici, cum ar fi Belgia, Ungaria, Norvegia
și Danemarca au avut un număr de fuziuni și achiziții mai mare decât se preconiza, ceea ce
sugerează că în aceste țări au avut loc reforme în tot sistemul într e anii 2000–2016 (Heller-
Schuh, Lepori, and Neuländtner 2020). Deși fuziunile și achizițiile sunt prevalente în țările
aspiraționale, în cadrul eforturilor continue ale acestor țări de a îmbunătăți sinergiile, eficiența
și impactul sectorului de cercetare, ar putea fi necesară o dezbatere suplimentară cu privire
la comasare în cadrul sistemelor de cercetare și inovare din țările de comparație și din
România.
TENDINȚA 2: Prioritizarea activităților de transfer de cunoștințe și
tehnologie
Se pune accent din ce în ce mai mare pe realizarea potențialului comercial al cercetării
publice și al transferului de cunoștințe și tehnologie pentru a maximiza rezultatele
socioeconomice. Legea Bayh-Dole adoptată în SUA în 1980, care a apărut ca răspuns la
schimbările de politici, este una dintre cele mai semnificative și mai binecunoscute inițiative
pentru stimularea comercializării cercetării publice, dând posibilitatea institutelor și firmelor
mici să păstreze proprietatea și brevetul și să comercializeze invențiile dezvoltate în
organizațiile lor prin cercetări finanțate din fonduri federale. Legea a avut un impact durabil
asupra inovării și industriei în SUA, contribuind cu peste 1,3 trilioane USD la creșterea
economică și creând peste 4,2 milioane de locuri de muncă, precum și peste 11.000 de start-
up-uri provenind din cercetare (CSIS n.d.). Mai multe țări europene au urmat această tendință,
eliminând sistemul de proprietate aparținând inventatorului (“privilegiul profesorului”). De la
sfârșitul anilor 1990, în Europa au fost introduse mai multe reforme, multe țări trecând la un
sistem de proprietate instituțională. De exemplu, astfel de reforme au fost implementate în
Italia, Franța și Regatul Unit (OECD 2013).
De-a lungul timpului, nu numai guvernele, ci și IPC-urile au instituit noi stimulente
pentru transferul de cunoștințe și tehnologie. Din cauza mediului global și local în
schimbare și a autonomiei sporite, institutele experimentează programe care reflectă contextul
lor legislativ, financiar și cultural unic. Reformele legislative privind transferul de cunoștințe și
tehnologie sunt întrepătrunse cu alte reforme, mai ample, de la decrete naționale și ordine
ministeriale până la clauze privind proprietatea în legea brevetelor, legea muncii, legi privind
12
SUMAR EXECUTIV
contractele guvernamentale și reglementări privind sistemele naționale de cercetare și
inovare.
Oficiile de transfer tehnologic (OTT) au preluat un rol mai amplu. Apărute inițial ca urmare
a Legii Bayh-Dole pentru a gestiona drepturile de proprietate intelectuală rezultate din
cercetările finanțate din fonduri publice, OTT-urile sunt unul dintre principalii intermediari care
facilitează comercializarea rezultatelor cercetărilor. De-a lungul anilor, multe OTT-uri și-au
extins activitățile dincolo de simpla administrare a transferului de tehnologie. Printre aceste
activități se numără, printre altele, servicii de managementul proprietății intelectuale și servicii
suport, cum ar fi explorarea brevetelor și consultanță, managementul fondurilor de validare a
conceptelor și a finanțărilor de tip seed pentru societăți antreprenoriale și cultivarea unei culturi
orientate spre inovare. Standardizarea OTT-urilor la IPC-uri, ca model organizațional și
financiar, este evidentă în multe țări, în ciuda misiunilor și activităților diverse pe care le au
aceste oficii. De exemplu, universitățile din Italia urmează reglementările privind brevetele
folosite de universitățile importante, ceea ce are ca rezultat un set de practici uniforme (OECD
2013). Există diferite modele de OTT-uri, printre care modele integrate operațional (care sunt
subordonate administrației financiare sau de cercetare), modele integrate pe bază de
specializare (gradul de specializare a sarcinilor) și modele integrate pe bază de discipline (tipul
de disciplină de cercetare). Abordările folosite pentru brevetare diferă și ele, de la depunerea
de cereri de brevet pentru fiecare invenție („protejează tot”) și până la o abordare de la caz la
caz, în funcție de cadrul de risc și profit („business-like”) sau depunerea unui brevet numai
atunci când a fost identificat un beneficiar al unei licențe („exact la timpul potrivit”) (Axanova
2012).
Țările testează structuri intermediare alternative pentru a consolida legătura între
cercetare și comercializare. Diferite institute și entități guvernamentale au depus eforturi
pentru a testa abordări alternative, cum ar fi alianțe de transfer tehnologic, modele bazate pe
internet, modele generatoare de profit și modele care acordă anumite drepturi inventatorilor,
în timp ce păstrează proprietatea asupra cercetării. În cadrul alianțelor de transfer tehnologic,
entitățile de nivel mediu care realizează cercetările pot să partajeze servicii între institute, sub
formă de grupe de invenții, reducând costurile de operare și având acces la personal cu
expertiză superioară în comercializare. Însă această abordare ar putea duce la costuri mai
mari cu coordonarea sau comunicarea, la concurență între organizații și limitări de capacitate
în rândul personalului OTT-urilor (OECD 2013).
TENDINȚA 3: Extinderea bazei de cercetători prin modernizare
În țările aspiraționale și în țările de comparație a existat o creștere a numărului de
cercetători în rândul populației active economic. Capitalul uman este cel mai valoros activ
pentru sectorul de cercetare dintr-o țară, iar calitatea activităților de cercetare și inovare,
precum și rezultatele acestora sunt determinate de disponibilitatea unui număr adecvat de
personal de C&D, respectiv cercetători, tehnicieni și personal auxiliar, care au expertiza și
aptitudinile necesare. Dintre toate țările analizate, Polonia și Portugalia au cea mai mare viteză
de creștere a numărului de cercetători, respectiv 38 și 23 la sută între 2016 și 2020. În
Finlanda, procentul relativ de cercetători a scăzut din 2014 până în 2016 (OECD 2016c), iar
apoi a crescut, posibil datorită politicilor de mobilitate implementate pentru a atrage
cercetătorii. Între 2016 și 2020, această politică a dus la emiterea a aproximativ 11.000 de
permise de ședere pentru experți și cercetători (Finnish Immigration Service 2022). Spre
deosebire de celelalte țări analizate, România a avut o scădere cu 6 la sută a numărului de
cercetători între 2016 și 2019. Însă situația și-a revenit în 2020, cu o creștere de 7 la sută.
Îmbunătățirea poate fi atribuită sprijinului oferit de Programul Operațional Competitivitate
2014–2020, care a facilitat angajarea de noi cercetători (EC 2022a).
Modernizarea sistemelor de evaluare a cercetătorilor este văzută din ce în ce mai mult
ca o prioritate pentru a asigura calitatea, excelența și impactul cercetării prin
promovarea științei deschise. Sistemul de evaluare ar trebui să stimuleze cercetarea de
calitate mai bună și cu impact mai mare, pentru a realiza excelență și a crea încredere în
sistemul de C&I. Pe măsură ce evoluția continuă a proceselor de C&I, datorată în principal
13
SUMAR EXECUTIV
digitalizării, a dus la o creștere a diversității sarcinilor de cercetare și aptitudinilor necesare,
partajarea cunoștințelor și colaborarea prin știința deschisă au devenit esențiale pentru
eficiență și impact. Sunt necesare abordări și colaborări multidisciplinare, interdisciplinare și
transdisciplinare pentru a aborda chestiuni științifice și provocări societale din ce în ce mai
complexe. Este din ce în ce mai important și ca rezultatele cercetărilor să fie accesibile și să
poată fi refolosite de alți cercetători și de societate și să existe metodologii sigure pentru a
crește fiabilitatea și caracterul reproductibil al acestor rezultate (EC 2021b).
Sprijinirea cercetătorilor aflați la începutul carierei prin politici eficace devine un aspect
critic, deoarece sistemele de cercetare se bazează din ce în ce mai mult pe o cohortă
de cercetători juniori care lucrează în contracte neregulate. OCDE (n.d.) identifică acești
cercetători aflați la începutul carierei drept „precariatul cercetării” și evidențiază diferiți factori
care determină schimbarea și afectează munca acestora, printre care stagnarea în domeniul
finanțării publice, îndepărtarea de finanțarea esențială de bază în favoarea finanțării pe bază
de proiect și concentrarea de către guverne a finanțării pentru cercetare către câteva
„universități de clasă internațională”. De asemenea, mai remarcă și faptul că numărul
doctoratelor acordate s-ar putea să fie disproporționat față de posturile de cercetare
disponibile, exacerbând caracterul precar al cercetătorilor aflați la începutul carierei. Aceste
tendințe creează în multe sisteme o clasă academică amplă caracterizată de precaritate și
înrăutățesc condițiile de lucru pentru cercetătorii postdoctorali, ducând la ore prelungite de
muncă, lipsă de recunoaștere și deteriorarea bunăstării fizice și mintale. Pentru a atenua
aceste provocări, OCDE recomandă ca guvernele să reformeze legislația muncii și
reglementările privind cariera în cercetare, să asigure finanțare țintită pentru cercetătorii juniori
și să faciliteze coordonarea de politici privind cariera în cercetare între diferitele părți interesate
(OECD n.d.).
TENDINȚA 4: Promovarea internaționalizării în cercetare
Internaționalizarea cercetării a devenit din ce în ce mai importantă pentru institute și
guverne. Principalii factori care determină această tendință sunt nevoia de consolidare a
excelenței în cercetare și a performanței în inovare prin colaborare, sporirea atractivității
sistemului de cercetare și inovare pentru a concura pe piața globală și necesitatea de a
răspunde unor provocări globale (Van den Besselaar et al. 2012). Printre beneficiile
internaționalizării se numără îmbunătățirea fluxului de informații și expunerea la idei noi. La
rândul lor, acestea consolidează sistemul de cercetare și inovare, ajutându-l să atragă și să
păstreze capital uman de calitate (inclusiv membri ai diasporei științifice) pentru cercetare și
permițând cercetătorilor locali și internaționali să dobândească experiență și să dezvolte
aptitudini, prin mobilitate internă și externă. Instrumentele de politici pentru internaționalizare
sunt foarte variate în țările aspiraționale și în cele de comparație, de la strategii naționale
dedicate pe această temă (în Finlanda, Franța, Țările de Jos) și până la acorduri
transfrontaliere în educație (Republica Cehă, Țările de Jos, Portugalia).
La nivel global și în Europa s-a observat o creștere a procentului de publicații realizate
în colaborare internațională de mai mulți autori. Între 2007 și 2017, procentul mediu de
colaborări internaționale a fost de 56,1 la sută în Țările de Jos, 55,6 la sută în Finlanda, 52,6 la
sută în Portugalia, 52,2 la sută în Franța și 43,9 la sută în Republica Cehă. România și Polonia
au avut cele mai scăzute procente din UE, respectiv 33,4 la sută și 30,3 la sută (European
Parliament 2019). O analiză a evoluției publicărilor științifice în colaborare internațională din
2017 până în 2021 în țările aspiraționale și în țările de comparație, precum și în România arată
o creștere totală a publicațiilor în colaborare în toate țările, cu rate de creștere anuală medie
între 2,7 la sută și 7,5 la sută. Însă numărul de publicații științifice în colaborare internațională
ale României a fost mai mic decât în celelalte țări.
Dat fiind rolul important pe care îl are diaspora științifică în realizarea excelenței în
cercetare și a internaționalizării, platformele digitale sunt folosite din ce în ce mai mult
pentru a comasa rețele ale diasporei, permițând legături virtuale cu părți interesate din
țările gazdă și din țările de origine. Rețelele diasporei pot fi un mijloc de a organiza diaspora
științifică, permițând interacțiuni și schimburi de cunoștințe între țara de origine și țara gazdă.
14
SUMAR EXECUTIV
Aceste rețele se stabilesc pentru a promova identitatea și cultura comună a persoanelor din
diaspora și pentru a facilita contribuția lor în țările de origine, în același timp contribuind și la
internaționalizarea institutelor. În unele cazuri, politicile și programele naționale încurajează în
mod explicit legături cu diaspora științifică, ducând la formarea acestor rețele (Echeverría-King
et al. 2022). Prin constituirea de punți comerciale, asigurarea accesului la produse și servicii
străine și facilitarea de investiții fără obligativitatea de returnare în țara de origine, aceste rețele
pot să impulsioneze inovarea și să genereze valoare (Epstein and Heizler (Cohen) 2016).
Cooperarea și colaborarea între diaspora științifică și țările de origine sunt încurajate și prin
instrumente de politici de cercetare și inovare și strategii ale IPC-urilor. De exemplu, Finlanda
și Franța oferă asistență și finanțare pentru revenirea cercetătorilor în țările lor de origine
(OECD 2016a).
TENDINȚA 5: Orientarea dezvoltării infrastructurii de cercetare (IC)
folosind contribuții supranaționale și managementul portofoliilor.
În direcționarea resurselor către construirea și operarea celor mai semnificative și mai
eficace infrastructuri de cercetare, țările iau în considerare din ce în ce mai mult
contribuțiile supranaționale, cum ar fi Forumul strategic european privind
infrastructura de cercetare (ESFRI). Infrastructurile de cercetare au o durată de viață lungă,
astfel că este esențial să se asigure resurse adecvate pentru înființarea, extinderea, operarea,
întreținerea și scoaterea din funcțiune a acestora, pe durata existenței lor. În acest sens, este
important să se optimizeze utilizarea fondurilor existente pentru infrastructură de cercetare.
Pentru aceasta este nevoie de o abordare sistematică a managementului infrastructurii de
cercetare, atât la nivel instituțional, cât și la nivel național. În acest scop, ESFRI susține o
abordare coerentă și strategică a infrastructurilor de cercetare europene, prin conceperea
unor foi de parcurs naționale pentru infrastructura de cercetare, care servesc drept ghid pe
baza căruia țările să își determine prioritățile naționale și să aloce fonduri pentru infrastructura
de cercetare națională și pan-europeană. Deși aceste practici există în multe economii din
cadrul OCDE, metodologiile folosite diferă mult și pot fi bazate pe nivelul de maturitate al țării
în ceea ce privește gestionarea infrastructurii sale de cercetare (OECD 2020).
Pe măsură ce numărul și diversitatea infrastructurilor de cercetare crește, în paralel cu
creșterea cererii comunităților științifice pentru noi capacități de infrastructură de
cercetare, finanțatorii se confruntă cu alegeri dificile și, ca atare, procesele decizionale
trebuie bazate pe informații adecvate pentru a permite gestionarea corespunzătoare a
portofoliilor de infrastructură de cercetare. Managementul portofoliului de infrastructură de
cercetare este realizat de obicei de un minister național care răspunde de cercetare sau o
agenție sau un consiliu de cercetare care lucrează cu sau în numele ministerului, sau printr-
un proces complex care implică mai mulți actori (cum este în Franța și în Țările de Jos).
Mecanismele de managementul portofoliului de infrastructură de cercetare sunt foarte diverse
în țările membre ale OCDE (OECD 2020).
15
SUMAR EXECUTIV
Concluzii
Pentru o creștere socioeconomică susținută și incluzivă, România trebuie să își crească
performanța în cercetare și inovare prin reformarea sectorului public de cercetare.
Conform analizei la nivelul mai multor țări, prezentată pentru România în acest raport, este
evident că reformarea sectorului de cercetare este necesară pentru a asigura o creștere
economică sustenabilă și a aborda provocările de la nivelul societății. Bunele practici și tendințele
internaționale în materie de îmbunătățire a sistemelor de cercetare, precum și cazurile și
exemplele din țările aspiraționale, dar și din cele de comparație oferă informații pe care România
le-ar putea folosi în reformarea institutelor publice de cercetare. Procesul de modernizare care
vizează sistemul de cercetare se concentrează pe cele cinci tendințe principale identificate
anterior. Principalele informații rezultate din aceste tendințe pot fi rezumate după cum urmează:
INFORMAȚII rezultate din TENDINȚA 1: Îmbunătățirea guvernanței prin
finanțare în funcție de performanță, autonomie crescută și comasarea
institutelor
Guvernanță națională
• Strategiile naționale de C&I ar trebui să definească clar contribuțiile care se așteaptă de
la IPC-uri pentru îmbunătățirea performanței în cercetare și inovare a țării și abordarea
provocărilor de la nivelul societății.
• Includerea IPC-urilor în consiliile naționale de cercetare și inovare le permite să își
comunice nevoile, să își îmbunătățească performanța și să se integreze mai bine în
ecosistemul național de inovare.
Autonomie însoțită de monitorizarea și evaluarea performanței
• Acordarea de autonomie IPC-urilor în gestionarea bugetelor, resurselor umane,
proprietății intelectuale, transferului de cunoștințe și tehnologie și colaborărilor cu
industria este un aspect important, iar asumarea răspunderii ar trebui asigurată prin
contracte de performanță și prin evaluări periodice.
• Cadrele care guvernează alocarea fondurilor publice și monitorizarea și evaluarea
performanței ar trebui să încurajeze IPC-urile să realizeze obiective prestabilite.
• Stabilirea unor organizații dedicate, care să răspundă de monitorizarea și evaluarea
performanței IPC-urilor, este esențială pentru a implementa o finanțare a cercetării în
funcție de performanță.
Optimizarea finanțării și comasarea
• O finanțare eficientă pe bază de proiecte în sectorul cercetării implică agenții specializate
sau o agenție unică responsabilă cu finanțarea programelor de cercetare și inovare, pe
baza unor contracte de performanță încheiate între agenție și guvern.
• Comasarea IPC-urilor poate duce la creșterea eficienței și poate atenua fragmentarea din
sistemul de cercetare, realizate prin acțiuni cum ar fi înființarea unor organizații-umbrelă
sau fuzionarea unor IPC-uri specializate.
INFORMAȚII rezultate din TENDINȚA 2: Prioritizarea activităților de
transfer de cunoștințe și tehnologie
• Activitățile de transfer de cunoștințe și tehnologie sunt cruciale pentru IPC-uri, necesitând
modernizare legislativă, unități specializate cum ar fi OTT-urile și stimulente pentru
comercializarea cercetării.
• Consolidarea comitetelor de conducere ale IPC-urilor prin introducerea de reprezentanți
ai părților interesate externe și folosirea unor consilii de consultanță internaționale ar
16
SUMAR EXECUTIV
putea îmbunătăți standardele de cercetare, activitățile de transfer de cunoștințe și
tehnologie și colaborările cu industria.
INFORMAȚII rezultate din TENDINȚA 3: Extinderea bazei de
cercetători prin modernizare
• Condițiile de muncă atractive, perspectivele de evoluție în carieră, sistemele de evaluare
a cercetătorilor și integrarea diasporei științifice sunt esențiale pentru a determina și a
susține performanța IPC-urilor.
• Modernizarea sistemelor de evaluare a cercetătorilor implică aprecieri calitative, evaluare
colegială și utilizarea responsabilă a unor indicatori cantitativi, în același timp
recompensând practicile de asigurare a accesului liber la științe.
INFORMAȚII rezultate din TENDINȚA 4: Promovarea internaționalizării
în cercetare
• Internaționalizarea IPC-urilor ajută la cultivarea parteneriatelor, atragerea talentelor în
cercetare, legături cu diaspora și oportunități de mobilitate și este susținută de finanțarea
pe bază de proiect și de sisteme bazate pe performanță.
INFORMAȚII rezultate din TENDINȚA 5: Orientarea dezvoltării
infrastructurii de cercetare (IC) folosind contribuții supranaționale și
managementul portofoliilor
• Organismele supranaționale cum ar fi ESFRI sunt importante pentru ghidarea priorităților
naționale și alocarea de fonduri atât pentru infrastructura de cercetare națională, cât și
pentru cea pan-europeană, prin conceperea unor foi de parcurs naționale privind
infrastructura de cercetare.
• Pentru managementul eficace al infrastructurii de cercetare este nevoie de investiții
adecvate, de actualizarea periodică a foilor de parcurs pentru infrastructura de cercetare,
de mecanisme de acces liber și de gestionarea cu succes a portofoliilor de infrastructură
de cercetare.
Aceste informații evidențiază importanța guvernanței, autonomiei, finanțării în funcție de
performanță, comasării, activităților de transfer de cunoștințe și tehnologie, modernizării,
internaționalizării și infrastructurii de cercetare pentru a optimiza performanța IPC -urilor și a
sistemelor de cercetare.
17
SUMAR EXECUTIV
INTRODUCERE
18
Modernizarea sectorului public de cercetare
pentru inovare și creștere:
Analiză la nivelul mai multor țări și informații
pentru România
1. Introducere
Deoarece sistemul public de cercetare dintr-o țară joacă un rol esențial în determinarea
creșterii economice, îmbunătățirea bunăstării societății și abordarea provocărilor
majore la nivel național și internațional, țările investesc foarte mult în consolidarea și
reformarea sectoarelor lor de IPC pentru a se asigura că acestea rămân relevante,
competitive și inovatoare. De exemplu, în Statele Unite (SUA), deși IPC-urile aveau doar 6
la sută din toți profesioniștii științifici în C&D pe la jumătatea anilor 1940, ele s-au dezvoltat ca
urmare a cererilor industriale și tehnologice, iar când SUA a ajuns la frontierele tehnologiei, s-
au creat noi IPC-uri, în diverse sectoare, ale căror misiuni au evoluat de la a fi determinate de
cerere la a acoperi o gamă largă de activități, cum ar fi cercetarea de bază și cercetare aplicată
și transfer de cunoștințe și tehnologie. Țările în curs de dezvoltare care au reușit să ajungă la
zi cu tehnologia au trasat IPC-urilor sarcina de a sprijini sectorul de afaceri să își crească
capacitatea de a absorbi și de a adopta și a dezvolta tehnologie (Intarakumnerd and Goto
2018).
Țările care sunt în curs de a își reforma sectorul IPC pot să învețe din experiențele și
modelele aplicate de diferite economii din Europa. Dezvoltarea și modernizarea sectorului
de cercetare din fiecare țară a urmat o cale diferită, în funcție de politica și de evoluțiile la nivel
național și internațional. Țările din Europa Occidentală, cum ar fi Franța, Germania și Suedia,
care au cele mai vechi sisteme publice de cercetare, și-au extins rapid sectorul IPC-urilor după
al doilea război mondial și mai ales în anii 1960, prin crearea unor IPC-uri specializate, cum
ar fi instituțiile de cercetare în domeniul energiei nucleare. În țările din Europa de Est, regimul
comunist, recunoscând importanța dezvoltării științifice ca și forță conducătoare, a investit
mult în sectorul IPC-urilor. Pe de altă parte, în Europa de Sud și în special în Spania și în
Portugalia, investițiile în sistemul de IPC-uri au rămas foarte scăzute în perioada guvernelor
fasciste, deoarece acestea nu au avut politici privind știința și tehnologia până când nu au
trecut la democrație. În Portugalia, dictaturile au întârziat dezvoltarea sectorului IPC-urilor
până în anii 1970. În țările nordice, al doilea război mondial a avut un efect pregnant asupra
sistemului de IPC-uri. De exemplu, în Norvegia, ocupația germană a întrerupt dezvoltarea
cercetării publice, ca urmare a închiderii singurei universități din țară; abia după război, țara,
la fel ca Islanda, și-a construit sistemul de IPC-uri, odată cu revenirea oamenilor de știință ai
săi în țările lor de origine. În anii 1960, dezbaterile conduse de OCDE au avut o mare influență
în accelerarea investițiilor în sectorul de IPC-uri în țările cu baze științifice subdezvoltate, cum
ar fi Irlanda și Italia. De asemenea, Comunitatea Europeană a jucat un rol critic în
modernizarea sectoarelor de IPC în țări, subliniind importanța cercetării publice în statele
membre avansate din punct de vedere tehnologic (Senker et al. 1999). După cum este explicat
în continuare mai jos și în secțiunile următoare ale acestui raport, acest studiu a identificat și
a folosit exemple dintr-o serie de țări diverse, luând în considerare oportunități bogate de
învățare din contexte diferite.
Pe baza cercetărilor empirice din diferite contexte de țară, literatura subliniază
importanța cercetării științifice ca factor determinant al creșterii economice, deoarece
este o sursă principală de inovare în sectorul privat. Studiile economice privind relația
dintre cercetarea publică și inovarea în sectorul afacerilor arată că cercetarea are un impact
pozitiv asupra inovării și productivității industriale (pentru studii mai vechi, a se vedea Adams
(1990), Cohen, Nelson și Walsh (2002), Guellec și Van Pottelsberghe de la Potterie (2004) și
Deng et al. (2021); pentru studii mai recente, Soete, Verspagen și Ziesemer (2020) și Arundel,
19
INTRODUCERE
Athreye și Wunsch-Vincent (2021). Considerând că diferențele în materie de productivitate
totală a factorilor reprezintă aproximativ o jumătate din diferențele în materie de venit pe cap
de locuitor de la o țară la alta, un sector public de cercetare modern și funcțional poate
contribui semnificativ la creșterea productivității, care, la rândul ei, duce la creștere economică
și la beneficii sociale, cum ar fi locuri de muncă mai bune (Cirera and Maloney 2017). Diverse
studii relevante pe această temă sunt rezumate în Caseta 1.
Caseta 1 Rezumatul studiilor privind efectul cercetării din sectorul public asupra inovării
Există numeroase studii privind efectul cercetării din sectorul public asupra producției și productivității
agricole, deoarece sectorul agricol este dominat de obicei de producători mici, care nu pot să
realizeze proiecte de C&D la scară mare. Ca urmare, sectorul public de cercetare a jucat un r ol
important în dezvoltarea de noi produse și tehnologii agricole în aproape toate țările. În mare parte,
există un consens cu privire la efectul pozitiv al cercetării publice asupra productivității agricole (a se
vedea, de exemplu, Huffman și Evenson (2006) și Deng et al. (2021)).
Studiile privind efectele cercetării desfășurate în sectorul public la nivelul întregii economii au arătat
și că cercetarea desfășurată în sectorul public are un impact pozitiv asupra productivității și creșterii
economice. Mai mult, unele studii au evidențiat complementaritățile dintre diferite tipuri de cercetare
(privată, publică și străină) și mecanismele prin care cercetarea realizată în sectorul public afectează
productivitatea. Un studiu asupra țărilor membre OCDE, realizat de Guellec și Van Pottelsberghe de
la Potterie (2004), a constatat că efectul cercetărilor realizate în sectorul public asupra productivității
multifactoriale este mai puternic atunci când intensitatea C&D din sectorul afacerilor din economie
este mai mare. Acest rezultat arată că sectorul privat (de afaceri) folosește oportunitățile generate de
cercetarea din sectorul public, adică cercetarea publică ar trebui completată de sectorul privat pentru
a culege roadele cercetării.
Guellec și Van Pottelsberghe de la Potterie sugerează că impactul cercetării publice variază mult de
la o țară la alta, în funcție de trei factori: „În primul rând, cercetarea realizată în sectorul învățământului
superior pare să aibă un impact mai mare asupra creșterii decât cea realizată în laboratoare din
sectorul public. Acest rezultat indică o posibilă nevoie de a analiza modul în care este finanțată
cercetarea în sectorul guvernamental (adică modul în care este stabilită agenda cercetărilor și în care
este monitorizată performanța). De asemenea, acest lucru indică și necesitatea ca guvernul să
încurajeze cooperarea între laboratoarele publice și sectorul privat, pentru o mai bună difuzare a
cunoștințelor generate prin cercetarea desfășurată în sectorul public.”. În al doilea rând, obiectivele
socioeconomice sunt importante. Efectul de productivitate pe termen lung pe care îl are cercetarea
din sectorul public este mai slab atunci când este vorba de cercetări în domeniul apărării. În sfârșit,
„cu cât este mai mare procentul de fonduri private în sursele de finanțare ale cercetării universitare,
cu atât este mai redus impactul cercetării asupra productivității. Acest ultim rezultat subliniază
necesitatea ca cercetarea universitară să păstreze controlul asupra agendei sale de cercetare.”.
Un studiu recent asupra Țărilor de Jos (Soete, Verspagen și Ziesemer, 2020) arată că investițiile
suplimentare în C&D publică și privată au un efect pozitiv clar asupra creșterii productivității totalității
factorilor și asupra creșterii PIB. Mai mult, există o complementaritate dinamică între cercetarea din
sectorul public și cea din sectorul privat, însă se pare că C&D publică din străinătate înlocuiește
cercetarea privată internă, adică atunci când C&D publică străină crește, C&D privată internă tin de
să scadă.
Poziția României în ceea ce privește cercetarea (publică) și creșterea economică arată
că țara a ajuns la convergența la nivelul „mediu” de PIB pe cap de locuitor pentru
intensitatea sa de C&D. Figura 1 Prezintă datele privind procentul de cheltuieli cu C&D din
PIB și PIB pe cap de locuitor pentru un grup de țări, în 2000 și 2019. După cum se vede din
figură, România a avut unul din cele mai scăzute niveluri de intensitate a C&D și PIB pe cap
de locuitor în 2000, iar poziția sa s-a îmbunătățit semnificativ în ceea ce privește PIB pe cap
de locuitor în ultimele două decenii. Aparent, performanța remarcabilă de dezvoltare a
României se datorează procesului de ajungere din urmă: România a realizat convergența la
nivelul „mediu” de PIB pe cap de locuitor pentru intensitatea C&D (linia de regresie) și poate
să susțină rate de creștere mari în viitor numai crescându-și intensitatea cercetării.
20
INTRODUCERE
Figura 1 Procentul de cheltuieli cu C&D din PIB și PIB pe cap de locuitor pentru un grup de
țări, în 2000 și 2019
Sursa: (OECD 2023), Calcul: INOMER.
O analiză a rolului cercetării publice indică o corelare pozitivă și semnificativă între
intensitatea C&D publice și PIB-ul pe cap de locuitor. Figura 2 Prezintă datele privind
intensitatea C&D din sectorul public și PIB pe cap de locuitor. Există o corelare pozitivă și
semnificativă între intensitatea C&D din sectorul public și PIB-ul pe cap de locuitor, dar acea
corelare este cumva mai slabă decât cea a intensității C&D în ansamblu, posibil din cauza
factorilor menționați în Figura 2 Intensitatea C&D din sectorul public a crescut în România
după 2000, însă nivelul său actual de PIB pe cap de locuitor rămâne mai scăzut decât nivelul
„mediu” care corespunde valorii sale de intensitate a cercetării publice. Probabil că acesta
este rezultatul legăturilor slabe care există între cercetarea publică și cea privată în România.
21
INTRODUCERE
Figura 2 Intensitatea C&D publice și PIB pe cap de locuitor
Sursa: (OECD 2023), Calcul: INOMER.
În acest raport, IPC se referă la o organizație a cărei misiune principală este să
desfășoare activități de cercetare, dezvoltare, inovare și transfer de cunoștințe și
tehnologie, pentru o economie, o societate și un mediu mai bun. OCDE grupează IPC-
urile în trei categorii mari (OECD 2016c): i) Institute de cercetare științifică, care în general se
ocupă cu cercetare de bază; ii) laboratoare guvernamentale, care deservesc nevoile diferitelor
departamente guvernamentale și iii) organizații de cercetare și tehnologie, care au o funcție
specifică de inovare. IPC-urile sunt actori esențiali în ecosistemele de inovare regionale și
naționale, dată fiind importanța lor în crearea și difuzarea de cunoștințe și tehnologie pentru
productivitate și creștere economică. Ca atare, dinamica ecosistemului, precum și cadrul
instituțional și de politici la nivel regional și național ar trebui să faciliteze fluxuri de cunoștințe
și transfer de tehnologie (World Bank 2020) între actorii din elicea cvadruplă, nu doar de la
entități care realizează cercetarea către utilizatori, ci și prin co-crearea de cunoștințe și inovare
de către diferiți actori (Figura 3).
22
INTRODUCERE
Figura 3 Actorii din elicea cvadruplă și interacțiunile dintre aceștia
Sursa: Adaptat de INOMER după Modelul elicei cvadruple, modificat de Fraunhofer (Schütz, Heidingsfelder, and Schraudner
2019).
Țările dezvoltate și în curs de dezvoltare care transferă în mod eficace rezultatele
cercetării în economie și societate demonstrează de obicei prezența a patru factori
esențiali în ecosistemele lor de cercetare și inovare: accent pe excelența în cercetare,
eforturi țintite pe activitățile de cercetare, parteneriate colaborative între instituțiile de
cercetare și industrie și o cultură a antreprenoriatului (Department of Education of the
Government of Australia n.d.; Lundequist and Waxell 2010; OECD 2013). Un factor
favorizant principal care influențează calitatea cercetării realizate de IPC-uri și capacitatea
acestora de a transpune rezultatele cercetării în beneficii economice și sociale îl reprezintă
guvernanța și aranjamentele instituționale care implică autonomie instituțională și structuri de
guvernanță eficace, cu reprezentarea părților interesate externe, disponibilitatea schemelor
de finanțare și practicile necesare pentru a monitoriza și a evalua performanța. Un alt factor
esențial include competențele, calitatea și relevanța cercetării, incluzând disponibilitatea
resurselor și a politicilor, capital uman suficient pentru cercetare și administrare și alinierea cu
nevoile de cunoștințe și inovare din industrie și din societate. În sfârșit, politicile și cadrele
normative sunt esențiale pentru guvernarea transferului de tehnologie, incluzând reguli,
reglementări și stimulente pentru instituții și cercetători pentru a colabora și a transfera
tehnologie, precum și finanțare și resurse dedicate comercializării cercetării, cum ar fi abilități
legate de drepturi de proprietate intelectuală (DPI) și gestionarea acestor drepturi (Aridi et al.
2020). Ca atare, succesul reformei sistemului de cercetare se bazează pe adoptarea unei
abordări cuprinzătoare. Mai exact, este nevoie, printre altele, de îmbunătățirea orientării
strategice a IPC-urilor, de alinierea eficace a agendei de cercetare și educaționale cu nevoile
industriei și ale societății, îmbunătățirea mecanismelor de finanțare și diversificarea surselor
de finanțare, cultivarea unor legături de cunoaștere mai puternice în cadrul sistemului național
de inovare, în special cu sectorul privat și prioritizarea comercializării cercetării și a activităților
antreprenoriale.
În acest context, o teorie a schimbării simplificată pentru sectorul cercetării ar sugera
că, printr-un proces de reformă conceput și implementat cu succes, sectorul IPC-urilor
dintr-o țară ar putea avea un impact semnificativ asupra dezvoltării socioeconomice.
Această teorie a schimbării poate fi formulată după cum urmează: Dacă există investiții
adecvate pentru a crește excelența și relevanța socială și economică a cercetării, favorizată
de asigurarea unor contribuții de calitate (inclusiv guvernanță, conducere, capital uman,
infrastructură, finanțare, politici și stimulente pentru IPC-uri) și dacă are loc un transfer eficace
23
INTRODUCERE
de cunoștințe și tehnologie de la IPC-uri către industrie, atunci sectorul privat, cercetătorii și
actorii sociali sunt stimulați să colaboreze pe termen lung. Ca urmare, ecosistemul de
cercetare și inovare devine dinamic și sofisticat, iar acest lucru contribuie la o creștere
economică incluzivă și sustenabilă și la îmbunătățirea calității vieții. Această teorie a
schimbării presupune că politica și cadrul legislativ care privește cercetarea și inovarea
realizată în sectorul public creează condițiile și mediul necesar pentru structurarea și
funcționarea eficace a IPC-urilor, de exemplu cu nivelul necesar de autonomie și cu
mecanismele necesare de asumare a răspunderii și investițiile și instrumentele de politici
necesare, care ajută la dezvoltarea altor componente ale ecosistemului, în special a sectorului
privat.
Acest raport prezintă bune practici acceptate la nivel internațional, abordări pentru
modernizare și tendințe de reformă în economiile din UE și din OCDE, precum și
exemple, cazuri și lecții asociate cu reformele din șase țări selectate. Țările alese sunt
grupate în două categorii: țări aspiraționale (Finlanda, Franța și Țările de Jos) și economiile
de comparație (Republica Cehă, Polonia și Portugalia). Acestea au fost selectate dintr-o gamă
largă de țări, folosind analize de cluster și analize factoriale, pentru a putea oferi un set divers
de exemple și practici utilizate pentru a îmbunătăți sectorul național de cercetare (Anexa 1).
Principalele dimensiuni ale un sistem public eficace de cercetare includ formularea de strategii
naționale de cercetare și inovare, cu obiective stabilite pentru sectorul IPC-urilor, sisteme de
finanțare a IPC-urilor, sisteme de monitorizare și evaluare a performanței, autonomie
instituțională, participarea părților interesate la guvernanță, comasarea și coordonarea IPC-
urilor, transfer de cunoștințe și tehnologie, managementul resurselor umane din C&D,
internaționalizarea IPC-urilor și folosirea infrastructurii de cercetare.
Deși IPC-urile sunt actori importanți în ecosistemele naționale de cercetare și inovare,
studiile și publicațiile privind proiectarea, dezvoltarea, creșterea și modernizarea
acestora, precum și căile de reformare a lor la nivel național rămân foarte limitate.
Bunele practici internaționale din sisteme publice de cercetare funcționale și modelele de
învățare din țările prezentate în acest raport se bazează pe o analiză amplă a celor mai
recente studii și publicații pe această temă. O mare parte din literatura existentă pe tema
sectorului public de cercetare se concentrează pe „organizațiile publice de cercetare”,
referindu-se atât la institutele publice de cercetare (IPC-uri), cât și la institutele de învățământ
superior (IIS), cu un accent deosebit pe IIS-uri. Organizațiile publice de cercetare dețin un loc
proeminent în îmbunătățirea și în viitorul Spațiului European de Cercetare (SEC) (David and
Metcalfe 2007). Politicile și inițiativele UE au fost în fruntea modelării eforturilor de
modernizare din sectorul de cercetare, cu scopul de a crea o economie bazată pe cunoaștere
și a consolida capacitatea de cercetare și inovare (C&I) a UE. Acest raport contribuie la
corpusul de cunoștințe existent, concentrându-se pe IPC-uri. Cu toate acestea, literatura care
abordează în mod specific procesul de reformă și dimensiunile care necesită modernizare în
contextul IPC-urilor este limitată. Literatura și studiile disponibile cu privire la sectorul cercetării
și reforma acestuia se concentrează în principal pe IIS-uri și rareori distinge între IIS-uri și
IPC-uri. Astfel, publicațiile și rapoartele disponibile, care să discute anume dimensiunile
analizate în Secțiunea 1 din acest raport din perspectiva IPC-urilor sunt limitate. Ca urmare,
deși s-au depus eforturi semnificative în acest demers de a prezenta o analiză care să se
concentreze pe IPC-uri, sub anumite aspecte, cum ar fi sub-temele legate de guvernanță,
abordate în Secțiunea 0, IPC-urile și IIS-urile sunt analizate împreună, din cauza acestei
limitări.
Restul raportului este structurat după cum urmează: Secțiunea 1 oferă o scurtă
prezentare a țărilor aspiraționale și a țărilor de comparație selectate pentru acest studiu.
Secțiunea 1 prezintă principalii factori care determină performanța IPC-urilor, cu informații
detaliate privind principalele tendințe și reforme și, acolo unde este posibil, prezentarea unor
modele de învățare și comparații din țările selectate. Concluziile și principalele informații și
învățăminte pentru România cu privire la reformarea sectorului său de cercetare, în armonie
cu informațiile prezentate în raport sunt rezumate în Secțiunea 4. Metodologia de selectare a
țărilor și un glosar sunt prezentate în anexele de la sfârșitul raportului.
24
INTRODUCERE
PREZENTARE PE SCURT A
PEISAJULUI SECTORULUI DE
CERCETARE ÎN ȚĂRILE SE-
LECTATE PENTRU ANALIZĂ
25
2. Prezentare pe scurt a peisajului
sectorului de cercetare în țările
selectate pentru analiză
În această secțiune se oferă o prezentare pe scurt a sectoarelor de cercetare din țările
de comparație și din țările aspiraționale selectate pentru analiza la nivelul mai multor
țări. Secțiunea începe cu un rezumat al metodologiei pe baza căreia au fost selectate țările,
urmat de o scurtă descriere a performanțelor economice și în materie de inovare, înregistrate
în țările alese. Apoi este oferită o scurtă prezentare a sectoarelor de cercetare din aceste țări.
Scopul este acela de a oferi un context pentru analiza care urmează în Secțiunea 1.
2.1 Selectarea țărilor
Selectarea țărilor s-a făcut prin analiza pe cluster și analiza factorilor pentru țările din
UE, pe baza unei serii de indicatori. Astfel cum este prezentat în Figura 4 mai jos și cum
este explicat în Anexa 1, țările au fost alese din grupe diferite de țări. Ca urmare a analizei,
Finlanda, Franța și Țările de Jos au fost identificate ca și țări aspiraționale, iar Republica Cehă,
Polonia și Portugalia au fost alese ca țări de comparație.
Figura 4 Analiza de cluster pentru țările din UE
Sursa: Calculele INOMER.
O comparație între produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor al țărilor selectate
dezvăluie diferențe substanțiale în ceea ce privește performanța economică între țările
aspiraționale și țările de comparație și România, iar indicele sintetic al inovării din
Tabloul de bord european privind inovarea arată decalajele în ceea ce privește nivelul
caracterului inovator. România a avut cel mai scăzut PIB pe cap de locuitor (Figura 5) și
este țara cel mai puțin inovatoare din grupul de țări selectate (Figura 6), însă a realizat o
creștere remarcabilă din anul 2015. În ciuda ratei mari de creștere, nu a existat nicio
schimbare observabilă în ceea ce privește nivelul caracterului inovator, lucru care ridică
întrebări cu privire la sustenabilitatea ratelor mari de creștere în viitorul apropiat. Este evident
că România poate să realizeze o creștere sustenabilă și incluzivă crescându-și nivelul
26
PREZENTARE PE SCURT A PEISAJULUI SECTORULUI DE CERCETARE ÎN ȚĂRILE
SELECTATE PENTRU ANALIZĂ
caracterului inovator. Modernizarea sistemului public de cercetare este una din condițiile
preliminare pentru sporirea caracterului inovator al economiei românești.
Figura 5 PIB pe cap de locuitor (paritatea la Figura 6 Indicele sintetic al inovării din
puterea de cumpărare (PPP)), 2017, dolari) Tabloul de bord european privind inovarea
Sursa: Banca Mondială, Indicatori globali de dezvoltare Sursa: Eurostat, Tabloul de bord european privind inovarea
(accesat la 15 martie 2023). Calcul INOMER. (accesat la 11 ianuarie 2023). Calcul INOMER.
2.2 Scurtă prezentare a sectorului de
cercetare în țările selectate
Mai jos este prezentat un rezumat concis al sectorului de cercetare din fiecare dintre
țările aspiraționale și de comparație, pentru a oferi o imagine asupra contextului pentru
analiza ulterioară. În Secțiunea 1, în capitolele aferente, sunt discutate informații detaliate
privind diferite aspecte ale sectoarelor de cercetare din aceste țări, cu accent pe tendințele
majore și pe reforme.
Tabelul 1 prezintă indicatorii cheie disponibili privind sectorul de cercetare pentru țările
aspiraționale și de comparație selectate și pentru România, pentru a oferi o comparație în
ansamblu.
Tabelul 1 Indicatori cheie privind sectorul de cercetare în țările selectate
Cereri de
brevete în
cadrul
Tratatului
Procentul
Indicele de
Publicări de
Cheltui sintetic cooperare Contribuți
Cheltuie științifice organizații
eli Cercetător al în materie a netă
li GERD în de
bugeta i din inovării de totală a
interne efectuate colaborar Număr cercetare
re cu sectorul din brevete CE pentru
brute cu de e public- de din
Țara C&D guvernam Tabloul (PCT) Programel
C&D sectorul privat la IPC- contribuția
(GOVE ental la un de bord pentru un e Orizont
(GERD) guvernam un milion uri* netă totală
RD) ca milion de europea miliard (milioane
ca % ental (%) de a EC din
% din locuitori n privind din PIB EUR,
din PIB locuitori Programel
PIB inovarea (în putere 2023)
(2021) e Orizont
(2022) de
(2023)
cumpărar
e
standard)
(2018)
Finlanda 2,91 0,22 7,63 603 0,73 499 7,54 13 2.010 25,8
Franța 2,3 0,28 11,88 436 0,57 151 3,7 22 9.480 42,3
Țările de Jos 2,3 0,13 5,61 360 0,7 427 4,97 59 7.000 18,7
Republica
2 0,34 17,14 763 0,5 174 0,66 95 718 18,1
Cehă
27
PREZENTARE PE SCURT A PEISAJULUI SECTORULUI DE CERCETARE ÎN ȚĂRILE
SELECTATE PENTRU ANALIZĂ
Polonia 1,4 0,03 1,97 83 0,33 74 0,51 195 975 25,9
Portugalia 1,6 0,08 4,95 160 0,46 180 0,99 24 1.500 37,5
România 0,5 0,15 31,93 352 0,18 54 0,18 263 412 25,8
* Din diferite surse naționale și internaționale
Sursa: (OECD 2023; EC 2022b)
2.2.1 Țări aspiraționale
2.2.1.1 Finlanda
Finlanda are unul din cele mai puternice sectoare de IPC din UE. Institutele Finlandei
lucrează îndeaproape cu sectorul privat și desfășoară cercetare orientată pe soluții, care
abordează problemele din societate. Sistemul finlandez de învățământ superior și cercetare
este format din 13 universități și 22 de universități de științe aplicate, toate funcționând sub
supravegherea Ministerului Educației și Culturii (MEC). În plus, mai există 13 IPC-uri care
activează în subordinea ministerelor relevante (Academy of Finland 2022b). În 2020, în
sectorul de IIS erau angajați 24.371 cercetători, iar în sectorul de IPC-uri erau angajați 4.673
cercetători. Aceste cifre au crescut între 2016 și 2020 cu 6 la sută în sectorul de IPC și cu 12
la sută în sectorul de IIS (Eurostat 2020). Institutele de învățământ superior și institutele de
cercetare din Finlanda lucrează îndeaproape cu parteneri din sectorul de afaceri, sectorul
privat acoperind 67 la sută din cheltuielile totale cu C&D și inovare din Finlanda. Cooperarea
internațională face și ea parte integrantă din cercetare și din alte activități. Pe lângă cercetare,
aceste institute se ocupă și de o serie de sarcini oficiale și de specialitate, precum și de
activități de servicii contra cost și gratuite (Academy of Finland 2022b).
Sistemul de guvernanță și cadrul de politici în sectorul de C&I la nivel național asigură
sectorului IPC-urilor instrumentele și mecanismele de coordonare necesare pentru
funcționarea eficace a sistemului public de cercetare. MEC răspunde de politica pentru
învățământul superior și științe, inclusiv de redactarea de legislație, realizarea de propuneri
de buget și luarea de hotărâri guvernamentale privind educația (Academy of Finland 2022b).
Prioritățile de cercetare sunt definite împreună de departamentele și de ministerul care
direcționează performanța, iar cercetarea în sine este independentă și finanțată din mai multe
surse din sectorul public și privat național, precum și de către finanțatori internaționali (Ministry
of Education and Culture of Finland n.d.). Agențiile finanțatoare majore care finanțează IPC-
urile sunt Academia Finlandei, Business Finland și diverse fundații (Academy of Finland
2022b). În 2021, bugetul Academiei a fost de 468 milioane EUR (Academy of Finland 2022a),
iar bugetul Business Finland a fost de 824,6 milioane EUR, din care 124,3 milioane EUR au
fost alocate pentru finanțarea cercetării (Business Finland 2023).
2.2.1.2 Franța
Cercetarea publică în Franța este realizată de o gamă diversă de instituții, cele mai
importante fiind IIS-uri, IPC-uri și fundații de caritate cum ar fi Institutul Pasteur, care
își desfășoară propriile proiecte de cercetare. Printre alte organisme care desfășoară
cercetare, există 72 de universități, 25 de campusuri multi-instituție, 271 de școli doctorale și
227 de școli de inginerie (Campus France n.d.). Unitățile de cercetare sunt specifice unui
singur institut sau sunt combinate și comune pentru două sau mai multe institute. În 2018, la
IPC-uri au fost 30.684 cercetători, iar la IIS au fost 124.805 cercetători. Între 2016 și 2018,
aceste cifre au crescut cu 1 la sută atât pentru IIS-uri, cât și pentru IPC-uri (Eurostat 2020).
IPC-urile sunt împărțite în două categorii: instituții publice de știință și tehnologie (EPST) și
instituții publice industriale și comerciale (EPIC) (HCERES n.d.). Conform datelor publicate de
Înaltul Consiliu pentru Evaluarea Cercetării și a Învățământului Superior (HCERES), în 2020
existau șase EPST-uri, care reprezentau aproximativ 27 la sută din cheltuielile cu C&D și 12
EPIC, care reprezentau 19 la sută din cheltuieli (Ministry of Higher Education and Research
of France n.d.). O altă grupă de instituții în sistem sunt „fundațiile recunoscute ca fiind de
28
PREZENTARE PE SCURT A PEISAJULUI SECTORULUI DE CERCETARE ÎN ȚĂRILE
SELECTATE PENTRU ANALIZĂ
utilitate publică”, cum ar fi Institutul Pasteur și Institutul Curie, care lucrează atât cu fonduri
publice, cât și cu fonduri private.
La nivel de guvernanță, Ministerul Învățământului Superior, Cercetării și Inovării
supraveghează politica de cercetare și definește direcțiile principale și alocă resursele
pentru IPC-uri, iar Agenția Națională de Cercetare (ANR) oferă sprijin care acoperă o
gamă largă de stimulente. Ministerul implementează Strategia Națională de Cercetare
prevăzută în Legea din 23 iulie 2013, având ca obiectiv să mențină poziția Franței printre
principalele țări din lume care realizează cercetare și să asigure sectorului de cercetare
mijloacele pentru a aborda provocările științifice, tehnologice, de mediu și sociale ale secolului
21. ANR, înființată în 2005, stimulează proiecte multidisciplinare colaborative și colaborarea
între sectorul public și cel privat. De asemenea, agenția caută să consolideze poziția Franței
la nivel global și în Europa. În acest scop, oferă sprijin IIS-urilor și IPC-urilor pe mai multe
niveluri de pregătire tehnologică, promovând cercetarea de bază, stimulând parteneriatele
științifice la nivel academic și cele dintre sectorul public și cel privat și încurajând cooperarea
internațională și europeană. Activitatea ANR este ghidată de un contract de performanță,
încheiat cu guvernul, care este reînnoit la fiecare cinci ani (ANR n.d.). În 2022, bugetul
Agenției a fost de 1,21 miliarde EUR (ANR n.d.).
2.2.1.3 Țările de Jos
Politica de C&I și sistemul de guvernanță din Țările de Jos promovează colaborarea
între diferiți actori din ecosistem, iar HEI-urile au succes în antreprenoriat și inovare și
realizează un impact prin cunoștințe științifice aplicate în domeniul economic sau
social (Ministry of Education, Culture and Science of the Netherlands 2019). Sistemul
public de cercetare cuprinde 12 universități tehnologice (Government of the Netherlands n.d.)
și 592 institute de cercetare. În 2020, la institutele de cercetare au fost 8.800 cercetători, iar la
IIS-uri au fost angajați 29.433 cercetători. Între 2016 și 2020, aceste cifre au crescut cu 10 la
sută în cazul IPC-urilor și cu 15 la sută în cazul IIS-urilor (Eurostat 2020). Institutele de
cercetare din Țările de Jos sunt clasificate ca Institute Publice de Cercetare (I PC-uri) și
Organizații Publice de Cunoștințe (Rathenau Instituut n.d.). Printre IPC-uri se numără
institutele de cercetare ale Consiliului Olandez al Cercetării (NWO), care activează sub
organizația-umbrelă, NWO-I, precum și institutele Academiei Regale de Arte și Știință a Țărilor
de Jos (KNAW). Atât NWO, cât și KNAW coordonează și finanțează activități de C&I în
institutele lor și în IIS-urile olandeze. În subordinea NWO-I sunt nouă IPC-uri, iar KNAW
găzduiește 12 institute din care două furnizează infrastructură de cercetare (KNAW n.d.). În
plus, există 30 de Organizații Publice de Cunoștințe, care pot fi clasificate după cum urmează:
organizații orientate pe politici, care sprijină elaborarea de politici prin cercetare, monitorizarea
tendințelor și evaluarea politicilor; laboratoare guvernamentale care sprijină guvernul național
să execute responsabilități care necesită în mod intensiv cunoștințe, cum ar fi investigațiile
criminalistice și testarea alimentelor; Institute de Cercetare Aplicată (TO2), care facilitează
cercetare și inovare pentru companii, industrii și guverne și gestionează infrastructură la scară
mare; fundații orientate pe sectoare, care sprijină cercetarea în domeniul elaborării de politici,
cu accent pe nevoile profesioniștilor din diferite sectoare, partajând date, monitorizând
tendințe și dezvoltând instrumente și organizațiile profesioniste de cercetare și formare, care
combină cercetarea și formarea pentru profesioniștii din domeniul apărării, aplicării legii și
diplomației (Rathenau Instituut 2021).
Finanțarea cercetării provine în principal de la bugetul Ministerului Educației, Culturii
și Științei, însă și alte ministere și sectorul privat mai finanțează cercetarea publică.
Ministerul finanțează direct cercetarea în IIS-uri și finanțează NWO pentru a sprijini știința.
Aproape toate celelalte ministere finanțează și ele NWO, care implementează programe
competitive de finanțare pe proiecte pentru IIS-uri și IPC-uri. De asemenea, institutele primesc
finanțare și de la sectorul de afaceri și de la organizații ale societății civile, care oferă sprijin
2
Acest număr nu include NOW sau KNAW, ci instituțiile subordonate acestora. Nu include cele 2 institute subordonate KNAW
care oferă doar infrastructură de cercetare.
29
PREZENTARE PE SCURT A PEISAJULUI SECTORULUI DE CERCETARE ÎN ȚĂRILE
SELECTATE PENTRU ANALIZĂ
financiar pentru cercetare în domeniile lor de activitate, prin NWO. Acestea sunt implementate
sub forma unor programe tematice finanțate în comun (NWO 2023). Ministerul Educației,
Culturii și Științei este și principala sursă de finanțare pentru KNAW, care primește 30 la sută
din finanțarea sa din comisioane de la terți (Rathenau Instituut n.d.). Un alt finanțator important
pentru institutele care operează în sectorul de sănătate este ZonMw, o organizație
independentă creată ca urmare a parteneriatului dintre Care Research Netherlands și
domeniul Științe Medicale al NWO (Rathenau Instituut n.d.; ZonMw n.d.). Bugetul total pentru
C&I al Țărilor de Jos în 2021 a fost de aproximativ 2 miliarde EUR (Rathenau Instituut n.d.).
2.2.2 Țările de comparație
2.2.2.1 Republica Cehă
Modernizarea sistemului de cercetare în Republica Cehă a început în prima parte a
anilor 1990, iar de atunci, sectorul IPC-urilor a trecut prin schimbări transformatoare,
cu scopul de a se alinia cu bunele practici internaționale (Provazník et al. 1998). În
prezent, cercetarea publică în Republica Cehă este realizată de 26 de universități de stat
aflate în responsabilitatea Ministerului Educației, Cercetării și Sporturilor, două universități de
stat aflate în responsabilitatea Ministerului de Interne și a Ministerului Apărării și 71 de IPC-
uri. În 2020, IPC-urile angajau 11.080 cercetători, iar IIS-urile, 27.325 cercetători. Aceste cifre
au crescut între 2018 și 2020 cu 2 la sută în sectorul de IPC și cu 6 la sută în sectorul de IIS
(Eurostat 2020). Academia Cehă de Științe este un furnizor semnificativ de finanțare și
instituție de cercetare importantă, cu aproximativ 5.000 de cercetători distribuiți în cele 54 de
institute ale sale, care sunt independente în mod formal (EC 2018). Pe lângă IPC-urile
găzduite de Academia de Științe, mai există și 24 de entități finanțate de guvern, inclusiv
instituții care beneficiază de ajutor de stat și întreprinderi de stat angajate activ în cercetare
(Ministry of Education, Youth and Sports of the Czech Republic n.d.).
Activitățile de C&I sunt finanțate de două agenții, cu o separare distinctă a rolurilor
pentru finanțarea cercetării de bază și a cercetării aplicative. Fundația Cehă de Științe
(cunoscută și ca Agenția de Granturi a Republicii Cehe), înființată în 1993, este principala
agenție care finanțează cercetare de bază și promovează colaborarea internațională (GACR
n.d.). Agenția de Tehnologie a Republicii Cehe, fondată în 2009, finanțează cercetare
aplicativă și dezvoltare experimentală și facilitează comercializarea rezultatelor cercetărilor
(TAR n.d.). În 2021-2022, bugetul Agenției de Granturi a fost de 192,5 milioane EUR, iar
bugetul Agenției de Tehnologie a fost de 202,4 milioane EUR (Research, Development and
Innovation Council of the Czech Republic n.d.).
2.2.2.2 Polonia
Sectorul cercetării publice în Polonia este important în realizarea C&I, dar în ciuda
eforturilor continue de transformare, este caracterizat prin fragmentare și investiții
reduse (EC 2017c). Cercetarea publică în țară este realizată de 22 de IIS-uri și 195 IPC-uri
(POLON n.d.). În 2020, în sectorul de IIS erau angajați 104.040 cercetători, iar în sectorul de
IPC-uri erau angajați 5.387 cercetători. Aceste cifre au crescut între 2016 și 2020 cu 35 la
sută în sectorul de IPC și cu 32 la sută în sectorul de IIS (Eurostat 2020). Actorul principal în
sistemul public de cercetare este Academia Poloneză de Științe, cu 71 de institute de
cercetare independente. Misiunea acestora este să realizeze cercetare de calitate în domenii
cheie, să disemineze și să exploateze rezultatele științifice, cea mai mare parte din buget
acoperind cercetarea fundamentală. Dintre toate aceste instituții, Academia angajează peste
9.000 de persoane, inclusiv aproximativ 4.100 cercetători (PAN n.d.). Pe lângă institutele
Academiei de Științe, Polonia mai are și 124 de institute de cercetare care desfășoară în
principal C&D aplicativă și cercetare experimentală (EC 2017b; POLON n.d.). Din aceste
institute, 27 au fost transformate în Rețeaua de Cercetare Łukasiewicz pentru a consolida
potențialul comercial al Poloniei. Rețeaua a devenit a 3-a cea mai mare rețea de cercetare din
Europa, care are ca scop să sprijine dezvoltarea companiilor poloneze (Euraxess n.d.).
30
PREZENTARE PE SCURT A PEISAJULUI SECTORULUI DE CERCETARE ÎN ȚĂRILE
SELECTATE PENTRU ANALIZĂ
Sistemul public de cercetare este finanțat în principal de trei organisme
guvernamentale. Centrul Național de Știință este o agenție executivă a guvernului, înființată
în 2011, care finanțează cercetarea de bază realizată de IPC-uri (NCN 2023). Fundația pentru
Știință Poloneză, creată în 1991 ca organizație neguvernamentală și non-profit, sprijină
activitățile științifice (FNP n.d.). Centrul Național de Cercetare și Dezvoltare este o agenție
care sprijină și dezvoltă soluții tehnologice și sociale inovatoare și lucrează pentru a îmbunătăți
ecosistemul de inovare (Government of Poland n.d.). În 2021, bugetele Fundației pentru
Știință Poloneză, Centrului Național de Știință și Centrului Național de Cercetare și Dezvoltare
au fost de 336 milioane EUR, 345 milioane EUR și respectiv 198,8 milioane EUR (FNP 2021;
NCN 2021; Government of Poland 2021).
2.2.2.3 Portugalia
Sectorul public de cercetare din Portugalia a evoluat și a cunoscut o îmbunătățire
remarcabilă din anii 1980 (OECD 2021). Cercetarea publică în Portugalia este realizată de
34 IIS-uri (DGES n.d.) și de o serie de unități de C&D și laboratoare de stat. Există 312 unități
de C&D, dintre care 17 au fost formate de organizații non-profit publice și private, iar restul
sunt integrate în IIS-uri. Aceste unități sunt entități compuse din resurse umane, echipamente
și infrastructuri tehnice care desfășoară activități de cercetare, învățare avansată și
diseminare a științei. Mai mult, există șapte laboratoare de stat, care sunt instituții publice
aflate sub supravegherea ministerelor de resort care sprijină obiectivele definite de stat ale
politicii științifice și tehnologice. Acestea realizează activități de C&D și activități tehnice care
sprijină sectorul de producție. De asemenea, printre altele, se ocupă de sarcini legate de
certificare, metrologie și reglementare. În 2020, în sectorul de IIS erau angajați 55.476
cercetători, iar în sectorul de IPC-uri erau angajați 5.972 cercetători. Aceste cifre au crescut
între 2016 și 2020 cu 29 la sută în sectorul de IPC și cu 2 la sută în sectorul de IIS (Eurostat
2020).
Principala agenție de finanțare a cercetării este Fundația pentru Știință și Tehnologie
(FCT), care acționează ca și consiliu de cercetare și sprijină unitățile academice de
cercetare, proiectele de cercetare și formarea avansată. De asemenea, Agenția Națională
de Inovare (ANI) asigură finanțare pentru activitățile de C&I aplicativă, cu accent pe C&D
orientată pe afaceri și pe inițiative colaborative între companii și instituții academice
(Foundation for Science and Technology of Portugal 2022). Pentru a stimula dezvoltarea
grupurilor de cercetare performante, autoritățile administrației centrale au ales să asigure
finanțare pentru cercetare direct unităților de C&D desemnate, alese printr -un proces
competitiv organizat de FCT, în loc să ofere IIS sprijin general pentru cercetare. Selectarea
unităților de C&D implică o evaluare colegială, iar unitățile selectate sunt finanțate pe o
perioadă de trei ani (OECD 2019a). În 2020, bugetele FCT și ANI au fost de 641,2 milioane
EUR și respectiv 459,5 milioane EUR (Foundation for Science and Technology of Portugal
2020a; Innovation National Agency of Portugal n.d.).
31
PREZENTARE PE SCURT A PEISAJULUI SECTORULUI DE CERCETARE ÎN ȚĂRILE
SELECTATE PENTRU ANALIZĂ
TENDINȚE ȘI REFORME
ÎN SECTORUL PUBLIC
DE CERCETARE
32
3. Tendințe și reforme în sectorul
public de cercetare
Această secțiune examinează tendințele majore, îmbunătățirile și reformele întreprinse
în principalele domenii care modelează performanța sectorului de cercetare dintr-o
țară. Aceste domenii sunt guvernanța, transferul de cunoștințe și tehnologie, gestionarea
resurselor umane de C&D, activitățile de internaționalizare și folosirea infrastructurii de
cercetare. Aceste aspecte joacă un rol cheie în modernizarea IPC-urilor pentru a atinge
excelență în cercetare, precum și un grad ridicat de relevanță și un impact socioeconomic
superior. Analiza din această secțiune este realizată folosind cea mai recentă literatură
disponibilă, precum și datele și informațiile din țările de comparație și țările aspiraționale
selectate pentru România. Acolo unde este posibil, în secțiune sunt prezentate modele de
învățare, lecții și comparații din țările alese.
3.1 Guvernanța sectorului de cercetare
Tendința 1
• Îmbunătățirea guvernanței prin finanțare în funcție de
performanță, autonomie crescută și comasarea institutelor
Eficacitatea guvernanței din sectorul public de cercetare atât la nivel național, cât și la
nivelul IPC-urilor determină influența pe care o are sectorul asupra industriei,
economiei și societății. Principalele patru dimensiuni care privesc guvernanța sunt
prezentate mai jos, iar caracteristicile și tendințele comune observate în cadrul acestor
dimensiuni în țările din OCDE sunt rezumate în Tabelul 2 (OCDE, 2018).
1. Strategiile naționale privind știința, tehnologia și inovarea: Obiectivele stabilite
pentru IPC-uri și IIS-uri în strategiile naționale privind știința, tehnologia și inovarea
determină contribuția pe care IPC-urile și IIS-urile ar trebui să o aibă la agendele
naționale de C&I.
2. Alocarea finanțării și evaluarea performanței: Cadrele instituționale care
guvernează alocarea finanțării publice și mecanismele de evaluare a performanței
pentru IPC-uri și IIS-uri stabilesc sisteme de stimulente, pentru a încuraja aceste
instituții să realizeze obiective prestabilite.
3. Autonomia: Gradul de autonomie pe care îl au IPC-urile și IIS-urile în gestionarea
cheltuielilor lor bugetare, a resurselor umane și a relațiilor cu industria determină
abilitatea acestora de a modela politicile de cercetare pentru a îndeplini obiectivele.
4. Implicarea părților interesate: Participarea părților interesate (inclusiv a societății
civile și a industriei) în proiectarea de politici legate de IPC-uri și ISS-uri influențează
modul în care diferitele interese și cereri sunt integrate în procesul de stabilire a
obiectivelor, acest lucru determinând relevanța și impactul acestor instituții.
33
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Tabelul 2 Caracteristici comune ale guvernanței sistemului de cercetare în țările membre ale
OCDE
Caracteristici comune ale modului de organizare a cercetării
Dimensiune
publice în aceste țări
IIS-urile și IPC-urile în - Strategiile naționale de C&I trasează clar contribuțiile așteptate de la
strategiile naționale de C&I învățământul superior și sectorul public de cercetare la dezvoltarea
tehnologică (inclusiv la dezvoltarea tehnologiilor digitale), creșterea
intensității naționale a C&D și abordarea provocărilor de la nivelul
societății, cum ar fi obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD-uri).
- Strategiile de C&I adesea stabilesc ținte măsurabile pentru IIS-uri și
IPC-uri, cum ar fi creșterea numărului de posturi pentru cercetători
tineri, procentul de cercetători femei și numărul de proiecte de
cercetare desfășurate în colaborare cu industria.
Instituții care alocă finanțare - Există agenții specializate care se ocupă de finanțarea competitivă,
și evaluează performanța pe bază de proiecte, a IIS-urilor și IPC-urilor. Atunci când există mai
IIS-urilor și IPC-urilor multe astfel de agenții care asigură finanțare, acestea sunt
specializate pe domenii de cercetare, asigură finanțare pentru C&I
sau sunt agenții separate pentru nivelul național și nivelul regional.
- În ultimii zece ani, în mai multe țări au fost adoptate contracte de
performanță între ministere/agenții și instituții individuale. Prin
acestea sunt stabilite obiective, care sunt asociate cu finanțarea
furnizată.
- Țările au investit substanțial în evaluarea și monitorizarea
performanței IIS-urilor și IPC-urilor. În ultimii zece ani au fost create
mai multe instituții noi în acest scop.
Autonomia IPC-urilor și IIS- - Reformele din ultimii zece ani au sporit autonomia IIS-urilor [și a
urilor IPC-urilor] în ceea ce privește alocările bugetare, recrutarea și
promovarea cercetătorilor și relațiile cu industria, inclusiv crearea de
oficii de transfer tehnologic, spin-off-uri și parteneriate cu industria.
- Cele mai multe restricții de la nivel național în materie de autonomie
vizează stabilirea salariilor cercetătorilor.
Implicarea părților interesate - În țările membre ale OCDE, gradul de implicare a părților interesate
în consiliile universităților a crescut. Societatea civilă și industria
modelează deciziile de politici ale IIS-urilor - în special acolo unde
există un grad substanțial de autonomie - prin prezența
reprezentanților acestora în consiliile de guvernanță ale IIS-urilor.
- Consiliile naționale de C&I implică adesea părți interesate din
societatea civilă (inclusiv membri ai sindicatelor și ai organizațiilor
non-profit) și din industrie (în principal firme mari, dar și IMM-uri în
unele cazuri) pentru a modela direcțiile de politici.
- Pentru a prelua contribuțiile societății civile, s-au folosit instrumente
noi, cum ar fi consultările online, în combinație cu metode
tradiționale de consultare, cum ar fi grupurile de lucru și mesele
rotunde.
Sursa : (OECD 2018c)
Secțiunile următoare oferă o analiză a acestor aspecte și a altor aspecte privind guvernanța
în cazul IPC-urilor, precum și abordările adoptate în țările aspiraționale și în țările de referință.
34
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
3.1.1 Finanțarea IPC-urilor
IPC-urile își finanțează activitățile prin finanțare publică la nivel de organizație, prin
finanțare competitivă pe proiecte și prin finanțare privată. Fiecare din aceste trei metode
are avantaje și dezavantaje. Ca urmare, modul în care sunt concepute efectiv aceste abordări
este foarte important. În țările OCDE, majoritatea fondurilor publice pentru IPC-uri și IIS-uri
provin din surse publice și mai există și finanțare suplimentară din sectorul privat, prin
transferul de cunoștințe și tehnologie (OECD 2018a). O bună practică pentru IPC-uri în a
determina defalcarea finanțării obținute din aceste surse este să obțină 1/3 din buget din
finanțare publică la nivel de organizație, 1/3 din finanțare competitivă pe proiecte și 1/3 de la
industrie, prin activități de transfer de cunoștințe și tehnologie, în principal cercetare pe bază
de contract, acordare de licențe și creare de spin-off-uri (Intarakumnerd and Goto 2018). În
Tabelul 3 este prezentat un rezumat al sistemelor care guvernează finanțarea în bloc la nivel
de instituție și finanțarea pe bază de proiect în cazul IPC-urilor și IIS-urilor în țările
aspiraționale și în țările de comparație.
Tabelul 3 Sisteme de finanțare pentru IPC-uri și IIS-uri în țările selectate
Țara Organizațiile care răspund de finanțarea în bloc la nivel de instituție și
finanțarea pe bază de proiect
Finlanda Ministerul Educației și Culturii (MEC) alocă finanțarea în bloc la nivel de
instituție pentru IIS-uri. IPC-urile își primesc bugetul de la ministerul lor și alocă
singure fonduri pentru activitățile de C&I. Finanțarea pe bază de proiect este
furnizată prin programele agențiilor naționale de finanțare care sprijină C&I la
IIS-uri și la IPC-uri și le alocă bugete, de exemplu Academia Finlandei,
subordonată MEC. Business Finland, subordonată Minist erului Afacerilor
Externe (Eurofound n.d.), alocă finanțare pentru cercetare, iar Fondul de
Inovare al Finlandei (SITRA), o fundație publică independentă care activează
sub supravegherea Parlamentului finlandez, finanțează proiectele de inovare
(Sitra n.d.).
Franța Ministerul Învățământului Superior, Cercetării și Inovării alocă finanțare
instituțională pentru IIS-uri, iar IPC-urile alocă fonduri instituționale pentru
activitățile de C&I. ANR este principalul furnizor de finanțare competitivă pe
bază de proiecte, prin programele sale concepute pentru IIS-uri și IPC-uri.
Finanțarea pe bază de programe a ANR trebuie să fie legată de provocările de
la nivel de societate, definite în politicile naționale.
Țările de Jos Ministerul Educației, Culturii și Științei alocă finanțarea instituțională către IIS -
uri. Singura excepție este Universitatea Wageningen, care își primește
fondurile instituționale de la Ministerul Afacerilor Economice. IPC -urile își
primesc și ele finanțarea de la ministere, printre care Ministerul Afacerilor
Economice, Ministerul Educației, Culturii și Științei, Ministerul Apărării și
Ministerul Infrastructurii și Mediului. NWO alocă finanțare pe bază de proiecte
pentru activitățile de C&I ale IIS-urilor și IPC-urilor. Organizația Olandeză
pentru Cercetare și Dezvoltare în Sănătate (ZonMw) distribuie finanțare pe
bază de proiecte în domeniul sănătății.
Republica Cehă Finanțarea instituțională pentru IIS-uri este alocată de Ministerul Educației,
Tineretului și Sporturilor, iar Academia de Științe alocă finanțare instituțională
propriilor sale IPC-uri. Agențiile naționale de finanțare, Fundația Cehă pentru
Știință (CSF) și Agenția de Tehnologie asigură finanțare pe bază de proiect
pentru IIS-uri și IPC-uri. În trecut, sprijinul pentru cercetare aplicativă era
dispersat la nivelul mai multor agenții și ministere. Odată cu crearea Agenției
de Tehnologie, în 2009, finanțarea a fost optimizată.
Polonia Ministerul Științei și Învățământului Superior alocă finanțare instituțională
pentru IIS-uri și IPC-uri. Fondurile pe bază de proiecte sunt alocate de agențiile
naționale (Centrul Național pentru Știință și Centrul Național pentru C&D,
Fundația pentru Știință Poloneză, Fondul Polonez de Dezvoltare și Agenția
Poloneză pentru Dezvoltarea Întreprinderilor) și de Ministerul Dezvoltării și
35
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Tehnologiei
Portugalia Finanțarea instituțională în bloc este alocată de Fundația pentru Știință și
Tehnologie (FCT). IPC-urile trec printr-un proces național de evaluare o dată la
5 sau 6 ani, aceasta fiind baza pentru alocarea finanțării instituționale în bloc
de către FCT. FCT, Agenția Portugheză de Inovare (ANI) și Agenția
Portugheză pentru Competitivitate și Inovare asigură finanțare pe bază de
proiecte pentru C&I.
Sursa:(OECD 2018a)
Finanțarea la nivel de organizație poate fi alocată sub formă de finanțare instituțională
în bloc sau ca finanțare pentru cercetare în funcție de performanță. Finanțarea în bloc
este alocarea de fonduri publice IPC-urilor și IIS-urilor pentru activitățile lor de educație,
cercetare și inovare, cu instrucțiuni limitate privind modul în care ar trebui utilizate aceste
fonduri. De obicei, acest tip de finanțare este furnizat de ministere.
Finanțarea competitivă pe proiecte se referă la fondurile alocate prin selecție
competitivă unui grup de cercetare sau unui cercetător anume, pentru o activitate
anume de cercetare și inovare. Finanțarea competitivă pe bază de proiect este furnizată de
agențiile naționale care răspund de acest tip de alocări de finanțare. Acest tip de finanțare
reprezintă un stimulent esențial, pentru a impulsiona institutele să contribuie la obiectivele
naționale de C&I. Eficacitatea finanțării pe bază de proiect este influențată de sistemul național
de guvernanță, în principal de entitatea care răspunde de alocarea fondurilor (OECD 2018a).
În majoritatea țărilor, acest rol este deținut de agenții naționale specializate în proiectarea,
implementarea și monitorizarea și evaluarea de programe publice de finanțare a activităților
de C&I. Aceste agenții au un grad înalt de autonomie strategică și operațională în raport cu
guvernele lor, se bazează pe aptitudinile, cunoștințele și expertiza lor în furnizarea de sfaturi
specializate privind politicile și în gestionarea programelor și pot să folosească expertiză
externă atunci când selectează proiectele care să fie finanțate. În țările OCDE, peisajul
instituțional pentru finanțarea pe bază de proiect este dinamic și există reforme care au fost
implementate pentru funcționarea eficientă a sistemului. De exemplu, ANR în Franța a fost
creată în 2006 ca urmare a reformelor din sistemul de finanțare a cercetării publice. Înainte
de ANR, Ministerul Învățământului Superior și al Cercetării răspundea de dezvoltarea
programelor și alocarea bugetelor pentru activitățile de C&I ale IIS-urilor și IPC-urilor (OECD
2018a). Un alt exemplu de proces de reformă din Țările de Jos este prezentat în Caseta 2.
Unele țări folosesc mai multe agenții pentru a aloca finanțare pe bază de proiect, iar altele au
o singură agenție. Mai multe țări și-au simplificat sistemele de finanțare între 2007 și 2017,
reducând numărul de agenții naționale de finanțare, de exemplu prin fuzionarea acestora, cu
scopul de a reduce fragmentarea, a crește eficiența și a simplifica cererile de granturi pentru
potențialii beneficiari.
Caseta 2 Reforma sistemului de finanțare în Țările de Jos
În 2007, Țările de Jos au implementat o reformă a sistemului de finanțare pentru Organizațiile de
Cercetare și Tehnologie. Ministerul Afacerilor Economice și Ministerul Educației, Culturii și Științei
au introdus categorii tematice de finanțare pentru finanțarea instituțională în bloc a IPC-urilor care
reflectă prioritățile tematice ale ministerelor. Institutele nu aveau voie să mute fonduri de la o
categorie la alta. După reformă, organizațiile și-au mărit cheltuielile cu cercetarea strategică,
conform priorităților stabilite de ministere.
În cadrul unei reforme din 2010, au fost create Instituțiile de Cercetare Aplicată (TO2), pentru a
coordona activitățile de cercetare ale principalelor entități care desfășurau astfel de activități, prin
formarea unui consorțiu din cele șase mari institute: Organizația Olandeză pentru Cercetare
Științifică Aplicată (TNO), Serviciul de Cercetare Agricolă, Deltares, Centrul de Energie al Țărilor de
Jos, Laboratorul Aerospațial Național și Institutul de Cercetare Maritimă al Țărilor de Jos (Marin).
Consorțiul TO2 coordona activitățile de cercetare din nouă sectoare strategice de cercetare
selectate, folosind fondurile alocate de Ministerul Afacerilor Economice: (1) horticultură și material
de propagare, (2) sectorul agroalimentar, (3) apă, (4) științele vieții și sănătate, (5) substanțe
chimice, (6) high tech, (7) energie, (8) logistică și (9) industrii creatoare.
36
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Noul aranjament de finanțare, care se numea programarea cererii, căuta să facă institutele TO2 mai
receptive la cerere, pentru cercetările orientate pe misiuni ale Ministerului Afacerilor Economice.
Reforma a permis o cooperare sporită între institute, dar și între institute și industrie și alte entități
care derulau activități de cercetare în aceste sectoare.
Surse: (OECD, n.d.; 2018a)
Finanțarea cercetării în funcție de performanță este o abordare folosită de țări pentru a
introduce elemente competitive în alocarea finanțării pe organizații. Sistemele de
finanțare în funcție de performanță sunt prioritare în SEC și reprezintă un mecanism esențial
prin care statele membre ale UE să crească eficacitatea și performanța sistemelor lor de
cercetare din sectorul public. Sunt două motive pentru introducerea finanțării în funcție de
performanță: 1) pentru a furniza stimulente pentru îmbunătățirea performanței în cercetare și
2) pentru a canaliza resurse către organizațiile cu cea mai bună performanță. Centrul Comun
de Cercetare (JRC) al CE subliniază importanța finanțării în funcție de performanță evidențiind
cazul Republicii Cehe, care a primit recomandări specifice pe acest subiect de la CE în timpul
Rapoartelor privind Semestrul European din 2011 până în 2014, îndemnând mereu țara să
înființeze un sistem de finanțare în funcție de performanță, recomandarea din 2014 invitând
direct la accelerarea acestui proces (EC 2016).
Țările implementează finanțarea cercetării în funcție de performanță pe baza unor
evaluări colegiale sau a unor abordări bazate pe formule sau folosind contracte de
performanță. Literatura în care sunt definite aceste metode se referă în principal la folosirea
acestora în evaluarea IIS-urilor. Evaluarea colegială este evaluarea realizată „de alți oameni
de știință care lucrează în domeniul respectiv sau într-un domeniu apreciat”, prin care aceștia
oferă o apreciere a meritului științific (EC 2017a). În cazul finanțării bazate pe formule, pentru
evaluarea performanței se folosesc indicatori cantitativi asociați cu rezultatele cercetării, cum
ar fi numărul de publicații științifice și brevete (Caseta 3). Formulele de finanțare se pot aplica
fie la suma totală a fondurilor publice acordate IPC-urilor, fie la o parte din aceasta. O metodă
alternativă o reprezintă încheierea de contracte de performanță între institute și ministere (EC
2017). Contractele de performanță definesc obiectivele de performanță și, în multe cazuri,
sunt asociate cu o parte din alocările finanțărilor în bloc pentru IPC-uri și IIS-uri. Deoarece
fiecare dintre aceste trei metode își are avantajele și dezavantajele ei, designul efectiv al
abordării selectate este foarte important. Utilitatea sistemelor de finanțare în funcție de
performanță poate să scadă atunci când evaluarea performanței are legătură doar cu
finanțarea, astfel că minimizarea efectelor evaluărilor asupra finanțării „ar putea să sprijine
realizarea scopurilor acestora” (Sivertsen 2023). În cazul metodelor de finanțare în funcție de
performanță, institutele, finanțatorii de cercetare sau agențiile de evaluare trebuie să țină
sistematic evidența rezultatelor cercetărilor și să urmărească o serie de alte date și metrici
(cum ar fi numărul de personal și caracteristicile acestuia și contractele de finanțare pe
proiecte de cercetare). În acest scop, IPC-urile, IIS-urile și guvernele stabilesc „sisteme
informatice pentru cercetările în curs”. De exemplu, în Finlanda, IIS-urile trebuie să încarce
datele solicitate într-un sistem central de managementul informațiilor, pentru a fundamenta
evaluările. În Polonia se folosește un sistem IT central („Pol-on”), în același scop, dar și pentru
a elimina riscurile de eroare umană sau de duplicare a înregistrărilor pentru cercetătorii care
lucrează la mai multe organizații. Și în Republica Cehă, IPC-urile trebuie să își înregistreze
rezultatele cercetărilor într-un sistem informatic centralizat de C&D, numit „Registrul
informațiilor despre rezultate”.
Caseta 3 Indicatori și exemple de abordări bazate pe evaluarea colegială și abordări bazate pe
formule
CE (2016) oferă o listă de indicatori utilizați frecvent în evaluarea colegială și în evaluările baza te pe
formule ale IPC-urilor și ale IIS-urilor în vederea alocării fondurilor în țările din UE. Printre aceștia se
numără:
• Educație (studenți înscriși, absolvenți de studii de licență și masterat, titluri de doctor
acordate)
37
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
• Indicatori bibliometrici (publicații științifice în reviste academice și monografii ale principalilor
editori)
• Brevete (acest indicator poate fi limitat la brevete internaționale, de exemplu brevete PCT și
EPO, sau poate să implice și depuneri de brevete la oficiile naționale de brevete).
• Participarea la proiecte de cercetare naționale sau internaționale.
• Finanțarea externă generată de cercetarea pe bază de contract pentru companii sau pentru
administrațiile publice,
• Veniturile din activitățile de transfer de cunoștințe și tehnologie
• Companii spin off generate
• Măsuri de diversitate (de ex. componența pe genuri a personalului)
• Internaționalizare (de ex. gradul de experiență internațională a personalului, atragerea de
cercetători doctorali străini și/sau implicarea în alte activități internaționale).
Conform CE (2016), formula de finanțare și criteriile folosite variază semnificativ de la o țară la alta,
iar guvernele continuă să își modifice și să își rafineze metodele de alocare a fondurilor pe baza
acestor formule.
În Franța, HCERES folosește modelul evaluării colegiale, cu scopul de a realiza o evaluare
independentă și transparentă a IPC-urilor. Conform CE (2016), „Grupurile de cercetare trebuie să
selecteze un număr de rezultate de calitate, pe baza cărora vor fi evaluate. De asemenea, trebuie
să susțină în ce fel cercetările lor au avut un impact asupra societății, sau pot fi considerate cercetări
de frontieră sau ajută la abordarea provocărilor de la nivelul societății. Printre alți factori care sunt
luați în considerare se numără integrarea echipelor de cercetare în rețele internaționale”.
Documentul HCERES „Criterii pentru evaluarea unităților de cercetare: standardele HCERES” oferă
detalii despre criteriile folosite în evaluarea colegială. Acestea sunt grupate în șase categorii mari:
• Producția și calitatea științifică,
• Reputația academică și atractivitatea,
• Interacțiunile cu mediul social, economic și cultural,
• Organizarea unității [de cercetare],
• Implicarea în formare prin cercetare,
• Strategia și perspectivele cercetării pentru următorii cinci ani.
Contractele de performanță devin din ce în ce mai importante ca mijloc de a crește
eficacitatea și impactul IPC-urilor și al IIS-urilor. Acestea sunt importante pentru a stimula
transferul de cunoștințe, incluzând ținte legate de colaborarea cu firmele și comercializarea
rezultatelor cercetărilor (World Bank 2020). Un exemplu de utilizare a contractelor de
performanță în evaluarea performanței unui IPC din Franța este prezentat în Caseta 4.
Obiectivele utilizării de contracte de performanță în IIS-uri, care se aplică și în cazul IPC-urilor,
sunt următoarele (de Boer et al. 2015):
1. Încurajarea instituțiilor să se poziționeze strategic
2. Îmbunătățirea dialogului strategic dintre guvern și instituții pentru a alinia agenda,
politicile și activitățile naționale cu cele de la nivelul instituțiilor
3. Îmbunătățirea calității activităților esențiale de la instituții, cum ar fi activitatea didactică,
activitatea de cercetare și activitatea de comunicare, îmbunătățirea productivității și
aplicarea unor standarde minime, urmare a cărora instituțiile cu performanță
suboptimă ar putea fi eliminate din sistem
4. Eficientizarea activităților instituțiilor, prin utilizarea de ținte și indicatori
5. Îmbunătățirea transparenței și o mai bună asumare a răspunderii de către instituții, prin
furnizarea de informații, puse la dispoziția entităților care se ocupă de elaborarea de
politici și a publicului, privind performanța lor în raport cu țintele stabilite, în schimbul
finanțării publice.
38
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Caseta 4 Contractul de performanță pe perioada 2019-2023 dintre guvernul francez și Inria
La 14 februarie 2020, Institutul Național Francez de Cercetare pentru Informatică (Inria) a încheiat
un contract de performanță cu guvernul reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și
Ministerul Învățământului Superior, Cercetării și Inovării. „Contractul de obiective și performanță
pentru Inria” (COP) vizează perioada 2019-2023 și este împărțit în trei secțiuni: Obiectivele
strategice ale Inria, politica pentru sprijinirea dezvoltării universităților de cercetare majore și
indicatori de măsurare a impactului. Fiecare secțiune este susținută de anexe care conțin detalii
privind prioritățile relevante, obiectivele intermediare și țintele pentru un anumit număr de indicatori.
Guvernul și Inria au convenit să realizeze evaluări anuale ale progresului COP. De asemenea, s -a
convenit să existe două întâlniri pentru posibile modificări ale COP în funcție de schimbări legislative
și posibile adăugări de obiective intermediare noi de-a lungul perioadei de implementare. Indicatorii
privind performanța Inria sunt clasificați în șase grupe: Impact științific, impact economic, aspecte
organizaționale, impact social, colaborare cu universitățile și performanță financiară.
Textul integral al COP este oferit public de Inria (n.d.).
Numărul de state membre ale UE care implementează finanțarea în funcție de
performanță a crescut în ultimele decenii și toate țările aspiraționale implementează
contracte de performanță. Țările din UE folosesc din ce în ce mai mult contracte de
performanță. Cota de finanțare la nivel de organizație alocată în mod competitiv pe baza unor
evaluări de performanță a crescut în multe state membre (EC 2016). Dintre țările aspiraționale,
Finlanda a adoptat acest sistem de timpuriu, MEC implementându-l încă din 1994. Țările de
Jos au instituit un mecanism de contract de performanță în anul 2011. În 2015, Franța a
început să implementeze contracte de performanță care nu sunt asociate cu finanțarea. În
schimb, aceste contracte sunt folosite în alocarea internă a resurselor pentru realizarea
rezultatelor socioeconomice necesare și abordarea provocărilor de natură societală, ele fiind
analizate periodic de guvern. De asemenea, și țintele stabilite prin contractele de performanță
variază de la o țară la alta. Unele țări, cum este Franța, necesită contribuții pentru a aborda
provocările socioeconomice și sprijinirea economiei locale, dar și inovarea în afaceri, astfel că
folosesc indicatori relevanți. Alte țări, cum ar fi Finlanda, folosesc în principal indicatori bazați
pe inovare, cum ar fi numărul de brevete depuse, veniturile din licențierea proprietății
intelectuale și din cercetarea bazată pe contract, cercetare și dezvoltare finanțate de industrie
și numărul de spin-off-uri create. Există diferențe și în modul în care sunt definite țintele. În
timp ce unele țări folosesc indicatori calitativi, altele se bazează mai mult pe indicatori
cantitativi. Trecerea la o evaluare mai intensă a performanței a dus și la înființarea de agenții
și comitete independente de evaluare și monitorizare în aceste țări (a se vedea Secțiunea 0)
(OECD 2018a).
3.1.2 Monitorizare și evaluare
Monitorizarea și evaluarea performanței IPC-urilor și IIS-urilor este o altă dimensiune
importantă a guvernanței sectorului de cercetare, coordonată în principal de
ministerele care răspund de politica de C&I. În majoritatea țărilor membre ale OCDE,
criteriile pentru evaluarea performanței sunt stabilite de Ministerele Educației, Cercetării sau
Inovării. De exemplu, în Finlanda, MEC realizează monitorizarea și evaluarea performanței
IIS-urilor pe baza informațiilor introduse de acestea în baza de date statistice ținută de
Minister. În cazul IPC-urilor, ministerele care supraveghează diferite institute răspund de
stabilirea criteriilor de performanță și de evaluarea performanței acestora (OECD, n.d.). În
unele țări, evaluările sunt realizate de agenții, consilii sau instituții, pe baza criteriilor stabilite
de Ministere.
Monitorizarea și evaluarea performanței institutelor se realizează din ce în ce mai mult
de către agenții specializate independente. Aceste entități sunt specializate în
monitorizarea sistematică și evaluarea performanței IIS-urilor și a IPC-urilor pentru a
fundamenta politicile de finanțare. Câteva exemple din țările aspiraționale și de referință sunt
HCERES în Franța și Agenția de Evaluare și Acreditare a Învățământului Superior din
39
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Portugalia. În Țările de Jos, instituțiile își desfășoară în principal propriile lor evaluări, însă
Comitetul de Evaluare a Învățământului Superior și Cercetării, care este independent,
evaluează țintele de performanță prevăzute în contractele de performanță asociate cu 7 la
sută din bugetul IIS. În Republica Cehă, Consiliul de Cercetare și Dezvoltare, care este
principalul organism consultativ al guvernului în materie de politici de C&I, răspunde de
stabilirea criteriilor și realizarea evaluării performanței (Caseta 5) (OECD 2018a).
Caseta 5 Evaluarea performanței în cercetare și finanțarea în funcție de performanță în
Republica Cehă
În 2016, în Republica Cehă a fost revizuit sistemul de evaluare a cercetării și distribuție a finanțării.
Înainte de această reformă, evaluarea sistemului de finanțare se baza pe metrici de rezultat,
finanțarea în cercetare depinzând integral de performanța în materie de rezultate. Sistemul revizuit
are trei componente principale:
• O primă parte a evaluării vizează performanța științifică și se bazează pe indicatori
bibliometrici (publicarea în reviste și factorul de impact).
• O a doua parte a evaluării se bazează pe rezultate cu impact ridicat. Fiecare organizație
selectează mai multe rezultate de calitate în fiecare domeniu științific evaluat. Apoi, numărul
de rezultate selectate este asociat cu finanțarea pe care organizația a primit -o în anul
precedent. Rezultatele sunt evaluate colegial, iar pentru bonusurile de finanțare sunt
selectate cele mai bune dintre acestea.
• O a treia parte a evaluării privește rezult atele non-științifice ale C&D, respectiv rezultatele
legate de brevete și comercializare. Diferitele categorii analizate au un număr stabilit de
puncte pentru fiecare articol. Restul de puncte sunt alocate pe baza examinării veniturilor
generate din proiectele aplicate, serviciile de tehnologie și colaborarea cu industria.
Deciziile de alocare a finanțării se bazează în proporție de 75 la sută pe o evaluare a rezultatului
științific, 10 la sută pe evaluarea rezultatelor cu impact ridicat ale cercetării și 15 la sută pe evaluarea
cercetării aplicative.
Surse: (Srholec 2011; Good et al. 2019; Jonkers et al. 2016; Aridi et al. 2020)
3.1.3 Autonomia instituțională
În deceniile recente, reformele au dus la creșterea autonomiei instituționale. După 2010,
țările OCDE au extins și mai mult nivelul de autonomie alocat instituțiilor în domenii cum ar fi
alocarea bugetară, recrutarea și promovarea cercetătorilor și relațiile cu industria, inclusiv
crearea de unități de transfer tehnologic, spin-off-uri și parteneriate cu industria (OECD
2018c). În Tabelul 4 (OECD 2018a) sunt prezentate o serie de aspecte legate de autonomie
în IPC-urile din țările aspiraționale și țările de referință.
Tabelul 4 Autonomia IPC-urilor în țările selectate
Țara Aspecte legate de autonomie
Finlanda - IPC-urile decid cu privire la alocarea finanțării în bloc primite de instituție
către activitățile lor de cercetare și inovare.
- Recrutarea personalului academic se decide la nivelul instituției. Gradele de
salarizare sunt stabilite în negocieri colective la nivel național. Promovarea
personalului academic se decide la nivelul instituției în IPC -uri.
- IPC-urile decid cu privire la structurile interne și crearea entităților juridice
(spin-off-urilor) și a parteneriatelor de C&D cu industria.
- IPC-urile au dreptul să dobândească proprietatea intelectuală (brevete,
mărci comerciale, drepturi pentru proiecte etc.) rezultată din cercetarea
publică. Cercetătorul are dreptul să primească o compensație rezonabilă.
Valoarea compensației nu este reglementată la nivel național.
40
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Franța - IPC-urile au libertatea să aloce fondurile publice intern către activitățile de
C&I.
- IPC-urile au libertatea să își angajeze personalul. Din 2002, cercetătorii și
directorii de cercetare sunt recrutați, numiți și coordonați de președinții sau
directorii IPC-urilor. Natura și numărul de posturi vacante sunt reglementate
de IPC-uri. Gradele de salarizare sunt stabilite la nivel național. IPC-urile
decid cu privire la promovarea personalului academic.
- IPC-urile decid singure cu privire la crearea de departamente, unități
funcționale (de ex. oficii de transfer tehnologic), colaborarea cu industria și
crearea de entități juridice (de ex. spin-off-uri). Ca urmare a reformelor din
2011, care au permis universităților să creeze organizații non -profit și
organizații generatoare de profit și unități de C&D comune, numărul de unități
de cercetare comune create între IIS-uri și IPC-uri a crescut.
- Ca urmare a reformelor universitare din 2013 (Legea învățământului superior
și cercetării), s-au creat asociații de universități și instituții de învățământ
superior. Acestea sunt clustere de IIS-uri și IPC-uri formate pe baza
proximității lor geografice. Politicile în acest domeniu recompensează
fuziunile de IIS-uri și crearea de clustere universitare regionale în vederea
sprijinirii excelenței în cercetare și specializarea IIS -urilor în funcție de
punctele lor forte în cercetare.
- În IPC-uri, cercetătorii primesc 50 la sută din veniturile generate din
proprietatea intelectuală (brevete, mărci comerciale, drepturi pentru proiecte
etc.) creată prin cercetare finanțată din fonduri publice la IPC -uri. Codul
francez privind proprietatea intelectuală prevede că 50 la sută din veniturile
din proprietatea intelectuală trebuie alocate inventatorilor. IPC-urile decid cu
privire la alocarea restului de venituri între laboratorul / unitatea de cercetare
care a asigurat facilitățile necesare pentru ca cercetătorii să dezvolte invenția
și IPC-ul în sine.
Țările de Jos - NWO și KNAW au libertate în ceea ce privește utilizarea finanțării lor
instituționale și pot să o împartă între categorii tematice. După reformele din
2007, Ministerul Afacerilor Economice, Ministerul Educației, Culturii și
Științei, Ministerul Apărării și Ministerul Infrastructurii și Mediului alocă
finanțare instituțională în bloc direct către IPC-uri. Institutele nu au libertatea
să își mute fondurile de la o categorie tematică larg definită la alta.
- Recrutarea și promovarea personalului academic se decid de către IPC -uri,
iar gradele de salarizare sunt negociate cu alte părți la nivel național.
- IPC-urile decid cu privire la crearea de departamente și entități juridice (spin -
off-uri) și cu privire la parteneriatele comune de C&D cu industria.
- IPC-urile determină schemele de venituri pentru proprietatea intelectuală
(brevete, mărci comerciale, drepturi pentru proiecte etc.) creată din
cercetarea finanțată cu fonduri publice. Cercetătorii pot să revendice o
remunerație echitabilă din comercializarea proprietății intelectuale (Contract
colectiv de muncă pentru institutele de cercetare (WVOI 2020)).
Republica Cehă - IPC-urile decid singure alocarea internă a finanțării instituționale în bloc
pentru activități didactice, activități de cercetare și activități de inovare, deși
se aplică unele restricții minore.
- IPC-urile au libertatea să angajeze personal. De asemenea, au libertatea să
decidă salariile personalului lor și numirea pe alte funcții și promovarea
angajaților lor.
- IPC-urile au libertatea să creeze departamente interne și să înființeze entități
non-profit și entități generatoare de profit.
- IPC-urile determină singure schemele de venituri pentru proprietatea
intelectuală (brevete, mărci comerciale, drepturi pentru proiecte etc.) creată
din cercetarea finanțată cu fonduri publice.
Polonia - IPC-urile au libertate în alocarea internă a fondurilor pentru activități
didactice, de cercetare și de inovare.
- După reformele privind autonomia din 2010, IPC-urile sunt autonome în ceea
ce privește angajarea și promovarea personalului. Gradele de salarizare
pentru personalul IPC-urilor sunt stabilite la nivel național.
- IPC-urile decid cu privire la departamentele interne și crearea entităților
41
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
juridice (spin-off-urilor) și a parteneriatelor de C&D cu industria. Legea
institutelor de cercetare din 2010 a atribuit IPC-urilor statut juridic
independent.
- Din 2010, IPC-urile sunt autonome în ceea ce privește relațiile cu industria.
Acestea au libertatea să creeze companii de capital, să cumpere părți
sociale și acțiuni la spin-off-uri și să genereze venituri din acestea. Deținerea
proprietății intelectuale rezultate din cercetarea finanțată din fonduri publice
a fost alocată către instituții. Înainte de reformele privind autonomia,
Ministerul Economiei decidea cu privire la înființarea de entități juridice și
încheierea de parteneriate cu industria.
- IPC-urile își stabilesc propriile scheme privind partajarea veniturilor pentru
proprietatea intelectuală (brevete, mărci comerciale, drepturi pentru proiecte
etc.) creată din cercetarea finanțată cu fonduri publice. Înainte de 2011,
drepturile de proprietate intelectuală și veniturile din comercializare
aparțineau în întregime IPC-urilor. Amendamentul la Legea învățământului
superior a modificat aceste aranjamente, cu scopul de a spori transferurile
de tehnologie.
Portugalia - IPC-urile sunt libere să folosească fondurile pentru cheltuieli curente, resurse
umane, echipamente etc., conform bugetului aprobat, dar în cadrul unor
reguli flexibile.
- IPC-urile decid cu privire la recrutarea personalului, salarii, numirea pe alte
funcții și promovare.
- IPC-urile decid cu privire la crearea de departamente interne și unități
funcționale (de ex. oficii de transfer tehnologic) și spin-off-uri.
- IPC-urile stabilesc singure schemele de venituri pentru proprietatea
intelectuală (brevete, mărci comerciale, drepturi pentru proiecte etc.) creată
din cercetarea finanțată cu fonduri publice.
Sursa: (OECD 2018a)
Autonomia este un aspect esențial al guvernanței în sectorul cercetării. Autonomia IPC-
urilor în gestionarea bugetului propriu, a resurselor umane și a activităților de transfer de
cunoștințe și tehnologie determină performanța instituțională a acestora și contribuția lor la
obiectivele naționale de C&I. Accentul strategic al organizațiilor de cercetare poate fi
determinat în mare măsură de sursele de finanțare (World Bank 2020). Pe lângă fondurile
publice descrise mai sus, resursele financiare colectate de la părți interesate externe, în
principal de la sectorul privat, prin transfer de cunoștințe și tehnologie joacă un rol important
în determinarea accentului strategic și creșterea relevanței și impactului IPC-urilor. Autonomia
instituțională este esențială în această privință, deoarece permite institutelor să își adapteze
colaborarea cu industria și să ia decizii privind cel mai bun mod de a își proiecta și implementa
strategiile de comercializare a cercetării. De asemenea, autonomia este importantă și pentru
IPC-uri și alinierea activității acestora cu obiectivele strategiei naționale de cercetare și inovare
și îndeplinirea criteriilor de performanță (OECD 2018c), dar și pentru ca ele să ia decizii pentru
a își realiza țintele în cel mai eficient mod posibil cu resursele disponibile. Aceste decizii
implică proceduri pentru recrutarea cercetătorilor, criterii pentru promovarea în carieră, reguli
privind crearea de proprietate intelectuală și transferul de cunoștințe și tehnologie (World Bank
2020).
Însă de obicei autonomia este rezultatul unei progresii istorice treptate. De exemplu, în
Portugalia, Legea privind autonomia universitară, adoptată în 1988, a fost un pas esențial
pentru guvernanța și autonomia IIS, prin care, pe lângă „confirmarea autonomiei pedagogice
și științifice”, proprietatea asupra clădirilor, printre altele, a fost transferată universităților. În
2005, Ministrul științelor, tehnologiei și învățământului superior din Portugalia a cerut OCDE
să evalueze sistemul IIS, evaluare care a constatat că „autonomia instituțională și guvernanța
instituțională necesită o revizuire radicală”. În Finlanda, Legea universităților din 2009 a
crescut autonomia instituțională a IIS, dezvoltând măsurile luate prin Legea universităților,
adoptată în 1997 (OECD 2021). În prezent, în majoritatea economiilor din cadrul OCDE,
instituțiile pot să ia decizii privind alocările bugetare și să creeze departamente academice și
unități funcționale, să înființeze entități juridice cum ar fi oficiile de transfer tehnologic și spin -
off-uri și să decidă cu privire la colaborările și parteneriatele cu industria.
42
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Asigurarea asumării răspunderii printr-o serie de mecanisme, cum ar fi contractele de
performanță, evaluările periodice ale performanței și existența unor mecanisme de
raportare transparente, este esențială pentru menținerea autonomiei IPC-urilor.
Asumarea răspunderii implică simțul răspunderii față de părțile interesate, printre care
finanțatorii guvernamentali, contribuabilii și societatea în general, dar și transparență în
procesul decizional și în alocarea resurselor.
3.1.4 Comasarea și coordonarea IPC-urilor
Comasarea IPC-urilor este un aspect important al guvernanței sectorului de cercetare.
Comasarea asigură utilizarea eficientă și eficace a resurselor publice limitate pentru a crea și
a transfera cunoștințe și tehnologie nouă și permite IPC-urilor să rămână relevante în fața
schimbărilor și cerințelor în schimbare ale economiei și societății.
Unele IPC-uri sunt organizate sub forma unor asociații de institute, cunoscute ca
Organizații-umbrelă publice de cercetare (UPRO), care își stabilesc propria agendă de
cercetare și inovare, în cadrul unor domenii largi ale politicii naționale de cercetare.
CNRS în Franța, Fraunhofer-Gesellschaft și Max-Planck Gesellschaft în Germania și
Institutele Naționale de Sănătate din SUA sunt exemple de astfel de organizații-umbrelă
(OECD 2017a). Organizațiile-umbrelă pot să faciliteze sinergii și colaborare între IPC-uri,
ducând la un sector de cercetare mai bine coordonat, prin eliminarea suprapunerilor și
ineficiențelor și eliminarea fragmentării din sistem.
În alte cazuri, reformele guvernamentale caută să comaseze sau să fuzioneze IPC-urile
pentru a obține o aliniere mai bună a institutelor cu mediul și cu sarcinile lor, a
îmbunătăți productivitatea și eficacitatea și a spori inovarea (OECD 2011). Însă studiile
empirice pe această temă sunt limitate, iar literatura existentă se concentrează în principal pe
comasarea IIS-urilor.
În contextul IPC-urilor, comasarea are loc prin fuziuni și achiziții (M&A), fie prin
fuzionarea unor IPC-uri specializate, fie prin absorbirea unor IPC-uri de către
universități. Fuziunile sunt definite ca evenimente în care două sau mai multe organizații
fuzionează pentru a forma o organizație nouă, recunoscută ca atare de stat și de părțile
interesate relevante. Obiectivul general al fuziunilor este rezolvarea problemei fragmentării,
realizarea masei critice și crearea de complementarități și sinergii. Fuziunile sunt asociate
frecvent cu transformarea unor unități de cercetare din cadrul organizațiilor publice în
organizații de cercetare cu o autonomie mai mare, precum și cu circumstanțe în care este
necesară comasarea unor unități de cercetare mai mici, din domenii apropiate, în organizații
mai mari (Heller-Schuh, Lepori, and Neuländtner 2020). În Caseta 6 sunt prezentate exemple
de fuziuni din Finlanda și Franța. Spre deosebire de acestea, achizițiile implică obținerea de
către un IPC sau IIS a controlului asupra unui alt institut, ducând la integrare organizațională
sau permițând organizației achiziționate să își păstreze independența funcțională și legală,
precum și propria marcă, în cadrul organizației-mamă (Heller-Schuh, Lepori, and Neuländtner
2020). În ceea ce privește achiziția IPC-urilor de către universități, obiectivul principal este
acela de a îmbunătăți excelența științifică. Din punctul de vedere al universității dobânditoare,
astfel de procese de fuziuni și achiziții pot să îi consolideze poziția în anumite domenii, cum
ar fi cercetarea aplicativă, prin completarea activităților existente. Din punct de vedere al
politicilor publice, ele reduc duplicările și sistematizează guvernanța sistemului de cercetare
și inovare (Heller-Schuh, Lepori, and Neuländtner 2020).
Caseta 6 Exemple de fuzionări de IPC-uri din Finlanda și Franța
Institutul Național de Sănătate și Bunăstare al Finlandei s -a format în 2009, prin fuzionarea a două
institute de cercetare: Institutul Național de Sănătate Publică (KTL), înființat în 1911 și Centrul
Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Bunăstare și Sănătate (STAKES), înființat în 1992. Un
studiu realizat în 2007 a constatat că KTL și STAKES aveau operațiuni care se suprapuneau, iar
clienților nu le erau clare rolurile distincte ale acestora. S-a considerat că este ineficient să se
întrețină sisteme informatice, date de cercetare naționale și date din registre separate. Fuzionarea
43
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
urma să elimine aceste probleme, să sistematizeze diviziunea muncii, să îmbunătățească
cooperarea și să creeze un IPC puternic la nivel național și internațional în domeniul bunăstării și
sănătății. În timpul fuzionării, un grup de experți a identificat competențe de bază orientate pe
cercetare care nu ar trebui să facă parte din activitățile IPC-urilor. Unele dintre aceste competențe
au fost transferate universităților sau altor organizații, iar altele au fost eliminate. Misiunea Institutului
Național de Sănătate și Bunăstare subliniază importanța cercetării aplicative și a deservirii ne voilor
unei game variate de clienți.
Un alt exemplu este Institutul Național de cercetare pentru Agricultură, Alimente și Mediu (INRAE)
din Franța, care a luat forma actuală în 2020 ca urmare a unei fuziuni dintre Institutul Național de
Cercetare Agricolă (INRA) și Institutul Național de Cercetare de Știință și Tehnologie pentru Mediu
și Agricultură (IRSTEA), pentru a amplifica sinergiile și complementaritățile. În mod tradițional, INRA
se concentra pe culturi și creșterea animalelor, cuprinzând cercetare de bază (genetică, biologie
moleculară) și experimentare pe teren cu tehnici noi și specializare în domeniul bunăstării
animalelor. Pe de altă parte, IRSTEA se concentra în principal pe utilaje agricole, un sector care a
stimulat organizația să se diversifice în tehnologii digitale aplicabile în agricultură și creșterea
animalelor. De asemenea, IRSTEA era un centru de excelență în ceea ce privește înțelegerea
fenomenelor naturale asociate cu apa, cum ar fi inundațiile și avalanșele (Sciences et Avenir 2020).
Fuziunea a reunit cunoștințele și specializările complementare a două IPC -uri, care se găseau în
aproximativ 18 centre de cercetare din toată țara, cu 11.000 de oameni angajați, 545 de brevete, în
jur de 6.000 de publicări în reviste de top, 940 de certificate de origine a plantelor și peste 450
parteneri socioeconomici. În prezent, INRAE este unul din IPC-urile majore din lume în științe
agricole, alimentare, știința plantelor și animalelor, ecologie și mediu și este considerat ca fiind
principala organizație de cercetare din lume specializată în nexusul „agricultură-hrană-mediu”.
Surse: (OECD 2011; INRAE n.d.)
Frecvența fuziunilor de IPC-uri a crescut de-a lungul anilor. Între 2000 și 2016 au avut loc
aproape 400 de M&A în sectorul public de cercetare din Europa, care au implicat aproape o
cincime din institute, distribuite geografic în două cincimi din regiunile europene. În această
perioadă, fuziunile și achizițiile au implicat 353 de IPC-uri și 544 IIS-uri, cu vârfuri anuale
asociate cu reformele structurale care au dus la numeroase cazuri de restructurare. În general,
frecvența fuziunilor și achizițiilor în majoritatea țărilor europene a fost proporțională cu
dimensiunea sistemelor publice de cercetare ale acestor țări. De exemplu, numărul de fuziuni
și achiziții a fost ridicat în Franța, Germania, Regatul Unit și Polonia. Însă și unele țări mici,
cum ar fi Belgia, Ungaria, Norvegia și Danemarca au avut un număr de fuziuni și achiziții mai
mare decât se preconiza, ceea ce sugerează că în aceste țări au avut loc reforme în tot
sistemul între anii 2000–2016. Un alt tipar se poate identifica la nivelul IPC-urilor specializate,
unde se observă un număr mare de fuziuni și achiziții. Această tendință duce adesea la
integrarea institutelor mai mici din același domeniu pentru a forma entități mai mari, comasate,
reflectând o strategie pentru a realiza o masă critică și a beneficia de sinergii (Heller-Schuh,
Lepori, and Neuländtner 2020). Numărul de IPC-uri și IIS-uri, precum și fuzionările și achizițiile
între ele în țările aspiraționale și în țările de comparație incluse în studiu, precum și în
România, în perioada 2000 - 2016 sunt indicate în Tabelul 5. Deși fuziunile și achizițiile sunt
prevalente în țările aspiraționale, în cadrul eforturilor continue ale acestor țări de a îmbunătăți
sinergiile, eficiența și impactul sectorului de cercetare, ar putea fi necesar să se mai analizeze
ideea comasării în cadrul sistemelor de cercetare și inovare din țările de comparație și din
România.
Tabelul 5 Numărul de IPC-uri și IIS-uri și activități de fuziuni și achiziții identificate în țările
selectate în perioada 2000 – 2016
Total IPC-uri și IIS-uri analizate în cadrul Număr de activități de
Țara
studiului* fuziuni și achiziții
Finlanda 84 12
Franța 576 38
Țările de Jos 110 10
Republica Cehă 174 7
Polonia 601 27
44
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Portugalia 158 10
România 138 4
* Numerele din această coloană se referă la numărul de institute cuprinse în studiul realizat de Heller -Schuh et al., care a folosit
o bază de date de 3.432 IIS-uri și 13.151 IPC-uri din Europa. Ca urmare, ele nu corespund cu numărul de IPC-uri și IIS-uri din
țările selectate și din România.
Sursa: (Heller-Schuh, Lepori, and Neuländtner 2020); Calcul INOMER.
3.1.5 IPC-urile în strategiile naționale de C&I
Tendințele identificate în strategiile naționale de C&I din țările OCDE (OECD 2018a)
privind IPC-urile și IIS-urile au legătură cu domeniile de cercetare vizate, rolurile alocate
și țintele măsurabile stabilite pentru institute. În consecință, aceste tendințe sunt grupate
în trei categorii: (a) Strategiile vizează în mod tipic anumite domenii de cercetare științifică,
tehnologie și domenii economice cum ar fi energia, sănătatea, tehnologii de informații și
comunicare, nanotehnologie și materiale avansate. Obiectivele legate de transformarea
digitală sunt prioritizate din ce în ce mai mult în strategiile de C&I. (b) Strategiile schițează
rolurile anticipate ale IPC-urilor și IIS-urilor în abordarea provocărilor sociale și economice,
cum ar fi schimbările demografice, probleme legate de mediu, transport inteligent și orașe și
sănătatea. Mai mult, ele subliniază importanța pe care o are C&I pentru construirea unei
economii sustenabile. (c) În majoritatea strategiilor naționale de C&I sunt incluse ținte
cuantificabile pentru rezultatele de politici. Printre altele, acestea includ obiective orientate
specific pe IPC-uri și IIS-uri, cum ar fi creșterea finanțării pentru studenții doctoranzi, precum
și îmbunătățirea locurilor de muncă disponibile pentru cercetători și doctoranzi în industrie
pentru a crește și a menține calitatea și cantitatea cercetării printr-un influx continuu de
cercetători tineri, precum și consolidarea legăturilor cu sectorul privat pentru a crește
eficacitatea transferului de cunoștințe și tehnologie.
Prioritățiile științifice pentru IPC-uri și IIS-uri sunt stabilite de diferite organizații, printre
care ministerele naționale ale educației, cercetării și/sau inovării, agenții specializate și
consilii, iar furnizorii de fonduri sunt și entitățile care elaborează politici. În majoritatea
țărilor membre ale OCDE, decidenții cei mai frecvenți sunt ministerele educației, cercetării
și/sau inovării. Furnizorul finanțării ia deciziile privind prioritățile științifice, sectoriale și
tematice (de exemplu, dacă o agenție de sprijin pentru cercetare furnizează mai mult de 50 la
sută din finanțarea unei universități, aceasta direcționează fondurile către teme, domenii
științifice sau sectoare stabilite dinainte). Organizațiile care răspund de alocarea bugetelor și
de stabilirea priorităților pentru IPC-uri și IIS-uri în țările aspiraționale și țările de comparație
sunt prezentate în Tabelul 6.
Tabelul 6 Organizațiile care răspund de stabilirea priorităților, finanțare și evaluarea IPC -urilor
și IIS-urilor în țările selectate
Țara Organizațiile care răspund de stabilirea priorităților, finanțare și evaluarea
institutelor
Finlanda Până în martie 2016, Consiliul Finlandez de Cercetare și Inovare, înființat în
1987, era cel care stabilea recomandări privind domeniile strategice de cercetare
și inovare. Acesta a fost reorganizat pe baza unei evaluări realizate în 2014, care
a concluzionat că influența Consiliului s-a redus după 2005 (Halme et al. 2019).
În prezent, Consiliul nu ia decizii oficiale privind orientarea principalelor programe
și acționează ca organism consultativ. Ministerul Educației și Culturii (MEC) și
Ministerul Afacerilor Economice și Ocupării Forței de Muncă furnizează
îndrumări privind domeniile științifice, sectoriale și tematice largi pe care ar trebui
să le acopere agențiile finanțatoare. Agențiile finanțatoare au libertatea să
acționeze, în limita îndrumărilor strategice naționale.
Franța Consiliul Strategic de Cercetare, înființat în 2013, răspunde de stabilirea
priorităților de politici și evaluarea implementării politicilor care privesc IIS -urile.
Prioritățile stabilite de Consiliu definesc și obiectul științific și tematic al apelurilor
publice de proiecte lansate de Agenția Națională de Cercetare (ANR). Strategia
națională de C&I identifică problemele sociale care necesită cercetări comune
45
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
desfășurate de IIS-uri, IPC-uri și industrie. IPC-urile decid cu privire la prioritățile
finanțării C&I pe bază de proiecte.
Țările de Jos IIS-urile primesc cea mai mare parte din finanțare din fondurile generale pentru
universități și își decid prioritățile tematice. În ceea ce privește finanțarea pe bază
de proiecte, NWO este principala agenție finanțatoare și stabilește prioritățile
tematice pentru finanțarea pe bază de proiecte a IIS-urilor. Ministerul Afacerilor
Economice, Ministerul Apărării și Ministerul Infrastructurii și Mediului finanțează
IPC-urile și definesc prioritățile tematice. Numai NWO își finanțează direct
propriile sale institute de cercetare, pe baza unui program tematic. În 2013,
guvernul a înființat „Consorțiile de top pentru cunoștințe și inovare”, cu
reprezentanți din sectorul public și sectorul privat, IIS -uri și IPC-uri, care au
pregătit și au propus „Agende pentru cunoștințe și inovare” pentru investițiile
publice în C&I, din care guvernul a selectat „principalele sectoare” pe care să le
sprijine.
Republica Cehă Consiliul pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare răspunde de stabilirea
priorităților științifice, sectoriale și/sau tematice ale alocărilor bugetare pentru IIS -
uri și IPC-uri. În 2012, Consiliul a formulat prior itățile naționale de C&I, prin care
a stabilit o serie de domenii strategice de cercetare pentru perioada până în
2030, care ghidează alocările bugetare pentru programele de sprijinire a C&I.
Polonia Ministerul Științei și Învățământului Superior răspunde de stabilirea priorităților
științifice, sectoriale și/sau tematice ale finanțării publice pentru IIS -uri și IPC-uri.
Acesta pregătește domenii tematice strategice pentru programele naționale de
C&I.
Portugalia Ministerul Științei, Tehnologiei și Învățământului Superior definește prioritățile
pentru alocările bugetare pentru IIS-uri. Fundația pentru Știință și Tehnologie
(FCT) ia decizii privind prioritățile științifice, sectoriale și/sau tematice ale
finanțării C&D pentru IPC-uri.
Sursa: (OECD 2018a)
Politicile de cercetare și inovare care vizează IPC-urile le asigură acestora sprijinul
necesar pentru a își îndeplini misiunile. Aceste politici se concentrează în principal pe
îmbunătățirea capacităților de cercetare ale IPC-urilor, inclusiv pe dezvoltarea capitalului
uman, stimularea inovării și încurajarea colaborării cu industria. Ele pot fi implementate printr-
o gamă variată de instrumente, care oferă, printre altele, finanțare directă, stimulente fiscale,
granturi pentru proiecte de cercetare și sprijin pentru consolidarea capacităților. În Tabelul 7
este prezentat un rezumat al politicilor publice generale care sprijină IPC-urile.
Tabelul 7 Rezumat al politicilor publice generale care sprijină IPC-urile
Tema Descriere Exemple de instrumente de
politici
Colaborare Politici care au ca scop promovarea Granturi pentru proiecte în
colaborării dintre cercetare și industrie, colaborare, granturi pentru
printre care parteneriate între IPC-uri și înființarea de laboratoare
industrie, crearea de clustere/rețele de comune, platforme de
cercetare și inovare, transfer de cunoștințe networking, clustere de
de la IPC-uri către industrie, crearea de cercetare și inovare, credite
infrastructuri de cercetare comune fiscale pentru proiecte
comune ale sectorului de
cercetare și ale industriei,
vouchere de inovare pentru
IMM-uri, stimulente fiscale
pentru companii, programe
pentru crearea de centre de
excelență, sprijin financiar
pentru a găzdui cercetători în
industrie
Acces liber Politici care au ca scop promovarea Contribuția la depozite cu
46
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
accesului liber la cercetare, inclusiv cerințe acces liber, registre naționale
privind punerea la dispoziție în mod gratuit a de cercetători
tuturor publicațiilor, crearea de depozite de
date și publicații
Finanțare pe Acordarea de sprijin pentru finanțarea Programe de granturi, capital
proiecte proiectelor de cercetare și inovare; politici guvernamental de risc
care au ca scop finanțarea antreprenorilor
academici, inclusiv sprijin guvernamental
prin capital de risc pentru cercetătorii din
sectorul public, granturi, politici care atrag
investiții de capital de risc
Capital uman Politici pentru sprijinirea cercetătorilor aflați Sprijin prin granturi, programe
la începutul carierei să evolueze în carieră; de burse, granturi de
politici pentru sprijinirea cercetătorilor mobilitate, granturi pentru
seniori/personalului senior în C&D să își formare,
înnoiască cariera; politici pentru a ajuta sprijin pentru consolidarea
cercetătorii să își folosească aptitudinile în capacităților, sprijin financiar
industrie sau să comercializeze cercetările pentru recrutarea de personal
publice (de ex. formare în domeniul cu grad doctoral și
antreprenoriatului, angajarea cercetătorilor în postdoctoral
sectorul industrial, mentorat pentru
elaborarea de aplicații etc.)
Comercializare Politici pentru a sprijini IPC-urile/cercetătorii Sprijin pentru crearea de oficii
să navigheze prin diversele procese de transfer tehnologic, sprijin
necesare pentru a comercializa o idee, financiar pentru spin-off-uri,
inclusiv ajutor pentru negocierea drepturilor granturi pentru validarea
de proprietate intelectuală, standardizarea conceptului, concursuri de
contractelor de transfer tehnologic, sprijin la planuri de afaceri, granturi
depunerea brevetelor, reducerea pentru depunerea de cereri
procedurilor birocratice; pentru proprietate
politici privind achizițiile publice de inovare intelectuală, sprijin pentru
asistență tehnică (de ex.
pentru standardizarea
contractelor de proprietate
intelectuală), granturi pentru
achiziții pre-comerciale,
programe pentru sprijinirea
achiziției de bunuri și servicii
de către autoritățile publice de
la IPC-uri, incubatoare,
acceleratoare, parcuri
științifice
Sursa: Adaptat de INOMER de la (OECD 2021; 2019)
3.1.6 Participarea părților interesate
Pentru o guvernanță eficace a sectorului de cercetare la nivel național este nevoie de
consilii de C&I funcționale și incluzive, iar în țările selectate, IPC-urile sunt reprezentate
în aceste consilii. Astfel de consilii există în majoritatea țărilor din UE, ca mijloc de a furniza
consiliere în materie de politici, de a identifica priorități strategice, de a coordona
implementarea politicilor, de a aloca bugete de C&I și de a evalua politici. Implicarea IPC -
urilor în consiliile naționale de C&I sau în organisme echivalente este importantă pentru a
permite conceperea și implementarea de politici eficace, care să răspundă nevoilor acestora
și să le îmbunătățească performanța. Mai mult, o reprezentare solidă a IPC-urilor în consilii
facilitează poziționarea optimă a acestora și integrarea lor în ecosistemul național de inovare,
rezultatul fiind o relevanță și un impact sporit al IPC-urilor. În toate țările aspiraționale și de
comparație, cu excepția Poloniei, IPC-urile sunt reprezentate în consiliile de C&I. Consiliul de
Cercetare și Inovare din Finlanda a fost înființat în 1987 și a fost înlocuit cu un nou consiliu în
anul 2016. Acesta este prezidat de prim-ministru, iar printre membri se numără miniștri,
47
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
rectorul uneia dintre universități, un profesor de la una dintre universități, directorul de
tehnologie de la o companie, președintele Centrului de Cercetare Tehnică din Finlanda (VTT)
și directorul general de la un start-up (OECD, n.d.). Franța a înființat în 2013 Consiliul Strategic
de Cercetare, care a înlocuit Înaltul Consiliu de Cercetare și Tehnologie înființat în 1982.
Acesta este prezidat de prim-ministru, iar printre membri se numără miniștri și reprezentanți
de la IIS-uri și IPC-uri, din sectorul privat, din societatea civilă și experți academici străini,
precum și reprezentanți din parlament și de la regiuni (OECD, n.d.). În Țările de Jos, Consiliul
Consultativ pentru Știință, Tehnologie și Inovare, creat în 2014, are zece membri, cu
reprezentanți de la IPC-uri, IIS-uri și din industrie (OECD, n.d.). Consiliul este un organism
independent care consiliază guvernul și parlamentul în chestiuni privind C&I. Dintre țările de
comparație, Consiliul pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare din Republica Cehă a fost
înființat în 2002 (ca succesor al Consiliului de Cercetare și Dezvoltare înființat în 1992), cu
reprezentanți ai IPC-urilor (Research, Development and Innovation Council of the Czech
Republic n.d.). Consiliul pentru Inovare din Polonia, înființat în 2016, este format din
reprezentanți de nivel înalt ai guvernului și nu are membri din afara guvernului (OECD n.d.).
Consiliul Național pentru Știință, Tehnologie și Inovare din Portugalia este un organism
consultativ al guvernului și este compus din membri de la Fundația pentru Știință și
Tehnologie, Agenția Națională de Inovare (ANI) și Agenția pentru Competitivitate și Inovare,
precum și reprezentanți de la IIS-uri, IPC-uri și din sectorul privat (Prime Minister of Portugal
n.d.).
Reprezentarea IPC-urilor la nivel național poate fi văzută și la nivelul implementării de
politici. De exemplu, în cazul Finlandei, Consiliul Strategic pentru Cercetare, un organism
independent înființat în cadrul Academiei Finlandei în anul 2015, este format din reprezentanți
ai IPC-urilor și IIS-urilor. Consiliul are opt membri și un președinte numit de guvern (Academy
of Finland n.d.). Consiliul Strategic pentru Cercetare are ca obiectiv finanțarea de cercetare
de calitate, care poate să aibă un impact semnificativ în societate și să rezolve provocările
mari prin abordări multidisciplinare. Consiliul colaborează cu Guvernul finlandez pentru a
determina nevoile de cercetare și prioritățile strategice, care apoi sunt formulate sub formă de
programe de cercetare și apeluri de finanțare care se derulează pe 3-6 ani (OECD, n.d.). În
Franța, consiliul de conducere al ANR include reprezentanți de la IPC-uri, pe lângă guvern,
IIS-uri și sectorul privat. Consiliul Consultativ Științific care sprijină președintele și directorul
ANR cu managementul strategic al agenției constă din șase membri de la IPC-uri și din
sectorul privat, precum și doi reprezentanți străini, pe lângă președintele consiliului, care este
președintele Academiei de Științe (ANR n.d.).
Participarea reprezentanților actorilor din elicea cvadruplă în consiliile de conducere
ale IPC-urilor este importantă pentru alinierea strategiilor instituționale cu nevoile
diferitelor părți interesate, care ar putea fi abordate prin activitățile de C&I și de transfer
de cunoștințe și tehnologie. Un alt element important al implicării părților interesate în
guvernanța IPC-urilor ține de structurile interne de guvernanță internă ale acestora. De
exemplu, Consiliul de Administrație al Centrului Național pentru Cercetare Științifică (CNRS)
din Franța este format, printre altele, din reprezentanți ai sectorului privat, alte IPC-uri, IIS-uri
și guvern. Consiliul științific al CNRS are 30 de membri, din care 11 sunt aleși direct de către
și dintre angajații CNRS și 19 sunt membri externi, respectiv trei din sectorul privat și opt din
străinătate (CNRS n.d.). În IPC-urile de succes din UE, înființarea de consilii consultative
internaționale este o practică obișnuită pentru sprijinirea structurilor interne de guvernanță și
administrare în elaborarea de strategii și în procesele decizionale, dar și în asimilarea bunelor
practici internaționale și construirea de legături și vizibilitate internațională. Un exemplu de
bună practică din Finlanda este descris în Caseta 7. Aranjamentele de guvernanță ale IPC-
urilor joacă un rol în succesul pe care acestea îl au în transferul de cunoștințe și tehnologie
(World Bank 2020). Implicarea industriei în consiliile de conducere ale IPC-urilor, împreună
cu o combinație de mecanisme de finanțare (finanțare în bloc, finanțare competitivă și
finanțare în funcție de performanță) reprezintă un factor de succes esențial în principalele IPC-
uri din Germania, Taiwan, Japonia, Australia și SUA (World Bank 2020). Aceste aranjamente
le permit IPC-urilor să mențină standardele de cercetare, să se implice în cercetare aplicată
și în colaborări și să primească finanțări de la industrie.
48
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Caseta 7 Bune practici privind structurile de guvernanță în CDI: cazul VTT
Consiliul Director al VTT este format din șapte membri care provin din mediul de afaceri și din mediul
academic, toți fiind din afara VTT. Printre sarcinile Consiliului, pe lângă numirea Directorului General,
se numără aprobarea strategiei VTT, supravegherea implementării strategiei și asigurarea
profitabilității și organizarea adecvată a activității la VTT.
Consiliul Consultativ de Excelență al VTT (EAB) oferă consiliere conducerii VTT cu privire la
strategia pe termen lung, atât în ceea ce privește determinarea orientării strategice, cât și în ceea
ce privește dezvoltarea de competențe de clasă mondială în cercetare, tehnologie și inovare, inclusiv
excelența procesului de inovare. EAB se asigură că VTT lucrează la provocă rile relevante, cu o
viziune strategică adecvată pe termen lung, incluzând perspective internaționale și externe care
ridică provocări pentru prioritățile și strategiile VTT.
De asemenea, EAB sprijină VTT în construirea, angajarea și dezvoltarea de competențe relevante
de clasă mondială în anumite domenii de știință, tehnologie și inovare. Având în vedere importanța
inovării deschise membrii EAB sprijină VTT indicând legături relevante cu cercetarea, tehnologia și
inovarea externă și sprijinind echipele VTT în elaborarea de „foi de parcurs” strategice pentru a
identifica potențiale noi domenii de excelență pentru viitor.
EAB este format din opt lideri în materie de inovare internaționali de profil înalt, cu pregătire în științe
și/sau tehnologii avansate și cu experiență de conducere în aceste domenii, care au un mandat de
3 ani. Consiliul are experiență semnificativă atât în mediul academic, cât și în lucrul și colaborarea
cu industrii relevante pentru domeniile de cercetare ale VTT. Consiliul are o reprezentare echilibrată
a disciplinelor științifice legate de domeniile strategice ale VTT și este prezidat de un membru extern
(din afara VTT).
Sursa: (VTT n.d.)
3.2 Transferul de cunoștințe și tehnologie
Tendința 2
• Prioritizarea activităților de transfer de cunoștințe și
tehnologie
Transferul de cunoștințe și tehnologie (TCT) este una dintre cele mai importante
activități ale IPC-urilor, cu efect direct asupra relevanței, eficacității și impactului lor
socioeconomic. Prin procesul de TCT, IPC-urile își transferă know-how-ul, aptitudinile,
cunoștințele tehnice, metodele sau tehnologia către firme și către alți actori din societate și din
economie (Roessner, Manrique, and Park 2010). Acest lucru se poate face prin diferite canale,
cum ar fi cercetarea pe bază de contract, servicii de consultanță și formare, licențierea de noi
tehnologii (inclusiv drepturi de proprietate intelectuală, know-how, instrumente de cercetare,
materiale etc.) și crearea de spin-off-uri.
Magnitudinea și succesul acestor activități determină randamentul investițiilor publice
în cercetare. Însă performanța în materie de TCT depinde de o serie de factori interni, dar și
externi IPC-urilor, în special de politicile naționale și de condițiile cadru care să faciliteze
comercializarea cercetării, de existența și eficacitatea serviciilor intermediare, cum ar fi oficiile
de transfer tehnologic și de calitatea cercetării și de capabilitățile și aptitudinile IPC-urilor în
materie de TCT (Figura 7) (World Bank 2020).
Sub-secțiunile care urmează oferă o prezentare generală a acestor factori, cu accent pe
situația actuală și pe tendințele existente în UE și în țările selectate.
49
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Figura 7 Factori care determină succesul în TCT
Sursa: (World Bank 2020).
3.2.1 Aspecte legislative legate de TCT
Se pune accent din ce în ce mai mare pe realizarea potențialului comercial al cercetării
publice și al transferului de cunoștințe și tehnologie pentru a maximiza rezultatele
socioeconomice. TCT și comercializarea cercetării publice necesită un proces în mai multe
etape, care implică participarea unor diferite părți interesate, iar guvernarea relațiilor dintre ele
necesită un cadru legislativ puternic. O componentă importantă a acestui cadru are legătură
cu legislația privind drepturile de proprietate intelectuală. Accentul crescut pus în ultimii ani pe
realizarea potențialului comercial al cercetării publice a dus la creșterea importanței gestionării
drepturilor de proprietate intelectuală de către institute. Legea Bayh-Dole, adoptată în SUA în
1980, a apărut ca răspuns la schimbările din mediul de politici. Aceasta reprezintă una dintre
cele mai importante și mai cunoscute inițiative de stimulare a comercializării cercetării publice
permițând instituțiilor de cercetare și firmelor mici să rămână proprietare, să breveteze și să
comercializeze invențiile care au fost dezvoltate în organizațiile lor în cadrul unor cercetări
finanțate cu fonduri federale (OECD 2013). Legea a avut un impact durabil asupra inovării și
industriei în SUA, contribuind cu peste 1,3 trilioane USD la creșterea economică și creând
peste 4,2 milioane de locuri de muncă, precum și peste 11.000 de start-up-uri provenind din
cercetare (CSIS n.d.). Mai multe țări europene au urmat această tendință, eliminând sistemul
de proprietate aparținând inventatorului (“privilegiul profesorului”). De la sfârșitul anilor 1990,
în Europa au fost introduse mai multe reforme, multe țări trecând la un sistem de proprietate
instituțională. De exemplu, astfel de reforme au fost implementate în Italia, Franța și Regatul
Unit (OECD 2013).
De-a lungul timpului, nu numai guvernele, ci și IPC-urile au instituit noi stimulente
pentru transferul de cunoștințe și tehnologie. Din cauza mediului global și local în
schimbare și a autonomiei sporite, institutele experimentează programe care reflectă contextul
lor legislativ, financiar și cultural unic. Figura 8 Ilustrează astfel de programe și inițiative
derulate pentru a intensifica activitățile de TCT ale IPC-urilor și IIS-urilor. Reformele legislative
privind TCT la IIS-uri și IPC-uri sunt întrepătrunse cu alte reforme, mai ample, de la decrete
50
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
naționale și ordine ministeriale până la clauze privind proprietatea în legea brevetelor, legea
muncii, legi privind contractele guvernamentale, reglementări privind sistemele naționale de
C&D și legi privind C&I (OECD 2013).
Figura 8 Strategii pentru îmbunătățirea TCT și comercializarea cercetării publice
Sursa: (OECD 2013)
În multe țări membre OCDE, o problemă importantă legată de protejarea drepturilor de
proprietate intelectuală o reprezintă divulgarea publică a invențiilor înainte de
depunerea unei cereri de brevetare, inclusiv divulgarea identității entității care solicită
brevetarea (IIS, IPC sau cercetător), ceea ce anulează caracterul de noutate și
subminează capacitatea de a obține un brevet valabil. Profesioniștii de la OTT-uri și-au
exprimat, în cadrul unui chestionar administrat de Edmondson et al. (2013), îngrijorarea în
legătură cu pierderea oportunităților de brevetare din cauza faptului că invențiile sunt divulgate
anterior. Pe de altă parte, multe sisteme naționale de brevetare, cum ar fi cele din Australia,
Canada și SUA, au o „perioadă de grație” legală, care permite divulgarea invențiilor într-o
revistă sau la o conferință menționată ca referință, după care oferă timp suplimentar pentru
depunerea unei cereri de brevetare. O tendință observată la nivel global este aceea de a
prelungi aceste perioade de grație. De exemplu, în Coreea de Sud, această perioadă de grație
a fost prelungită în 2012, de la 6 luni la 12 luni. În 2023, CE a publicat „Recomandarea
Comisiei (UE) 2023/499 din 1 martie 2023 privind un Cod de practică pentru administrarea
activelor intelectuale pentru valorificarea cunoștințelor în Spațiul European de Cercetare”.
Obiectivul acestui Cod este „să crească impactul rezultatelor cercetărilor și al tehnologiilor
inovatoare și să accelereze utilizarea cunoștințelor” și să ofere „îndrumări privind gestionarea
activelor intelectuale strategice” (EC n.d.).
3.2.2 Rolul în dezvoltare al OTT-urilor
OTT-urile au preluat un rol mai amplu. Apărute inițial ca urmare a Legii Bayh-Dole pentru a
gestiona drepturile de proprietate intelectuală rezultate din cercetările finanțate din fonduri
publice, OTT-urile sunt unul dintre principalii intermediari care facilitează comercializarea
rezultatelor cercetărilor. De-a lungul anilor, multe OTT-uri și-au extins activitățile dincolo de
simpla administrare a transferului de tehnologie. Printre aceste activități se numără, printre
51
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
altele, servicii de managementul proprietății intelectuale și servicii suport, cum ar fi explorarea
brevetelor și consultanță, managementul fondurilor de validare a conceptelor și a finanțărilor
de tip seed pentru societăți antreprenoriale și cultivarea unei culturi orientate spre inovare.
Standardizarea OTT-urilor la IPC-uri, ca model organizațional și financiar, este evidentă în
multe țări, în ciuda misiunilor și activităților diverse pe care le au aceste oficii. De exemplu,
universitățile din Italia urmează reglementările privind brevetele folosite de universitățile
importante, ceea ce are ca rezultat un set de practici relativ uniforme (OECD 2013). Există
diferite modele de OTT-uri, printre care modele integrate operațional (care sunt subordonate
administrației financiare sau de cercetare), modele integrate pe bază de specializare (gradul
de specializare a sarcinilor) și modele integrate pe bază de discipline (tipul de disciplină de
cercetare). Abordările folosite pentru brevetare diferă și ele, de la depunerea de cereri de
brevet pentru fiecare invenție („protejează tot”) și până la o abordare de la caz la caz, în funcție
de cadrul de risc și profit („business-like”) sau depunerea unui brevet numai atunci când a fost
identificat un beneficiar al unei licențe („exact la timpul potrivit”) (Axanova 2012).
Țările testează structuri intermediare alternative pentru a consolida legătura între
cercetare și comercializare. Diferite IPC-uri și entități guvernamentale au făcut eforturi
pentru a implementa sau a testa structuri intermediare alternative pentru a face legătura dintre
cercetare și comercializare. Au fost în discuție mai multe potențiale alternative la structurile și
serviciile tradiționale ale OTT-urilor, de exemplu alianțe de transfer de tehnologie, modele
bazate pe internet, modele lucrative și modele care dau anumite drepturi inventatorilor, în timp
ce rămân proprietare. În cadrul alianțelor de transfer tehnologic, entitățile de nivel mediu care
realizează cercetările pot să partajeze servicii între universități, sub formă de grupe de invenții,
reducând costurile de operare și având acces la personal cu expertiză superioară în
comercializare. Însă această abordare ar putea duce la costuri mai mari cu coordonarea sau
comunicarea, la concurență între organizații și limitări de capacitate în rândul personalului
OTT-urilor (OECD 2013). În Caseta 8 este prezentat un exemplu de alianță de transfer de
tehnologie din Franța.
Caseta 8 Companiile de accelerare a transferului tehnologic din Franța
În Franța, ANR a luat măsuri pentru a rezolva fragmentarea din serviciile de transfer de tehnologie
la nivel regional prin crearea unor „Companii de accelerare a transferului tehnologic” (SATT).
Acestea sunt deținute în principal de un consorțiu de IIS-uri și IPC-uri și oferă finanțare pentru
validarea conceptului și comercializarea proprietății intelectuale. Cu legături apropiate cu peste
150.000 de cercetători și acces la inovații din laboratoarele publice de cercetare, în cadrul
programului Investim în Viitor (PIA) au fost înființate 13 SATT-uri. Acestea au un fond de investiții
de 856 milioane EUR pentru a finanța inovări provenite din cercetarea publică. Aceste companii
identifică, evaluează, protejează și pun pe piață aceste invenții, încredințându -le unei companii
existente sau unui viitor start-up. Între 2012 și 2019 au fost create și/sau sprijinite de SATT-uri peste
400 de start-up-uri. În 2020, aceste start-up-uri erau evaluate la peste 1 miliard de EUR, evaluare
care este de 100 de ori mai mare decât valoarea capitalului acestora la momentul la care au fost
create și de peste 15 ori mai mare decât suma investită de SATT-uri. SATT-urile sprijină și activitățile
de C&I ale companiilor existente, în special ale IMM-urilor, prin transfer de cunoștințe și tehnologie.
Companiile sprijinite de SATT-uri și-au crescut valoarea adăugată cu 17 la sută în anii care au urmat
transferului de tehnologie.
Surse: (Government of France n.d.; OECD 2013)
Există multe modele alternative de OTT-uri create sau testate pentru a crește
eficacitatea activităților de TCT. Unele IPC-uri din țările membre OCDE înființează OTT-uri
finanțate din fonduri publice, sub forma unor societăți cu răspundere limitată, în ideea că
agenții privați sunt într-o poziție mai bună pentru a comercializa cercetarea finanțată din
fonduri publice. O abordare alternativă de comercializare, propusă de cercetătorii nemulțumiți
de activitatea OTT-urilor, (Kenney and Patton 2009) se numește modelul Agenției Libere
(Litan, Mitchell, and Reedy 2008). Acest model sugerează atribuirea proprietății către
investitori, în timp ce universitatea își păstrează proprietatea, permițând cercetătorilor să
52
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
aleagă între OTT-ul universității lor sau un agent extern. Conform OCDE, „mulți membri ai
mediului academic și practicieni se îndoiesc de utilitatea unei astfel de abordări”, fiind
îngrijorați de „limitările legate de ajustarea performanței OTT-urilor prin concurență, de
potențialele constrângeri de capacitate la OTT-urile externe ale universităților, de probleme
de dezvoltare economică regională și locală, de suprapunerea de interese și de schemele
neclare de plată”. De asemenea, progresul tehnologic a dus la dezvoltarea unor platforme
bazate pe internet, care completează OTT-urile interne tradiționale. Aceste platforme au fost
proiectate pentru a oferi profesioniștilor din OTT-uri și cercetătorilor acces mai bun la
cunoștințe și informații, precum și un mod mai bun de a prezenta industriei tehnologia lor
(OECD 2013).
3.2.3 Crearea de spin-off-uri
Pe lângă licențierea sau vânzarea de proprietate intelectuală, acestea fiind canalele
tipice de TCT, crearea de spin-off-uri este un model viabil pentru a obține un randament
mare al investițiilor din fonduri publice în cercetare. Fraunhofer și Centrul Leibniz pentru
Cercetare Economică Europeană (ZEW) (Frietsch et al. 2021) grupează spin-off-urile în patru
categorii, în funcție de tipul de proprietate intelectuală de la IPC folosit pentru activitățile de
afaceri:
1. Spin-off-urile bazate pe proprietate intelectuală sunt companii create pentru a
facilita comercializarea proprietății intelectuale generate la IPC-uri printr-un contract
între IPC și spin-off. IPC-urile pot să aibă o participație în spin-off, deținând părți
sociale în companie sau vânzând sau oferind licență spin-off-ului pentru proprietatea
intelectuală. Spin-off-urile bazate pe proprietate intelectuală pot să fie deținute integral
de IPC-uri sau să fie structurate ca asociații în participațiune între IPC și alte firme sau
alte persoane, sau să fie firme înființate de cercetători cu un contract de proprietate
intelectuală.
2. Spin-off-urile bazate pe cercetare sunt companii inițiate de cercetătorii de la IPC
pentru a comercializa rezultatele cercetării și dezvoltării generate la IPC, dar nu implică
un contract de proprietate intelectuală cu IPC-ul. Aceste spin-off-uri pot să apară atunci
când rezultatele cercetării și dezvoltării nu pot fi protejate legal sau atunci când IPC-ul
nu este interesat de un contract de proprietate intelectuală.
3. Spin-off-urile bazate pe expertiză se referă la start-up-urile lansate de cercetătorii
de la IPC-uri, care își utilizează propriile cunoștințe, aptitudini și capabilități, dobândite
în experiența lor la IPC, în loc să fie un rezultat direct al unei activități de cercetare și
dezvoltare. Acest tip de spin-off-uri poate să valorifice cunoștințele cercetătorului în
domenii precum metode, contacte, rețele și alte experiențe asociate cu activitatea sa.
4. Alte spin-off-uri sunt cele înființate de cercetători de la IPC-uri pentru alte motive
decât comercializarea rezultatelor cercetării și dezvoltării sau a cunoștințelor generate
în timpul activității lor la IPC. Aceste spin-off-uri pot fi determinate de dorința de
independență a cercetătorilor, dorința de a explora noi idei sau dorința de dezvoltare
personală. Deși este posibil ca aceste spin-off-uri să nu fie asociate direct cu transferul
de cunoștințe de la IPC, ele au potențialul să contribuie indirect la acest transfer, mai
ales dacă cunoștințele dobândite de fondator la IPC sunt folosite pentru a dezvolta
activitățile spin-off-ului la o fază ulterioară, în special atunci când spin-off-ul adoptă un
model de business bazat pe inovație.
Aceste patru tipuri de spin-off-uri nu sunt diferite doar în ceea ce privește scopul lor de
a comercializa rezultatele cercetării și dezvoltării, ci și în ceea ce privește măsura în
care sunt monitorizate de IPC. Spin-off-urile bazate pe proprietate intelectuală sunt
monitorizate îndeaproape de institute, acestea având cunoștință integral despre rata lor de
creștere. Spre deosebire de acestea, spin-off-urile bazate pe cercetare nu sunt neapărat
monitorizate, deoarece nu au o relație contractuală cu IPC-ul.
53
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
În țările membre ale OCDE există din ce în ce mai multe programe naționale de sprijin
care vizează anumite etape ale procesului de spin-off, precum și fonduri din ce în ce
mai multe pentru servicii de consultanță și servicii tehnice. Tipurile de sprijin național
pentru spin-off-uri diferă ca dimensiune, obiect și grad de interacțiune, fiind clasificate ca
finanțări pentru validare de concept, finanțări pre-seed și finanțări seed (Tabelul 8) (OECD
2013). S-a observat o îndepărtare de finanțările de tip seed în favoarea inițiativelor care
abordează incertitudinile tehnologice și organizaționale care ar putea împiedica difuzarea de
noi tehnologii (Rasmussen and Sørheim 2012).
Tabelul 8 Principalele caracteristici ale diferitelor tipuri de finanțare de la guvern pentru spin-
off-urile publice de cercetare
Validarea conceptului Pre-seed Seed
Reducerea riscului de
Reducerea incertitudinii investiție asociat cu
Reducerea incertitudinii
organizaționale a proiectul prin
tehnologice a proiectului
proiectului prin pregătirea asigurarea de finanțare
Obiectiv prin verificarea
acestuia din punct de care acceptă un risc
fezabilității tehnologice a
vedere organizațional mai ridicat decât ar
acestuia
pentru alte investiții accepta majoritatea
actorilor privați
Partea de cerere:
Partea de ofertă:
creșterea atractivității
creșterea ofertei de
Abordare spin-off-urilor Partea de cerere
finanțare la etape
universităților pentru
timpurii
investitori
De obicei bazat pe
Tip de sprijin De obicei bazat 100% De obicei capital sau
granturi, dar uneori
guvernamental pe granturi împrumuturi
convertibil în capital
De obicei un agent
Administratorul De obicei o agenție Variază, dar adesea este privat sau o unitate
fondurilor guvernamentală un agent regional guvernamentală
independentă
De obicei pe baza unei
cereri și a unei analize Decizie de investiție cu
Decizia de Variază, dar de obicei se
făcută de o comisie, acceptarea unui risc
finanțare face la nivel regional
similar cu finanțarea ridicat
pentru cercetare
Dezvoltare de piață și
Tipul de Dezvoltare de
management, realizată de
activitate tehnologie la nivel de Lansare a unei afaceri
antreprenori sau de
sprijinită proiect
consultanți
Criterii
Combinație de
principale Potențialul de piață al Potențialul de creștere
caracteristici individuale și
pentru tehnologiei al noii afaceri
caracteristici de proiect
finanțare
Spin-off al universității Spin-off-uri ale
Rezultat
sau licențiere către o Spin-off al universității universității cu viteză
anticipat
firmă existentă mare de creștere
Notă: Pe baza observațiilor din Canada, Finlanda, Irlanda, Norvegia, Suedia și Regatul Unit.
Sursa: (OECD 2013)
Multe administrații de IPC-uri din Europa implementează scheme instituționale pentru
a completa instrumentele de politici naționale, înființându-și propriile fonduri de
validare de concepte și fonduri seed. Acestea sunt finanțate integral sau parțial cu resursele
instituționale ale IPC-urilor. Pe lângă finanțare, aceste scheme furnizează servicii de business
și de consultanță, cercetare de piață, formare și spațiu pentru incubatoare. De obicei,
companiile spin-off înființate pe baza unor brevete trebuie să semneze un acord de licențiere
cu IPC-ul, care deține brevetul. După ce acordul de licențiere este finalizat, IPC-ul adesea
cere companiei spin-off să plătească taxe de licențiere în avans sau taxe pentru cheltuielile
asociate cu brevetul, înainte de a fi generate venituri. Aceasta poate fi o provocare
54
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
semnificativă pentru spin-off-urile care au o capitalizare suboptimă. Pentru a rezolva această
problemă, unele IPC-uri oferă asistență pentru brevete, iar altele au început să accepte
participații la capital sau cote din veniturile viitoare în loc de taxele în avans (OECD 2013). În
Caseta 9 sunt prezentate exemple de reforme în domeniul TCT instituțional și programe de
creare de spin-off-uri în principalele IPC-uri din țările aspiraționale.
Caseta 9 Exemple de transformare a TCT de la IPC-uri în țările aspiraționale
Transformarea și reformarea VTT
VTT este un exemplu de IPC care a evoluat în timp, odată cu schimbarea nevoilor de inovare la
nivel național și global. În 2006, Institutul a parcurs o reformă structurală importantă. Legea VTT din
2006 a introdus reforme semnificative în ceea ce privește reglementarea și autonomia instituției,
permițându-i să introducă schimbări radicale în organizarea sa și să realizeze o capacitate legală și
operațională mai bună pentru implicarea în comercializarea de tehnologie.
• Legea a permis VTT să dețină participații în spin-off-uri și să comercializeze tehnologie prin
start-up-uri. Legea VTT prevede că Consiliul VTT poate să decidă cu privire la dimensiunea
participațiilor VTT în tipurile de întreprinderi nou formate. VTT își poate folosi activele de
tehnologie ca și contribuții la capital și poate primi acțiuni în noua firmă.
• A fost creată o nouă unitate comercială, „VTT Ventures”, care să gestioneze drepturile de
proprietate intelectuală, licențierea și crearea de noi afaceri pent ru tehnologiile VTT.
Finanțarea externă a devenit mai importantă, iar bugetul din finanțarea directă pentru
organizațiile de cercetare a scăzut în ultimii 10 ani.
• Sursele externe de finanțare pentru IPC-uri sunt în principal din cercetări comandate și
cercetări co-finanțate prin colaborare cu industria. La VTT, finanțarea externă reprezintă
aproximativ 70 la sută din finanțarea totală, 30 la sută provenind din cercetările pe bază de
contract.
Sursa: (Aridi et al. 2020)
Evoluția TCT la CNRS, Franța
De la implementarea “legii Allègre” în 1999, care a permis IPC-urilor și IIS-urilor, dar și cercetătorilor
să creeze spin-off-uri, cercetătorii de la CNRS au putut să înființeze companii pe baza rezultatelor
transferabile ale cercetărilor lor. Aceasta a dus la apariția a 1.400 de spin -off-uri din laboratoare, 80
la sută din spin-off-uri fiind active în continuare și creând aproape 8.000 de locuri de muncă. Pentru
a asigura un transfer eficace de tehnologie, CNRS a stabilit o politică prin care încurajează și ajută
la crearea de companii în cadrul laboratoarelor. Aceasta implică asigurarea mecanismelor și a
resurselor pentru a sprijini validarea conceptelor și a ajuta cercetătorii să evalueze posibilitatea de
punere pe piață a unei inovații, să investească în capitalul companiei și să promove ze parteneriate
viitoare. Pentru a susține această politică, în 2018, CNRS și-a transformat compania de transfer de
tehnologie (France Innovation Scientifique et Transfert SA) înființată în 1992 în „CNRS Innovation”.
CNRS Innovation implementează o strategie nouă, care combină o autonomie crescută cu un accent
pe susținerea validării de concept și crearea de spin-off-uri.
Programul de validare de concepte al CNRS Innovation folosește o abordare structurată a finanțării
de validare de concepte, care cuprinde toate etapele procesului, respectiv comunicarea conceptului,
identificarea de proiecte, analizarea de propuneri, selecția realizată de un comitet extern de experți
și sprijinul pentru realizarea proiectului. Programul RISE sprijină crearea de spin -off-uri în domeniul
deeptech, care au ca obiectiv utilizarea tehnologiilor dezvoltate în laboratoarele CNRS, de la ideație
la structurare și până la fazele inițiale ale finanțării. Programul oferă sprijin în amonte pe durata unui
an pentru participanți, furnizat de o echipă de mentori specializați și experți care oferă îndrumare și
sprijin în toate etapele de dezvoltare a proiectului. Programul a creat 94 de spin-off-uri din 2019 și a
preluat acțiuni de la 26 dintre ele care au un potențial crescut de inovare.
Surse: (CNRS 2017; n.d.; n.d.)
Transformarea TCT la TNO, Țările de Jos
55
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Până la începutul anului 2017, „TNO Companies” a fost principalul instrument pentru transferul de
tehnologie al TNO. TNO Companies acționa ca incubator de afaceri cu misiunea de a crea valoare
prin comercializarea cercetării realizate de TNO. Incubatorul e ra structurat ca o companie în sistem
dual (two-tier), cu un Consiliu de Supraveghere și deținută 100 la sută de TNO. De -a lungul anilor,
TNO Companies a înființat mai multe firme sub umbrela sa, în special spin -out-uri. La începutul
anului 2017, portofoliul său era format din 27 de companii, care aveau peste 1100 de angajați. În
2017, TNO a decis să vândă majoritatea acțiunilor sale la TNO Companies către un terț privat,
căutând să obțină acces mai bun la finanțare pentru TNO Companies și să creeze o structură de
guvernanță clară între TNO și TNO Companies.
Ulterior, TNO a lansat Programul Tech Transfer în 2016, mutând accentul de pe spin-out-uri pe spin-
off-uri și implementând o abordare mai structurată a transferului de tehnologie. Programul
intenționează să transforme invenții cu potențial ridicat în posibile afaceri și să determine cel mai
eficient mod de a lansa noi produse sau servicii pe piață. Această abordare se bazează pe o
evaluare a unor programe similare din Europa, cum ar fi Fraunhofer Ventures. Programul este
adaptat la caracteristicile specifice ale TNO și ale sistemului de inovare olandez și caută să
îmbunătățească sprijinul oferit pentru formarea de spin-off-uri și pregătirea acestora pentru intrarea
pe piață. Programul Tech Transfer are o echipă dedicată, specializată în evaluarea de proprietate
intelectuală, licențiere, dezvoltare de noi afaceri, finanțe etc. Programul este orientat pe etapa „pre -
seed” din ciclul de finanțare, în care se realizează activități pregătitoare cum ar fi cercetarea de piață
și formularea planului de afaceri și se fac contracte între spin-off, TNO și alte părți interesate.
Sursa: (de Heide et al. 2019)
3.2.4 TCT în politicile naționale
Comercializarea cercetărilor realizate cu fonduri publice este un aspect semnificativ pe
care se concentrează strategiile naționale și regionale de C&I în Europa, iar TCT joacă
un rol important în activitățile IPC-urilor în ansamblu, permițând transformarea
intrărilor din procesul de cercetare în rezultate socioeconomice. Transferul de cunoștințe
și tehnologie de la știință la industrie este un obiectiv esențial al strategiilor naționale, al
agendelor de politici și al planurilor. Tendințele în domeniu, identificate prin studiu, sunt
rezumate după cum urmează, iar schimbările, reformele și nevoile identificate în legătură cu
TCT de la entitățile de cercetare către firme în țările aspiraționale și în țările de referință sunt
prezentate în Tabelul 9 (OECD n.d.).
• În dezbaterile naționale, drepturile de proprietate intelectuală sunt considerate adesea
ca fiind o condiție-cadru critică în sistemul public de cercetare și în colaborarea cu
sectorul privat pentru comercializarea sau licențierea eficientă a rezultatelor cercetării
și facilitarea proprietății comune asupra rezultatelor cercetărilor.
• Majoritatea instrumentelor de politici caută să cultive colaborarea între sectoru l public
și sectorul privat, punând accent pe proiectele comune de cercetare și inovare, care
implică IPC-uri și firme.
• Politicile vizează adesea intermediari de cunoștințe, cum ar fi OTT-urile. De
asemenea, măsurile de politici pot avea în vedere utilizarea de intermediari pentru a
înființa sau a consolida clustere de tehnologie care creează condițiile și ecosistemele
pentru transferul de cunoștințe și tehnologie.
• Entitățile care se ocupă de elaborarea de politici folosesc o gamă diversă de măsuri
pentru a încuraja cercetarea realizată în comun, a crea rețele care să coordoneze
activitățile de C&D, a promova serviciile de extensie pentru tehnologie și a reglementa
și a stimula utilizarea proprietății intelectuale.
Tabelul 9 Reforme și nevoi în materie de TCT în țările selectate
Țara Reforme și nevoi în materie de transfer de cunoștințe între știință și
industrie
Finlanda Accentul activităților de transfer de cunoștințe între știință și industrie s -a mutat
pe consolidarea parteneriatelor public-privat și a ecosistemelor, mai degrabă
56
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
decât să vizeze sprijinirea transferului de tehnologie sau comercializarea
invențiilor bazate pe cercetare. Programul guvernamental 2019-2023 are ca
scop să construiască centre de excelență și ecosisteme care să fie atractive la
nivel internațional. Alte aspecte aflate pe agenda de politici privesc dezvoltarea
de noi instrumente pentru finanțarea în etapele inițiale a întreprinderilor
orientate pe cercetare și o mai bună utilizare a finanțării de c apital din sectorul
privat. De asemenea, mai există și nevoia identificată de a spori mobilitatea
între sectorul de cercetare și sectorul de afaceri a experților (cu titluri de doctor,
studii postdoctorale și alții), deoarece stimulentele și valorile cultu rale existente
nu sprijină suficient această mobilitate. O altă nevoie identificată este
dezvoltarea de noi aptitudini și resurse pentru transferul de cunoștințe și
drepturi de proprietate intelectuală în interfața știință-industrie, inclusiv
utilizarea, partajarea și deschiderea datelor.
Franța Provocările identificate în acest domeniu se referă la complexitatea și
caracterul neclar al politicilor publice care sprijină cercetarea și inovarea
colaborativă, o structură insuficientă de ecosisteme locale de inovare, existența
unor bariere și lipsa de stimulente pentru deținătorii de titluri doctorale și
cercetătorii din sectorul public să se implice în activități colaborative de
cercetare și inovare. Pentru a rezolva aceste probleme s -au luat măsuri în
cadrul „Planului de acțiune pentru creșterea și transformarea afacerilor” (Legea
PACTE, 2019). 3 Cadrul legislativ și normativ reafirmă principiul „agentului
unic”, care permite companiilor să aibă un punct unic de contact atunci când
doresc să exploateze rezultate inovatoare produse în cercetarea publică.
Scopul acestei măsuri este să faciliteze căi de legătură între IPC-uri și companii
pentru a crea servicii sau produse noi și astfel, pentru a accelera inovarea.
Țările de Jos Începând cu anii 1990, au fost înființate OTT -uri în fiecare universitate.
Deoarece în domenii precum științele vieții și nanotehnologia este nevoie de
know-how foarte specializat, de exemplu privind drepturile de proprietate
intelectuală, acum aceste oficii au o colaborare mult mai strânsă. De
asemenea, universitățile angajează deseori profesori cu normă parțială care
sunt finanțați de firme, iar aceste persoane fac legătura dintre IIS -uri și firme.
În trecut, cultura nu era favorabilă parteneriatelor dintre universități și firme,
însă acest lucru s-a schimbat, iar acum astfel de colaborări sunt foarte
apreciate.
Republica Cehă În ciuda creșterii semnificative a cheltuielilor publice și private cu C&I și a
creșterii numărului de publicații comune în ultimii ani, încă nu există o
cooperare pe termen lung între cercetare și industrie în Republica Cehă, în
comparație cu alte state membre. Pentru a facilita activitățile de TCT, în 2014
a fost înființată Transfera, o platformă națională de parteneriat pentru tr ansferul
de tehnologie între cercetare și industrie, care include și o bază de date de
tehnologii disponibile pentru firme (Transfera n.d.). Transfera este „o
transformare a Asociației Organizațiilor și Profesioniștilor în Transferul de
Cunoștințe (AKTOP), care a fost un precursor al acestei platforme.”. AKTOP
era o „asociație civică voluntară de persoane și instituții” în domeniul
transferului de cunoștințe și tehnologie. Pe de altă parte, platforma Tran sfera
„a devenit o autoritate consultativă pentru mai multe departamente ale
guvernului, pentru Oficiul de Proprietate Intelectuală și pentru Agenția de
Tehnologie a Republicii Cehe” (Štemberková et al. 2021).
Polonia În 2018 a intrat în vigoare „Constituția Științei”, cunoscută și ca „Legea 2.0”, o
reformă complexă a sistemului polonez de învățământ superior și științe.
Publicarea Cartei Albe privind Inovația a avut ca rezultat patru legi noi care
promovau inovarea și transferul de cunoștințe între știință și industrie. Printre
acestea, legea privind Rețeaua de Cercetare Łukasiewicz (2019) creează o
rețea de cercetare care să desfășoare și să comercializeze cercetare de
importanță strategică pentru țară (OECD n.d.). De asemenea, în 2015, OTT-
urile a șase universități din Polonia au înființat Asociația Polonă a Centrelor de
3
În 2019 au fost adoptate o serie de legi noi (legea PACTE, „Planul de acțiune pentru creșterea și transformarea afacerilor”), cu
scopul de a consolida economia franceză. Acestea au implicat reforme într -o gamă largă de domenii, inclusiv dreptul privat,
dreptul social și legislația privind brevetele. Schimbările introduse cu privire la brevetare au fost adoptarea examinării etap ei de
intenție în depunerea cererilor de brevete, adoptarea unei proceduri de opunere, posibilitatea de a depune o cerere provizorie și
anumite modificări ale certificatului de utilitate. (Sursa: (Plass 2021))
57
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Transfer de Tehnologie (PACTT.pl), pentru a facilita activitățile de TCT
(Štemberková et al. 2021).
Portugalia Dezbaterile privind politicile evidențiază importanța consolidării legăturilor
intermediare în ciclul de inovare între cercetarea publică, firmele private și
societate. Programul Interfață, ca parte din Strategia Portugalia 2030, vizează
îndeplinirea acestor obiective prin dezvoltarea de cunoștințe științifice pentru
firme, mobilizarea de actori pentru impactul C&I, eficientizarea serviciilor
tehnologice și sprijinirea calificării antreprenoriale pentru lanțurile de valoare
internaționale. Pentru a profita de C&I pentru provocări și tehnologii noi,
Agenția Națională de Inovare (ANI) a lansat Programul de Accelerare Născut
din Cunoștințe, pentru transferul de cunoștințe și tehnologie, o nouă platformă
de inovare pentru eficiență în lanțul de valoare, precum și un Program pentru
modernizarea și valorificarea institutelor politehnice, pentru a permite activități
practice de C&D pentru soluții locale. Printre alte inițiative care promovează
TCT se numără actualizarea Foii naționale de parcurs pentru infrastructurile de
cercetare, Rețeaua de cercetare și inovare Portugalia în Europa,
goPORTUGAL 2018-2030 și Agenția Spațială Portugheză (PT Space).
Sursa: (OECD n.d.)
IPC-urile comercializează o parte semnificativă din invențiile lor brevetate în principal
prin licențiere, dar și prin înființarea de companii spin-off. Partenerii de comercializare
pot să fie atât întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), cât și companii mari, în majoritate din
aceeași țară. IPC-urile prioritizează cercetarea aplicativă, invențiile lor brevetate fiind în
principal la faza de implementare și operare, ceea ce indică un accent pus pe scopuri
comerciale sau practice. Generarea de venituri și facilitarea exploatării comerciale sunt
motivele principale pentru exploatarea invențiilor brevetate. OTT-urile sau oficiile de licențiere
integrate în instituții răspund de exploatarea invențiilor brevetate (EPO 2020).
O strategie instituțională de TCT în formă scrisă și o analiză a libertății de operare joacă
roluri semnificative pentru succesul activităților de TCT, împreună cu aptitudinile și
stimulentele IPC-urilor pentru comercializarea cercetării. O strategie de TCT definește
misiunea, stabilește obiectivele și schițează cadrul pentru o colaborare reușită între mediul
academic și partenerii din industrie. Analiza libertății de operare, folosită pentru a evalua dacă
un produs, o tehnologie sau o invenție ar putea să încalce brevetul altcuiva, este un pas
important în procesul de exploatare (EPO 2020). Celelalte aspecte importante ale unui
management eficace al TCT la nivel instituțional sunt înființarea unei unități dedicate și
dezvoltarea de abilități pentru TCT și integrarea comercializării cercetării în sistemele de
evaluare a performanței IPC-urilor și cercetătorilor.
3.2.5 Colaborarea dintre IPC-uri și industrie
Colaborarea dintre IPC-uri și industrie reprezintă un aspect esențial al TCT și al
comercializării rezultatelor cercetărilor. Aceasta poate lua multe forme, printre care
cercetare desfășurată pe bază de contract și cercetări comune, consultanță tehnică și formare,
angajarea de noi absolvenți de studii universitare și postuniversitare, partajarea de
echipamente, schimburi de personal (de exemplu detașări ale cercetătorilor în industrie) și
înființarea de centre de cercetare comune. Există și mijloace informale, cum ar fi
accesibilitatea unor publicații disponibile public prin baze de date științifice, contacte personale
și informații partajate la conferințe, întâlniri și evenimente de networking (World Bank 2020).
De asemenea, deoarece cunoștințele sunt încorporate în oameni, sporirea mobilității
cercetătorilor între industrie și cercetare, alinierea domeniilor de cercetare și a aptitudinilor cu
nevoile economice de la nivel local și întreținerea unor rețele cu diaspora prin instrumente de
politici sunt importante pentru o colaborare mai bună între sectorul de cercetare și industrie.
Colaborarea dintre cercetare și industrie a evoluat de-a lungul timpului, de la simplul transfer
de cunoștințe la co-crearea cunoștințelor. În acest proces, programele de sprijin a C&I au fost
esențiale (OECD 2017b). Un exemplu de astfel de program este instrumentul de politică al
Portugaliei, „Laboratoare Colaborative” (CoLABs), care vizează încurajarea colaborării la
58
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
scară mare între știință și industrie în cercetarea aplicată pentru problemele de la nivelul
industriei și din societate. În Franța a fost folosit programul Clustere de Competitivitate, ca
măsură eficientă de încurajare a colaborării organizațiilor de cercetare cu industria, în special
cu IMM-urile (a se vedea Caseta 10 pentru ambele programe). În Finlanda, Business Finland
(entitatea rezultată din fuzionarea dintre Tekes, Agenția Finlandeză de Inovare și Finpro,
organizația de promovare a comerțului) implementează în continuare finanțarea programului
de cooperare al Tekes, care a fost principalul instrument de colaborare dintre cercetare și
industrie al Agenției. Un alt instrument de politici folosit pentru colaborarea dintre cercetare și
industrie este crearea de institute de cercetare mixte, publice și private. În cazul Franței, astfel
de institute sunt considerate una din principalele forțe determinante pentru creșterea inovării
în țară, care au avut o influență în creșterea scorului țării din Indicele Global de Inovare, de la
22 în 2011 la 11 în 2021. De exemplu, CNRS a înființat noi laboratoare mixte de cercetare
împreună cu IIS-uri, IPC-uri și cu industria, la nivel național și internațional. Numărul de astfel
de laboratoare a crescut de la 55 în 2010 la 200 în 2021, contribuind la intensificarea
colaborării cu sectorul privat (Government of the UK 2023).
Stimulentele și responsabilitățile stabilite pentru diferiți actori, în special pentru
organizațiile intermediare cum ar fi OTT-urile și clusterele, sunt esențiale; de asemenea,
TCT este facilitat și de o autonomie mai mare a IPC-urilor și a IIS-urilor (OECD 2017b).
De exemplu, în Finlanda, Business Finland a inițiat noi măsuri de politici privind TCT, cum ar
fi motoare de creștere care să asigure finanțare pentru (1) co-creare, (2) co-inovare și (3) firme
noi pornind de la ideile generate din cercetare. În acest proces, OTT-urile joacă un rol esențial
(Halme et al. 2019). În țările aspiraționale se mai observă și alte diverse instrumente de politici
reușite, care sprijină intermediarii de TCT între organizațiile de cercetare și industrie, cum ar
fi Clusterele de Competitivitate din Franța, care funcționează ca intermediari în toată țara
(Caseta 10).
Caseta 10 Exemple de instrumente de colaborare între sectorul de cercetare și industrie în
țările aspiraționale și în țările de comparație
Laboratoare colaborative în Portugalia
Portugalia a creat laboratoarele colaborative (CoLABs) ca instituții în care cercetătorii din sectorul
public realizează cercetare aplicată, în parteneriat cu industria. CoLAB-urile caută să facă legătura
dintre cercetarea desfășurată la IPC-uri și IIS-uri și piață. CoLAB-urile operează după modelul unui
parteneriat public-privat, cu 50 la sută finanțare de la industrie și restul din surse publice. Acestea
sunt structurate ca entități dedicate producerii, diseminării și transmiterii de cunoștințe prin urmărirea
propriilor lor agende de cercetare și inovare. Pe baza unui portofoliu de produse sau sisteme cu
valoare adăugată ridicată, CoLAB-urile caută să faciliteze accesul companiilor la piețele globale prin
exporturi și, în același timp, să sprijine atragerea de investiții străine în domeniile care folosesc
tehnologie în mod intensiv. CoLAB-urile pot fi naționale, regionale/locale sau antreprenoriale,
îndreptându-și activitățile către crearea de locuri de muncă calificate și valoare economică și socială
în spațiul intermediar al sistemului de inovare. În Portugalia există 35 de entități recunoscute ca și
CoLAB-uri. Acestea sunt monitorizate de Agenția Națională de Inovare (ANI).
Surse: (ANI n.d.; OECD 2017b)
OTT-uri în Finlanda
În Finlanda există mai multe OTT-uri în cadrul IIS-urilor și IPC-urilor, printre care Aboatech Oy, HU,
Licensing Oy, Finntech Oy, Oulutech Oy, Tuotekehitys Oy și Tamlink. Scopul acestor OTT -uri este
să faciliteze transferul și difuzarea tehnologiei și cunoștințelor generate de propriile lor instituții. Fiind
companii private, ele pot să facă și C&D comercială și acorduri de exploatare, pe care proprietarii
lor nu sunt dispuși să le facă din cauza răspunderii sau a riscurilor pe care le implică. Unul din aceste
OTT-uri, Tamlink, este compania de transfer tehnologic cea mai experimentată din Finlanda, fondată
în 1986. Este deținută de Technology Research Center VTT Oy, Universitatea din Tampere, Fondu l
de Cercetare Industrială de la Universitatea de Tehnologie Tampere, Municipalitatea Tampere și
Societatea Tehnică Tampere. Tamlink are nouă angajați.
Surse: (Halme et al. 2019; Tamlink n.d.)
59
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Clusterele de competitivitate, ca facilitatori ai colaborării dintre IPC -uri și IMM-uri în Franța
Guvernul francez a inițiat măsura clusterelor de competitivitate în 2004, pentru a promova proiecte
colaborative de C&D prin reunirea companiilor, a IPC-urilor și a IIS-urilor cu scopul de a pune pe
piață produse, procese și servicii noi și inovatoare. Există 55 de clustere, formate de aproximativ
2.000 de laboratoare de cercetare și IIS-uri și 14.000 de companii membre. De la inițierea acestui
instrument, clusterele au implementat aproximativ 12.000 de proiecte de inovare, cu investiții de 7,5
miliarde EUR. Pentru fiecare 1 EUR de finanțare publică, sectorul privat a investit 2,8 EUR. Cele
mai multe firme membre ale clusterelor sunt IMM-uri, dintre care multe sunt firme tinere. Sectorul
industriilor producătoare reprezintă majoritatea IMM-urilor. Clusterele de competitivitate reprezintă
50 la sută din clusterele europene acreditate cu eticheta „Gold” de către Secretariatul European de
Analiză a Clusterelor (ESCA), ceea ce oferă IPC-urilor și IMM-urilor mai multă vizibilitate și mai multe
legături internaționale.
Surse: (Ministry of Economy and Finances of France 2017; Ministry of the Economy, Finance and Industrial and Digital
Sovereignty of France n.d.)
3.3 Resurse umane în C&D
Tendința 3
• Extinderea bazei de cercetători prin modernizare
În țările aspiraționale și în țările de comparație a existat o creștere a numărului de
cercetători în rândul populației active. (A se vedea Figura 9) Capitalul uman este cel mai
valoros activ pentru sectorul de cercetare dintr-o țară, iar calitatea activităților de cercetare și
inovare, precum și rezultatele acestora sunt determinate de disponibilitatea unui număr
adecvat de personal de C&D, respectiv cercetători, tehnicieni și personal de sprijin, care au
expertiza și aptitudinile necesare. Dintre toate țările analizate, Polonia și Portugalia au cea
mai mare viteză de creștere a numărului de cercetători, respectiv 38 și 23 la sută între 2016
și 2020. În Finlanda, procentul relativ de cercetători a scăzut din 2014 până în 2016 (OECD
2016b), iar apoi a crescut, astfel cum arată figura, posibil datorită politicilor de mobilitate
implementate pentru a atrage cercetătorii. Între 2016 și 2020, această politică a dus la
emiterea a aproximativ 11.000 de permise de ședere pentru experți și cercetători (Finnish
Immigration Service 2022). Spre deosebire de celelalte țări analizate, România a avut o
scădere cu 6 la sută a numărului de cercetători între 2016 și 2019. Însă situația și-a revenit în
2020, cu o creștere de 7 la sută. Îmbunătățirea poate fi atribuită sprijinului oferit de Programul
Operațional Competitivitate 2014–2020, care a facilitat angajarea de noi cercetători (EC
2022a).
60
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Figura 9 Cercetători / o mie de locuri de muncă
Date: (OECD 2023); Calcul: INOMER
Asigurarea unor condiții de muncă și a unor oportunități de carieră atractive pentru
cercetători reprezintă o prioritate mare pentru UE, pentru a realiza excelența în
cercetare și inovare în cadrul SEC. „Carta europeană pentru cercetători și Codul de
Conduită pentru recrutarea cercetătorilor” (EC 2005), emise de CE în 2005, oferă o serie de
recomandări pentru a crește atractivitatea Europei pentru cercetători. Recomandarea privind
„Un Pact pentru Cercetare și Inovare în Europa” (EC n.d.) adoptată de Consiliul UE în 2021,
evidențiază importanța carierelor în cercetare, a mobilității, a evaluării cercetării și a sistemelor
de recompense pentru SEC. Pentru a sprijini instituțiile de cercetare și organizațiile
finanțatoare în implementarea Cartei și a Codului, în UE a fost implementată inițiativa
Strategia de resurse umane pentru cercetători (HRS4R). Organizațiile care își aliniază
politicile de resurse umane la cele 40 de principii ale Cartei și ale Codului sunt recunoscute
de CE prin acordarea „Premiului de Excelență în Resurse Umane în Cercetare”. În primul
trimestru al anului 2023 existau 697 organizații care au primit premiul. Numărul de organizații
care au primit premiul din țările aspiraționale și din țările de comparație, precum și din
România este prezentat în Tabelul 10, iar în Caseta 11 este prezentat un exemplu de la un
IPC din Portugalia.
Tabelul 10 Numărul de premii Excelență în Resurse Umane în Cercetare
Țara Numărul de organizații premiate
Finlanda 10
Franța 58
Țările de Jos 13
Republica Cehă 64
Polonia 95
Portugalia 7
România 6
Sursa: În T1 2023 (EURAXESS n.d.)
61
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
Caseta 11 Călătoria către Excelență în Resurse Umane în Cercetare a Laboratorului Național de
Energie și Geologie din Portugalia
Laboratorul Național de Energie și Geologie (LNEG) din Portugalia a aderat la principiile Cartei
europene pentru cercetători și ale Codului de Conduită pentru recrutarea cercetătorilor în 2010, prin
semnarea principiilor de către Președintele Consiliului I nstitutului. În decembrie 2012, LNEG a depus
Planul de acțiune pentru Strategia de RU / Cartă și Codul de Conduită în cadrul apelului cu acces
liber lansat în acel an. În 2013, LNEG a primit premiul de Excelență în Resurse Umane în Cercetare,
fiind primul IPC portughez premiat. De atunci, LNEG a luat măsuri pentru a îndeplini cerințele și a
participa la activitățile și la evenimentele de la nivelul UE pe această temă, pentru a se perfecționa
continuu și a își partaja cunoștințele și experiența cu alte IPC -uri din UE.
LNEG publică o cronologie a evenimentelor și acțiunilor întreprinse de LNEG din 2010, precum și
linkuri către strategiile instituționale, planurile de acțiune, evaluările și alte materiale relevante
pregătite în decursul acestui proces.
3.3.1 Reforme la nivelul sistemelor de
evaluare a cercetătorilor
Modernizarea sistemelor de evaluare a cercetătorilor este văzută din ce în ce mai mult
ca o prioritate pentru a asigura calitatea, excelența și impactul cercetării prin
promovarea științei deschise (EC 2021b). Sistemul de evaluare ar trebui să stimuleze
cercetarea de calitate mai bună și cu impact mai mare, pentru a realiza excelență și a crea
încredere în sistemul de C&I. Pe măsură ce evoluția continuă a proceselor de C&I, datorată
în principal digitalizării, a dus la o creștere a diversității sarcinilor de cercetare și aptitudinilor
necesare, partajarea cunoștințelor și instrumentelor și colaborarea prin știința deschisă au
devenit esențiale pentru eficiență și impact. Sunt necesare abordări și colaborări
multidisciplinare, interdisciplinare și transdisciplinare pentru a aborda chestiuni științifice și
provocări sociale din ce în ce mai complexe. Este din ce în ce mai important ca rezultatele
cercetărilor să fie accesibile și să poată fi refolosite de alți cercetători și de societate și să
existe metodologii sigure pentru a crește fiabilitatea și caracterul reproductibil al acestor
rezultate (EC 2021b).
Pentru a evalua cercetătorii este nevoie de un sistem reformat, bazat pe aprecieri
calitative, care incorporează evaluarea colegială și utilizarea responsabilă a
indicatorilor calitativi. Metricile actuale folosite pentru evaluarea cercetătorilor, cum ar fi
numărul de publicațiiși citări și publicarea în reviste cu factor de impact mare nu sunt aliniate
cu schimbările care au loc în procesul de cercetare și descoperire și duc la o goană după
publicații în detrimentul calității cercetării, integrității și încrederii. Această evaluare ar trebui
să ia în considerare diferite rezultate și procese de cercetare și să recunoască diferitele cariere
individuale, inclusiv mentoringul, rolurile de conducere, comunicarea și interacțiunea cu
societatea. Sistemul de cercetare ar trebui să recompenseze practicile de asigurare a
accesului liber la știință, cum ar fi colaborarea liberă și partajarea cunoștințelor și a datelor
încă din fazele inițiale, care duc la o calitate și o eficiență crescute, la un impact mai mare și
la încredere sporită (EC 2021b).
Progresul în ceea ce privește reforma evaluării diferă de la o instituție la alta și de la o
țară la alta, dată fiind autonomia limitată în unele sisteme naționale. În majoritatea
cazurilor, eforturile actuale sunt fragmentate. Alinierea evaluării în diferite țări pe baza unor
principii și aranjamente de monitorizare comune ar îmbunătăți interoperabilitatea, mobilitatea
și oportunitățile de carieră pentru cercetători. Principiile pentru un sistem reformat de evaluare
a cercetării sunt următoarele (EC 2021b):
• Principiile pentru condițiile generice ar trebui să includă: asigurarea că etica și
integritatea reprezintă cea mai mare prioritate, că libertatea cercetării științifice este
protejată, că autonomia organizațiilor de cercetare este respectată, că sunt respectate
62
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
independența și transparența datelor, infrastructurii și criteriilor.
• Principiile privind calitatea și impactul ar trebui să implice, printre altele,
recompensarea originalității ideilor, conduita profesională în cercetare și rezultatele
care sunt dincolo de stadiul actual al cunoașterii tehnicii, recunoașterea contribuțiilor
care duc la progresul cunoștințelor și al (potențialului) impact (științific, tehnologic,
economic și/sau social) al rezultatelor cercetării.
• Principiile ce țin de diversitate, caracterul incluziv și colaborare ar trebui să includă
recunoașterea diversității în ceea ce privește activitățile și practicile de cercetare, cu o
diversitate de rezultate și să recompenseze partajarea încă din etapele inițiale și
colaborarea liberă, folosirea unor criterii și procese de evaluare care respectă
varietatea disciplinelor științifice, a tipurilor de cercetare (de ex. cercetare de bază și
cercetare de frontieră versus cercetare aplicativă), precum și etapele carierei în
cercetare (de ex. cercetători la începutul carierei versus cercetători seniori) și care
recunosc abordările pluridisciplinare, interdisciplinare și transdisciplinare, precum și
abordările intersectoriale, atunci când este cazul, și aprecierea diversității de roluri și
cariere în cercetare și asigurarea egalității de gen și a caracterului incluziv.
Câteva exemple de reforme în domeniul evaluării carierei din Finlanda, Țările de Jos și Polonia
sunt prezentate în Caseta 12 (EC 2021b).
Caseta 12 Reforme în domeniul evaluării carierei de cercetător din Finlanda, Țările de Jos și
Polonia
Rețeaua de Cercetare Responsabilă, Finlanda
Finlanda este una dintre primele țări care au elaborat recomandări naționale privind evaluarea
responsabilă. În 2020, un grup de acțiune constituit de Federația Societăților Științifice din Finlanda
a publicat „Bune practici în evaluarea cercetătorilor: Recomandare pentru o evaluare responsabilă
a cercetătorului în Finlanda” (Responsible Researcher Assessment Working Group 2020).
Documentul oferea linii directoare pentru îmbunătățirea modului în care sunt evaluați cercetătorii în
țară. Recomandarea prevede o serie de principii generale (transparență, integritate, echitate,
competență și diversitate), care se aplică în toate cele 13 bune practici recomandate pentru a
îmbunătăți patru aspecte ale evaluării cercetătorilor, respectiv construirea procesului de evaluare,
evaluarea cercetării, diversitatea activităților și rolul cercetătorului în procesul de evaluare.
Recomandarea acordă o atenție deosebită schimbării culturale necesare în evaluare ca urmare a
unor moduri noi în care se realizează și se comunică cercetarea. De exemplu, formele noi de
partajare a cunoștințelor din cercetare, schimbările la nivelul proceselor de cercetare, metodele de
cercetare pluridisciplinară și metodele noi bazate pe fenomene, precum și digitalizarea au avut un
impact asupra muncii cercetătorilor. Transparența în cercetare, etica, diversitatea și interacțiunile cu
societatea sunt teme importante conținute în Recomandări.
Programul Olandez de Recunoaștere și Recompensare
Într-un document de poziție publicat în noiembrie 2019, instituțiile publice de cunoștințe și instituțiile
finanțatoare de cercetare din Țările de Jos (Asociația Universităților din Țările de Jos, Federația
Olandeză a Centrelor Medicale Universitare, KNAW, NWO și ZonMw) au exprimat o ambiție comună
de a moderniza sistemul național de recunoaștere și recompensare. Scopul este acela de a trece la
practici de evaluare holistice în Țările de Jos, în care accentul să fie pe cariera academică și pe
evaluarea calității cercetării. Deși consorțiul este format din entități naționale mari, dinamica
schimbării este în mare parte de jos în sus, dată fiind autonomia părților interesate din mediul
academic în sistemul olandez. După elaborarea documentului de poziție „Loc pentru toată lumea:
către un nou echilibru în recunoașterea și recompensarea mediului academic” (Recognition &
Rewards 2019) , procesul a fost descentralizat pentru a fi implementat de instituțiile olandeze
respective. Documentul sprijină un punct de vedere holistic asupra realizărilor cercetătorului, prin
două abordări specifice: (1) Reproiectarea carierelor academice: angajamentul de a crea mai multă
diversitate în carieră pentru personalul din mediul academic, unde să existe loc p entru punctele forte
și ambițiile individuale ale personalului din mediul academic; (2) Evaluarea calității cercetării și a
propunerilor de cercetare: Cercetarea ar trebui să fie evaluată prin prisma conținutului și calității, nu
doar prin prisma cantității și a revistei în care a fost publicată. De asemenea, consorțiul lucrează
63
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
pentru a construi „un mediu sănătos și de inspirație pentru personalul nostru din mediul academic,
unde să fie apreciate toate talentele: didactic, de cercetare, de comunicare, de îngrijire a pacienților
și de conducere în mediul academic”. Ca urmare, o altă motivație pentru schimbare este descrisă
astfel: „căutarea unei diferențieri a carierelor, astfel încât oamenii de știință, cercetătorii și personalul
academic să poată să își aleagă o carieră care să se potrivească cu talentele lor”.
Sursa: (Saenen et al. 2021)
Recunoașterea brevetelor pentru progresul în mediul academic în Polonia
Polonia a inclus activități legate de drepturile de proprietate intelectuală în parcursul carierei pentru
personalul din mediul academic în 2010, alături de finanțare pentru a permite redactarea
profesională și urmărirea cererilor de brevetare. Înainte de 2010, institutele nu apăreau deloc în
statisticile referitoare la cererile de drepturi de proprietate intelectuală și granturi publicate de Oficiul
de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. După 2010, introducerea acestora a avut o contribuție
solidă la statisticile naționale: în 2010, dintr -un total de 3.203 cereri de brevete, 1.577 (aproape 50
la sută) au provenit de la universități și de la alte instituții din sectorul științelor. Un tipar similar s -a
observat și în anul 2012 și în anii care au urmat. În plus, zece din 15 entități din țară care au depus
cel mai mare număr de cereri de brevete în 2010 au primit un brevet. Această tendință s -a repetat
și în 2011 și a continuat în anii următori. Ca urmare a acestei activități intensificate de brevetare,
OTT-urile poloneze și-au consolidat rezerva de tehnologie. În ansamblu, exemplul Poloniei
sugerează că introducerea activităților legate de drepturile de proprietate intelectuală în parcursul
carierei cercetătorilor și punerea la dispoziție a unor fonduri pentru depunerea de brevete ca parte
dintr-un grant de cercetare pot să aibă un impact semnificativ asupra comercializării proiectelor de
cercetare și inovare finanțate din fonduri publice.
Sursa: (Aridi and Cowey 2018)
3.3.2 Carierele cercetătorilor
Sprijinirea cercetătorilor aflați la începutul carierei prin politici eficace devine un aspect
critic, deoarece sistemele de cercetare se bazează din ce în ce mai mult pe o cohortă
de cercetători juniori care lucrează în contracte neregulate. În multe țări, cariera de
cercetător urmează un model tipic, care, în cazul Europei, este definit ca un model de carieră
cu patru etape (Arnhold et al. 2018). Conform acestui model, un deținător talentat al titlului de
master își începe cariera ca cercetător junior într-o școală doctorală și progresează printr-un
post post-doctoral la o poziție de cercetător independent și, în final, de cercetător consacrat.
Bursele sau granturile pot și ele să fie un punct de pornire în cariera de cercetător, legăturile
formale cu o instituție de învățământ superior fiind limitate la conducerea de doctorate și la
dreptul de studiu. Alternativ, cariera de cercetător poate să ia și forma unui cercetător pe
proiecte. În acest caz, accentul principal în sarcinile unui tânăr cercetător este pe
implementarea unui proiect, care poate sau nu să aibă legătură cu disertația sa sau cu studiile
sale post-doctorale (Arnhold et al. 2018). Modelul în patru etape definit de CE este prezentat
mai jos. Scopul acestui cadru este să sprijine cercetătorii să găsească oferte de muncă în
sectoare diverse, să ajute angajatorii să identifice candidații potriviți, să ofere autorităților
publice statistici informative pentru comparații internaționale și să ajute potențialii cercetători
să înțeleagă mai bine ce înseamnă o carieră în cercetare (Euraxess n.d.).
• Cercetător debutant (R1) (până la doctorat)
• Cercetător recunoscut (R2) (deținător al unui titlu de doctor sau echivalent, care încă
nu este pe deplin independent)
• Cercetător consacrat (R3) (cercetător care a dezvoltat un anumit nivel de
independență)
• Cercetător principal (R4) (cercetător principal în domeniul său de cercetare)
Fundația Europeană de Științe oferă un model de carieră cu patru etape pentru a crea
o taxonomie comună pentru carierele în cercetare în Europa. Unul din obiectivele
modelului este să clarifice faptul că numai o parte din cei care dețin titlul de doctor sunt angajați
64
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
în universități și că rolul universității diferă la diferite stadii. De asemenea, evidențiază faptul
că ar trebui să existe mobilitate între sectoare. Modelul are patru etape: formare în cadrul unui
program de studii doctorale, studii postdoctorale, stadiul de cercetător independent și
cercetătorul consacrat (profesor, profesor de cercetare, director, cercetător senior etc.).
Fundația Europeană de Științe mai descrie și blocajele și bunele practici pentru toate etapele
carierei, iar acestea sunt prezentate în Tabelul 11.
Tabelul 11 Blocaje și bune practici aferente diferitelor etape ale carierei de cercetător
Etapă Blocaj Bune practici
1 Perspective nerealiste privind Îndrumări / recomandări adecvate pentru studiile
cariera; pensii; finanțare doctorale.
2 Număr limitat de posturi; În Europa există multe scheme de finanțare pentru
probleme cu tranziția la alte studii postdoctorale. Câteva exemple sunt disponibile
sectoare; independență la: Studiu „Scheme de finanțare pentru studii
limitată, chiar și cu granturi postdoctorale în Europa”.
individuale
3 Număr limitat de posturi, în În multe țări au fost dezvoltate scheme care pot fi
principal în sectorul public; folosite ca exemple, de ex. în Germania.
lipsă de transparență în
recrutare; prejudecăți de gen
4 Doar posturi limitate; posturile Există câteva scheme de finanțare internaționale și
includ adesea un volum mare naționale pentru profesori principali, de exemplu,
de muncă didactică și Grantul ERC pentru Cercetare Avansată.
administrativă
Sursa: (Arnhold et al. 2018)
3.3.3 Cercetătorii aflați la începutul carierei
OCDE (n.d.) identifică cercetătorii aflați la începutul carierei drept „precariatul
cercetării” și evidențiază diferiți factori care determină schimbarea și afectează munca
acestora, printre care stagnarea în domeniul finanțării publice și concentrarea de către
guverne a finanțării pentru cercetare către câteva „universități de clasă mondială”.
Acest lucru are un impact destul de mare, deoarece sistemele naționale de cercetare se
bazează din ce în ce mai mult pe o cohortă de personal junior care lucrează pe contracte
ocazionale, din cauza unei îndepărtări de finanțarea de bază esențială în favoarea finanțării
pe bază de proiecte. De asemenea, OCDE mai remarcă și faptul că numărul doctoratelor
acordate s-ar putea să fie disproporționat față de posturile de cercetare disponibile,
exacerbând situația precară a cercetătorilor aflați la începutul carierei. Aceste tendințe
creează în multe sisteme o clasă academică amplă caracterizată de precaritate și înrăutățesc
condițiile de lucru pentru cercetătorii postdoctorali, ducând la ore prelungite de muncă, lipsă
de recunoaștere și deteriorarea bunăstării fizice și mintale. Pentru a atenua aceste provocări,
OCDE recomandă ca guvernele să reformeze legislația muncii și reglementările privind
cariera în cercetare, să asigure finanțare țintită pentru cercetătorii juniori și să faciliteze
coordonarea de politici privind cariera în cercetare între diferitele părți interesate (OECD n.d.):
• Legislația și reglementările privind cariera în cercetare: Guvernele pot reforma
cariera în cercetare prin reglementare, de exemplu folosind legislația generală a
muncii, legislația privind egalitatea de șanse, statute naționale pentru carieră și
mecanisme de negociere colectivă.
• Finanțarea cercetării: Guvernele pot să schimbe modul în care finanțează
cercetarea, fie prin alocarea de fonduri către instituții, fie direct către echipe de
cercetare sau către persoane. Tipurile de finanțare au un impact asupra carierelor de
cercetare, în funcție de ponderea finanțării esențiale de bază în raport cu finanțarea
competitivă și de disponibilitatea finanțării țintite pentru cercetătorii aflați la începutul
carierei, printre alte mecanisme.
65
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
• Coordonarea părților interesate relevante: Guvernele pot servi drept modele, ca
furnizori direcți de servicii de cercetare prin unitățile lor de cercetare. Ele mai pot să
faciliteze coordonarea de politici privind cariera în cercetare între diferitele părți
interesate, printr-o varietate de agenții, cum ar fi consiliile de cercetare, agențiile de
finanțare, observatoare, agenții de mobilitate și organisme-umbrelă de coordonare.
Pot să promoveze analizarea de politici privind cariera în cercetare prin unități analitice
din cadrul ministerelor și prin instituirea unor evaluări guvernamentale, a unor grupuri
de acțiune ad hoc, comisii și anchete publice privind cariera în cercetare.
• Colectarea, analizarea și publicarea de informații privind cariera în cercetare:
Guvernele pot să colecteze, să analizeze și să publice informații privind cercetătorii și
carierele în cercetare, prin colectarea periodică de date administrative și date de
registru, efectuată de agențiile de statistică, precum și prin sondaje naționale aplicate
cercetătorilor (de ex. sondaje naționale privind cariera persoanelor care dețin un
doctorat). Informațiile se pot folosi pentru a fundamenta proiectarea, implementarea și
evaluarea politicilor. De asemenea, pot avea efect direct asupra comportamentului
instituțiilor, prin denunțare și dezaprobare publică, pentru a descuraja practicile
necorespunzătoare.
În Caseta 13 sunt prezentate exemple de programe specifice implementate în țările
aspiraționale în scopul sprijinirii cercetătorilor la început de carieră.
Caseta 13 Exemple de programe în sprijinul cercetătorilor la început de carieră
Astfel cum exemplifică Banca Mondială, în diferite țări se pot observa bune practici în materie de
sprijinire a cercetătorilor aflați la început de carieră:
În Franța, „co-tutelele internaționale” permit doctoranzilor să fie supravegheați de doi conducători
de doctorat din țări diferite, studentul înmatriculându-se la ambele instituții și alternând între acestea
pe o perioadă de un an. Candidatul poate să primească un singur titlu acordat în comun sau două
titluri separate, de la fiecare instituție, iar teza de doctorat este susținută în comun la una din instituții,
cu o comisie de examen care include reprezentanți de la ambele instituții. În plus, limba susținerii
orale și a tezei trebuie să fie acceptabilă pentru ambele instituții. Un alt exemplu din Franța este
Acordul industrial pentru programul de formare prin cercetare, care oferă doctoranzilor oportunitatea
să își desfășoare cercetările într-o varietate de medii, printre care laboratoare industriale sau alte
tipuri de organizații, prin semnarea unui contract de muncă cu normă întreagă pe trei ani cu o
companie franceză și primirea unui salariu bun, studentul înscriindu -se la un curs doctoral și
participând la toate cursurile relevante.
În Țările de Jos, programul „Doctorat dual” al Universității Leiden oferă coordonare intensivă a
doctoranzilor, parcursuri adaptate și un mediu de cercetare în „Centrul de Doctorat Dual”, cu scopul
de a conecta practica profesională și cursurile prin cercetare, permițând forme noi de interacțiune
între practică și teorie. Abordarea programului este caracterizată prin programe personalizate,
coordonare individuală și profunzime academică, obiectivul programului fiind acela de a da un impuls
regional inovării în mediul corporativ și în sectorul public. Programul este finanțat prin contracte
personalizate, care îndeplinesc cerințele generale ale Regulamentului doctoral al Universității
Leiden, iar Centrul poate ajuta cu sfaturi privind finanțarea.
Sursa: (Arnhold et al. 2018)
3.3.4 Mobilitatea cercetătorilor
Mobilitatea cercetătorilor joacă un rol important în dezvoltarea capitalului uman din
C&D și creșterea calității și relevanței cercetării. Mobilitatea promovează schimbul de
cunoștințe, îmbunătățește aptitudinile și perspectivele cercetătorilor și stimulează
colaborarea, contribuind la excelența științifică și la impactul asupra societății. În principal,
mobilitatea cercetătorilor poate să aibă loc la două niveluri: Mobilitate intersectorială și
mobilitate internațională. Țările cu sisteme de cercetare puternice caută să promoveze
66
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
mobilitatea prin instituirea de politici și instrumente de politici de sprijin și crearea unui mediu
favorizant.
Mobilitatea intersectorială se referă la mobilitatea între sectorul de cercetare
academică, sectorul de afaceri, guvern și sectorul non-profit. Aceasta oferă
cercetătorilor aptitudini și experiențe unice, în același timp facilitând colaborarea dintre
sectorul cercetării și industrie. Mobilitatea intersectorială oferă cercetătorilor beneficii
semnificative pentru construirea carierei lor (Lundvall 2007). Prin acest tip de mobilitate,
cercetătorii aduc o gamă bogată și diversă de aptitudini, expertiză și idei inovatoare atât în
industrie, cât și în IPC-uri, servind drept catalizator pentru crearea și diseminarea de
cunoștințe noi și determinând beneficii economice prin dezvoltarea accelerată a unor procese
de producție, produse și servicii noi (Apanasovich 2016) . Conform OCDE (2021) , acest tip
de mobilitate ar trebui promovat de țări prin eliminarea barierelor structurale, de exemplu prin
permiterea portării drepturilor de pensie. Țările mai recunosc și experiența profesională și
aptitudinile dobândite în industrie în procesele de recrutare și promovare a cercetăt orilor de
către IPC-uri. În acest scop, sunt necesare îmbunătățiri în sistemul de cercetare, de exemplu
prin îndepărtarea de la punerea accentului pe publicare ca principal criteriu de evaluare. Mai
multe țări membre ale OCDE au implementat reforme în acest scop. Printre acestea,
Germania a eliminat barierele legate de pensii pentru profesorii care lucrează cu contracte de
funcționari publici pentru cei care preferă să treacă în sectorul privat. Canada a instituit
programul Mitacs, care finanțează cercetătorii postdoctorali din toate disciplinele să inițieze
proiecte antreprenoriale sau colaborative cu organizații partenere (OECD 2021).
Mobilitatea internațională este un instrument esențial pentru progresul științei,
facilitând transferul de cunoștințe și învățarea instituțională și consolidând o cultură a
cercetării deschise. Aceasta poate avea loc prin participarea la vizite de studiu, schimburi
de personal și proiecte internaționale de cercetare. OCDE (2021) recomandă ca țările să
proiecteze și să implementeze politici pentru a facilita mobilitatea internațională. Acestea pot
să includă îmbunătățiri la nivelul legislației privind recunoașterea calificărilor, portarea
drepturilor de pensie, accesul la beneficii de protecție socială și regulile de imigrare, inclusiv
cerințele pentru obținerea vizelor. Sprijinirea cercetătorilor care vin este importantă și prin
facilitarea integrării locale și instituționale și prin asigurarea unor condiții de angajare pentru
aceștia, care să fie cel puțin echivalente cu cele ale conaționalilor lor. Agendele de reformă în
acest domeniu se concentrează în special pe diaspora științifică și pe revenirea cercetătorilor
postdoctorali și oferirea unor condiții atractive pentru aceștia. Printre exemplele de
instrumente de politici implementate de țări se numără Pașaportul de talente pentru cercetători
din Franța, care asigură viză de ședere prelungită pentru cercetătorii străini care urmează
studii doctorale, efectuează cercetări sau predau în Franța și Finanțare pentru mobilitate în
Finlanda, care sprijină în principal mobilitatea internațională pentru cercetătorii postdoctorali
aflați la începutul carierei.
UE oferă diferite scheme pentru a stimula mobilitatea internațională. Cele mai importante
instrumente în această privință sunt Pachetul pentru viză științifică, pentru mobilitate din țările
non-europene în Europa și fondul pan-european de pensii (RESAVER) pentru cercetătorii
mobili. Mai există și finanțare furnizată pentru mobilitate internațională prin Acțiunile Marie
Skłodowska-Curie, granturile ERC și Erasmus+ (OCDE 2021). De asemenea, inițiativa
EURAXESS a UE oferă servicii și diseminare de informații privind mobilitatea și dezvoltarea în
cariera de cercetător.
67
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
3.4 Internaționalizarea IPC-Iurilor
Tendința 4
• Promovarea internaționalizării în cercetare
Internaționalizarea cercetării a devenit din ce în ce mai importantă pentru institute și
guverne. Principalii factori care determină această tendință sunt nevoia de consolidare a
excelenței în cercetare și a performanței în inovare prin colaborare, sporirea atractivității
sistemului de cercetare și inovare pentru a concura pe piața globală și necesitatea de a
răspunde unor provocări globale (Van den Besselaar et al. 2012). Schimbarea înțelesului
internaționalizării a ridicat și ea probleme pentru IPC-uri, trecând de la internaționalizarea
persoanelor la integrarea instituțiilor în rețele internaționale și atragerea de străini și
localizarea și finanțarea de activități de cercetare în străinătate. Din anul 2000, politicile
europene au jucat un rol major în promovarea internaționalizării ca obiectiv de politici,
determinând alocările pentru C&I ale guvernelor, stabilind finanțări de proiecte și stimulente
specifice și crescând gradul de conștientizare al IPC-urilor cu privire la relevanța nivelului non-
național de guvernanță (Van den Besselaar et al. 2012).
În Europa, internaționalizarea a fost promovată prin dezvoltarea SEC. O serie de politici
și programe ale UE promovează mobilitatea cercetătorilor dincolo de granițele internaționale,
iar Programele-Cadru Europene pentru Cercetare și Inovare facilitează internaționalizarea
C&I (Patricio 2010). Cele mai recente inițiative la nivelul UE, în special comunicarea comună
din 2021 a Comisiei și a Înaltului Reprezentant (EC 2021a) evidențiază importanța geopolitică
și strategică pe care o are cooperarea internațională în C&I pentru UE. Declarația de la
Marseille privind Cooperarea Internațională în Cercetare și Inovare (French Presidency of the
Council of the European Union 2022) invită la acțiuni concertate pentru internaționalizarea
sistemelor de C&I, prin dezvoltarea programelor UE, cum ar fi Orizont Europa, Erasmus+ și
instrumentele de acțiune externă.
Beneficiile internaționalizării sunt numeroase, de la îmbunătățirea fluxului de informații
și până la îmbunătățirea sistemului de C&I. Printre beneficiile internaționalizării se numără
îmbunătățirea fluxului de informații și expunerea la idei noi. La rândul lor, acestea
consolidează sistemul de cercetare și inovare, ajutându-l să atragă și să păstreze capital
uman de calitate (inclusiv membri ai diasporei științifice) pentru cercetare și permițând
cercetătorilor locali și internaționali să dobândească experiență și să dezvolte aptitudini, prin
mobilitate internă și externă. Instrumentele de politici pentru internaționalizare sunt foarte
variate în țările aspiraționale și în cele de comparație, de la strategii naționale dedicate pe
această temă (în Finlanda, Franța, Țările de Jos) și până la acorduri transfrontaliere în
educație (Republica Cehă, Țările de Jos, Portugalia). Finanțarea IPC-urilor în funcție de
performanță sau finanțarea cercetării pe bază de proiect poate să includă criterii legate de
cooperarea internațională. Instrumentele de politici utilizate cel mai frecvent de țările membre
ale OCDE pentru internaționalizarea cercetării sunt stimulentele financiare. Acestea pot
include atragerea oamenilor de știință cu performanțe ridicate, implementarea de programe
de granturi pentru studenții din țările în curs de dezvoltare, recunoașterea diplomelor străine
și crearea de diplome duble. Instrumentele de politici din țările aspiraționale și țările de
comparație sunt prezentate mai jos, iar în Caseta 14 (OECD 2016a) este prezentat un rezumat
al eforturilor Finlandei.
• O strategie națională dedicată sau un plan pe acest subiect există în Finlanda
(Strategia internațională a Academiei Finlandei) și în Țările de Jos (Strategia pentru
internaționalizarea învățământului superior). În cazul Franței, acest aspect face parte
dintr-o strategie națională mai amplă (Strategia națională de cercetare).
68
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
• Există și aranjamente de coordonare, în cazul Franței prin Alianțele Naționale de
Cercetare, iar în Portugalia prin Protocolul cu AICEP (Agenția de Investiții și Comerț
Global a Portugaliei).
• Acordurile transfrontaliere de educație există la nivel național în Republica Cehă și în
Țările de Jos; de asemenea, există diplome duble între Portugalia și SUA, birouri
străine, schimburi de studenți și personal academic în Portugalia (Programele de
Parteneriate Internaționale din Portugalia, Programul de Schimb de Personal
Academic).
• În Franța, dimensiunea evaluării este acoperită în contractele de performanță (pentru
IPC-uri).
• În Polonia există reforme privind revizuirea programelor școlare (predarea în limba
engleză sau într-o limbă străină, în cadrul Research & Go! POLAND).
• În Portugalia există regulamente privind accesul studenților străini la cursurile interne
(Statutul Studenților Internaționali).
• În Finlanda este implementat sprijin financiar prin programe comune de cercetare, prin
Academia Finlandei.
• Participarea la programe de cercetare internaționale reprezintă o practică comună în
țările din UE, cum ar fi Republica Cehă și Polonia (programul COST).
• Finanțarea de proiecte internaționale de C&D este implementată în Finlanda
(granturile Academiei Finlandei) și în Franța (Agenția Națională de Cercetare), iar un
exemplu de finanțare pentru activitățile de internaționalizare se observă în Polonia
(Programul KNOW).
• Revizuirea mecanismelor de finanțare publică a C&D (criterii revizuite de eligibilitate și
alocare) se observă în Finlanda (model nou de finanțare pentru universități), în Țările
de Jos (eligibilitatea cercetătorilor străini pentru granturile de C&D ale NWO) și în
Polonia (finanțare suplimentară acordată pentru proiecte cu cofinanțare
internațională).
• Exemple de sprijin non-financiar există în Țările de Jos (NUFFIC) și în Polonia
(campanii promoționale), în Republica Cehă și în Franța (sprijin pentru networking,
evenimente de informare și formare, ghișee unice).
• Servicii de formare sunt implementate în Polonia (programul de formare „Top 500
Innovators”).
• Franța sprijină clustere cu IIS-uri și IPC-uri.
Mai mult, țările realizează campanii de promovare și informare pentru a intensifica cooperarea
în cercetare, a crește notorietatea capabilităților lor de C&I și a atrage investiții străine directe
ca parte din eforturile lor de internaționalizare.
Caseta 14 Principalele instituții pentru internaționalizarea C&I în Finlanda
Finlanda a căutat să intensifice internaționalizarea prin activități comune și programe strategice. În
această privință, Tekes a jucat un rol important, la fel ca și Consiliul Strategic de Cercetare al
Academiei Finlandei și grupul de lucru guvernamental pentru coordonarea activităților de cercetare,
supraveghere și evaluare („Grupul de lucru TEA”). Pe baza programului din 2011 al guvernului, a
fost înființată rețeaua Team Finland (Team Finland n.d.) pentru a reuni părțile interesate din sectorul
public care oferă servicii de internaționalizare și finanțare pentru C&I.
În 2017, coordonarea rețelei Team Finland a fost transferată de la cabinetul prim -ministrului la
Ministerul Afacerilor Economice și Ocupării Forței de Muncă. Odată cu crearea Business Finland în
2018, în urma fuziunii dintre Tekes și furnizorul de servicii de consultanță pentru internaționalizare
Finpro 2018, rețeaua Team Finland a fost transferată de la Minister la Business Finland.
Dintre IPC-urile din Finlanda, VTT este actorul principal în programele cadru ale UE și, ca urmare,
joacă un rol esențial în conectarea sectorului de cercetare și a firmelor din Finlanda cu rețelele
internaționale de cercetare și cunoștințe.
Sursa: (Halme et al. 2019)
69
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
La nivel global și în Europa s-a observat o creștere a procentului de publicații realizate
în colaborare internațională de mai mulți autori (European Parliament 2019). Principalii
factori determinanți ai acestei tendințe sunt „vizibilitate crescută, cunoștințe noi și contacte de
valoare pentru viitor”, iar printre obstacole se numără „factori de nivel macro (geopolitică,
istorie, limbă, tradiții culturale, dimensiunea țării, bogăția țării, distanța geografică); factori
instituționali (reputația, resursele) și factori individuali (predilecții, atractivitate”, precum și lipsa
finanțării, dificultăți în a găsi colaboratori și dificultăți în comunicare, printre altele, conform
studiului Parlamentului European (PE). Între 2007 și 2017, procentul mediu de colaborări
internaționale a fost de 56,1 la sută în Țările de Jos, 55,6 la sută în Finlanda, 52,6 la sută în
Portugalia, 52,2 la sută în Franța și 43,9 la sută în Republica Cehă. România și Polonia au
avut cele mai scăzute procente din UE, respectiv 33,4 la sută și 30,3 la sută. Ținând seama
de faptul că aceste două țări au avut cele mai mici procente de colaborare internațională în
2017, cercetătorii de la PE au reținut că această constatare este „deosebit de îngrijorătoare,
deoarece cele două țări est-europene sunt relativ mari și au avut reforme substanțiale ale
sistemului de învățământ superior și știință în ultimii zece ani” (European Parliament 2019). O
analiză a evoluției publicărilor științifice în colaborare internațională din 2017 până în 2021 în
țările aspiraționale și în țările de comparație, precum și în România arată o creștere totală a
publicațiilor în colaborare în toate țările, cu rate de creștere anuală medie între 2,7 la sută și
7,5 la sută. Însă numărul de publicații științifice în colaborare ale României a fost relativ mai
mic în comparație cu celelalte țări (Figura 10).
Figura 10 Publicații științifice internaționale în colaborare la un milion de locuitori
Date: (EC 2022b), Calcul: INOMER
3.4.1 Diaspora științifică
Diaspora științifică se referă la „talentele științifice ale unei țări, care s-au mutat în
străinătate, inclusiv cei care obțin formare de nivel înalt în străinătate”(Gëdeshi and King
2021). Membrii unei diaspore științifice sunt deosebit de importanți pentru modernizarea
sectoarelor de cercetare și îmbunătățirea sistemelor de C&I ale țărilor lor de origine, deoarece
„ei contribuie la patria lor, devenind agenți ai dezvoltării și facilitând cunoștințele, conexiunile
și transferul de tehnologie” (Tejada 2007). Există trei abordări în ceea ce privește migrația
cetățenilor cu calificări înalte (Moon and Shin 2018): Abordarea de tip „exodul creierelor” (brain
70
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
drain) se referă la impactul negativ pe care îl are emigrarea asupra peisajului științific al unei
țări și la pierderea de talente. Abordarea de tip „circulația creierelor”, observată în principal în
țările mai puțin dezvoltate, recunoaște impactul potențial pozitiv al migrației numai atunci când
aceasta este urmată de o revenire în țara de origine. Abordarea de tip „ legături între creiere”
se referă la puterea interacțiunilor dintre țările de origine și țările-gazdă în care se implică
emigranții, chiar dacă nu revin în țara de origine. Eficacitatea abordării de tip „legături între
creiere” depinde de factori precum disponibilitatea informațiilor despre inițiative în cadrul IPC-
urilor, stabilitatea mediului politic și adecvarea IC în țara de origine. (Tejada, Varzari, and
Porcescu 2013).
Dat fiind rolul important pe care îl are diaspora științifică în realizarea excelenței în
cercetare și a internaționalizării, platformele digitale sunt folosite din ce în ce mai mult
pentru a comasa rețele ale diasporei, permițând legături virtuale cu părți interesate din
țările gazdă și din țările de origine. Rețelele diasporei pot fi un mijloc de a organiza diaspora
științifică, permițând interacțiuni și schimburi de cunoștințe între țara de origine și țara gazdă
prin actori esențiali, cum ar fi universitățile, centrele de cercetare și agențiile de cooperare
internațională. Aceste rețele se stabilesc pentru a promova identitatea și cultura comună a
persoanelor din diaspora și pentru a facilita contribuția lor în țările de origine, în același timp
contribuind și la internaționalizarea institutelor. În unele cazuri, politicile și programele
naționale încurajează în mod explicit legături cu diaspora științifică, ducând la formarea
acestor rețele (Echeverría-King et al. 2022). Consolidarea rețelelor diasporei a fost facilitată
de era digitală, permițând conexiuni virtuale cu părțile interesate din țările gazdă și din țările
de origine, care pot să avanseze proiecte și activități comune, în special în dezvoltarea C&I
(Grossman 2010). Cooperarea și interacțiunile între diasporele științifice și țările lor de origine
sunt facilitate prin instrumente de politici de C&D și strategii ale IPC-urilor, precum și de rețele
formale. De exemplu, Finlanda și Franța oferă asistență și finanțare pentru revenirea
cercetătorilor în țările lor de origine (OECD 2016a). Prin constituirea de punți comerciale,
asigurarea accesului la produse și servicii străine și permiterea de investiții fără obligativitatea
de returnare în țara de origine, aceste rețele pot să impulsioneze inovarea și să genereze
valoare (Epstein and Heizler (Cohen) 2016). Un exemplu de rețea a diasporei din Republica
Cehă este prezentat în Caseta 15.
Caseta 15 Czexpats in Science Caseta
Czexpats in Science este o platformă de rețea cehă care are ca scop conectarea cercetătorilor cehi
din străinătate cu cercetătorii și instituțiile din Republica Cehă, cultivarea de parteneriate pe termen
lung și schimbul de informații, căutând să sprijine știința de clasă mondială în țară. Rețeaua
conectează aproximativ 500 de cercetători din peste 40 de țări. Printre principalele sale activități se
numără ședințe anuale, ateliere pentru tinerii cercetători, elaborarea hărții diasporei științifice și
realizarea unui studiu care a inclus cercetătorii cehi care locuiesc în străinătate.
Surse: (CZExpats n.d.)
3.5 Folosirea infrastructurii de cercetare
Tendința 5
• Integrarea aporturilor supranaționale în infrastructura de
cercetare (IC)
Infrastructura de cercetare (IC) a IPC-urilor, care poate să însemne de la echipamente
majore sau seturi de instrumente până la arhive sau bănci de date, reprezintă active
critice pentru calitatea cercetării și reușita comercializării. IC poate fi centralizată într-o
71
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
singură locație, cum ar fi telescoape mari, sincrotroane și centre de calcul de înaltă
performanță, sau poate să fie distribuită în mai multe locații sub formă de bio-bănci, arhive și
stații marine (EC 2017d).
În context național, IR are valoare socială semnificativă, iar impactul său depășește
generarea de cunoaștere științifică pentru cercetare, această infrastructură contribuind
la progresul social și economic în mediul său înconjurător (OECD 2019b). Ca urmare,
guvernele și agențiile finanțatoare din UE oferă investiții strategice pe termen lung și sprijin
pentru dezvoltarea, operarea și întreținerea acestui tip de infrastructură. Dintre țările
aspiraționale și țările de comparație, Franța este investitorul cel mai mare în infrastructură de
cercetare și deține infrastructură internațională în locații unice (Figura 11). Această
infrastructură necesită investiții substanțiale, de la sute de milioane la câteva miliarde de EUR,
precum și bugete de operare semnificative (Minister of Higher Education, Research and
Innovation of France 2021). Între 2014 și 2019, dintre țările selectate, Polonia a fost singura
economie în care s-a observat o creștere semnificativă, de 23 la sută, a cheltuielilor de capital.
La fel ca Franța, Polonia găzduiește infrastructură pentru fizica nucleară, care necesită foarte
multe resurse (Maj and WoliĔVka-Cichocka 2020). România a înregistrat cele mai reduse
GERD cu costuri de capital, cu o scădere de 15 la sută din 2014 până în 2019. Evaluarea de
Țară a sistemului de C&I din România, publicată de CE (EC 2022a), reține că sistemul de
cercetare al țării nu are resursele de finanțare necesare pentru a acoperi costurile de operare
ale infrastructurii sale de cercetare.
Figura 11 Cheltuieli brute cu C&D, în funcție de cheltuielile de capital (2015 dolari SUA - Prețuri
constante și PPP)
Sursa: (OECD 2023), Calcul: INOMER.
În direcționarea resurselor către construirea și operarea celor mai semnificative și mai
eficace infrastructuri de cercetare, țările iau în considerare din ce în ce mai mult
contribuțiile supranaționale, cum ar fi Forumul Strategic European privind
infrastructura de cercetare (ESFRI). Infrastructurile de cercetare au o durată de viață lungă,
astfel că este esențial să se asigure resurse adecvate pentru înființarea, extinderea, operarea,
întreținerea și scoaterea din funcțiune a acestora, pe durata existenței lor. În acest sens, este
important să se direcționeze resurse pentru construirea și operarea celor mai importante și
eficace infrastructuri de cercetare, pentru a optimiza utilizarea fondurilor existente. Pentru
aceasta este nevoie de o abordare sistematică a managementului infrastructurii de cercetare,
atât la nivel instituțional, cât și la nivel național. În acest scop, Forumul Strategic European
72
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
privind infrastructura de cercetare susține o abordare coerentă și strategică a infrastructurilor
de cercetare europene, prin conceperea unor foi de parcurs naționale pentru infrastructura de
cercetare, care servesc drept ghid pe baza căruia țările să își determine prioritățile naționale
și să aloce fonduri pentru infrastructura de cercetare națională și pan-europeană. Deși aceste
practici există în multe economii din cadrul OCDE, metodologiile folosite diferă mult și pot fi
bazate pe nivelul de maturitate al țării în ceea ce privește gestionarea infrastructurii de
cercetare. Deși coordonarea la nivel național este importantă în procesul de planificare, țările
iau în considerare din ce în ce mai mult și contribuțiile supranaționale, cum ar fi cele de la
ESFRI. În ceea ce privește alocarea de buget și evitarea redundanței în propunerile de
infrastructură de cercetare nouă, unele țări folosesc mecanisme clare „cerând solicitanților să
se coordoneze în domeniile care se suprapun și să prezinte o singură propunere, însă altele
operează în principal pe bază de concurență” (Caseta 16). Flexibilitatea în ceea ce privește
finanțarea IC poate fi limitată la nivel național, deși există exemple de țări care răspund la
cereri noi în afara ciclului normal al planificărilor (OECD 2020).
Caseta 16 Abordări pentru a evita redundanța în propunerile de infrastructură de cercetare
nouă
Unul din mecanismele identificate de studiul OCDE pentru evitarea redundanței în propunerile de
infrastructură de cercetare nouă este în Țările de Jos. Țara a creat un „Inventar de membri ai IC” în
toate ministerele, pentru a evita duplicarea și solicită universităților și institutelor să decidă unde
investesc, încurajând și competitorii să colaboreze și să elaboreze propuneri comune. Aceste
clustere stabilesc o agendă care este actualizată periodic și care este aproape o foaie de parcurs a
clusterului. Aceasta poate duce și la sinergii, prin prioritizarea și alinierea nevoilor. În Franța,
strategia este să se promoveze complementaritatea în loc de concurență. Nu există o legătură
directă între a fi inclus în foaia de parcurs franceză și finanțare; ministerul finanțează organizațiile
de cercetare, care, la rândul lor, finanțează cea mai mare parte din infrastructura de cercetare. În
Germania, pe de altă parte, sistemul înclină către partea de concurență și fiecare proiect trebuie să
concureze pentru resursele sale, în cadrul unei varietăți de mecanisme de finanțare.
Sursa : (OECD 2020)
Finanțarea publică alocată pentru infrastructura de cercetare la nivel național variază
semnificativ de la o țară la alta, date fiind diferențele în materie de dimensiune a
infrastructurii de cercetare și de domeniu de specializare. În Finlanda, guvernul alocă 20
milioane EUR pe an pentru 29 infrastructuri de cercetare pe care le exploatează țara
(Academy of Finland 2021), în timp ce Țările de Jos au un angajament de finanțare mai
substanțial pentru perioada 2021-2025, respectiv 200 de milioane EUR pentru cele 127 de
infrastructuri de cercetare ale țării (NWO n.d.). Finanțarea alocată în Republica Cehă pentru
costurile de operare a 48 de infrastructuri de cercetare (Ministry of Education, Youth and
Sports of the Czech Republic 2019) este de 85,9 milioane EUR în 2023. De asemenea, țara
a alocat 172 milioane pentru perioada 2023-2026 pentru apelul de propuneri în vederea
consolidării infrastructurii sale de cercetare (Trtíková 2022). Portugalia a investit 43,8 milioane
EUR în perioada 2017-2021 în cele 56 de infrastructuri de cercetare pe care le are
(Foundation for Science and Technology of Portugal 2020b). România alocă 21,3 milioane
EUR pe an pentru costurile de operare a celor 59 de infrastructuri de cercetare deținute
(Ministry of Research and Innovation of Romania 2017) , suplimentate de un buget anual de
55,6 milioane EUR pentru alte cheltuieli asociate (EC 2022a).
Calitatea și relevanța infrastructurilor de cercetare poate fi evaluată prin etichetele
„Reper ESFRI” și „Proiect ESFRI”, care servesc drept mărci de excelență acordate
pentru infrastructuri de cercetare de referință în SEC.4 Astfel cum este indicat în Tabelul
4
Conform ESFRI, „Jaloanele reprezintă infrastructuri de cercetare care sunt implementate - au ajuns la o fază de implementare
avansată - și reprezintă elemente majore de competitivitate pentru SEC. Jaloanele pot să presteze deja servicii științifice și să
ofere acces pentru utilizatori sau pot să fie la o fază avansată de construcție, cu un program clar pentru începerea exploată rii.
Jaloanele necesită sprijin și consiliere continuă pentru finalizarea, exploatarea și - atunci când este necesar - modernizarea
73
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
12, Franța are cel mai mare nivel de implicare în Jaloanele ESFRI, având rol de conducător
în unsprezece din acestea. Dintre țările de comparație, Republica Cehă are cel mai mare
număr de participări ca membru în RepereESFRI. România are cel mai mic număr de
participări ca membru în Repere și conduce un Proiect ESFRI, Centrul Internațional de Studii
Avansate pentru Sisteme Fluvial-Maritime (DANUBIUS-RI), care are un buget estimat de
202,5 milioane EUR și se preconizează că va începe în 2024 (EC 2022a).
Tabelul 12 Numărul de Jaloane ESFRI și Proiecte ESFRI în țările analizate
Țările Republica
Finlanda Franța Polonia Portugalia România
de Jos Cehă
Număr de
Repere ESFRI: 3 11 3 1 0 1 0
Conducător
Număr de
Repere ESFRI: 8 25 19 24 16 18 6
Membru
Număr de
Proiecte ESFRI: 0 4 4 1 0 0 1
Conducător
Număr de
Proiecte ESFRI:
3 6 11 6 4 10 2
Membru
potențial
Sursa: (ESFRI n.d.)
Deși finanțarea joacă un rol esențial în a asigura longevitatea și viabilitatea
infrastructurii de cercetare, aceasta nu este singurul factor care determină
sustenabilitatea infrastructurii, care este definită ca fiind „capacitatea infrastructurii de
cercetare de a rămâne operațională, eficace și competitivă pe durata preconizată a vieții
sale” (OECD 2020). Politicile necesare pentru a cultiva sustenabilitatea depind de diverse
elemente, cum ar fi, printre altele, structura infrastructurii de cercetare (de exemplu, într-o
locație unică, distribuită etc.), de scopul acesteia, baza de utilizatori, apartenența ca membru,
aranjamentele financiare și sursele de finanțare. OCDE prezintă un cadru generic pentru
îmbunătățirea utilizării și exploatării IC naționale pentru a contribui la sustenabilitatea acestei
infrastructuri; acest cadru include două modele directoare: unul pentru managementul
portofoliului și altul pentru optimizarea bazei de utilizatori (OECD 2020).
Pe măsură ce numărul și diversitatea infrastructurilor de cercetare crește, în paralel cu
creșterea cererii comunităților științifice de noi capacități de infrastructură de
cercetare, finanțatorii se confruntă cu alegeri dificile și, ca atare, procesele decizionale
trebuie bazate pe informații adecvate pentru a permite gestionarea corespunzătoare a
portofoliilor de infrastructură de cercetare. Managementul portofoliului de infrastructură de
cercetare este realizat de obicei de un minister național care răspunde de cercetare sau o
agenție sau un consiliu de cercetare care lucrează cu sau în numele ministerului, sau printr-
un proces complex care implică mai mulți actori (cum este în Franța și în Țările de Jos) (OECD
2020). Odată cu creșterea numărului și a diversității infrastructurilor de cercetare, în paralel
cu cererea din ce în ce mai mare de noi capacități de infrastructură de cercetare din partea
comunităților științifice, finanțatorii se confruntă cu alegeri dificile. Ca urmare, procesele
decizionale trebuie fundamentate corespunzător pentru o gestionare eficace a portofoliilor de
infrastructură de cercetare. Mecanismele de managementul portofoliilor de infrastructură de
cercetare sunt foarte diverse în țările membre ale OCDE (OECD 2020). Caseta 17 prezintă
un exemplu de gestionare a unui portofoliu de infrastructuri de cercetare din Finlanda. Pentru
a opera un program activ de management al portofoliului de infrastructură de cercetare, OCDE
propune țărilor să incorporeze în politicile lor o serie de elemente (OECD 2020):
acestora cu succes, pentru a asigura furnizarea unor servicii de ultimă generație, management optim și randament maxim al
investiției.”. Sursa: (ESFRI 2021)
74
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
• Planificare strategică, care include un proces robust de analiză care facilitează
dezvoltarea unui plan de viitor care să abordeze nevoile de infrastructură de cercetare,
în aliniere cu strategiile naționale de cercetare și inovare.
• Contribuția din partea comunității, prin mecanisme instituite pentru colectarea de
contribuții privind datele de cercetare și nevoile operaționale de la comunitatea de
cercetare, de la operatorii de infrastructură de cercetare și de la alte părți interesate.
• Caracter incluziv, prin examinarea întregului portofoliu pentru a oferi oportunități de
evaluare a infrastructurilor de cercetare noi și existente împreună.
• Concurență și complementaritate, încurajând noile propuneri de IC să identifice
capacitățile existente și să justifice noile cerințe și promovând cooperarea între
centrele mai mici printr-o abordare de tip clustering, în același timp păstrând
concurența la faza de planificare strategică, pentru a selecta facilitățile cu cea mai
mare prioritate.
• Implicare internațională prin networking internațional pentru IC națională și integrarea
opțiunilor de IC internațională cu alternative naționale.
• Proces de finanțare care aliniază sprijinul pentru planificarea strategică și alocarea
resurselor și se asigură că IC prioritare beneficiază de investițiile adecvate, fie prin
alocare centralizată, fie pe baze concurențiale.
• Mecanisme de monitorizare pentru urmărirea performanței IC naționale și
internaționale în materie de cercetare, impact, management și guvernanță.
• Închidere, prin identificarea facilităților care pot fi închise sau atribuite altor
administratori prin consultare și procese strategice.
• Transparență, prin comunicarea clară a procesului de selectare a proceselor către
comunitatea științifică.
Caseta 17 Cazul Biocenter Finland în gestionarea de infrastructură de cercetare
Biocenter Finland sprijină cercetarea de frontieră în științele vieții și științe biomedicale, prin
dezvoltarea și coordonarea de servicii de tehnologie de ultimă generație, accesibile liber comunității
finlandeze formate din aproximativ 17.000 de cercetători, dar și clienților internaționali care lucrează
în universități, institute de cercetare, în spitale și în sectorul privat. Biocenter funcționează ca o rețea
extinsă la nivel național, care conține aproximativ 70 infrastructuri de cercetare care operează în
cele cinci centre din țară. Aceasta este găzduită de Universitatea Finlandei de Est, Universitatea
Helsinki, Universitatea Oulu, Universitatea Tampere, Universitatea Turku și Universitatea Åbo
Akademi. Sarcina Biocenter este coordonarea IC de importanță națională pentru colaborare,
împărțirea responsabilităților și investiții comune. Foaia de parcurs a Academiei Finlandei pentru
infrastructura de cercetare din Finlanda stabilește infrastructura de cercetare de importanță
națională din Finlanda, iar Biocenter se află pe Foaia de parcurs de infrastructură de cerc etare a
Finlandei de la început, din 2014, având recenzii excelente.
Consiliul Rectorilor de la universitățile gazdă este cel mai înalt organism decizional al Biocenter. Pe
lângă finanțarea furnizată Biocenter de universitățile gazdă (5,79 milioane EUR în 2020), un element
esențial al finanțării sale provine din taxele plătite de utilizatori, care se ridică la 9,35 milioane EUR.
Una din activitățile principale ale Biocenter este să facă cereri de finanțare pentru a întreține, a înnoi
și a moderniza instrumentele și echipamentele care asigură serviciile la zi și de ultimă oră, gestionate
profesional și furnizate cercetătorilor. Principala sursă de finanțare a instrumentelor o reprezintă
apelurile de infrastructură de cercetare finlandeză lansate de Academia F inlandei (Academy of
Finland 2020).
Biocenter lucrează cu nodurile din Finlanda ale ESFRI (Proiecte Europene de Infrastructură), BBMRI
(biobănci), EA TRIS (medicină translațională), ELIXIR (bioinformatică), EU -OPENSCREEN (triere
de medicamente), EuroBioImaging, Infrafrontier (modele pe șoareci) și FInstruct (biologie
structurală).
Surse: (Biocenter Finland 2020; n.d.)
Al doilea aspect al unei administrări eficace a infrastructurii de cercetare este
înțelegerea bazei de utilizatori, care este vitală pentru administratorii de infrastructură
de cercetare și pentru părțile interesate, deoarece justifică investiția și fundamentează
75
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
procesul de alocare și gestionare a resurselor. Toate infrastructurile de cercetare trebuie
să lucreze astfel încât să maximizeze randamentul investițiilor și să își crească impactul prin
extinderea bazei lor de utilizatori. De asemenea, IPC-urile, finanțatorii și guvernele trebuie să
investească strategic și să asigure acces optim la infrastructura de cercetare pentru diferitele
grupuri de utilizatori. Caseta 18 prezintă un exemplu de optimizare a bazei de utilizatori în
Franța. OCDE propune următoarele abordări pentru optimizare (OECD 2020):
• Înțelegerea și monitorizarea bazei de utilizatori pentru a înțelege eventualele potențiale
utilizate suboptim sau eventualele limitări
• Optimizarea potențialului de utilizare, de exemplu prin adaptarea proceselor existente
de selectare a utilizatorilor și a criteriilor de evaluare a calității, îmbunătățirea
managementului timpului sau al spațiului ocupat de utilizatori sau promovarea
accesului la distanță, virtual și/sau secundar
• Menținerea clarității și transparenței în ceea ce privește mecanismele de acces,
precum și condițiile aplicabile pentru diferitele moduri de acces
• Stabilirea de politici de date cu acces liber și transparente, în conformitate cu principiile
FAIR (identificabil, accesibil, interoperabil și reutilizabil)
• Promovarea partajării de date și monitorizarea accesului secundar, încurajând
utilizatorii să elaboreze planuri de gestionare a datelor pentru activitățile lor
• Menținerea unor politici adecvate și transparente de stabilire a prețurilor pentru acces,
asigurând posibilitatea utilizării științifice bazată pe merit în mod liber și fără costuri
asociate, atunci când este posibil
• Asigurarea de resurse (atât financiare, cât și de capital uman) și oferirea de sprijin
utilizatorilor, crearea de sinergii și complementarități cu alte IC pentru a reduce
costurile și a oferi utilizatorilor servicii superioare.
Caseta 18 Cazul INRAE - optimizarea bazei de utilizatori
Institutul Național de Cercetare pentru Agricultură, Alimente și Mediu (INRAE) din Franța este un
exemplu de mod în care câteva dintre abordările de mai sus pot fi implementate efectiv pentru a
optimiza baza de utilizatori. Infrastructura de cercetare a IN RAE este accesibilă atât unităților sale
de cercetare, cât și cercetătorilor/organizațiilor publice sau private externe. Institutul asigură
sustenabilitatea economică a infrastructurii sale de cercetare prin utilizarea unor politici clare de
stabilire a prețurilor, care se pot ajusta în funcție de natura partenerilor care folosesc infrastructura
și în funcție de serviciile furnizate. Rezultatul este o structură de stabilire a prețurilor care este
echitabilă și transparentă, prețurile fiind de la minime până la integrale. De asemenea, accesul la
infrastructura de cercetare este reglementat printr-o dublă evaluare, evaluarea științifică colegială și
evaluarea tehnico-economică realizată de IC.
Datele colectate în cadrul infrastructurii sunt accesibile prin proceduri calificate. Mai mult, INRAE a
dezvoltat servicii inovatoare de gestionare a datelor, care respectă principiile accesului liber la date
și sunt recunoscute în toată Europa. De exemplu, utilizarea de DOI (identificatoare de obiecte
digitale) ușurează citarea infrastructurii de cercetare în publicațiile științifice care utilizează datele
sau echipamentele furnizate de INRAE. Aceste citări servesc ca indicator pentru contribuția
infrastructurii de cercetare a INRAE la progresul cunoașterii.
Surse: (INRA, n.d.; INRAE n.d.)
76
TENDINȚE ȘI REFORME ÎN SECTORUL PUBLIC DE CERCETARE
CONCLUZII ȘI
INFORMAȚII PRINCIPALE
77
4. Concluzii și informații principale
Pentru o creștere socioeconomică susținută și incluzivă, România trebuie
să își crească performanța în cercetare și inovare prin reformarea sectorului
public de cercetare. Conform analizei la nivelul mai multor țări, prezentată pentru
România în acest raport, este evident că reformarea sectorului de cercetare este
necesară pentru a asigura o creștere economică sustenabilă și a aborda
provocările de la nivelul societății. Bunele practici și tendințele internaționale în
materie de îmbunătățire a sistemelor de cercetare, precum și cazurile și
exemplele din țările aspiraționale, dar și din cele de comparație oferă informații
pe care România le-ar putea folosi în reformarea institutelor publice de cercetare.
Procesul de modernizare care vizează sistemul de cercetare se concentrează pe
cele cinci tendințe principale identificate anterior. Principalele informații rezultate
din aceste tendințe pot fi rezumate după cum urmează:
INFORMAȚII rezultate din TENDINȚA 1: Îmbunătățirea
guvernanței prin finanțare în funcție de performanță, autonomie
crescută și comasarea institutelor
Guvernanță națională
• Strategiile naționale de C&I ar trebui să articuleze clar contribuțiile pe care IPC-
urile ar trebui să le aibă la performanța în C&I a țării. Guvernanța sectorului public
de cercetare într-o țară include atât dimensiuni naționale, cât și dimensiuni
instituționale, fiecare dimensiune având un rol vital în modelarea rezultatelor C&I. La
nivel național, este imperativ ca politicile și strategiile de C&I să articuleze clar
contribuțiile pe care IPC-urile trebuie să le aibă la îmbunătățirea performanței țării în
C&I, generarea de impact socioeconomic, rezolvarea problemelor la nivelul societății
și îndeplinirea ODD-urilor. În acest scop, strategiile naționale de C&I ar trebui să
includă ținte măsurabile pentru IPC-uri, asociate cu cantitatea și calitatea cercetării
și transferul eficace de cunoștințe și tehnologie. Pentru a sprijini IPC-urile să
îndeplinească aceste obiective și ținte, ar trebui să existe instrumente de politici
adecvate, care să asigure institutelor sprijinul și resursele necesare.
• Pentru o guvernanță eficace a sectorului de cercetare, este necesar ca IPC-urile
să fie incluse în consiliile naționale de C&I, pentru a putea să își comunice
nevoile specifice, să își îmbunătățească performanța și să se integreze în
ecosistemul național de inovare. Pentru o guvernanță eficace a sectorului de
cercetare la nivel național, este necesar ca IPC-urile să fie incluse în consiliile
naționale care răspund de proiectarea și coordonarea politicilor de C&I. O
reprezentare solidă a IPC-urilor în consiliile de C&I le ajută să contribuie la elaborarea
strategiilor naționale și facilitează poziționarea lor optimă și integrarea în ecosistemul
național de inovare. Acest lucru crește relevanța și impactul lor social și economic.
Autonomie însoțită de monitorizarea și evaluarea performanței
• Acordarea de autonomie IPC-urilor în gestionarea propriului lor buget, a
resurselor umane, a proprietății intelectuale, a transferului de cunoștințe și
tehnologie și a colaborărilor cu industria este un aspect important pentru a
78
CONCLUZII ȘI INFORMAȚII PRINCIPALE
crește performanța acestora. Pentru a păstra această autonomie, ar trebui
asigurată asumarea răspunderii, prin contracte de performanță și evaluări
regulate. În ultimul deceniu, reformele din sectorul de cercetare s-au concentrat pe
creșterea autonomiei IPC-urilor. Autonomia este legată de asumarea răspunderii,
care este asigurată prin mecanisme cum ar fi contractele de performanță și evaluarea
periodică a performanței. Contractele de performanță promovează asumarea
răspunderii prin stabilirea de ținte de performanță și asocierea acestora cu alocările
financiare la nivel de instituție pentru IPC-uri. Aceste contracte ar trebui să includă o
serie echilibrată de indicatori aliniați cu obiectivele naționale de C&I. Ele pot să
includă ținte privind, printre altele, contribuția la rezolvarea provocărilor
socioeconomice, sprijinul pentru dezvoltarea economică regională, transferul de
cunoștințe și tehnologie și creșterea veniturilor din surse competitive și private.
• Cadrele care guvernează alocarea finanțării publice și mecanismele de
evaluare a performanței ar trebui proiectate astfel încât să încurajeze IPC-urile
să realizeze obiectivele prestabilite. Fluxurile de finanțare pentru IPC-uri implică
două canale principale: finanțarea publică și finanțarea privată. Finanțarea publică
este alocată printr-o combinație de finanțare instituțională în bloc și mecanisme de
finanțare competitivă pe bază de proiecte. Finanțarea privată este realizată prin
transferul de cunoștințe și tehnologie, care include căi precum cercetarea pe bază de
contract, licențierea și crearea de spin-off-uri. Finanțarea competitivă pe bază de
proiecte le permite IPC-urilor să urmărească strategii pe termen lung, în timp ce
finanțarea instituțională acoperă cheltuielile cu infrastructura și personalul. Asocierea
finanțării instituționale cu sisteme de finanțare pentru cercetare pe bază de
performanță reprezintă o prioritate esențială în SEC, pentru a îmbunătăți eficacitatea
și performanța IPC-urilor și pentru a asigura îndeplinirea de către acestea a
obiectivelor de C&I stabilite în strategiile naționale.
• Pentru implementarea finanțării cercetării în funcție de performanță sunt
necesare îmbunătățiri suplimentare în sistemul național de guvernanță în C&I,
printre care crearea de organizații dedicate care să răspundă de monitorizarea
și evaluarea performanței IPC-urilor. Multe țări care au întreprins reforme în
sectorul de cercetare au creat agenții sau comitete independente care să
îndeplinească acest rol. De asemenea, procesul este susținut de sisteme informatice
de management centralizate și de procese regulate de colectare a datelor, care
contribuie la realizarea unor evaluări pe bază de informații.
Optimizarea finanțării și comasarea
• La nivel național, finanțarea pe bază de proiecte pentru sectorul de cercetare
este administrată în principal de agenții specializate care implementează
programe multianuale pentru a finanța C&I. Deși crearea unei agenții unice în
acest scop reprezintă o bună practică în multe țări, există și țări care folosesc mai
multe agenții. În cazurile în care există mai multe agenții, procesul de reformă include
și acțiuni de fuzionare pentru a eficientiza sistemul de finanțare. O altă bună practică
în aceste sisteme de finanțare este instituirea de contracte de performanță între
agențiile finanțatoare și guvern, care asigură utilizarea eficientă și eficace a fondurilor
alocate, promovează asumarea răspunderii și maximizează impactul sprijinului public
în C&I.
• Reformele în sectorul de cercetare pun un accent deosebit pe comasarea IPC-
urilor pentru a crește eficiența și eficacitatea sistemului și a reduce
fragmentarea. Pentru comasare în sistem se folosesc diverse abordări: înființarea
unor Organizații-umbrelă publice de cercetare pentru a elimina suprapunerile și
ineficiențele, fuzionarea IPC-urilor specializate pentru a elimina fragmentarea, a
obține masă critică și a beneficia de sinergii și achiziționarea IPC-urilor de către
universități, pentru a îmbunătăți excelența științifică și a consolida poziția acestora în
domenii specifice, în special în cercetarea aplicativă.
79
CONCLUZII ȘI INFORMAȚII PRINCIPALE
INFORMAȚII rezultate din TENDINȚA 2: Prioritizarea activităților
de transfer de cunoștințe și tehnologie
• TCT reprezintă o activitate centrală pentru IPC-uri, iar magnitudinea și succesul
activităților de TCT determină într-o mare măsură randamentul investițiilor
publice în cercetare. Țările prioritizează din ce în ce mai mult politici și instrumente
de politici pentru a facilita transferul de cunoștințe și tehnologie din sectorul de
cercetare către sectorul privat. Aceasta implică modernizarea cadrelor legislative,
inclusiv a legilor referitoare la proprietatea intelectuală, a legislației muncii, legislației
privind achizițiile publice, legile care reglementează știința și inovarea și
reglementările care vizează sistemele naționale de C&I, precum și susținerea unor
intermediari de activități de TCT, cum ar fi OTT-urile și clusterele, alături de finanțarea
de proiecte pentru transferul și comercializarea cunoștințelor. La nivel instituțional,
existența unei strategii instituționale de TCT în formă scrisă și realizarea unor analize
privind libertatea de operare sunt factori cheie care contribuie la reușita activităților
de TCT, împreună cu înființarea unor unități specializate în TCT și instituirea unor
stimulente pentru cercetători, asociate cu comercializarea cercetării.
INFORMAȚII rezultate din TENDINȚA 3: Extinderea bazei de
cercetători prin modernizare
• Performanța unui IPC depinde foarte mult de numărul și de competențele
personalului de C&D de la IPC, de atractivitatea condițiilor de muncă și a
perspectivelor de carieră oferite cercetătorilor, inclusiv cercetătorilor aflați la
începutul carierei, de un sistem eficace de evaluare a cercetătorilor și de
atragerea diasporei științifice. Calitatea și produsele C&I depind de existența unui
număr adecvat de angajați în C&D, respectiv cercetători, tehnicieni și personal de
sprijin, cu aptitudinile și competențele necesare. Pentru a realiza excelența în C&I în
cadrul SEC, asigurarea unor condiții de muncă și oportunități de carieră care să fie
atractive pentru cercetători este esențială. Guvernele pot să sprijine progresul
carierelor în cercetare prin îmbunătățirea reglementărilor și a sistemului, cum ar fi
legea generală a muncii, legea privind egalitatea de șanse, inclusiv legislația privind
genul, sistemele naționale de carieră și mecanismele de negociere colectivă.
Deoarece sistemele naționale de cercetare depind din ce în ce mai mult de personal
junior în C&D, reformele în sectorul de cercetare ar trebui să se străduiască să
îmbunătățească condițiile pentru cercetătorii aflați la început de carieră. Integrarea
diasporei științifice în sistemul național de cercetare îmbunătățește succesul
modernizării IPC-urilor, deoarece diaspora își transferă cunoștințele și experiența,
ajută la crearea de noi legături și facilitează comercializarea cercetării. Ca atare,
politicile și instrumentele de politici naționale în domeniul C&I, precum și strategiile
instituționale ale IPC-urilor ar trebui să caute să stabilească legături sustenabile cu
diaspora.
• Modernizarea sistemelor de evaluare a cercetătorilor este importantă pentru
asigurarea calității, performanței și impactului eforturilor de cercetare. Sistemul
reformat ar trebui să stimuleze rezultate ale cercetării care sunt de o calitate înaltă și
care au impact. Prin folosirea aprecierilor calitative și a evaluărilor colegiale și
utilizarea în mod responsabil a indicatorilor cantitativi, acolo unde este cazul, sistemul
de evaluare poate să evalueze în mod eficace diferite rezultate și procese de
cercetare, în același timp recunoscând evoluția unică în carieră a diferitelor persoane,
inclusiv implicarea acestora în roluri de conducere, proiecte, activități de TCT,
comunicare și interacțiune cu societatea. De asemenea, recompensarea practicii
cercetătorilor de a acorda acces liber, de exemplu colaborarea deschisă și partajarea
80
CONCLUZII ȘI INFORMAȚII PRINCIPALE
timpurie a cunoștințelor și a datelor, este importantă, deoarece, printre alte beneficii,
contribuie la o calitate și o eficiență mai bună.
INFORMAȚII rezultate din TENDINȚA 4: Promovarea
internaționalizării în cercetare
• Internaționalizarea IPC-urilor permite expunerea la idei noi, creează
parteneriate strategice și atrage talente cu calificări înalte în cercetar e. De
asemenea, permite cercetătorilor, atât celor locali, cât și celor internaționali să obțină
o experiență valoroasă și să dezvolte aptitudini prin oportunitățile de mobilități.
Accentul pe internaționalizare este susținut prin mecanisme de finanțare pe proiect
și sisteme de finanțare în funcție de performanță, în care sunt luate în calcul criteriile
privind cooperarea internațională. Pentru a cultiva eforturile de internaționalizare,
țările își promovează activ capabilitățile de cercetare, desfășoară campanii de
informare și caută investiții străine directe ale organizațiilor de cercetare.
• Consiliile de conducere ale IPC-urilor ar trebui consolidate prin includerea unor
reprezentanți ai părților interesate externe, în special din industrie, iar
conducerea superioară a IPC-urilor ar trebui să beneficieze de îndrumările și
sfaturile unor consilii consultative internaționale. La nivel instituțional, implicarea
activă a reprezentanților industriei în consiliile de conducere ale IPC-urilor ajută la
ridicarea standardelor în cercetare, la cultivarea cercetării aplicate, la intensificarea
activităților de TCT și la atragerea de finanțare din industrie. În plus, IPC-urile care
au un consiliu consultativ internațional beneficiază de sprijinul pe care îl primesc în
materie de planificare strategică și luare de decizii. Aceste consilii ajută IPC-urile să
învețe din bunele practici internaționale, să construiască legături noi și să își crească
vizibilitatea.
INFORMAȚII rezultate din TENDINȚA 5: Orientarea dezvoltării
infrastructurii de cercetare (IC) folosind contribuții
supranaționale și managementul portofoliilor
• Țările ar trebui să gestioneze în mod eficient infrastructura de cercetare,
asigurând investiții adecvate, actualizând periodic foile de parcurs naționale
pentru IC, gestionând portofoliul de IC, instituind mecanisme de acces liber și
optimizând baza de utilizatori. Guvernele și agențiile de finanțare recunosc
importanța IC și asigură investiții strategice pe termen lung pentru instalarea,
extinderea, operarea, întreținerea și scoaterea din uz a infrastructurii. La actualizările
regulate ale foilor de parcurs pentru infrastructură de cercetare, este necesar să se
identifice infrastructurile de cercetare cele mai importante și mai eficace și să se aloce
resursele necesare (atât financiare, cât și umane) pentru dezvoltarea și operarea
acestora. Participarea activă la inițiative cum ar fi „Repere ESFRI” și „Proiecte ESFRI”
este importantă pentru țări, deoarece acestea furnizează o marcă de excelență.
Gestionarea sustenabilității IC este o preocupare esențială pentru țări, care se
realizează printr-un management eficace al portofoliului și prin optimizarea bazei de
utilizatori, acestea contribuind la maximizarea randamentului investiției și a impactului
IC.
Aceste informații evidențiază importanța guvernanței, autonomiei, finanțării în funcție de
performanță, comasării, activităților de transfer de cunoștințe și tehnologie, modernizării,
internaționalizării și infrastructurii de cercetare pentru a optimiza performanța IPC-urilor
și a sistemelor de cercetare.
81
Referințe
Academy of Finland. 2020. ‘FIRI: Research Infrastructures as Collaborative Platforms’.
Academy of Finland. 2020. https://www.aka.fi/en/research-funding/apply-for-
funding/calls-for-applications/apply-now2/firi-research-infrastructures-as-
collaborative-platforms/.
———. 2021. ‘Roadmap for Finnish Research Infrastructures 2021–2024’.
https://www.aka.fi/globalassets/1-tutkimusrahoitus/4-ohjelmat-ja-muut-
rahoitusmuodot/4-tutkimusinfrastruktuurit/roadmap-for-finnish-research-
infrastructures-20212024.pdf.
———. 2022a. ‘Academy of Finland: Research Council of Finland’.
https://www.aka.fi/globalassets/2-suomen-akatemian-toiminta/4-
julkaisut/yleisesitteet/academy-of-finland-in-brief-2023-web.pdf.
———. 2022b. ‘State of Scientific Research in Finland: Statistics on Research Funding,
Research Personnel and Scientific Publishing’. https://www.aka.fi/globalassets/2-
suomen-akatemian-toiminta/2-tietoaineistot/state-of-scientific-research-finland.pdf.
———. n.d. ‘Strategic Research Council’. Academy of Finland. Accessed 8 June 2023.
https://www.aka.fi/en/about-us/decision-making-bodies/strategic-research-council/.
Adams, James D. 1990. ‘Fundamental Stocks of Knowledge and Productivity Growth’.
Journal of Political Economy 98 (4): 673–702.
ANI. n.d. ‘Collaborative Laboratories’. Agência Nacional de Inovação - ANI. Accessed 8
June 2023. https://www.ani.pt/en/knowledge-valorization/interface/collaborative-
laboratories-colabs/.
ANR. n.d. ‘Le budget de l’Agence nationale de la recherche’. Agence nationale de la
recherche. Accessed 8 June 2023a. https://anr.fr/fr/lanr/nous-connaitre/budget/.
———. n.d. ‘Missions’. Agence Nationale de La Recherche. Accessed 8 June 2023b.
https://anr.fr/en/anrs-role-in-research/about-us/missions/.
———. n.d. ‘Organisation and Governance’. Agence Nationale de La Recherche. Accessed
8 June 2023c. https://anr.fr/en/anrs-role-in-research/about-us/organisation-and-
governance/.
Apanasovich, Natalja. 2016. ‘Modes of Innovation: A Grounded Meta-Analysis’. Journal of
the Knowledge Economy 3 (7): 720–37. https://doi.org/10.1007/s13132-014-0237-0.
Aridi, Anwar, and Lisa Cowey. 2018. ‘Technology Transfer from Public Research
Organizations’. Technology.
https://documents1.worldbank.org/curated/en/384851539285043693/pdf/Technology-
Transfer-from-Public-Research-Organizations-A-Framework-for-Analysis.pdf.
Aridi, Anwar, Daniel Enrique Querejazu, Pluvia Zuñiga, Teodora Marinova Georgieva, and
Lyubomira Stoilova Dimitrova. 2020. ‘Enhancing the Contribution of Bulgaria’s Public
Research to Innovation : A Survey-Based Diagnostic’.
http://documents.worldbank.org/curated/en/501911605783029938/Enhancing-the-
Contribution-of-Bulgaria-s-Public-Research-to-Innovation-A-Survey-based-
Diagnostic.
Arnhold, Nina, Elias Pekkola, Vitus Püttmann, and Andrée Sursock. 2018. World Bank
Support to Higher Education in Latvia: Volume 3. Academic Careers. World Bank.
Arundel, Anthony, Suma Athreye, and Sacha Wunsch-Vincent, eds. 2021. Harnessing Public
Research for Innovation in the 21st Century: An International Assessment of
Knowledge Transfer Policies. 1st ed. Cambridge University Press.
https://doi.org/10.1017/9781108904230.
Axanova, Linara. 2012. ‘U.S. Academic Technology Transfer Models: Traditional,
Experimental And Hypothetical’.
http://lesnouvelles.lesi.org/lesnouvelles2012/lesnouvellesPDFJune2012/Axanova.pdf
.
82
REFERINȚE
Biocenter Finland. 2020. ‘Annual Report’.
https://www.biocenter.fi/images/annual_reports/BF_Annual_Report_2020.pdf.
———. n.d. ‘Home’. Accessed 9 June 2023. https://www.biocenter.fi/.
Boer, Harry de, Ben Jongbloed, Paul Benneworth, Leon Cremonini, Renze Kolster, Andrea
Kottmann, Katharina Lemmens-Krug, and Hans Vossensteyn. 2015. ‘Performance-
Based Funding and Performance Agreements in Fourteen Higher Education
Systems’.
https://ris.utwente.nl/ws/portalfiles/portal/5139542/jongbloed+ea+performance-
based-funding-and-performance-agreements-in-fourteen-higher-education-
systems.pdf.
Business Finland. 2023. ‘Myönnetty Rahoitus’. 2023.
https://tietopankki.businessfinland.fi/anonymous/extensions/MyonnettyRahoitus/Myo
nnettyRahoitus.html.
Campus France. n.d. ‘Institutes of Higher Education in France’. The Different Types Of
Institutes Of Higher Education In France. Accessed 8 June 2023.
https://www.campusfrance.org/en/institutes-higher-education-France.
Cirera, Xavier, and William F. Maloney. 2017. The Innovation Paradox: Developing-Country
Capabilities and the Unrealized Promise of Technological Catch-Up. The World
Bank. https://doi.org/10.1596/978-1-4648-1160-9.
CNRS. 2017. ‘Innovation | CNRS’. 24 October 2017. https://www.cnrs.fr/fr/innovation.
———. n.d. ‘CNRS Innovation’. Accessed 8 June 2023a. https://www.cnrsinnovation.com/.
———. n.d. ‘CNRS La Lettre Innovation - Liste d’actualités’. Accessed 8 June 2023b.
https://www.cnrs.fr/cnrsinnovation-lalettre/actus.php?numero=529.
———. n.d. ‘CoNRS - The Scientific Board (CS)’. Accessed 8 June 2023c.
https://www.cnrs.fr/comitenational/english/cs_acc.htm.
Cohen, Wesley M., Richard R. Nelson, and John P. Walsh. 2002. ‘Links and Impacts: The
Influence of Public Research on Industrial R&D’. Management Science 48 (1): 1–23.
CSIS. n.d. ‘The Legacy of Bayh-Dole’s Success on U.S. Global Competitiveness Today |
Perspectives on Innovation | CSIS’. Accessed 8 June 2023.
https://www.csis.org/blogs/perspectives-innovation/legacy-bayh-doles-success-us-
global-competitiveness-today.
CZExpats. n.d. ‘Czexpats in Science’. Czexpats in Science. Accessed 8 June 2023.
https://czexpats.org/en/.
David, Paul A., and Stan Metcalfe. 2007. ‘Universities and Public Research Organisations in
the ERA: Fulfilling Universities’ Critical Societal Roles in the Advancement of
Knowledge and the Support of Sustained Innovation-Driven Economic Growth in
Europe’. https://ec.europa.eu/invest-in-
research/pdf/download_en/metcalfe_report5.pdf.
Deng, Haiyan, Yanhong Jin, Carl Pray, Ruifa Hu, Enjun Xia, and Hong Meng. 2021. ‘Impact
of Public Research and Development and Extension on Agricultural Productivity in
China from 1990 to 2013’. China Economic Review 70: 101699.
Department of Education of the Government of Australia. n.d. ‘Review of Research Policy
and Funding Arrangements’. Accessed 8 June 2023.
https://www.education.gov.au/review-research-policy-and-funding-arrangements.
DGES. n.d. ‘Ensino Superior em números | DGES’. Accessed 13 May 2023.
https://www.dges.gov.pt/pt/pagina/ensino-superior-em-numeros.
EC. 2005. Commission Recommendation of 11 March 2005 on the European Charter for
Researchers and on a Code of Conduct for the Recruitment of Researchers (Text
with EEA Relevance). https://eur-lex.europa.eu/eli/reco/2005/251/oj.
———. 2016. Research Performance Based Funding Systems: A Comparative Assessment.
LU: Publications Office. https://data.europa.eu/doi/10.2791/659483.
———. 2017a. ‘MLE on Performance-Based Research Funding Systems (PRFS)’.
https://ec.europa.eu/research-and-
innovation/sites/default/files/rio/report/MLE%2520on%2520PRFS_T3_Peer%2520rev
iew%2520in%2520PRFS.pdf.
83
REFERINȚE
———. 2017b. Peer Review of the Polish Research and Innovation System: Horizon 2020
Policy Support Facility : Background Report. LU: Publications Office.
https://data.europa.eu/doi/10.2777/920450.
———. 2017c. Poland’s Higher Education and Science System: Horizon 2020 Policy
Support Facility : Peer Review. LU: Publications Office.
https://data.europa.eu/doi/10.2777/193011.
———. 2017d. Sustainable European Research Infrastructures: A Call for Action :
Commission Staff Working Document : Long Term Sustainability of Research
Infrastructures. LU: Publications Office. https://data.europa.eu/doi/10.2777/76269.
———. 2018. RIO Country Report 2017: Czech Republic. LU: Publications Office.
https://data.europa.eu/doi/10.2760/073148.
———. 2021a. Joint Communication to the European Parliament, the Council, the European
Economic and Social Committee, the Committee of the Regions and the European
Investment Bank The Global Gateway. https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52021JC0030&qid=1653525883495.
———. 2021b. Towards a Reform of the Research Assessment System: Scoping Report.
LU: Publications Office. https://data.europa.eu/doi/10.2777/707440.
———. 2022a. Country Review of the Romanian Research and Innovation System: Final
Report : PSF Country. LU: Publications Office.
https://data.europa.eu/doi/10.2777/28266.
———. 2022b. ‘European Innovation Scoreboard’. https://ec.europa.eu/research-and-
innovation/en/statistics/performance-indicators/european-innovation-scoreboard/eis.
———. n.d. ‘Approval of Pact for R&I and Future Governance of ERA’. Text. European
Commission - European Commission. Accessed 8 June 2023a.
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_21_6270.
———. n.d. ‘EC Publishes: Recommendations on Code of Practice on the Management of
Intellectual Assets and on Standardisation’. Accessed 8 June 2023b.
https://intellectual-property-helpdesk.ec.europa.eu/news-events/news/ec-publishes-
recommendations-code-practice-management-intellectual-assets-and-
standardisation-2023-03-15_en.
Echeverría-King, Luisa F., Reina Camacho Toro, Pedro Figueroa, Laura A. Galvis, Alejandra
González, Verónica Rossana Suárez, Ivonne Torres Atencio, and Claudia Natalie
Widmaier Müller. 2022. ‘Organized Scientific Diaspora and Its Contributions to
Science Diplomacy in Emerging Economies: The Case of Latin America and the
Caribbean’. Frontiers in Research Metrics and Analytics 7 (May): 893593.
https://doi.org/10.3389/frma.2022.893593.
Edmondson, Gail, Jeremy Holmes, Rouget Henschel, and Shane McCollam. 2013. ‘A Grace
Period for Patents’.
https://sciencebusiness.net/system/files/reports/A_Grace_Period_for_Patents.pdf.
EPO. 2020. ‘Valorisation of Scientific Results Patent Commercialisation Scoreboard:
European Universities and Public Research Organisations’.
https://documents.epo.org/projects/babylon/eponet.nsf/0/f90b78b96b1043b5c125862
6006cce35/$FILE/Valorisation_of_scientific_results_en.pdf.
Epstein, Gil S., and Odelia Heizler (Cohen). 2016. ‘The Formation of Networks in the
Diaspora’. International Journal of Manpower 37 (7): 1136–53.
https://doi.org/10.1108/IJM-08-2015-0115.
ESFRI. 2021. ‘Roadmap 2021: Strategy Report on Research Infrastructures’.
https://roadmap2021.esfri.eu/media/1295/esfri-roadmap-2021.pdf.
———. n.d. ‘Research Infrastructures Map | ESFRI Roadmap 2021’. Accessed 13 April
2023. https://roadmap2021.esfri.eu/projects-and-landmarks/explore-the-map/.
EURAXESS. n.d. ‘HRS4R Dashboard | EURAXESS’. Accessed 25 April 2023.
https://euraxess.ec.europa.eu/jobs/hrs4r/dashboard.
Euraxess. n.d. ‘RESEARCH IN POLAND | EURAXESS’. Accessed 8 June 2023a.
https://www.euraxess.pl/poland/research-poland-0.
84
REFERINȚE
———. n.d. ‘Research Profiles Descriptors | EURAXESS’. Accessed 8 June 2023b.
https://euraxess.ec.europa.eu/europe/career-development/training-
researchers/research-profiles-descriptors.
Eurofound. n.d. ‘Business Finland - Eurofound EU PolicyWatch’. Accessed 8 June 2023.
https://static.eurofound.europa.eu/covid19db/cases/FI-2018-1_2718.html.
European Parliament. 2019. Internationalisation of EU Research Organisations: A
Bibliometric Stocktaking Study. LU: Publications Office.
https://data.europa.eu/doi/10.2861/68729.
Eurostat. 2020. ‘Researchers by Sector of Performance, Country of Citizenship and Sex’.
https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/rd_p_perscitz/default/table?lang=en.
Finnish Immigration Service. 2022. ‘Residence Permits Issued by the Finnish Immigration
Service for Experts and Researchers’. https://research.fi/en/science-innovation-
policy/science-research-figures/s2_3.
FNP. 2021. ‘Annual Report’. https://www.fnp.org.pl/assets/Raport_FNP_2021_net-1.pdf.
———. n.d. ‘Mission and Statute’. Fundacja Na Rzecz Nauki Polskiej. Accessed 12 May
2023. https://www.fnp.org.pl/en/o_fundacji/mission-and-statute/.
Foundation for Science and Technology of Portugal. 2020a. ‘Activity Report’.
https://www.fct.pt/wp-content/uploads/2022/12/RA2020_final.pdf.
———. 2020b. ‘Portuguese Roadmap of Research Infrastructures – 2020 Update’.
https://former.fct.pt/media/docs/Portuguese_Roadmap_Infrastructures2020.pdf.
———. 2022. ‘Atlas of Research Units 2022’.
https://doi.org/10.34621/FCT.EDICOES.ATLAS-1.
French Presidency of the Council of the European Union. 2022. ‘Marseille Declaration on
International Cooperation in Research and Innovation (R&I)’. https://presidence-
francaise.consilium.europa.eu/media/xi1khxzg/marseille-declaration.pdf.
Frietsch, Rainer, Denilton Darold, Maria Karaulova, Sonia Gruber, Peter Neuhäusler,
Fraunhofer Isi, Christian Rammer, Thorsten Doherr, Julian Dörr, and Sandra
Gottschalk. 2021. ‘Spin-Offs from Public Research Organisations in Germany: A
Comprehensive Analysis Based on Bibliometric, Patent, Website and Company
Register Data’.
GACR. n.d. ‘The Czech Science Foundation (GACR)’. The Czech Science Foundation
(GACR). Accessed 8 June 2023. https://gacr.cz/en/.
Gëdeshi, Ilir, and Russell King. 2021. ‘The Albanian Scientific Diaspora: Can the Brain Drain
Be Reversed?’ Migration and Development 10 (1): 19–41.
https://doi.org/10.1080/21632324.2019.1677072.
Good, Matthew, Mirjam Knockaert, Birthe Soppe, and Mike Wright. 2019. ‘The Technology
Transfer Ecosystem in Academia. An Organizational Design Perspective’.
Technovation 82–83 (April): 35–50.
https://doi.org/10.1016/j.technovation.2018.06.009.
Government of France. n.d. ‘Les sociétés d’accélération du transfert des technologies
(SATT), les catalyseurs pour l’innovation’. Gouvernement.fr. Accessed 8 June 2023.
https://www.gouvernement.fr/les-societes-d-acceleration-du-transfert-des-
technologies-satt-les-catalyseurs-pour-l-innovation.
Government of Poland. 2021. ‘NCBR - Annual Report’. https://www.gov.pl/web/ncbr-
en/annual-report-2021.
———. n.d. ‘NCBR - The National Centre for Research and Development - Gov.Pl Website’.
The National Centre for Research and Development. Accessed 12 May 2023.
https://www.gov.pl/web/ncbr-en/ncbr.
Government of the Netherlands. n.d. ‘Tertiary (Higher) Education - Secondary Vocational
Education (MBO) and Tertiary (Higher) Education’. Ministerie van Algemene Zaken.
Accessed 8 June 2023. https://www.government.nl/topics/secondary-vocational-
education-mbo-and-tertiary-higher-education/tertiary-higher-education.
Government of the UK. 2023. ‘Independent Review of the UK’s Research, Development and
Innovation Organisational Landscape: Final Report and Recommendations’.
https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachm
ent_data/file/1141484/rdi-landscape-review.pdf.
85
REFERINȚE
Grossman, M. 2010. ‘Diaspora Knowledge Flows in the Global Economy’.
https://vc.bridgew.edu/cgi/viewcontent.cgi?referer=&httpsredir=1&article=1017&conte
xt=management_fac.
Guellec, Dominique, and Bruno Van Pottelsberghe de la Potterie. 2004. ‘From R&D to
Productivity Growth: Do the Institutional Settings and the Source of Funds of R&D
Matter?’ Oxford Bulletin of Economics and Statistics 66 (3): 353–78.
Halme, K., H. Lamminkoski, V. Salminen, K. Piirainen, V. Härmälä, M. Hjelt, and J.
Hyvärinen. 2019. ‘Case Study on the Policy Mix for Science-Industry Knowledge
Transfer in Finland’. https://stip.oecd.org/assets/TKKT/CaseStudies/2.pdf.
HCERES. n.d. ‘Higher Education and Research in France Overview and External
Evaluation’. Accessed 8 June 2023. https://www.hceres.fr/en.
Heide, Marcel de, Eddy Zwier, Hans Boumans, and Erik Drop. 2019. ‘RTO Programmes to
Promote Spin-Offs - the Case of TNO in the Netherlands: Case Study Contribution to
the OECD TIP Knowledge Transfer and Policies Project’.
https://stip.oecd.org/assets/TKKT/CaseStudies/17.pdf.
Heller-Schuh, Barbara, Benedetto Lepori, and Martina Neuländtner. 2020. ‘Mergers and
Acquisitions in the Public Research Sector. Toward a Comprehensive Typology’.
Research Evaluation 29 (4): 366–76. https://doi.org/10.1093/reseval/rvaa015.
Innovation National Agency of Portugal. n.d. ‘ANI Indicators’. Agência Nacional de Inovação
(ANI). Accessed 8 June 2023. https://www.ani.pt/pt/avaliaçao-e-
monitorizacao/monitorização/indicadores-da-atividade-ani/.
INRA. n.d. ‘Charte des infrastructures de recherche’.
https://www.inrae.fr/sites/default/files/charte_ir.pdf.
INRAE. n.d. ‘About Us’. INRAE Institutionnel. Accessed 8 June 2023a.
https://www.inrae.fr/en/about-us.
———. n.d. ‘Research Infrastructures: Open-Access Support Networks’. INRAE
Institutionnel. Accessed 17 April 2023b. https://www.inrae.fr/en/europe-and-
world/research-infrastructures-open-access-support-networks.
Inria. n.d. ‘Objectives and Performance Contract 2019-2023 Between the French
Government and Inria’. https://www.inria.fr/sites/default/files/2020-
02/VDEF_COP_INRIA_2019-2023_version-CS-2019-11-27-EN%20(1).pdf.
Intarakumnerd, Patarapong, and Akira Goto. 2018. ‘Role of Public Research Institutes in
National Innovation Systems in Industrialized Countries: The Cases of Fraunhofer,
NIST, CSIRO, AIST, and ITRI’. Research Policy 47 (7): 1309–20.
https://doi.org/10.1016/j.respol.2018.04.011.
Jonkers, K., T. Zacharewicz, B. Lepori, and E. Reale. 2016. Allocating Organisational Level
Funding on the Basis of Research Performance Based Assessments, a Comparative
Analysis of the EU Member States in International Perspective. Spain: Editorial
Universitat Politecnica de Valencia.
http://inis.iaea.org/search/search.aspx?orig_q=RN:48044496.
Kenney, Martin, and Donald Patton. 2009. ‘Reconsidering the Bayh-Dole Act and the
Current University Invention Ownership Model’. Research Policy 38 (9): 1407–22.
KNAW. n.d. ‘Institutes - KNAW’. Accessed 20 April 2023. https://knaw.nl/institutes.
Litan, Robert E., Lesa Mitchell, and E. J. Reedy. 2008. ‘Commercializing University
Innovations: Alternative Approaches’. In Innovation Policy and the Economy, Volume
8, 31–57. University of Chicago Press. https://doi.org/10.1086/ipe.8.25056198.
Lundequist, Per, and Anders Waxell. 2010. ‘Regionalizing “Mode 2”? The Adoption of
Centres of Excellence in Swedish Research Policy’. Geografiska Annaler: Series B,
Human Geography 92 (3): 263–79. https://doi.org/10.1111/j.1468-
0467.2010.00352.x.
Lundvall, Bengt‐Åke. 2007. ‘National Innovation Systems—Analytical Concept and
Development Tool’. Industry and Innovation 14 (1): 95–119.
https://doi.org/10.1080/13662710601130863.
Maj, Adam, and Marzena WoliĔVka-Cichocka, eds. 2020. ‘White Book on the Future of Low-
Energy Nuclear Physics in Poland and the Development of the National Research
Infrastructure’.
86
REFERINȚE
Minister of Higher Education, Research and Innovation of France. 2021. ‘French National
Strategy on Research Infrastructures’. https://www.enseignementsup-
recherche.gouv.fr/sites/default/files/2023-02/french-national-strategy-on-research-
infrastructures---2021-26489.pdf.
Ministry of Economy and Finances of France. 2017. ‘Economic Study No. 67’.
https://www.entreprises.gouv.fr/files/files/etudes-et-statistiques/4pages/pdf/2017-03-
4pages-67-competitiveness-clusters.pdf.
Ministry of Education and Culture of Finland. n.d. ‘Finnish Research and Innovation System’.
Research.Fi. Accessed 8 June 2023. https://research.fi/en/science-innovation-
policy/research-innovation-system.
Ministry of Education, Culture and Science of the Netherlands. 2019. ‘Curious and
Committed: The Value of Science’.
https://www.government.nl/topics/science/documents/policy-
notes/2019/01/28/curious-and-committed---the-value-of-science.
Ministry of Education, Youth and Sports of the Czech Republic. 2019. ‘Roadmap of Large
Research Infrastructures of the Czech Republic for the Years 2016-2022’.
https://www.esfri.eu/sites/default/files/National_Roadmap_CZ_2019.pdf.
———. n.d. ‘About the Ministry’. Accessed 8 June 2023. https://www.msmt.cz/vyzkum-a-
vyvoj-2/seznam-vyzkumnych-organizaci?lang=1.
Ministry of Higher Education and Research of France. n.d. ‘Données sur la recherche
publique en France’. Accessed 8 May 2023. https://www.enseignementsup-
recherche.gouv.fr/fr/donnees-sur-la-recherche-publique-en-france-81721.
Ministry of Research and Innovation of Romania. 2017. ‘Romanian Roadmap of Research
Infrastructures’. http://www.research.gov.ro/uploads/sistemul-de-
cercetare/infrastructuri-de-cercetare/cric/romania-national-roadmap_2017.pdf.
Ministry of the Economy, Finance and Industrial and Digital Sovereignty of France. n.d.
‘Présentation Des Pôles de Compétitivité | Entreprises.Gouv.Fr’. Accessed 8 June
2023. https://www.entreprises.gouv.fr/fr/innovation/poles-de-
competitivite/presentation-des-poles-de-competitivite.
Moon, R., and G. Shin. 2018. ‘From Brain Drain to Brain Circulation and Linkage’. Stanford,
CA: Freeman Spongli Institute of International Studies.
https://fsi.stanford.edu/publication/brain-drain-brain-circulation-and-linkage.
NCN. 2021. ‘Annual Report’. https://www.ncn.gov.pl/sites/default/files/pliki/centrum-
prasowe/NCN_raport_2021_ang.pdf.
———. 2023. ‘About the NCN’. Narodowe Centrum Nauki. 16 May 2023.
https://ncn.gov.pl/en/o-ncn/zadania-ncn.
NWO. 2023. ‘Homepage | NWO’. 13 June 2023. https://www.nwo.nl/en.
———. n.d. ‘Large-Scale Research Infrastructure’. Accessed 13 April 2023.
https://www.onderzoeksfaciliteiten.nl/.
OECD. 2011. Public Research Institutions: Mapping Sector Trends. OECD.
https://doi.org/10.1787/9789264119505-en.
———. 2013. Commercialising Public Research: New Trends and Strategies. OECD.
https://doi.org/10.1787/9789264193321-en.
———. 2016a. ‘Internationalisation of Universities and Public Research’.
https://doi.org/10.1787/sti_in_outlook-2016-16-en.
———. 2016b. ‘Researchers Careers’. https://doi.org/10.1787/sti_in_outlook-2016-41-en.
———. 2016c. OECD Science, Technology and Innovation Outlook 2016. OECD Science,
Technology and Innovation Outlook. OECD. https://doi.org/10.1787/sti_in_outlook-
2016-en.
———. 2017a. ‘A Cross-Country Mapping of the Governance of Public Research’.
https://one.oecd.org/document/DSTI/STP/TIP(2017)10/REV1/en/pdf.
———. 2017b. ‘Workshop on “Stimulating Knowledge Transfer: Challenges and Policy
Responses”’. https://one.oecd.org/document/DSTI/STP/TIP(2017)14/en/pdf.
———. 2018a. ‘How Is Research Policy across the OECD Organised?: Insights from a New
Policy Database’. OECD Science, Technology and Industry Policy Papers 55. Vol.
87
REFERINȚE
55. OECD Science, Technology and Industry Policy Papers.
https://doi.org/10.1787/235c9806-en.
———. 2018b. OECD Science, Technology and Innovation Outlook 2018: Adapting to
Technological and Societal Disruption. OECD Science, Technology and Innovation
Outlook. OECD. https://doi.org/10.1787/sti_in_outlook-2018-en.
———. 2018c. ‘The Governance of Public Research Policy across OECD Countries’. In
OECD Science, Technology and Innovation Outlook 2018, by OECD, 205–20. OECD
Science, Technology and Innovation Outlook. OECD.
https://doi.org/10.1787/sti_in_outlook-2018-14-en.
———. 2019a. OECD Review of Higher Education, Research and Innovation: Portugal.
OECD. https://doi.org/10.1787/9789264308138-en.
———. 2019b. ‘Reference Framework for Assessing the Scientific and Socio-Economic
Impact of Research Infrastructures’. OECD Science, Technology and Industry Policy
Papers 65. Vol. 65. OECD Science, Technology and Industry Policy Papers.
https://doi.org/10.1787/3ffee43b-en.
———. 2019c. University-Industry Collaboration: New Evidence and Policy Options. OECD.
https://doi.org/10.1787/e9c1e648-en.
———. 2020. ‘Optimising the Operation and Use of National Research Infrastructures’.
OECD Science, Technology and Industry Policy Papers 91. Vol. 91. OECD Science,
Technology and Industry Policy Papers. https://doi.org/10.1787/7cc876f7-en.
———. 2021a. ‘Public Policies to Encourage Academic Entrepreneurship: Evidence across
OECD Countries’.
———. 2021b. ‘Reducing the Precarity of Academic Research Careers’.
———. 2021c. Improving Higher Education in the Slovak Republic. Higher Education.
OECD. https://doi.org/10.1787/259e23ba-en.
———. 2023. ‘OECD Main Science and Technology Indicators’.
https://stats.oecd.org/Index.aspx?DataSetCode=MSTI_PUB.
———. n.d. ‘2019 EC-OECD STIP Survey: An Overview of Data Reported under the
Science-Industry Knowledge Transfer and Sharing Policy Area’. Accessed 8 June
2023a. https://stiplab.github.io/R2r/Science-
industry%20knowledge%20transfer%20and%20sharing.html#dataSnapshot.
———. n.d. ‘INNOVATION COUNCIL | STIP Compass’. Accessed 8 June 2023b.
https://stip.oecd.org/stip/interactive-dashboards/policy-
initiatives/2021%2Fdata%2FpolicyInitiatives%2F13947.
———. n.d. ‘ŁUKASIEWICZ RESEARCH NETWORK | STIP Compass’. Accessed 8 June
2023c. https://stip.oecd.org/stip/interactive-dashboards/policy-
initiatives/2021%2Fdata%2FpolicyInitiatives%2F24768.
———. n.d. ‘Research Precariat’. Accessed 8 June 2023d. https://www.oecd.org/sti/science-
technology-innovation-outlook/research-precariat/.
———. n.d. ‘Survey Response for Finland: OECD Database of Governance of Public
Research Policy’.
https://stip.oecd.org/resgov/assets/downloads/FINLAND_SurveyResponse.pdf.
———. n.d. ‘Survey Response for France: OECD Database of Governance of Public
Research Policy’.
https://stip.oecd.org/resgov/assets/downloads/FRANCE_SurveyResponse.pdf.
———. n.d. ‘Survey Response for the Netherlands: OECD Database of Governance of
Public Research Policy’.
https://stip.oecd.org/resgov/assets/downloads/NETHERLANDS_SurveyResponse.pd
f.
PAN. n.d. ‘Scientific Institutes’. Polish Academy of Sciences. Accessed 8 May 2023.
https://pan.pl/en/scientific-institutes/.
Patricio, Maria Teresa. 2010. ‘Science Policy and the Internationalisation of Research in
Portugal’. Journal of Studies in International Education 14 (2): 161–82.
https://doi.org/10.1177/1028315309337932.
Plass. 2021. ‘PACTE Law: A Stronger French Patent Procedure’. 20 September 2021.
https://www.plass.com/en/articles/pacte-law-stronger-french-patent-procedure.
88
REFERINȚE
POLON. n.d. ‘POLONIUM’. Accessed 12 May 2023.
https://www.polon.nauka.gov.pl/opi/aa/rejestry/szkolnictwo?execution=e3s1.
Prime Minister of Portugal. n.d. ‘Conselho Nacional de Ciência, Tecnologia e Inovação
reúne-se dia 13 no Ministério da Economia’. Accessed 8 June 2023.
https://www.portugal.gov.pt/pt/gc23/comunicacao/comunicado?i=conselho-nacional-
de-ciencia-tecnologia-e-inovacao-reune-se-dia-13-no-ministerio-da-economia.
Provazník, Stanislav, Adolf Filácek, Eva Krízová-Frýdová, Jirí Loudin, and Petr Machleidt.
1998. ‘Transformation of Science and Research in the Czech Republic: The
Emerging Research System and Its Role in the Country’s Economic and Cultural
Life’. Science and Public Policy, February. https://doi.org/10.1093/spp/25.1.23.
Rasmussen, Einar, and Roger Sørheim. 2012. ‘How Governments Seek to Bridge the
Financing Gap for University Spin-Offs: Proof-of-Concept, Pre-Seed, and Seed
Funding’. Technology Analysis & Strategic Management 24 (7): 663–78.
https://doi.org/10.1080/09537325.2012.705119.
Rathenau Instituut. 2021. ‘PKOs 2021 Overview’.
https://www.rathenau.nl/sites/default/files/2023-04/overzicht_PKOs_2021.pdf.
———. n.d. ‘Government Support for R&D in the Netherlands - by Type of Funding |
Rathenau Instituut’. Accessed 8 June 2023a. https://www.rathenau.nl/en/science-
figures/investments/how-much-does-netherlands-spend-rd/government-support-rd-
netherlands.
———. n.d. ‘The Dutch Knowledge Infrastructure | Rathenau Instituut’. Accessed 8 May
2023b. https://www.rathenau.nl/en/science-figures/policy-and-structure/infrastructure-
knowledge/dutch-knowledge-infrastructure-0.
Recognition & Rewards. 2019. ‘Room for Everyone’s Talent Room for Everyone’s Talent
towards a New Balance in Recognising and Rewarding Academics’.
https://recognitionrewards.nl/wp-content/uploads/2020/12/position-paper-room-for-
everyones-talent.pdf.
Research, Development and Innovation Council of the Czech Republic. n.d. ‘R&D Council’.
Výzkum a vývoj v ČR. Accessed 8 June 2023a.
https://www.vyzkum.cz/FrontClanek.aspx?idsekce=630.
———. n.d. ‘State Budget Expenditures on Research, Development and Innovation in 2021
and 2021’. Accessed 8 June 2023b.
https://www.vyzkum.cz/FrontClanek.aspx?idsekce=977692.
Responsible Researcher Assessment Working Group. 2020. Good Practice in Researcher
Evaluation. Recommendation for the Responsible Evaluation of a Researcher in
Finland. Vastuullisen Tieteen Julkaisusarja. Tieteellisten seurain valtuuskunta.
https://doi.org/10.23847/isbn.9789525995282.
Roessner, David, Lynne Manrique, and Jongwon Park. 2010. ‘The Economic Impact of
Engineering Research Centers: Preliminary Results of a Pilot Study’. The Journal of
Technology Transfer 35 (5): 475–93. https://doi.org/10.1007/s10961-010-9163-x.
Saenen, Bregt, Anna Hatch, Stephen Curry, Vanessa Proudman, and Ashley Lakoduk.
2021. ‘Reimagining Academic Career Assessment: Stories of Innovation and
Change. Case Study Report.’ European University Association.
https://eua.eu/downloads/publications/eua-dora-sparc_case%20study%20report.pdf.
Schütz, Florian, Marie Lena Heidingsfelder, and Martina Schraudner. 2019. ‘Co-Shaping the
Future in Quadruple Helix Innovation Systems: Uncovering Public Preferences
toward Participatory Research and Innovation’. She Ji: The Journal of Design,
Economics, and Innovation 5 (2): 128–46. https://doi.org/10.1016/j.sheji.2019.04.002.
Sciences et Avenir. 2020. ‘L’Inrae né de la fusion de l’INRA et de l’IRSTEA’. Sciences et
Avenir. 10 January 2020. https://www.sciencesetavenir.fr/nature-
environnement/agriculture/l-inrae-fruit-de-la-fusion-de-deux-organismes-
scientifiques_140339.
Senker, J., K. Balázs, T. Higgins, P. Larédo, E. Muñoz, M. Santesmases, J. Espinosa de los
Monteros, et al. 1999. ‘European Comparison of Public Research Systems’.
https://cordis.europa.eu/docs/projects/files/SOE/SOE1961036/70601411-6_en.pdf.
89
REFERINȚE
Sitra. n.d. ‘Facts about Sitra’. Sitra. Accessed 8 June 2023.
https://www.sitra.fi/en/topics/facts-about-sitra/.
Sivertsen, Gunnar. 2023. ‘Performance-Based Research Funding and Its Impacts on
Research Organizations’. In Handbook of Public Funding of Research, edited by
Benedetto Lepori, Ben Jongbloed, and Diana Hicks, 90–106. Edward Elgar
Publishing. https://doi.org/10.4337/9781800883086.00012.
Soete, Luc LG, Bart Verspagen, and Thomas HW Ziesemer. 2020. ‘The Productivity Effect
of Public R&D in the Netherlands’. Economics of Innovation and New Technology 29
(1): 31–47.
Srholec, M. 2011. ‘A Multilevel Analysis of Innovation in Developing Countries’. Industrial
and Corporate Change 20 (6): 1539–69. https://doi.org/10.1093/icc/dtr024.
Štemberková, Růžena, Dagmar Škodová-Parmová, Petra Marešová, and Petr Očko. 2021.
‘Technology Transfer as the Third Role of Universities & National Platform in the
Czech Republic’. In , edited by Jan Maci, Petra Maresova, Krzysztof Firlej, and Ivan
Soukal, 758–66. https://doi.org/10.36689/uhk/hed/2021-01-075.
Tamlink. n.d. ‘Home’. Accessed 8 June 2023. https://www.tamlink.fi/?lang=en.
TAR. n.d. ‘Homepage’. Technologická Agentura ČR. Accessed 8 June 2023.
https://www.tacr.cz/en/.
Team Finland. n.d. ‘About Team Finland’. Accessed 9 June 2023. https://www.team-
finland.fi/en/about-team-finland.
Tejada, Gabriela. 2007. ‘Diasporas Científicas: Una Oportunidad Para Impulsar El
Desarrollo de México’. Programa de Asuntos Migratorios; Universidad
Iberoamericana; Serie Migración ….
Tejada, Gabriela, Vitalie Varzari, and Sergiu Porcescu. 2013. ‘Scientific Diasporas,
Transnationalism and Home-Country Development: Evidence from a Study of Skilled
Moldovans Abroad’. Southeast European and Black Sea Studies 13 (2): 157–73.
Transfera. n.d. ‘Basic Information | Transfera.Cz’. Accessed 8 June 2023.
https://www.transfera.cz/en/about-us/basic-information/.
Trtíková, Ilona. 2022. ‘Large Research Infrastructures Adopted by the Czech Government for
Public Funding in 2023–2026 – Výzkumné Infrastruktury’. 2022.
https://www.vyzkumne-infrastruktury.cz/en/2022/12/large-research-infrastructures-
adopted-by-the-czech-government-for-public-funding-in-2023-2026/.
Van den Besselaar, Peter, Annamaria Inzeot, Emanuela Reale, Elisabeth De Turckheim,
and Valerio Vercesi. 2012. ‘Indicators of Internationalisation for Research Institutions:
A New Approach’. In . ESF Member Organisation Forum on Evaluation of Publicly
Funded Research. https://www.esf.org/fileadmin/user_upload/esf/MO_Indicators-
Research-Institutions_2012.pdf.
VTT. n.d. ‘What Is VTT | VTT’. Accessed 8 June 2023.
https://www.vttresearch.com/en/about-us/what-vtt.
World Bank. 2020. Assessing the Effectiveness of Public Research Institutions: Fostering
Knowledge Linkages and Transferring Technology in Malaysia. World Bank, Kuala
Lumpur. https://doi.org/10.1596/34612.
———. 2023. ‘World Development Indicators Database’.
https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.PP.CD?locations=RO-EU.
WVOI. 2020. ‘Collective Labour Agreement for the Research Institutes’.
https://www.wvoi.nl/media/1237/eng_cao-onderzoekinstellingen-2020_interactive.pdf.
ZonMw. n.d. ‘About ZonMw’. ZonMw. Accessed 12 May 2023.
https://www.zonmw.nl/en/about-zonmw.
90
Anexa 1. Selectarea țărilor pentru
analiza privind mai multe țări
Țările de comparație și țările aspiraționale pentru România au fost selectate folosind analiza
de cluster și analiza factorilor pentru țările UE.
Analiza de tip cluster a avut ca scop să identifice grupurile de țări care au niveluri similare de
performanță în C&D și performanță economică. Variabilele folosite în analiza de tip cluster
sunt prezentate în Tabelul 13. Valoarea minimă, mediană și maximă sunt calculate pentru 23
de țări din UE pentru care sunt disponibile date.5 Sunt adăugate și datele pentru România,
pentru comparație.
Tabelul 13 Statistici descriptive6
Variabilă România Minimă Mediană Maximă
gdpc PIB pe cap de locuitor 28449,0 28449,2 39671,1 117143,0
Indicele sintetic de inovare (Tabloul de
ssi bord european privind inovarea) 0,18 0,18 0,47 0,70
Indicele privind obiectivele de
sdgi dezvoltare durabilă 77,72 75,42 79,95 86,51
Cercetători guvernamentali / nr. de
grspop locuitori 0,34 0,10 0,43 1,05
hrspop Cercetători HES / nr. de locuitori 0,32 0,32 1,59 2,85
Cercetători în sectorul privat / nr. de
brspop locuitori 0,24 0,24 1,94 5,13
C&D guvernamentală / Cercetător în
rgrd_grs sectorul guvernamental 115168,3 81482,8 160409,9 317255,0
rhrd_hrs C&D HES/cercetător HES 41782,4 41782,3 94466,4 237159,0
C&D sectorul privat / Cercetător
rbrd_brs sectorul privat 278131,7 118613,7 210505,8 360478,7
Publicații în colaborare
copub internațională/nr. de locuitori 255,9 255,9 1004,3 2854,3
Publicații în colaborare privat-public/nr.
pppub de locuitori 41,84 41,84 148,67 592,38
ptop10 Top 10 publicații citate/total pub (%) 4,29 3,67 9,22 15,22
Studenți doctoranzi străini/toți studenții
fphd doctoranzi (%) 3,72 1,72 17,29 86,26
pctpop Brevete/nr. de locuitori 3,73 3,73 46,98 335,93
ptriadpop Brevete triadice/nr. de locuitori 0,55 0,55 6,71 81,33
innomrkt Cota de produse inovatoare (%) 6,32 5,90 11,08 20,63
Ocupare cu folosire intensivă de
kintemp cunoștințe/Ocupare total (%) 7,78 7,78 14,22 24,98
Finanțare CE/Cercetător în sectorul
ec_grs guvernamental 428,75 243,27 1559,39 8750,98
Proiecte CE/Cercetător în sectorul
nprj_grs guvernamental 3,85 1,06 7,37 38,26
Coordonate CE/Cercetător în sectorul
ncoor_grs guvernamental 0,20 0,11 0,59 2,81
ec_hrs Finanțare CE/Cercetător HES 1237,07 562,24 4577,63 16395,80
nprj_hrs Proiecte CE/Cercetător HES 5,77 2,02 8,58 22,11
ncoor_hrs Coordonate CE/Cercetător HES 0,70 0,27 2,26 10,01
ec_prs Finanțare CE / Cercetător sector privat 1326,67 256,78 1565,63 5219,79
nprj_prs Proiecte CE / Cercetător sector privat 11,06 1,95 8,85 31,81
5
Deoarece nu există date complete, Bulgaria, Croația, Cipru și Malta sunt excluse din analiză.
6
PIB-ul și cheltuielile cu C&D sunt în prețuri constante (2015, paritate la puterea de cumpărare, USD). Variabilele pe număr de
persoane pentru brevete și publicații (cercetători) sunt înmulțite cu un milion (o mie). Numărul de proiecte CE este pe o mie de
cercetători.
91
ANEXA 1
Coordonate CE / Cercetător sector
ncoor_prs privat 0,61 0,26 1,41 7,35
Deoarece proiectul se concentrează pe modernizarea sectorului public de C&D, s-au folosit o
serie de variabile privind cantitatea de cercetare desfășurată în sectorul public (cum ar fi
numărul de personal C&D în sectorul public la un milion de locuitori, cheltuieli cu C&D pe
număr de personal de C&D în sectorul public) și calitatea activităților (publice) de C&D (cum
ar fi publicații științifice în colaborare internațională la un milion de locuitori, publicații în
colaborare public-privat la un milion de locuitori, brevete triadice la un milion de locuitori, cereri
de brevet în cadrul Tratatului de cooperare în materie de brevete (PCT) la un milion de locuitori
etc.).
Mai există și trei variabile (PIB pe cap de locuitor, Indicele sintetic de inovare din Tabloul de
bord european privind inovarea și Indicele ODD) care sunt folosite ca proxy pentru diferite
dimensiuni ale performanței în materie de creștere și o serie de variabile care ar putea fi proxy
pentru caracterul inovator și intensitatea în materie de cunoștințe, cum ar fi cota de produse
inovatoare (noi pentru piață și noi pentru firmă) în venituri și cota de ocupare în sectoare care
utilizează intensiv cunoștințele în raport cu ocuparea totală a forței de muncă.
Constatările analizei ierarhice de cluster7 sunt prezentate în Figura 12.
Figura 12 Analiza de tip cluster pentru țările din UE
Astfel cum este ilustrat în figură, se pot identifica mai multe grupe de țări. Cele 23 de țări UE
incluse în analiză pot fi clasificate mai întâi în două grupe: Primul grup include țările avansate
din punct de vedere economic și tehnologic („lideri”), iar al doilea grup este format în principal
din „urmăritori”.
„Liderii” pot fi clasificați mai departe în trei grupe: Prima grupă include Franța și Germania, a
doua grupă include Italia, Spania, Estonia și Slovenia, iar a treia grupă include Țările de Jos,
Austria, Belgia, Finlanda, Danemarca și Suedia (a treia subgrupă ar putea și ea să fie împărțită
7
Pentru clustering ierarhic se folosește funcția hclust a programului R. Setul de date include 26 de variabile pentru 23 de țări.
Mai întâi s-a calculat distanța euclidiană dintre fiecare pereche de țări, sub forma √∑ i(xji – xkj)2 unde i denotă variabila i, iar j și k
sunt indici, iar din aceste valori s-a construit o matrice de disimilitudine de 23-pe-23. Apoi fiecare țară este „alocată propriului ei
cluster și apoi algoritmul rulează iterativ, la fiecare etapă reunind două clustere cu cel mai mare grad de similitudine și continuând
astfel până ce rămâne un singur cluster”. Toate variabilele cu excepția ssi, sdgi, innomrkt și kintemp sunt folosite în formă de log.
Variabilele sunt normalizate înainte de analiza de cluster, astfel încât fiecare variabilă să aibă aceeași abatere medie (0) și
abatere standard (1).
92
ANEXA 1
în două subgrupe). Deși Luxemburg și Irlanda fac parte din grupa țărilor dezvoltate și sunt mai
aproape de subgrupa a treia, ele sunt țări distincte.
„Urmăritorii” pot fi și ei clasificați în două subgrupe: Prima include Letonia și Portugalia, iar a
doua cuprinde Republica Cehă, Ungaria, Grecia, Lituania și Republica Slovacă. Polonia și
România sunt membre ale grupei de „urmăritori”, dar și ele sunt distincte.
După analiza cluster, am realizat o analiză factorială, pentru a stabili relațiile dintre aceste
variabile. Analiza factorială ajută la reducerea numărului de variabile și la identificarea unui
număr mic de variabile latente, care duc la variația variabilelor observate.
Există trei factori latenți extrași pe baza testului de tip scree, care explică 76 la sută din variația
totală la 26 de variabile. După extragerea factorilor, s-a aplicat rotația varimax pentru a obține
factori interpretabili.
Matricea de încărcare a factorilor, care arată relațiile dintre variabile și factori, este prezentată
în Tabelul 14. Valorile mai mici de 0,3 nu sunt prezentate în tabel.
Tabelul 14 Matricea de încărcare a factorilor
Variabile F1 F2 F3
ssi EIS - Indicele sintetic de inovare 0,98
ptriadpop Brevete triadice/nr. de locuitori 0,98
pctpop Brevete/nr. de locuitori 0,97
pppub Publicații în colaborare privat-public/nr. de locuitori 0,93
copub Publicații în colaborare internațională/nr. de locuitori 0,90
ptop10 Top 10 publicații citate/total publicații 0,90
rhrd_hrs C&D HES/cercetător HES 0,89
ec_hrs Finanțare CE/Cercetător HES 0,87 0,31
ncoor_hrs Coordonate CE/Cercetător HES 0,87 0,33
brspop Cercetători în sectorul privat (PS) / nr. de locuitori 0,86 -0,35
Ocupare cu folosire intensivă de cunoștințe/Ocupare
kintemp total 0,83
gdpc PIB pe cap de locuitor 0,83
fphd Studenți doctoranzi străini/toți studenții doctoranzi 0,78
C&D guvernamentală (Gov) / Cercetător în sectorul
rgrd_grs guvernamental 0,76
nprj_hrs Proiecte CE/Cercetător HES 0,71 0,45
rbrd_brs C&D PS/cercetător PS 0,58 -0,49
sdgi Indicele privind obiectivele de dezvoltare durabilă 0,51 -0,42
nprj_grs Proiecte CE/Cercetător în sectorul guvernamental 0,95 0,32
ec_grs Finanțare CE/Cercetător în sectorul guvernamental 0,40 0,85
ncoor_grs Coordonate CE/Cercetător în sectorul guvernamental 0,81
hrspop Cercetători HES / nr. de locuitori 0,45 0,51
nprj_prs Proiecte CE/Cercetător PS 0,96
ec_prs Finanțare CE/Cercetător PS 0,55 0,79
ncoor_prs Coordonate CE/Cercetător PS 0,40 0,77
grspop Cercetători Gov / nr. de locuitori -0,59
innomrkt Cota de produse inovatoare (noi pentru piață)
Primul factor este corelat puternic cu toți cei trei indicatori de performanță la nivel de țară (PIB
pe cap de locuitor, Indicele sintetic de inovare din Tabloul de bord european privind inovarea
și Indicele ODD). De asemenea, mai este corelat și cu o serie de indicatori de rezultate de
inovare (raportul brevete triadice/număr de locuitori, raportul brevete/număr de locuitori și cota
de ocupare care folosește intensiv cunoștințele) și de rezultate științifice (raportul publicații în
colaborare privat-public/număr de locuitori, raportul publicații în colaborare internațională /
număr de locuitori, raportul top 10 publicații citate / total publicații).
93
ANEXA 1
În ceea ce privește variabilele de C&D, primul factor este corelat cu intensitatea de cercetători
în sectorul privat (PS) și în sectorul învățământului superior (HES) (cercetători PS / număr de
locuitori și cercetători HES/număr de locuitori), cheltuielile cu C&D pe cercetător în toate trei
sectoarele (C&D HES / cercetător HES, C&D guvernamentală / cercetător în sectorul
guvernamental și C&D PS / cercetător PS), finanțare de la US pe cercetător în toate trei
sectoarele (finanțare Ce/cercetător HES, finanțare Ce/cercetător în sectorul guvernamental și
finanțare Ce/cercetător PC) și participarea la și coordonarea de proiecte CE pe cercetător în
sectorul HES (Coordonate CE / cercetător HES și proiecte Ce/cercetător HES). În sfârșit,
primul factor mai este corelat pozitiv și cu procentul de studenți doctoranzi străini.
Deoarece primul factor reprezintă nexusul C&D-inovare-performanță, acesta este denumit
factorul „sistem de C&D funcțional”. Țările care obțin un scor ridicat pentru acest factor cheltuie
mai multe fonduri pe cercetător, angajează mai mulți oameni în cercetare (în raport cu numărul
de locuitori), generează mai multe inovații și au o performanță mai bună în materie de PIB pe
cap de locuitor și Indice ODD.
Al doilea factor este corelat în cea mai mare parte cu C&D asociată cu guvernul și sprijinită
de UE, cum ar fi proiecte Ce/cercetător în sectorul guvernamental, finanțare Ce/cercetător în
sectorul guvernamental și proiecte CE coordonate de sectorul guvernamental/cercetător în
sectorul guvernamental. De asemenea, mai este corelat pozitiv și cu variabilele cercetători
HES/număr de locuitori și proiecte CE coordonate de sectorul privat/cercetător PS. Interesant
este că se observă o corelare negativă cu variabila cercetători în sectorul guvernamental / nr.
de locuitori. Astfel, țările care au un scor ridicat pentru Factorul 2 au un sector public de C&D
care angajează relativ mai puțin cercetători pe cap de locuitor, dar participă activ la programe
UE și beneficiază de acestea. Ca urmare, acest factor este denumit „C&D guvernamentală
finanțată de UE”.
Al treilea factor este corelat cu variabilele proiecte Ce/cercetător PS, finanțare Ce/cercetător
PS, proiecte CE coordonate de sectorul privat/cercetător PS, proiecte Ce/cercetător HES,
finanțare Ce/cercetător HES și proiecte CE coordonate de HES/cercetător HES, însă are o
corelare negativă cu variabila cercetători PS/număr de locuitori. Țările care au un scor mare
la Factorul 3 sunt cele care câștigă relativ mai multe proiecte UE pe cercetător în sectorul
privat și în sectorul HES, însă angajează relativ mai puțini cercetători pe cap de locuitor în
sectorul privat. Acest factor ar putea fi numit „C&D neguvernamentală finanțată de UE”.
Interesant este că variabila „cotă de produse inovatoare (noi pentru piață) din cifra de afaceri
totală” nu este corelată semnificativ cu niciunul din acești factori. Se pare că această variabilă
nu este determinată de niciun factor latent identificat aici și poate fi considerată un alt factor,
cu propria sa dinamică distinctă.
Tabelul 15 arată scorurile pe factori pentru fiecare țară. Aceste scoruri sunt valorile
(normalizate) ale factorilor.
Tabelul 15 Scoruri pe factori
Factorul 1 Factorul 2 Factorul 3
Țările de Jos 1,918 -0,249 -0,349
Finlanda 1,528 1,006 -0,235
Belgia 1,136 0,390 -0,208
Luxemburg 1,064 -0,391 2,113
Danemarca 1,045 0,419 -0,603
Germania 0,773 -1,586 -1,708
Italia 0,712 -0,658 0,277
Irlanda 0,696 0,888 0,659
Slovenia 0,695 0,618 -0,044
Austria 0,555 -0,776 0,736
Suedia 0,531 1,555 -0,739
Franța 0,239 -2,130 -0,865
Republica Cehă -0,326 -1,096 -0,935
Spania -0,383 0,792 0,916
94
ANEXA 1
Estonia -0,577 0,276 1,299
Portugalia -0,663 2,328 -0,088
Republica Slovacia -0,910 -1,052 -0,658
Polonia -1,045 1,071 -2,152
Letonia -1,206 1,261 0,786
Grecia -1,216 -1,847 1,938
Lituania -1,257 1,197 -0,350
Ungaria -1,351 -0,976 -0,550
România -1,956 -1,040 0,761
Se va reține că țările care au cel mai mare scor la Factorul 1 („sistem de C&D funcțional”) fac
parte toate din primele două grupe de țări identificate de analiza de cluster. Acestea sunt
urmate de țările din Europa Centrală și de Sud. În mod incidental, România are cel mai scăzut
scor la acel factor, ceea ce implică importanța și urgența modernizării sistemului de C&D.
Cele 5 țări care au cele mai mari scoruri la Factorul 2 („C&D guvernamentală finanțată de UE)
sunt Portugalia, Suedia, Letonia, Lituania și Polonia. Cu alte cuvinte, scoruri mari la Factorul
2 obțin atât țări lider, cât și țări urmăritoare. Se poate concluziona că este posibil ca
„urmăritorii” care au scoruri mari la Factorul 2 să își consolideze sectorul public de C&D și să
își îmbunătățească performanța în materie de C&D și performanța economică în viitor.
Cele 5 țări care au cea mai bună performanță la Factorul 3 sunt Luxemburg, Grecia, Estonia,
Spania și Letonia. Acestea sunt țările în care sectorul privat este activ în ceea ce privește
primirea de fonduri UE („C&D neguvernamentală finanțată de UE”).
Selectarea țărilor:
Pe baza analizelor efectuate, pentru analiza privind mai multe țări au fost selectate
următoarele țări:
• Țările aspiraționale: Finlanda, Țările de Jos și Franța
o Țările de Jos și Finlanda: Țări de top în ceea ce privește nexusul C&D-inovare-
creștere (Factorul 1). Ambele sunt în grupul țărilor „lider”.
o Franța: Membră a grupului de țări „lider”, dar undeva pe la mijloc în ceea ce
privește Factorul 1.
o Țările de Jos, Finlanda și Franța aparțin unor subgrupe diferite ale categoriei
de „lideri” în analiza de cluster.
• Țările de comparație:
o Republica Cehă: Cea mai bună performanță (scorul cel mai mare la F1) în
grupa de „urmăritori”.
o Portugalia: O țară din grupa de „urmăritori” care are cel mai mare scor la
Factorul 2 (adică un bun exemplu de țară cu un sistem public de cercetare care
atrage fonduri UE pentru C&D).
o Polonia: O țară mare, distinctă din grupa de „urmăritori”, cu un scor relativ mare
la F2.
95
Anexa 2. Glosar
Alocații de la buget Transferuri directe către IIS-uri și IPC-uri după aprobarea bugetului
public și transferarea către ministerele și/sau agențiile finanțatoare
responsabile. (OCDE)
Contracte de Contracte în care atât firma, cât și institutele participă la conceperea
cercetare colaborativă proiectului de cercetare, contribuie la implementarea acestuia și
partajează rezultatele proiectului. (Comisia Europeană EC))
Contracte de Contracte în care toată cercetarea este realizată de ICD. (CE)
cercetare contractuală
Spațiul European de Se referă la ambiția de a crea o piață unică, fără granițe pentru cercetare,
Cercetare inovare și tehnologie în toată UE. Aceasta ajută țările să fie mai eficace
împreună, aliniindu-și în mod consistent politicile și programele de
cercetare. Circulația liberă a cercetătorilor și a cunoștințelor permite o
cooperare transfrontalieră mai bună, formarea de masă critică și
competiție la nivelul întregului continent. (CE)
Evaluare Analizarea sistematică și obiectivă a unui proiect, program sau politici în
curs sau finalizate, a conceptului, a implementării și a rezultatelor
acestora. Scopul este să se determine relevanța și îndeplinirea
obiectivelor, eficiența de dezvoltare, eficacitatea, impactul și
sustenabilitatea. O evaluare trebuie să furnizeze informații care sunt
credibile și utile, permițând integrarea lecțiilor învățate în procesul
decizional atât al beneficiarilor, cât și în cel al donatorilor. De asemenea,
evaluarea se mai referă și la procesul de a determina valoarea sau
importanța unei activități, politici sau program. (OCDE)
Instrumente de Mecanisme specifice pentru alocarea finanțării pentru cercetarea
[politici de] finanțare publică entităților sau grupurilor de entități care realizează cercetarea.
Identificarea instrumentelor de finanțare se bazează în principal pe
următoarele criterii: Vizibilitatea lor ca instrument de finanțare unic
pentru cercetare, ca program care se poate distinge clar, gestionat de o
organizație finanțatoare de cercetare; consecvența internă în ceea ce
privește mecanismul și criteriile de alocare și în ceea ce privește modul
de alocare (OCDE).
Instituții de Organizații a căror misiune principală este să ofere educație la nivel
învățământ superior terțiar (niveluri ISCED 5 - 8) și să desfășoare C&D. În general, IIS-urile
(IIS-uri) sunt finanțate printr-o atribuire esențială din partea statului - finanțare
instituțională care acoperă în general finanțarea pentru educație și
pentru cercetare împreună. Recent, instituțiile de învățământ superior
au adăugat comercializare și sprijinirea dezvoltării socioeconomice (de
ex. inovare) ca a treia misiune. (OCDE)
Inovare Un produs sau un proces nou sau îmbunătățit (sau o combinație de
produs și proces) care diferă semnificativ de produsele sau procesele
anterioare ale unității și care a fost pus la dispoziția utilizatorilor
potențiali (produs) sau pus în folosință de către unitate (proces) (OCDE)
Ecosistem de inovare Structurile care se formează între actori care se ocupă cu dezvoltarea
tehnologiei și cu inovarea ca unul din obiectivele lor. Aceasta poate
include orice fel de grup conectat organizat sau neorganizat de persoane,
firme sau organizații guvernamentale și academice. Ecosistemele de
inovare sunt sisteme foarte complexe și structuri dinamice cu actori și
acțiuni multiple și în schimbare. (CE)
Autonomie Se referă la capacitatea instituțiilor de a acționa independent, cu alte
instituțională cuvinte de a se autoguverna. (OCDE)
Finanțare Finanțare atribuită IIS-urilor sau IPC-urilor pentru activitățile lor curente
instituțională și, de obicei, pe o perioadă nelimitată (suma anuală poate varia). De
obicei, finanțarea instituțională nu este repartizată pentru activități
specifice și subunități ale organizației, ci alocarea internă este lăsată la
latitudinea instituției respective (de ex. grant în bloc pentru instituțiile de
învățământ superior). Aceste fluxuri de finanțare pot să fie și finanțări în
funcție de performanță, dar nu finanțări competitive. (OCDE)
96
ANEXA 2
Proprietate Creații ale minții, cum ar fi invențiile, operele literare și artistice, proiecte,
intelectuală (IP) precum și simboluri, denumiri și imagini folosite în comerț. (Organizația
Mondială de Proprietate Intelectuală)
Cercetare Un mod de cercetare realizată de echipe sau de persoane, care
interdisciplinară integrează informații, date, tehnici, instrumente, perspective, concepte
și/sau teorii din două sau mai multe discipline sau corpuri de cunoștințe
specializate pentru a progresa în înțelegerea fundamentală sau pentru a
rezolva probleme ale căror soluții depășesc sfera unei singure discipline
sau a unui singur domeniu de practică de cercetare. (NSF / NAP)
Divulgarea unei Atunci când o potențială oportunitate comercială nouă este înregistrată
invenții de OTC. De obicei, aceasta implică completarea unui Formular de
divulgare a invenției, care conține informații de bază care ajută la
evaluarea și potențial la protejarea și comercializarea eventuale i
proprietăți intelectuale subiacente. (CE)
Transfer de cunoștințe Partajarea de expertiză, capabilitate, tehnologie și proprietate
și tehnologie intelectuală între baza de cercetare și industria sau sectorul public, cu
scopul de a dezvolta produse, procese și servicii noi sau îmbunătățite
care generează beneficiu social și economic. Termenii „transfer de
cunoștințe” și „transfer de cunoștințe și tehnologie” sunt adesea
interschimbabili. „Transfer de tehnologie” se referă de obicei la
comercializarea cercetării și poate fi considerat un subset al transferului
de cunoștințe. (CE)
Managementul Se referă la activitățile legate de dobândirea, utilizarea și partajarea
cunoștințelor cunoștințelor de către o organizație. Aceasta implică gestionarea
legăturilor externe, dar și a fluxurilor de cunoștințe din interiorul
organizației, inclusiv metode și proceduri pentru căutarea de cunoștințe
externe și stabilirea de relații mai apropiate cu alte organizații și cu alți
clienți. Pe lângă practicile de dobândire de cunoștințe noi, managementul
cunoștințelor implică metode de partajare și utilizare a cunoștințelor,
inclusiv stabilirea unor sisteme de valori pentru partajarea de cunoștințe
și a unor practici pentru codificarea rutinelor. (OCDE)
Licență Un contract în cadrul căruia drepturile de proprietate intelectuală sunt
transferate de la o parte la alta în scopul comercializării. (CE)
Licențe și cesiuni Includ toate licențele și cesiunile pentru toate tipurile de proprietate
executate intelectuală (drepturi de autor, know-how, brevete, mărci comerciale etc.).
O licență dă dreptul de a utiliza proprietatea intelectuală într -un domeniu
de utilizare sau un teritoriu definit. O cesiune transferă integral sau parțial
dreptul asupra proprietății intelectuale către entitatea beneficiară a
licenței. Licențele de software ar trebui considerate separat. (CE)
Licențe și cesiuni - Venitul total din toate tipurile de know-how și proprietate intelectuală
venit brut pentru (brevete, drepturi de autor, proiecte, acordul de transfer material, acorduri
institute de confidențialitate, drepturi de cultivator de plante etc.) înainte de plata
către inventator sau către alte părți. Includ taxele pentru emiterea licenței,
taxele anuale și intermediare, plățile de reziliere și încasările. Excl ud
veniturile din licențe transmise altor instituții în afara celor deservite de
OTC sau transmise companiilor. (CE)
Monitorizare O funcție continuă ce folosește colectarea sistematică a datelor în
legătură cu anumiți indicatori pentru a oferi conducerii și principalelor părți
implicate din cadrul unei intervenții în curs indicații cu privire la nivelul de
progres și realizare a obiectivelor și la progresul în utilizarea fondurilor
alocate. (OCDE)
Cercetare Cercetare care implică mai mult de o disciplină și în care fiecare disciplină
multidisciplinară are o contribuție separată. Investigatorii pot să lucreze în aceleași facilități
sau să folosească aceleași abordări de cercetare și să lucreze separat
pe aspecte distincte ale unei probleme. De exemplu, un program
arheologic poate necesita participarea unui geolog într-un rol care este în
principal un rol de sprijin. (NSF / NAP)
Sistem național de Se referă la rețeaua complexă și interactivă de fluxuri de cunoștințe și
inovare (NIS) relații dintre industrie, guvern și mediul academic și la a le face să
funcționeze în mod sistematic pentru a sprijini eforturile de inovare și
97
ANEXA 2
dezvoltare a științei și tehnologiei. Performanța de inovare a unei țări
depinde în mare măsură de modul în care acești actori NIS relaționează
unii cu alții ca elemente ale unui sistem colectiv de creare și utilizare de
cunoștințe, precum și de tehnologiile pe care le folosesc aceștia. (OCDE)
Știință deschisă Se referă la modul în care se efectuează cercetarea, modul în care este
diseminată, desfășurată și transformată de instrumentele și rețelele
digitale. Se bazează pe efectele combinate ale dezvoltării tehnologice și
ale schimbării culturale către colaborare și deschidere în cercetare. (CE)
Contracte de Obiective convenite între minister/agenție și IIS-uri/IPC-uri și asocierea
performanță acestora cu finanțarea instituțională a IIS-urilor și IPC-urilor.
Finanțare pe bază de Fonduri care sunt atribuite unui grup sau unei persoane pentru a face o
proiecte activitate de cercetare limitată ca sferă de cuprindere, buget și timp.
Finanțarea pe bază de proiecte se poate distinge de finanțarea
instituțională pe baza a trei caracteristici: a) fondurile sunt atribuite direct
grupurilor de cercetare și nu unei întregi organizații; b) fondurile sunt
limitate la sfera de acoperire a cercetării sprijinite și la durata acesteia și
c) fondurile sunt atribuite de o organizație de finanțare a cercetării din
afara organizației de cercetare căreia îi aparține beneficiarul. Finanțarea
pentru cercetare sprijină personalul de cercetare, activitățile de
cercetare de bază și cercetare aplicată, infrastructura de cercetare
și/sau echipamentele. Finanțarea pentru inovare sprijină dezvoltarea de
tehnologie, transferul de tehnologie, comercializarea cercetării și/sau
C&D realizată în comun între IPC-uri și industrie. (OCDE)
Instituții publice de Organizații din sectorul public care realizează activități de C&D ca parte
cercetare (IPC-uri) din misiunea lor de bază. IPC-urile pot fi caracterizate pe larg în cinci
tipuri (OCDE):
• Asociațiile de organizații publice de cercetare („Organizații-umbrelă
publice de cercetare”, UPRO, de ex. Centre National de la Recherche
Scientifique CNRS în Franța, Fraunhofer-Gesellschaft și Max-Planck
Gesellschaft în Germania, National Institutes of Health în SUA) sunt
organizații la nivel național care au misiunea de a organiza activități
de cercetare într-un anumit domeniu. În cea mai mare parte, acestea
găzduiesc laboratoare de cercetare distribuite pe tot teritoriul național
și sunt delegate de stat să gestioneze un anumit domeniu din politica
națională de cercetare. În multe cazuri, UPRO au o funcție duală,
adică să gestioneze direct laboratoarele și carierele savanților pe de
o parte, iar pe de altă parte să furnizeze fonduri competitive pe bază
de proiecte.
• Centrele tradiționale orientate pe misiuni (MOC), care sunt deținute
de guverne și, în unele cazuri, operate de departamente
guvernamentale sau de ministere la nivel național și subnațional.
Rolul acestora este să facă cercetare pe anumite teme sau în
anumite sectoare, pentru a furniza cunoștințe și capabilități
tehnologice pentru a susține elaborarea de politici.
• Centrele publice și consiliile publice de cercetare (PRC) realizează
(și în unele cazuri finanțează) cercetare de bază și cercetare
aplicativă în mai multe domenii. Aceste instituții generice de obicei au
dimensiuni considerabile în mai multe țări și reprezintă un procent
semnificativ din capabilitățile naționale de C&D.
• Organizațiile de tehnologie de cercetare, cunoscute și ca institute de
cercetare industrială, sunt dedicate în principal dezvoltării și
transferului de știință și tehnologie către sectorul privat și către
societate. Deși unele dintre ele sunt deținute de guvern, în general,
legăturile administrative ale organizațiilor de tehnologie de cercetare
cu guvernele sunt mai slabe decât cele ale altor tipuri de IPC-uri.
Aceste organizații operează adesea în sfera semi -publică și în
sectorul non-profit sau chiar în sectorul întreprinderilor (CAEN 72)
conform manualului Frascati (OCDE, 2015).
• Institutele independente de cercetare (IIC) realizează cercetare de
bază și cercetare aplicată concentrată pe anumite „chestiuni” sau
„probleme” (de ex. provocări sociale cum ar fi mobilitatea), mai
98
ANEXA 2
degrabă decât pe domenii. În multe cazuri, IIC-urile pot fi numite
„semi-publice”, deoarece iau diferite forme juridice și funcționează la
granița dintre public și privat, dar își dezvoltă activitățile cu sprijin
public substanțial și/sau cu participarea reprezentanților din sectorul
public în structurile lor de guvernanță.
Contracte de Contracte prin care o firmă finanțează institutul să realizeze cercetare în
cercetare numele firmei, rezultatele fiind furnizate de obicei firmei. Includ
contractele de colaborare în care ambii parteneri asigură finanțare și
partajează rezultatele. Exclud contractele de consultanță și cazurile în
care firma finanțează un loc onorific în cercetare sau o cercetare care nu
va avea o valoare comercială pentru firmă. (CE)
Cercetare și Cuprinde activitățile creatoare și sistematice desfășurate pentru a crește
dezvoltare (C&D) stocul de cunoștințe - inclusiv cunoștințe despre omenire, cultură și
societate - și pentru a concepe noi aplicații ale cunoștințelor disponibile.
(OCDE)
Infrastructuri de Se referă la unitățile care furnizează resurse și prestează servicii pentru
cercetare comunitățile de cercetare, pentru ca acestea să desfășoare cercetări și
să cultive inovarea. Acestea se pot folosi și dincolo de cercetare, de ex.
pentru educație sau pentru servicii publice și pot să fie într -un singur loc,
distribuite sau virtuale. (CE)
Consiliul de cercetare Orice organism public care nu este temporar și care ia decizii privind
și inovare politica IIS-urilor și a IPC-urilor și care are mandatul explicit, stabilit prin
lege sau prin statutul său, fie să ofere sfaturi în materie de politici (adică
să producă rapoarte), fie să supravegheze evaluarea politicilor, să
coordoneze domenii de politici relevante pentru cercetarea publică (de
ex. între ministere și agenții), să stabilească priorități de politici (adică
elaborare de strategii, îndrumări de politici) și/sau politici comune.
(OCDE)
Spin-off O companie nouă înființată în mod expres pentru a dezvolta sau a
exploata proprietatea intelectuală sau know-how-ul creat de ICD și care
are o relație contractuală formală pentru această proprietate intelectuală
sau acest know-how, cum ar fi un contract de licență sau un contract de
capital. (CE)
Start-up O companie formată de personal sau de studenți de la ICD, care nu se
bazează pe cunoștințe sau pe proprietate intelectuală generată de institut
și unde nu există o licență formală de proprietate intelectuală sau o
participare la capital a ICD. (CE)
99
ANEXA 2
„PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – UrmătoareaGenerațieUE”
https://mfe.gov.ro/pnrr/
https://www.facebook.com/PNRROficial/
100