84263
România
Programul privind schimbările climatice ș i o creș tere economică
verde, cu emisii reduse de carbon
Componenta B Raport sectorial
Evaluarea rapidă a sectorului energetic
Ianuarie 2013
[Introduceţi un citat din document sau rezumatul unui aspect interesant. [ [ [ [ [ [
Puteţi să poziţionaţi caseta de text oriunde în document. Folosiţi fila I I I I I I
Instrumente Casetă de text pentru a schimba formatarea casetei de text n n n n n n
Acordul pentru servicii
pentru introducerea t t tși t t t
de consultanț ă încheiat între Ministerul Mediului
citatului.]
Schimbărilor Climatice și Banca Internaț ională pentru Reconstrucț ie r Dezvoltare
r și r r r r
o o o o o o
d d d d d d
u u u u u u
Beneficiarul: Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice
c c c c c c
e e e e e e
ţ ţ ţ ţ ţ ţ
i i i i i i
u u u u u u
n n n n n n
c c c c c c
i i i i i i
t t t Mondială
t Banca t t
Regiunea Europa
a a a a Centrală
și Asia a a
t t t t t t
d d d d d d
i i i i i i
n n n n n n
d d d d d d
o o o o o o
c c c c c c
Proiect cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional
Asistenţă tehnică 2007-2013
Cuprins
CUPRINS .........................................................................................................................................................................................I
ABREVIERI ŞI ACRONIME .........................................................................................................................................................I
MULŢUMIRI ...............................................................................................................................................................................III
SUMAR ......................................................................................................................................................................................... IV
2 SECTORUL ENERGETIC ŞI DIMINUAREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ÎN ROMÂNIA ...............................1
2.1 CONTRIBUŢIA SECTORULUI ENERGETIC LA EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SERĂ............................................................. 1
2.2 CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE FURNIZĂRII ŞI CERERII DE ENERGIE............................................................................ 2
2.3 PRIORITĂŢILE ŞI OBIECTIVELE UE PENTRU ENERGIE DURABILĂ ÎN 2020 ŞI ANGAJAMENTELE ROMÂNIEI ................. 6
2.4 OBIECTIVUL ŞI FOCALIZAREA EVALUĂRII RAPIDE A SECTORULUI ENERGETIC ..................................................................... 8
3 PRIORITĂŢILE DE INVESTIŢIE ÎN EMISII REDUSE DE CARBON ŞI SPRIJINIREA POLITICII ÎN
SECTORUL ENERGETIC ......................................................................................................................................................... 10
3.1 TEHNOLOGII, INFRASTRUCTURĂ ŞI GESTIONAREA SECTORULUI ..........................................................................................10
3.2 SCENARII ALTERNATIVE PENTRU ATINGEREA OBIECTIVULUI UE 2020 PENTRU ENERGIE DIN SURSE REGENERABILE
12
3.3 ANALIZA OPŢIUNILOR ŞI NECESITĂŢILOR DE INVESTIŢIE PE PERIOADA 2014-2020.....................................................15
3.4 ANALIZA ECONOMICĂ A EXTINDERII SURSELOR REGENERABILE .........................................................................................19
3.5 RECOMANDĂRI DE POLITICĂ ŞI UTILIZAREA FONDURILOR UE ............................................................................................21
4 OPORTUNITĂŢI ŞI PROVOCĂRI LEGATE DE EFICIENŢA ENERGETICĂ ÎN SECTOARELE DE
UTILIZARE FINALĂ ................................................................................................................................................................. 24
4.1 PRINCIPALELE PROBLEME LEGATE DE EFICIENŢA ENERGETICĂ ..........................................................................................24
4.2 INGREDIENTE PENTRU PROGRAME DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ DE SUCCES ......................................................................28
4.3 POLITICA ENERGETICĂ ŞI PROBLEME LEGATE DE REGLEMENTARE .....................................................................................30
4.4 FINANŢAREA EFICIENŢEI ENERGETICE ÎN PERIOADA 2007-2013 ....................................................................................33
4.5 LACUNE ALE CAPACITĂŢII DE IMPLEMENTARE ......................................................................................................................38
4.6 CONCLUZIILE ANALIZEI DECALAJULUI ......................................................................................................................................41
5 EVALUARE PRELIMINARĂ A SISTEMELOR DE TERMOFICARE..................................................................... 44
5.1 PRINCIPALELE ASPECTE LEGATE DE ACEST SECTOR ..............................................................................................................44
5.2 SURSELE DE FINANŢARE A LUCRĂRILOR DE MODERNIZARE .................................................................................................48
5 PRIORITĂŢI ÎN DOMENIUL INVESTIŢIILOR ÎN EE ŞI SPRIJINUL ACORDAT DE GUVERN .................... 50
5.1 INVENTARIEREA INVESTIŢIILOR ÎN EFICIENŢA ENERGETICĂ................................................................................................50
5.2 POTENŢIALE ECONOMII DE ENERGIE ÎN DOMENIILE PRINCIPALE DE UTILIZARE FINALĂ.................................................53
5.3 IERARHIZAREA ÎN FUNCŢIE DE PRIORITATE A INVESTIŢIILOR ÎN EFICIENŢA ENERGETICĂ ŞI SPRIJINUL ACORDAT PRIN
POLITICI 54
5.4 NECESARUL DE INVESTIŢII ŞI SURSELE DE FINANŢARE ÎN PERIOADA 2014-2020 .........................................................56
6 REALIZAREA INVESTIŢIILOR ÎN EFICIENŢĂ ENERGETICĂ ÎN PERIOADA 2014-2020 ......................... 58
6.1 CORELAREA MECANISMELOR DE FINANŢARE ŞI REALIZARE CU NEVOILE ŞI CONSTRÂNGERILE SPECIFICE SECTORULUI
58
6.2 ACORDAREA DE SPRIJIN PRIN POLITICI ŞI DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE IMPLEMENTARE ...........................................66
6.3 ÎMBUNĂTĂŢIREA GUVERNANŢEI ÎN DOMENIUL EE................................................................................................................67
6.4 SCURTĂ PREZENTARE A PRINCIPALELOR RECOMANDĂRI .....................................................................................................68
ANEXE ......................................................................................................................................................................................... 71
ANEXA 1: ÎNVĂŢĂMINTE PRIVIND UTILIZAREA DE CONTRACTE DE PERFORMANŢĂ ÎN SECTORUL PUBLIC ....................................71
ANEXA 2: UTILIZAREA ETS ÎN ROMÂNIA ÎN SCOPUL REALIZĂRII DE INVESTIŢII PENTRU DIMINUAREA SCHIMBĂRILOR
CLIMATICE DATORATE SECTORULUI ENERGETIC ......................................................................................................................................79
i
REFERINŢE ................................................................................................................................................................................ 68
Tabelul 1: Măsuri UE pentru reducerea emisiilor de GES ........................................................................... 6
Tabelul 2: Obiectivele UE şi pentru România de 20-20-20 şi stadiul actual ................................................ 7
Tabelul 3: Planul Guvernului de investiţie în sectorul energetic, 2013 – 2020 (Scenariul A).................... 12
Tabelul 4: Planul alternativ de investiţie în sectorul energetic, 2013-2020 (Scenariul B).......................... 14
Tabelul 5: Cheltuieli de investiție: Planul Guvernului (Scenariul A) vs. Alternativa propusă (Scenariul B)
.................................................................................................................................................................... 16
Tabelul 6: Investiţii publice în cadrul Planului Guvernului şi al Scenariului alternativ (în EURO) ......... 17
Tabelul 7: Subvenţii pentru energie din surse regenerabile ........................................................................ 20
Tabelul 8: Sumarul cadrului EE în România - Realizări şi îmbunătăţirile necesare ................................... 29
Tabelul 9: Adoptarea Directivelor privind eficienţa energetică în România .............................................. 30
Tabelul 10: Proiecte de renovare a clădirilor publice cofinanţate din fonduri UE, 2007-2013 .................. 37
Tabelul 11: Estimări privind fondurile disponibile pentru investiţii în eficienţă energetică în perioada
2007-2013 ................................................................................................................................................... 38
Tabelul 12: Rezumatul analizei lacunelor ................................................................................................... 42
Tabelul 13: Intervenţii pentru EE, pe partea de cerere, în funcţie de sector ............................................... 50
Tabelul 14: Estimări privind costul energiei economisite prin anumite intervenţii în domeniul EE din
România ...................................................................................................................................................... 51
Tabelul 15: 2011: preţurile la energie pentru diferite grupuri de consumatori, cu taxe incluse, în
EUR/MWh .................................................................................................................................................. 52
Tabelul 16: Potenţiale economii de energie calculate pe baza inventarului de clădiri sau a nivelului de
activitate din 2011 ....................................................................................................................................... 53
Tabelul 17: Matrice pentru evaluarea investiţiilor în EE pe partea de cerere: scalabilitate şi cost ............. 55
Tabelul 18: Necesarul de investiţii pentru diverse intervenţii în domeniul EE, 2014-2020 ....................... 56
Tabelul 19: Surse de finanţare pentru diverse intervenţii în domeniul EE, 2014-2020 .............................. 57
Tabelul 20: Fondurile de credit pentru renovare din Estonia şi Lituania .................................................... 65
Figura 1: Sectorul energetic domină emisiile de gaze cu efect de seră din România ..................... 1
Figura 2: România: Tendinţele emisiilor de gaze cu efect de seră, 1989-2011 Figura 3:
Decuplarea consumului de energie şi a creşterii PIB...................................................................... 1
Figura 4: România: consumul primar de energie după tipul de combustibil, şi prin comparaţie cu
cel din Germania şi UE27 ............................................................................................................... 2
Figura 5: România: mixul generării de energie după tipul de combustibil, 2011, comparativ cu
Spania, Germania şi UE .................................................................................................................. 3
Figura 6: Indicatori pentru intensitatea energetică primară în România, 2000-2010 şi în UE ....... 3
Figura 7: România consumă semnificativ mai puţină energie pe cap de locuitor decât ţările UE
cu venituri mari: Consumul final de combustibil şi electricitate pe cap de locuitor faţă de PIB pe
cap de locuitor în PPP, 2003-2011 .................................................................................................. 4
Figura 8: Consumul final de energie pe sectoare pentru România, Germania şi UE27 ................. 4
Figura 9: Preţurile la electricitate şi gaze naturale, România şi UE, 2012 ..................................... 5
Figura 10: Costul încălzirii comunale în România este mare, iar tarifele sunt subvenţionate în
mare măsură .................................................................................................................................... 5
Figura 11: Scăderea anuală de 5% a intensităţii energetice (tep/MEuro) necesară pentru a atinge
nivelul EU27 până în 2030 ............................................................................................................. 8
Figura 12: Capacitatea instalată de generare a energiei în România şi gradul de uzură ............... 10
Figura 13: Puterea în Planul Guvernului (stânga) şi în Scenariul Alternativ (dreapta) ................ 15
Figura 14: Curba de aprovizionare din opţiunile de energie din surse regenerabile .................... 20
ii
Figura 15: Intensitatea energetică reflectată în PIB-ul ţărilor membre UE, 2011 ........................ 24
Figura 16: Consumul de energie rezidenţial pentru încălzire este scăzut per locuinţă, însă este
ridicat per unitatea de suprafaţă încălzită...................................................................................... 26
Figura 17: Intensitatea energetică generală din sectorul producţiei este la acelaşi nivel cu media
UE ................................................................................................................................................. 26
Figura 18: Intensitatea energetică din sectorul de producţie la nivelul structurii UE este
semnificativ mai mare decât media UE ........................................................................................ 27
Figura 19: Intensitatea energetică din industriile de substanţe chimice şi oţel din România şi
ţările UE ........................................................................................................................................ 27
Figura 20: Cadrul pentru programe de eficienţă energetică de succes ......................................... 28
Figura 21: Scara opţiunilor de finanţare pentru EE din fonduri publice....................................... 59
iii
Abrevieri şi acronime
ANRE Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei
ANRSC Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de
Utilităţi Publice
BCR Banca Comercială Română
CCGT Turbină pe gaz cu ciclu combinat
CCS Captarea şi stocarea de carbon
BDCE Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei
CFB Pat fluidizat circulant
CFL Lampă fluorescentă compactă
CO2 Dioxid de carbon
COM Convenţia Primarilor
DG Direcţia generală
DH Sistemul de termoficare
BERD Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
CE Comisia Europeană
EE Eficienţa energetică
DEE Directiva privind eficienţa energetică
EEFF Facilitatea de finanţare pentru eficienţă energetică
OEE Obligaţii privind eficienţa energetică
BEI Banca Europeană de Investiţii
EPBD Directiva privind Performanţa energetică a clădirilor
EPC Contract privind performanţa energetică
CV Cursul valutar
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
CSE Companie de servicii energetice
ESD Directiva privind serviciile de energie
ESMAP Programul de asistenţă managerială din sectorul energetic
ETS Schema de comercializare a certificatelor de emisii
UE Uniunea Europeană
FGD Desulfurarea gazelor de ardere
IF Instituţia financiară
FREE Fondul român pentru eficienţă energetică
CV Certificat verde
PIB Produs intern brut
FGM Fondul Global pentru Mediu
GES Gaze cu efect de seră
FP Fond de participare
AP Asociaţie de proprietari
HVAC Încălzire, ventilaţie şi aer condiţionat
ICEMENERG Institutul de cercetări şi modernizări energetice
CIF Corporaţia internaţională a finanţelor
IFI Instituţia financiară internaţională
JESSICA Sprijin european comun pentru investiţii durabile în zonele urbane
i
kep Kilogram echivalent petrol
kWh Kilowatt-oră
LCOE Costul constant al energiei
LED Diodă emiţătoare de lumină
LULUCF Folosința terenurilor, schimbarea folosinței terenurilor și silvicultură
m2 Metru pătrat
MDRAP Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice
MMSC Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice
META Model pentru evaluările tehnologiei energiei electrice
ME Ministerul Economiei
Mtep Milioane de tone de echivalent petrol
M&V Măsurare şi verificare
MVA Megavolt amperi
MW Megawatt
MWh Megawatt-oră
NEEAP Plan naţional de acţiune pentru eficienţa energetică
NIP Planul Naţional de Investiţii
NPV Valoare netă actualizată
nZE Consum energetic aproape de zero
PO Program Operaţional
OPCOM Societatea Comercială Operatorul Pieţei de Energie Electrică
O&M Exploatare şi întreţinere
PEC Consum primar de energie
PPP Parteneriat public-privat
PPS Paritatea puterii de cumpărare
FV Energie fotovoltaică
RLF Fond provenit din împrumuturi pentru renovare (Estonia)
ROSEFF Facilităţi de Finanţare pentru Energia Sustenabilă a ÎMM-urilor din România
ÎMM Întreprinderi mici şi mijlocii
SOE Întreprindere de stat
POS Program Operaţional Sectorial
T5, T8, T12 Formate de lampă fluorescentă Notarea Tx pentru diametrul tubului face
referire la un diametru de tub de x/8 ţoli, de exemplu T8 = 8/8 ţol = 26mm
AT Asistenţă tehnică
tep Tone de echivalent petrol
T&D Transmisie şi distribuţie
OTS Operatorul de Transport și Sistem
PNUD Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
ii
Mulţumiri
Acest Raport este un produs al Programului Băncii Mondiale de servicii de consultanţă
rambursabile (SCR) privind schimbările climatice pentru România, la cererea Guvernului
României (prin intermediul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice). A fost elaborat de
o echipă de bază compusă din Feng Liu, Anke Meyer, Ana Otilia Nutu și Jean Constantinescu,
cu contribuţia lui Silpa Kaza. Acest raport sectorial a beneficiat de comentarii şi sugestii din
partea doamnei Jas Singh şi a domnului Grzegorz Peszko. A fost revizuit şi avizat de Ranjit
Lamech.
Lucrarea a fost realizată în intervalul iunie 2013 - septembrie 2013 şi se bazează pe rezultatele
unor discuţii ample cu oficiali din agenţiile guvernamentale relevante, inclusiv cu Nicolae
Voineag, Consultant şi George Guran, Director, Competitivitate POS în Ministerul Economiei;
Mariana Ionita, Director General, Sandu Moise, Director, Daniela Ionescu, Senior Consultant,
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice; Emil Calota, Vicepreşedinte,
Corneliu Rotaru, Director General, Corneliu Radulescu, Director General, Maria Manicuta,
Director General şi Otilia Marin, Director, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul
Energiei; Iulian Iancu, Preşedintele Comitetului Camerei Deputaților; Silvia Vlasceanu,
Consultant parlamentar şi Rodin Traicu, Adjunct. Echipa a beneficiat şi de pe urma discuţiilor
cu experţi, inclusiv cu Carmencita Constantin, Director pentru Divizia de Mediu şi Energie,
Cristiana Ion, Consultant şi Anca Popescu, Director, Institutul de Studii și Proiectări Energetice;
Ionut Purica, Expert în energie INCE – Academia Română; Virgil Musatescu, Consultant Senior
în domeniul energiei; Mircea Ghitulescu, Expert principal în domeniul energiei şi Camelia Rata,
Director Executiv ABMEE; Mihail Scvortov, Principal Banker şi Venera Vlad, Senior Banker,
EBRD; Cristina Cremenescu, Dalkia Romania; Bogdan Atanasiu, Institutul European pentru
Performanţa Clădirilor.
Banca Mondială ar dori să-şi exprime gratitudinea faţă de Guvernul României pentru excelentele
relaţii de colaborare stabilite în timpul acestei misiuni şi în special pentru asistenţa oferită de
personalul şi membrii Unităţii de implementare a proiectelor din cadrul Ministerului Mediului şi
Schimbărilor Climatice, respectiv Mihaela Smarandache, Narcis Jeler, Alexandra Ulmeanu,
Gabriela Popescu şi Bianca Moldovean.
Programul Băncii Mondiale privind schimbările climatice pentru România este gestionat de Jian
Xie şi Erika Jorgensen, sub îndrumarea generală a lui Laszlo Lovei, Mamta Murthi, Kulsum
Ahmed, Satu Kristiina Kahkonen şi Elisabetta Capannelli de la Banca Mondială.
iii
Sumar
Evaluarea rapidă a sectorului energetic a fost întocmită de Banca Mondială pentru Guvernul
României, ca rezultat al programului Servicii de consultanță al Băncii Mondiale privind
schimbările climatice și o creștere economică verde, cu emisii reduse de carbon. Obiectivul
acestei evaluări este a de identifica priorităţile de investiţie legate de schimbările climatice şi
asistenţa necesară pentru implementarea Programelor Operaţionale 2014-2020, în vederea
îndeplinirii obiectivelor UE 20-20-20 şi stabilirea unei fundaţii pentru de-carbonizarea continuă a
sectorului energetic.
Această evaluare rapidă pune accentul pe acţiunile de diminuare a schimbărilor climatice în
generarea de energie şi căldură şi în ceea ce priveşte utilizarea energiei în sectorul de producţie,
rezidenţial, public şi comercial. Problemele şi opţiunile de adaptare din sectorul energetic nu
sunt acoperite. Consumul de energie în agricultură şi silvicultură, care reprezintă mai puţin de 2
la sută din consumul total final de energie din România, nu este analizat. Consumul de energie şi
eficienţa energetică în sectorul transporturilor sunt studiate într-o evaluare rapidă separată pentru
sectorul transportului.
Având în vedere timpul limitat, mai multe părţi de analiză importante sunt amânate pentru faza
ulterioară a programului de servicii de consultanţă. Acestea includ investigarea în profunzime a
principalelor sectoare şi sub-sectoare utilizatori finali de energie, optimizarea aprovizionării cu
energie cu emisii reduse de carbon pe baza modelelor şi tendinţelor cererii de energie pe termen
lung şi conceptul şi abordările programelor cheie de intervenţie de eficienţă energetică, precum
modernizarea termică a clădirilor rezidenţiale şi publice şi economisirea şi modernizarea
sistemelor de termoficare.
Rezultate principale
Creşterea economică şi consumul de energie au fost decuplate din 1998, iar intensitatea
energetică a economiei, măsurată în funcţie de consumul primar de energie per unitatea de
produs intern brut, a scăzut semnificativ. După marile reduceri ale economiei şi consumului de
energie pe perioada anilor 1990, PIB-ul României a crescut cu 53 de procente din 2000 până în
2011, în timp ce cererea de energie a rămas constantă. În mare parte, aceasta se datorează
ajustărilor structurale ale economiei către o producţie şi servicii cu o mai mare valoare adăugată
şi îmbunătăţirilor semnificative ale eficienței energetice industriale.
Consumul de energie per capita în România este semnificativ mai mic decât în ţările UE cu
venituri mari. Se anticipează o creştere semnificativă a cererii de energie, dacă economia
continuă să crească. Consumul de combustibil şi electricitate pe cap de locuitor în 2011 a fost
de 51, respectiv 47 la sută din media UE27. Chiar şi în condiţiile eficientizării energetice
continue, cererea de energie va creşte probabil semnificativ pe măsură ce România va ajunge din
urmă ţările cu venituri mari.
iv
Consumul primar de energie al României este caracterizat de o cotă relativ mare şi în creştere
de surse de energie cu emisii reduse de carbon, chiar dacă consumul de gaze naturale este în
declin. Din 2000 până în 2011, cota de energie primară din surse precum cea nucleară, hidro,
eoliană şi biomasă a crescut de la 15 la 22 la sută, în timp ce cota de energie obţinută din gaze
naturale a scăzut de la 37 la 30 de procente. Cota cărbunelui a crescut de la 20 la 22 de procente.
În total, amprenta de carbon a sectorului energic s-a redus cu aproximativ 7 procente, de la 92,89
la 86,32 milioane de tone de CO2 echivalent.
Se aşteaptă ca modelele de consum final de energie din România să conveargă pe termen lung
spre cele ale economiilor UE mai mari, indicând o creştere semnificativă a cantităţii şi a cotei
de energie pentru sectoarele transporturi şi servicii. Cererea de energie în sectorul servicii a
crescut de 2,6 ori din 2000 până în 2011, chiar dacă a pornit de la un nivel de bază relativ scăzut.
Cererea de energie în sectorul transporturi a crescut, de asemenea, cu 25 de procente în aceeaşi
perioadă, în timp ce cererea de energie rezidenţială şi industrială, cea mai mare şi respectiv a
doua ca dimensiune dintre toate sectoarele, au scăzut cu 6 şi respectiv 21 de procente.
Preţurile la energie pentru anumiţi clienţi industriali şi pentru toţi consumatorii rezidenţiali
sunt subvenţionate. Întreprinderile de stat (ÎS) mari consumatoare de energie beneficiază de
tarife preferenţiale reduse la electricitate şi gaze. Subvenţiile de stat şi locale pentru termoficarea
comunală rezidenţială acoperă circa 50 la sută din costul la consumatorii rezidenţiali. Prin actele
legislative adoptate în 2012 şi 2013, preţurile reglementate la electricitate şi gaze pentru
consumatorii care nu sunt gospodării vor fi liberalizate până în ianuarie 2014 şi respectiv
ianuarie 2015, iar preţurile reglementate la electricitate şi gaze pentru consumatorii casnici vor fi
liberalizate până în ianuarie 2018 şi respectiv ianuarie 2019. Nu a fost dat un termen clar pentru
eliminarea subvenţiilor la căldura comunală.
În România, sectorul energetic este răspunzător pentru 70% din totalul emisiilor de gaze cu
efect de seră (GES) (excluzând UTSUTS) şi a contribuit cu 70% din reducerea globală a
emisiilor de GES din 1989. Trei sferturi din emisiile GES ale sectorului energetic provin din
generarea de curent electric şi căldură, precum şi din consumul de combustibili în alt scop decât
pentru transport. Reducerea continuă a emisiilor de carbon ale sectorului energetic, prin
intermediul opţiunilor privind furnizarea de curent electric şi căldură cu emisie de carbon redusă
şi prin îmbunătăţirea eficienţei conversiei, transmisiei, distribuţiei şi consumului de energie, este
esenţială pentru programul de atenuare a schimbărilor climatice al României.
Reducerea continuă a emisiilor de carbon aferente generării de electricitate şi căldură în
România necesită o creştere semnificativă a investiţiilor în energie eoliană şi solară şi în
infrastructura de sprijin, precum şi în generarea de energie de mare eficienţă pe bază de gaze
pe termen mediu (până în 2020). Pe termen lung (după 2020), deşi aceste opţiuni de furnizare
vor rămâne importante, eforturile de diminuare ale României vor beneficia, de asemenea, de o
creştere a generării de energie nucleară şi de potenţialele oportunităţi oferite de captarea şi
stocarea de carbon (CSC).
Sectoarele de furnizare de energie şi căldură deţin numeroase active fizice învechite, care vor
trebui casate sau modernizate selectiv. De exemplu, în jur de 80 la sută din capacitatea de
generare pe bază de combustibili fosili este considerată ineficientă şi învechită, iar în jur de 60 l a
sută din reţelele de distribuţie a energiei trebuie modernizate. Investiţiile în reabilitarea
v
centralelor electrice pe bază de combustibili fosili din ultimii 20 de ani au avut un randament
scăzut, deoarece multe din aceste centrale rămân prea costisitoare din punct de vedere al
funcţionării.
Reformele pe scară largă din sectorul energiei susţinute de Foaia de parcurs pentru 2003 în
domeniul energiei au rămas în mare parte neimplementate, împiedicând investiţiile în sectorul
privat şi dezvoltarea unor întreprinderi viabile în domeniul energiei în sectorul public, ambele
aspecte fiind esenţiale pentru securitatea energetică a României şi pentru un viitor cu energie
din surse mai puţin poluante. Deşi s-au făcut unele progrese în ce privesc reformele în acest
sector, principalele constatări şi recomandări pe tema guvernanţei în acest sector din cadrul
Analizei funcţionale 2011 efectuată de către Banca Mondială sunt încă relevante şi aplicabile.
Deteriorarea şi declinul continuu al sistemelor de termoficare comunală sunt deosebit de
supărătoare şi subminează calitatea vieţii în oraşele din România. Numărul de sisteme de
termoficare comunală era de circa 100 în 2011, comparativ cu peste 300 în 1995. Multe dintre
centralele rămase nu mai sunt viabile economic din cauza faptului că un număr substanţial de
clienţi nesatisfăcuţi s-au deconectat de la sisteme şi au ales opţiuni de încălzire alternative.
Ineficienţa şi pierderile ridicate ale sistemelor de termoficare comunală le fac, de asemenea, să se
numere printre cele mai costisitoare din UE din punctul de vedere al funcţionării. Un program
multianual cuprinzător este necesar atât pentru a moderniza sistemele de termoficare comunală
viabile economic: îmbunătăţirea eficienţei şi calităţii serviciilor, pe de o parte şi implementarea
de reforme de sector menite să restabilească sustenabilitatea financiară a societăţilor de
termoficare comunală, pe de altă parte, asigurând în acelaşi timp că subvenţiile menite pentru
gospodăriile sărace sunt bine direcționate.
În pofida progreselor majore, România continuă să rămână semnificativ în urma majorităţii
ţărilor UE în ceea ce priveşte eficiența energetică şi sectoarele cheie legate de utilizatorii finali.
Intensitatea sa energetică exprimată de PIB în paritatea puterii de cumpărare a fost cu circa 18
procente mai mare decât media UE în 2011. Decalajul de eficienţă este cel mai pronunţat în
încălzirea spaţiilor rezidenţiale, unde consumul specific de căldură (kep/m2) este cu 32 de
procente mai mare decât cele mai bune practici UE comparabile. În cazul celor doi utilizatori
industriali de energie dominanţi – industria producătoare de substanţe chimice, intensitatea
energiei cu valoare adăugată este de peste 4 ori mai mare decât media UE (indicând probleme
structurale), în timp ce în cazul industriei producătoare de oţel, intensitatea energiei la tona de
oţel este cu 70 de procente mai mare decât media UE. Aceste trei domenii de utilizare finală
reprezintă împreună aproximativ 40 de procente din consumul final de energie al României.
Reabilitarea termică a clădirilor rezidenţiale reprezintă o provocare enormă, atât financiar,
cât şi din perspectiva implementării. Numai în jur de 1 procent din cele aproximativ 150 de
milioane de m2 de blocuri pentru care s-a stabilit necesitatea reabilitării termice fuseseră
reabilitate până în anul 2012. În pofida subvenţiilor foarte mari (de până la 80 la sută) oferite de
autorităţile naţionale şi locale, numeroşi proprietari de gospodării cu venituri reduse continuă să
se opună participării la reabilitare. La preţul de aproximativ 80 euro/m2, investiţia pentru
reabilitarea stocului de clădiri de mai sus ajunge la suma de 12 miliarde euro. Transformarea
acestui cost uriaş într-o mare oportunitate economică este probabil cea mai mare provocare
privind eficienţa energetică din România.
vi
Multe dintre cerinţele juridice şi de reglementare care au în vedere eficientizarea energetică
sunt soluţionate pe hârtie, având o implementare neuniformă. România a transpus toate
directivele UE relevante şi a livrat primul şi al doilea Plan de acţiune pentru eficienţă energetică.
Aceasta a stabilit un sistem de etichetare a aparatelor destul de reuşit, şi a demarat procesul de
audit energetic şi de management pentru industriile mari şi sectorul construcţiilor. Însă în special
în sectorul construcţiilor, economiile reale de energie au fost dezamăgitoare în comparație cu
potenţialul. Principala agendă politică neterminată din România este reforma preţului la energie,
cu obiectivul încă neatins de eliminare a marilor subvenţii la gazele naturale, încălzirea
districtuală şi electricitate pentru anumite întreprinderi de stat mari consumatoare de energie.
Aceste subvenţii reprezintă un important factor de descurajare a consumatorilor de energie de a
lua măsuri de eficientizare energetică şi deturnează fonduri publice de la utilizări mai productive.
Finanţări de peste 2 miliarde euro au fost disponibile pentru investiţii în eficienţa energetică
în perioada 2007-2013, incluzând aproximativ 800 milioane euro în fonduri UE. În timp ce
acestea au fost de departe insuficiente pentru a soluţiona marile nevoi de finanţare a eficienţei
energetice din România, sprijinul instituţional şi capacitatea tehnică de implementare şi furnizare
a investiţiilor în eficienţa energetică nu par să fie adecvate nici la nivel naţional, nici la nivel
local. Acest lucru este cauzat de absenţa stimulentelor şi a informaţiilor, precum şi a
actualizărilor necesare ale aptitudinilor şi a îmbunătăţirilor administrative, precum planificarea
strategică, ierarhizarea în ordinea priorităţii, evaluările sistematice şi coordonarea între diferitele
niveluri de guvernare. Provocările privind implementarea şi furnizarea nu vor face decât să
crească în următorii şapte ani.
Nevoile estimate de investiţii
Costul global al investiţiei pentru planul guvernului de dezvoltare a sectorului energetic în
perioada 2014-2020 este estimat la circa 14 miliarde euro, cu o finanţare publică estimată de
3,6 miliarde euro. Circa jumătate din costul total al investiţiei va fi alocat construirii a două noi
reactoare nucleare şi reabilitării termocentralelor existente pe bază de cărbuni, care vor fi
utilizate în principal ca unităţi de rezervă pentru capacitatea nucleară. Deoarece finanţarea
unităţilor nucleare rămâne în suspensie în absenţa interesului investitorilor, este puţin probabil ca
acestea să fie finalizate până în 2020. Acest lucru va duce la o creştere substanţială a utilizării
termocentralelor ineficiente alimentate cu combustibili fosili în ultimii ani din perioada 2014-
2020, în condiţiile unei presupuse creşteri robuste a cererii de energie.
S-ar putea realiza o economie de capital de circa 2 miliarde euro, cu un cost total redus al
electricităţii, într-un scenariu energetic alternativ din 2014 până în 2020 , dacă guvernul alege
ca surse principale pentru capacitatea suplimentară de generare centralele de mare eficienţă
alimentate cu gaz, eoliene şi solare. Nevoia redusă de finanţare publică ajunge la 636 milioane
euro. Evaluarea rapidă a comparat un scenariu alternativ de generare de energie cu planul
existent al guvernului întocmit în 2011. Concluzia a fost că scenariul alternativ este mai rentabil
şi mult mai uşor de realizat amânând construirea unităţilor nucleare şi casând termocentralele
vechi alimentate cu cărbune, în loc de a le reabilita.
vii
În scenariul alternativ, subvenţiile estimate pentru energia eoliană, solară FV şi din biomasă
(abur) prin programul existent de certificate verzi se aşteaptă să ajungă la 220 milioane euro
până în 2020, pentru a sprijini capacitatea instalată semnificativ mai mare a unităţilor eoliene
şi solare FV. Actualul program de certificate verzi (deja redus din iulie 2013) este evaluat şi
considerat suficient pentru a sprijini expansiunea suplimentară a energiei eoliene şi solare FV, cu
un foarte mic impact asupra facturilor la electricitate ale utilizatorilor finali (în jur de 3
euro/MWh).
Investiţia estimată în eficientizarea energetică la utilizatorii finali – ce poate fi implementată
în perioada 2014-2020 şi bazată pe câteva intervenţii selectate la scară largă, precum
reabilitarea termică a clădirilor, modernizarea instalaţiilor frigorifice şi eficientizarea
energetică a industriei – se ridică la peste 6 miliarde euro. 28 de procente, sau aproximativ 1,7
miliarde, urmează a fi finanţate din fonduri publice, inclusiv fonduri UE şi guvernamentale.
Măsuri recomandate
Este nevoie de eforturi corelate privind investiţiile, reformele sectoriale, implementarea şi
livrarea în vederea asigurării unor surse sigure de alimentare cu energie care să promoveze
creşterea economică şi să contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii pe de o parte, crescând în
acelaşi timp procentul de surse de energie nepoluantă, inclusiv eficienţa energetică, pe de altă
parte. Aceste eforturi trebuie dirijate prin intermediul unei strategii generale la nivel naţional
cu privire la schimbările climatice, elaborată în colaborare de ministerele implicate. Pentru
perioada 2014-2020, prezenta evaluare rapidă a identificat trei priorităţi tematice cu privire la
reducerea impactului schimbărilor climatice în sectorul energiei: extinderea generării de energie
electrică nepoluantă, restructurarea sectorului de termoficare comunală şi creşterea eficienţei
energetice a sectorului de producţiei şi a clădirilor.
Investiţie Reformă sectorială Implementare şi livrare
Extinderea Capacitate de generare de Reluarea implementării Foii Implicarea sectorului privat
resurselor de energie eoliană şi solară de parcurs pentru 2003 în Parteneriate public-privat
energie electrică FV domeniul energiei; Întreprinderile de stat din
nepoluantă Infrastructură de ajustare Îmbunătăţirea guvernanţei ÎS sectorul energetic
pentru creşterea capacităţii din sectorul energiei în
de generare de energie vederea creşterii
eoliană şi solară FV transparenţei şi capacităţii
Creşterea capacităţii de acestora de asumare a
generare a energiei de răspunderii;
înaltă eficienţă pe bază de Refacerea capacităţii,
gaze autonomiei şi a capacităţii de
Modernizarea reţelei de asumare a răspunderii a
distribuţie autorităţii de reglementare în
domeniul energiei, ANRE.
Îmbunătăţirea coordonării
interministeriale a funcţiilor
responsabile de energie la
nivel de Guvern; şi
Îmbunătăţirea cadrului
instituţional şi a măsurilor de
guvernanţă pentru funcţiile
responsabile de mediul de
viii
afaceri
Restructurarea Modernizarea sistemelor Unificarea reglementărilor Iniţierea revizuirii
sectorului de de termoficare comunală sectoriale sub egida ANRE sectoriale strategice pentru
termoficare viabile din punct de vedere Îmbunătăţirea guvernanţei sistemele locale de
comunală economic societăţilor de termoficare termoficare comunală în
comunală prin vederea prioritizării
comercializare investiţiilor
Introducerea unui sistem de Elaborarea strategiei urbane
tarifare a căldurii cu două pe termen lung în domeniul
componente şi a facturării în termoficării, sub
funcţie de consum coordonarea MDRAP
Înlocuirea subvenţiei Implicarea sectorului
generale la căldură pentru privat,
furnizori cu subvenţiile Parteneriate public-privat
orientate către persoanele
sărace
Revizuirea şi ajustarea
sistemului de prime pentru
cogenerarea de mare
eficienţă
Creşterea Reabilitarea termică a Reducerea lipsei de Consolidarea punerii în
eficienței clădirilor rezidenţiale preocupare a guvernului în aplicare a codurilor şi
energetice construite în perioada ce priveşte eficiența standardelor;
1950-90 energetică pe baza planului Stabilirea unei platforme de
Reducerea intensităţii naţional de acţiune şi a livrare şi finanţare pe
energetice în sectorul programelor din domeniul termen lung pentru
industriilor producătoare eficienței energetice, fie în reabilitarea termică a
de oţel şi substanţe cadrul ANRE, fie prin clădirilor rezidenţiale
chimice reînfiinţarea unei agenţii Îmbunătăţirea accesului la
Impunerea unor obligaţii distincte. finanţe, în special prin
privind eficiența Implementarea de reforme mecanisme care sprijină
energetică pentru privind calcularea preţului accesul la fondurile UE de
furnizorii de energie de cost pentru utilizatorii co-finanţare şi extinderea
electrică în vederea industriali subvenţionaţi şi folosirii contractelor de
abordării problemei pentru sectorul rezidenţial performanţă energetică.
investiţiilor foarte Dezvoltarea capacităţii
diversificate în sectorul tehnice a principalilor
rezidenţial, comercial, participanţi pe piaţa
industrial şi al serviciilor eficienţei energetice, cum
publice. ar fi întreprinderile,
managerii/auditorii
energetici, băncile,
companiile de servicii
energetice (CSE) şi
furnizorii de servicii.
Intensificarea colectării de
informaţii şi date şi
creşterea deschiderii către
toate părţile implicate.
Sprijinirea expansiunii generării de energie mai curată:
ix
Revizuirea şi ajustarea planului de dezvoltare a sectorului energetic pe termen mediu
spre lung, în scopul reducerii riscurilor şi costurilor de implementare ale investiţiilor
propuse pentru perioada 2014-2020. Analiza iniţială a acestei evaluări rapide sugerează
că o schimbare a priorităţii de investiţii în următorii şapte ani către o generare
suplimentară de energie eoliană şi solară FV, către infrastructura T&D asociată şi către
creşteri majore ale capacităţii de mare eficienţă alimentate cu gaz ar putea reduce
costurile globale ale electricităţii, ar creşte participarea sectorului privat şi ar micşora
emisiile de gaze cu efect de seră.
Prioritizarea fondurilor UE pentru investiţii în extinderea şi consolidarea
infrastructurii pentru a sprijini sursele de energie regenerabilă intermitente,
transmisia şi interconectarea transfrontalieră, demonstrarea rețelelor și contoarelor
inteligente, cogenerarea de mare eficienţă şi activităţile critice de cercetare şi
dezvoltare privind opţiunile de surse de energie cu emisii reduse de carbon. Necesarul
estimat de fonduri UE pentru sectorul energetic se ridică la circa 1,5 miliarde euro. Asta
înseamnă jumătate din finanţarea publică estimată pentru sectorul energetic în scenariul
alternativ la planul actual al guvernului pentru perioada 2014-2020.
Accelerarea reformelor sectoriale pentru a crea un mediu de afaceri stabil şi p revizibil
cu scopul extinderii investiţiilor sectorului privat în generarea de energie nepoluantă.
O analiză funcţională recentă a Băncii Mondiale cu privire la Ministerul Economiei a
furnizat sugestii de măsuri cheie menite să îmbunătăţească mediul de afaceri al sectorului
energetic. Printre cele mai importante se numără următoarele:
- Anularea planului de creare a doi campioni naţionali şi reluarea implementării Foii de parcurs
2003: o strategie echilibrată de atragere a investiţiilor în sectorul privat şi de dezvoltare a
unor întreprinderi de stat viabile în sectorul energetic;
- Punerea în practică şi implementarea de către guvern, autoritatea de reglementare în domeniul
energiei (ANRE) şi întreprinderile de stat din sectorul energiei a unor practici comerc iale
solide;
- Continuarea liberalizării pieţei energiei şi eliminarea preţurilor regularizate pentru furnizarea
de electricitate şi gaze pentru consumatorii nerezidenţiali;
- Consolidarea capacităţii, autonomiei şi a capacităţii de asumare a răspunderii a
autorităţii de reglementare în domeniul energiei, ANRE;
- Elaborarea unei strategii în domeniul energiei şi schimbărilor climatice
- Asigurarea stabilităţii politice şi administrative în vederea creşterii încrederii
investitorilor şi a reducerii percepţiei cu privire la riscurile de investiţii.
Sprijinirea restructurării sectorului de termoficare comunală:
Dezvoltarea şi iniţierea implementării unui program cuprinzător de investiţii şi reforme
sectoriale, care să abordeze multitudinea de probleme şi constrângeri ale sectorului de
termoficare comunală, şi într-o mai mare măsură, strategia de încălzire urbană pe
termen lung. Printre reformele care trebuie implementate pentru a împiedica deteriorarea
şi mai mare a sistemului de termoficare comunală (TC) din România se numără:
- Treceri în revistă strategice ale sistemelor TC locale, pentru a stabili cea mai eficientă
şi rentabilă strategie privind opţiunile de furnizare de căldură, luând în calcul
nivelurile economice ale preţurilor la combustibili şi costurile de mediu ale arderii de
x
combustibili, precum şi tehnologiile moderne de căldură şi cogenerare şi sistemele
distribuite eficiente şi rentabile;
- Accelerarea liberalizării preţurilor la electricitate şi gaze naturale, maximizând rolul
pieţei în alocarea adecvată a resurselor;
- Eliminarea tuturor subvenţiilor la preţuri; numai familiile cu venituri mici vor primi
subvenţii orientate, sub forma unor plăţi în numerar în cadrul sistemului de protecţie
socială şi eventual sprijin pentru reabilitarea energetică a locuinţelor;
- Sprijinirea investiţiilor în cogenerarea cu adevărat eficientă în sistemele de
termoficare comunală viabile din punct de vedere economic;
- Unificarea regularizării sectorului TC sub un singur factor de reglementare (ANRE);
- Introducerea unui sistem de tarifare a căldurii cu două componente (binom);
- Facturarea bazată pe consum la nivel de locuinţe pentru apa caldă şi rece;
- Luarea în considerare a unor politici suplimentare de „protecţie” a termoficării
comunale în zone unde este deja furnizată şi eficientă din punct de vedere al costului.
Axarea eforturilor de investiţii iniţiale asupra câtorva oraşe selectate, 1) în care
termoficarea comunală este considerată viabilă economic şi competitivă în comparaţie
cu alternativele distribuite şi 2) unde autorităţile locale susţin reformele sectoriale.
Trebuie realizate analize minuţioase pentru a se determina dacă un sistem de termoficare
comunală poate fi modernizat astfel încât să devină eficient şi competitiv în comparaţie cu
alternativele distribuite, pe baza costurilor şi avantajelor economice, înainte de luarea unei
decizii de finanţare. În anumite condiţii, modernizarea sistemelor de termoficare
comunală trebuie să fie eligibilă pentru finanţarea UE în perioada 2014-2020.
Creşterea investiţiilor în eficiența energetică:
Prioritizarea sprijinului politicilor către intervenţii accesibile în eficiența energetică, în
cazul în care investiţiile au fost împiedicate de bariere de piaţă şi de capacitatea redusă
de implementare. Nu pare să existe o lipsă generală a finanţării pentru intervenţiile în
eficiența energetică în România, deşi există mari decalaje de finanţare în anumite
segmente de piaţă, precum reabilitarea termică a locuinţelor. Sprijinul financiar public
este deosebit de important pentru intervenţiile scalabile în eficiența energetică, care au un
cost relativ mare al energiei economisite, din cauza absorbţiei reduse a pieţei, după cum
se ilustrează în tabelul de mai jos.
xi
Scalabilitatea şi costul anumitor intervenţii în eficiența energetică
Costul energiei economisite
Mic Mediu Mare
Măsuri de eficientizare Eficiența energetică a celor Reabilitarea termică a
Economisirile potenţiale agregate de energie
energetică a industriilor mai importante aparate clădirilor rezidenţiale
Mari
producătoare de oţel şi electrocasnice
substanţe chimice Eficienţa energetică a
motoarelor industriale
Măsuri de eficientizare Modernizarea sistemelor de Clădiri cu consum energetic
energetică a IMM-urilor termoficare comunală aproape de zero
Iluminatul rezidenţial (CFL) Reabilitarea termică a Iluminatul rezidenţial (LED)
Medii
Iluminatul comercial (CFL şi clădirilor publice, precum Iluminatul comercial (LED)
T8 de înaltă performanţă) şcolile
Reabilitarea sau montarea de
noi sisteme comerciale
HVAC
Iluminatul public (lămpi cu Iluminatul public (LED)
Aparate de aer condiţionat
Scăzute
sodiu)
Eficiența energetică în rezidenţiale de mare eficienţă
alimentarea cu apă şi tratarea
apei menajere
Corelarea mecanismului de finanţare şi livrare cu nevoile şi constrângerile specifice
sectorului. De un deosebit interes pe termen lung este utilizarea de instrumente financiare
pentru a creşte ponderea fondurilor publice în investiţiile în eficientizarea energetică din
sectoarele public şi rezidenţial, în special pentru reabilitarea termică a clădirilor.
Creşterea rolului companiilor de servicii energetice (CSE) în livrarea de proiecte de
eficiență energetică are şi avantajul suplimentar de a atrage finanţare comercială terţă, în
special în investiţiile în eficientizarea energetică din sectorul public. Mai specific,
următoarele aspecte se vor lua în considerare pentru finanţare:
- Investiţiile în eficientizarea energetică din sectorul de producţie ar trebui să fie
finanţate în general prin mijloace comerciale. Cu toate acestea, finanţarea publică a
sprijinirii diseminării informaţiilor, creşterii conştientizării şi consolidării capacităţii
în rândul părţilor interesate cheie (întreprinderi, CSE şi bănci) s-a dovedit a avea rolul
de catalizator.
- Un fond permanent dedicat pentru eficiența energetică, destinat sectorului public, ar
putea reprezenta un mod eficient de a rezolva unele dintre constrângerile critice de
finanţare şi implementare cu care se confruntă entităţile publice municipale,
contribuind, de asemenea, la sprijinirea şi dezvoltarea pieţei CSE emergente în
România. Un astfel de fond poate fi alimentat de o combinaţie de fonduri UE şi
finanţări nerambursabile de la guvern şi ar putea atrage finanţări private, dacă se
dovedeşte a avea succes.
- Un mecanism/platformă de finanţare care corelează nevoile de împrumuturi pe
termen lung (până la 20 de ani) şi cu rată mică a dobânzii pentru reabilitările termice
rezidenţiale, furnizând în acelaşi timp o procesare simplificată şi asistenţa necesară
asociaţiilor de proprietari (APL-uri) va contribui la diminuarea provocărilor cu care
se confruntă programele de reabilitare termică în România. Au existat unele
xii
operaţiuni de succes finanţate din fonduri provenite din împrumuturi pentru renovarea
locuinţelor în alte ţări din UE, acestea putând servi drept model pentru conceperea
unui program similar în România.
- Ca parte a transpunerii directivei EE, guvernul român ar trebui să ia în considerare şi
introducerea unor obligații de eficienţă energetică (OEE), poate la început pe o bază
limitată, solicitând obţinerea unei anumite fracțiuni de economie de energie în rândul
grupurilor vulnerabile.
Corelarea sprijinului guvernului cu nevoile critice. Caracteristicile sprijinului cheie din
partea guvernului sunt prezentate pe scurt în tabelul de mai jos.
Constrângerile cheie pentru
Ariile cheie de
mărirea investiţiei în eficienţa Mijloace de sprijin din partea guvernului
intervenţie
energetică
Politici de bază Preţuri subvenţionate la energie Preţuri care reflectă costurile (prin eliminarea
subvenţiilor generale ale preţurilor) cu sprijin orientat
pentru familiile cu venituri mici
Contorizare şi facturare în Impunerea facturării bazate pe consum în cadrul
funcţie de consum investiţiilor de modernizare a sistemului de încălzire
comunală
Absenţa unei reglementări Eforturi de sprijinire a dezvoltării pieţei, pentru a
juridice clare a contractelor CSE, spori credibilitatea CSE (precum acreditarea şi
lipsa de sprijin planificat prin certificarea) şi a perfecţiona accesul la finanţarea
politici pentru CSE şi proiectelor; modificări ale reglementărilor privind
insuficientă recunoaştere şi bugetarea, contabilitatea şi achiziţiile sectorului public
credibilitate a pieţei
Dependenţa de finanţări Extinderea opţiunilor de sprijin pentru eficiența
nerambursabile energetică: stimulente monetare şi de altă natură,
instrumente financiare care optimizează finanţarea
privată
Sprijin instituţional Lipsa planificării EE, a O mai bună guvernare şi consolidare a agenţiei EE –
implementării de politici şi a fie în cadrul ANRE sau prin reînfiinţarea unei agenţii
capacităţii de supervizare EE separate
Producţia intens Solicitări concurente de fonduri, Acorduri pe termen lung
consumatoare de restructurarea sectorului, Diseminarea informaţiilor, creşterea nivelului de
energie selectată privatizarea întreprinderilor de conştientizare şi dezvoltarea capacităţii
stat din unele industrii
Întreprinderi mici Informaţii, solvabilitate, condiţii Sprijin pentru audituri şi linii de credit dedicate pentr u
şi mijlocii de creditare eficiența energetică
Diseminarea informaţiilor, creşterea nivelului de
conştientizare şi dezvoltarea capacităţii
Reabilitare termică Solvabilitatea HOA/proces de Evaluări ale pieţei la nivel de oraş, conceperea de
a clădirilor luare a deciziilor, programe şi sprijin la implementare
rezidenţiale sărăcie/disponibilitate; Mecanism de finanţare dedicat, cu combinaţia
lipsa de informaţii privind stocul adecvată de credite pe termen lung şi cu rata dobânzii
de clădiri şi randamentul redusă şi finanţări nerambursabile
energetic AT/granturi pentru susţinerea şi informarea APL-
urilor, pregătirea, supervizarea şi monitorizarea
proiectelor
Reabilitarea Lipsa de informaţii şi de Evaluări ale pieţei, conceperea de programe şi sprijin
termică a clădirilor capacitate, restricţii de la implementare pentru clădirile publice municipale
publice bugetare/contabilitate/achiziţii; Modificări ale reglementărilor privind bugetarea,
lipsa de informaţii privind stocul contabilitatea şi achiziţiile
xiii
de clădiri şi randamentul Mecanism de finanţare dedicat, cu considerarea
energetic introducerii unui fond permanent
Clădiri cu consum Tehnologii noi, netestate Granturi pentru demonstraţii
energetic aproape
de zero
Actualizarea Cost marginal plătit în avans EEO-uri, finanţare pe baza facturilor, scutiri
aparatelor
electrocasnice
Modernizarea Sărăcie, capital plătit în avans Ideal pentru EEO-uri, finanţare pe baza facturilor,
iluminatului scutiri; reglementare privind eliminarea treptată a
rezidenţial şi becurilor cu incandescenţă
comercial
Alte servicii Acces la finanţare PPP-uri, de exemplu aranjamente CSE
municipale, Asistenţă privind evaluarea energetică pentru
precum iluminatul utilităţile de apă
public şi
alimentarea cu apă
xiv
1 Sectorul Energetic şi Diminuarea Schimbărilor Climatice în
România
1.1 Contribuţia Sectorului Energetic la emisiile de gaze cu efect de seră
1. În România, sectorul energetic este răspunzător pentru 70% din totalul emisiilor de gaze cu
efect de seră (GES) (excluzând LULUCF)1acesta a contribuit în proporţie de 70% la reducerea
generală a emisiilor de GES începând cu 1989. Generarea de curent electric şi căldură, precum şi
utilizarea de combustibili în alt scop decât pentru transport contribuie cu trei sferturi din emisiile
GES ale sectorului energetic (Figura 1). Reducerea emisiilor de carbon ale sectorului energetic
este esenţială pentru succesul diminuării schimbărilor climatice în România. Acest lucru se poate
realiza prin intermediul opţiunilor privind furnizarea de curent electric şi căldură cu emisie de
carbon redusă şi prin îmbunătăţirea eficienţei conversiei, transmisiei, distribuţiei şi consumului
de energie.
Figura 1: Sectorul energetic domină emisiile de gaze cu efect de seră din România
Sursa: MMSC 2013
2. Din 1989 până în 2011, totalul de emisii de gaze cu efect de seră în România a fost redus cu
aproape jumătate (Figura 2). O mare parte a acestui declin se datorează scăderii emisiilor din
activitățile legate de energie, datorate schimbărilor structurale din economie şi a îmbunătăţirilor
eficienţei energetice (EE). Consumul de energie şi creşterea PIB au fost decuplate de la sfârşitul
anilor 1990 (Figura 3).
Figura 2: România: Tendinţele emisiilor de gaze cu efect de seră, 1989 -2011 Figura 3: Decuplarea
consumului de energie şi a creşterii PIB
1
LULUCF a fost un absorbant net de GES în România de la iniţierea ţinerii evidențelor în 1989 (Figura 2).
1
Sursa: MECC 2013 Sursa: Eurostat
1.2 Caracteristicile principale ale furnizării şi cererii de energie
3. După ce a scăzut semnificativ în anii 1990, consumul primar de energie al României a
rămas constant în anii 2000 şi a fost de 36,35 Mtone în 2011. România şi-a redus producţia de
resurse interne de petrol şi gaze în scădere şi a început să se bazeze din ce în ce mai mult pe
surse de energie fără emisii de GES – nucleare, hidro şi biomasă. Lignitul de provenienţă internă
continuă să joace un rol important, mai ales în producţia de energie şi căldură (Figura 4). De
remarcat că biomasa (inclusă printre sursele de energie regenerabilă) reprezintă în jur de 10
procente din energia primară a României şi o cotă chiar mai mare în utilizarea finală, datorită
faptului că o mare parte a populaţiei rurale se bazează în primul rând pe biomasă pentru
încălzirea spaţiilor. Consumul total de biomasă a crescut cu aproape 30 de procente di n anul
2000 până în anul 2011.
Figura 4: România: consumul primar de energie după tipul de combustibil, şi prin comparaţie cu cel
din Germania şi UE27
Sursa: Eurostat
4. Generarea totală de electricitate a crescut cu 1,6 la sută anual, de la 51,93 TWh în 2000, la
62,22 TWh în 2011. Aceasta este comparată cu o rată de creştere a PIB de 4 procente pe an în
aceeaşi perioadă. Deşi centralele termice cu cărbuni continuă să furnizeze aproximativ o treime
din alimentarea cu electricitate, cota de generare de energie cu emisii reduse de carbon (hidro,
2
eoliană, solară şi nucleară) creşte şi este mai mare decât media UE. Cota generării de energie cu
cărbuni este, de asemenea, semnificativ mai mare decât media UE (Fig. 5).
Figura 5: România: mixul generării de energie după tipul de combustibil, 2011, comparativ cu Spania,
Germania şi UE
Sursa: Eurostat
5. Intensitatea energetică a economiei, măsurată în funcţie de consumul primar de energie per
unitatea de produs intern brut, rămâne relativ ridicată, în special atunci când PIB-ul este convertit
utilizând cursul de schimb valutar (CV). Dacă PIB-ul este măsurat în raport cu paritatea puterii
de cumpărare (PPS), intensitatea energetică în România este mult mai mică (Figura 6), reflectând
sub-evaluarea producţiei şi a serviciilor non-tranzacţionate în România utilizând PIB-ul
desemnat de cursul valutar. Cu toate acestea, acest tip de comparare agregată a intensităţii
energetice ascunde anumite probleme majore de bază, precum structura activităţilor economice şi
eficienţa energetică a unor activităţi specifice. Acestea sunt explicate mai detaliat în Capitolul 3
Analiza decalajului de eficienţă.
Figura 6: Indicatori pentru intensitatea energeti că primară în România, 2000-2010 şi în UE
2010
Sursa: ICEMENERG/ANRE, 2012; Eurostat
6. Dintre ţările UE27, România are cel mai mic consum de energie pe cap de locuitor (Figura
7) – un dezavantaj ce poate fi transformat într-un avantaj, în perspectiva reducerii emisiilor de
carbon în sectorul energetic. Consumul per capita de electricitate este deosebit de scăzut, însă
cererea de energie electrică are o creştere semnificativă, în principal determinată de sectorul
rezidenţial şi de servicii.
3
Figura 7: România consumă semnificativ mai puţină energie pe cap de locuitor decât ţările UE cu
venituri mari: Consumul final de combustibil şi electricitate pe cap de locuitor faţă de PIB pe cap de
locuitor în PPP, 2003-2011
Sursa: Eurostat
7. Consumul final de energie a rămas constant în perioada 2000-2011 (Figura 8). Un declin al
consumului final de combustibil a fost compensat prin creşterea cererii de electricitate.
Reducerea consumului în sectoarele industrial şi rezidenţial a fost compensată prin creşterea
cererii în sectoarele transporturi şi servicii. Consumul de energie industrial a scăzut cu 21% în
această perioadă. Consumul de energie casnic a scăzut, de asemenea, cu 6% în perioada 2000 -
2011, în mare măsură din cauza unei reduceri cu 57% a consumului de căldură comunală.
Această scădere reflectă declinul general şi dramatic al serviciilor de termoficare comunală în
zonele urbane, un subiect care va fi abordat în Capitolul 4.
Figura 8: Consumul final de energie pe sectoare pentru România, Germania şi UE27
Sursa: Eurostat
8. Atât preţurile la electricitate, cât şi cele la gaze naturale sunt sub mediile UE (Figura 9).
Preţurile la electricitate recuperează în mare măsură costurile (cu excepţia preţ urilor la energia
nucleară şi hidro pentru consumatorii reglementaţi care sunt subvenţionaţi). Preţurile la gaze
naturale sunt cele mai mici din orice ţară UE, din cauza distorsiunilor de reglementare - preţurile
4
reglementate de furnizorii de gaze naturale pe piața internă sunt aproximativ jumătate din
preţurile de pe piaţa europeană. În conformitate cu legislaţia adoptată în 2012 şi 2013,2 prețurile
reglementate la electricitate şi gaze pentru consumatorii non-casnici vor fi liberalizate complet
până în ianuarie 2014 şi ianuarie 2015, respectiv. Prețurile reglementate la electricitate şi gaze
pentru consumatorii casnici vor fi liberalizate până în ianuarie 2018 şi, respectiv, ianuarie 2019.
Figura 9: Preţurile la electricitate şi gaze naturale, România şi UE, 2012
Sursa: Eurostat
9. Costul furnizării de încălzire comunală (ÎC) este printre cele mai ridicate din UE, din cauza
producţiei ineficiente şi a pierderilor de reţea mari. Dar tarifele pentru consumatorii rezidenţiali
sunt subvenţionate în mare măsură, în medie cu aproximativ 50% (Figura 10). Tarifele mici la
gaze pentru consumatorii rezidenţiali, cât şi nemulţumirea faţă de serviciile ÎC i-au determinat pe
mulţi consumatori să se debranşeze de la sistemul de încălzire comunală. Din 1990, numărul
gospodăriilor conectate la ÎC, marea parte aflate în blocuri de apartamente, a scăzut cu
aproximativ 0,8 milioane, la 1,4 milioane în 2012 (ANRSC). Deoarece consumul de gaze
naturale a crescut doar marginal, cu aproximativ 3 procente, în aceeaşi perioadă, este probabil ca
numeroase gospodării debranşate de la sistemele ÎC să fie încălzite insuficient şi/sau să se bazeze
pe alte tipuri de combustibili (biomasă sau electricitate). Gospodăriile cu consum redus de
combustibili sunt obligate frecvent să-şi limiteze consumul de energie la niveluri sub-optime din
cauza dificultăţilor financiare. Din cauza acestei cereri suprimate3este posibil ca eficientizarea
energetică să nu determine o reducere echivalentă a consumului – în schimb, avantajele se pot
manifesta sub forma unui nivel sporit de confort (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
2011).
Figura 10: Costul încălzirii comunale în România este mare, iar tarifele sunt subvenţionate în mare
măsură
2
Pentru electricitate, articolul 22 (8) din Legea nr. 123/2012, iar pentru gaze naturale, HG nr. 22/2013.
3
Pe baza datelor sondajului INS în gospodării din 2008, există unele dovezi de încălzire necorespunzătoare („cerere
suprimată”): cheltuielile gospodăriilor mai sărace cu încălzirea (pe m2) sunt cu aproximativ 20-25% mai mici decât
cele din gospodăriile mai înstărite. Acest nivel relativ scăzut de încălzire necorespunzătoare poate fi atribuit
subvenţiilor pentru căldură acordate gospodăriilor sărace. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare 2011, p.
153.
5
10. Pe scurt, bazându-ne pe tendinţele globale istorice şi pe traiectoria de creştere a veniturilor
din România, există suficient loc pentru creşterea cererii de energie electrică în sectorul
rezidenţial, public şi comercial şi pentru cererea de combustibil în transportul rutier, luând în
considerare nivelurile istorice scăzute de deţinere de echipamente. Cererea de energie electrică
din sectorul industrial poate fi temperată de continuarea ajustării structurale a sectorului de
producţie şi de îmbunătăţirea eficienţei energetice. Cererea de energie pentru încălzirea spaţiilor
va fi determinată de ritmul şi profunzimea reabilitării termice, de eficienţa sistemelor de încălzire
comunală şi de potenţiala creştere a nivelului de confort termic. Aceste aspecte trebuie
investigate în continuare pentru a permite dezvoltarea unor intervenţii politice corespunzătoare în
perspectiva obiectivelor de dezvoltare durabilă ale României.
1.3 Priorităţile şi obiectivele UE pentru energie durabilă în 2020 şi
angajamentele României
11. Uniunea Europeană stabileşte cadrul pentru politicile energetice durabile ale statelor sale
membre. Obiectivul general pe termen lung este angajamentul UE de a reduce emisiile de GES la
80-95% sub nivelurile din 1990 până în 2050. Cele doua căi principale de a atinge acest obiectiv
sunt investiţiile în infrastructura energetică inteligentă şi cu emisii reduse de carbon şi în
utilizarea eficientă a energiei (Tabelul 1).
Tabelul 1: Măsuri UE pentru reducerea emisiilor de GES
Infrastructura energetică inteligentă şi cu emisii Utilizarea eficientă a energiei
reduse de carbon
Generarea de electricitate şi căldură din surse Eficienţă energetică a clădirilor, în special economii
cu emisii reduse de carbon, în special surse de energie termică în clădirile existente
regenerabile
Infrastructuri inteligente şi contoare inteligente Eficienţă energetică industrială
Tehnologii de stocare a electricităţii Eficienţă energetică în transport
Eficienţa energetică în furnizare, în special în
ceea ce priveşte generarea de căldură şi
6
electricitate
12. Politica UE pe termen mediu referitoare la energie şi climă este exprimată în obiectivele 20-
20-20, care au fost adoptate în 2007. Până în anul 2020, emisiile de GES trebuie să fie cu 20%
sub nivelurile din 1990; energia din surse regenerabile (ESR) trebuie să atingă o pondere de 20%
din consumul final de energie, iar consumul primar de energie trebuie să fie redus cu 20%,
comparativ cu nivelul de bază proiectat (Tabelul 2).
Tabelul 2: Obiectivele UE şi pentru România de 20 -20-20 şi stadiul actual
Emisii de gaze cu efect de Energie din surse Eficiență energetică
seră regenerabile
Obiectivul UE 2020 Reducerea emisiilor cu 20% Sursele de energie Reducerea consumului
până în 2020, comparativ cu regenerabilă trebuie să primar de energie cu 20%
1990 contribuie la 20% din comparativ cu nivelul de
consumul final de energie bază
Obiectivul pentru Reducerea emisiilor cu 20% Sursele de energie Reducerea consumului
2020 al României până în 2020, comparativ cu regenerabilă trebuie să primar de energie cu 19%
1990 contribuie la 24% din comparativ cu nivelul de
consumul final de energie bază (10 MTone)
Situaţia efectivă a Emisiile efective sunt reduse Sursele de energie Consumul primar de energie
României în 2012 cu 52% în 2011, comparativ regenerabilă reprezintă efectiv a scăzut cu 16,6%
cu 1990 20,8% din consumul final de faţă de nivelul de bază
energie
13. Emisiile GES ale României în 2011 au fost cu mult sub obiectivul de reducere pentru 2020.
Se aşteaptă ca emisiile GES să crească datorită cererii de energie primară în continuă creştere,
determinată în principal de transport. Însă este puţin probabil ca această creştere să ameninţe
obiectivul GES pentru anul 2020. România este acum aproape de celelalte două obiective şi pare
să fie gata să le realizeze. Aceste cifre generale reflectă parţial o economie relativ intensivă de
dioxid de carbon, care a suferit o creştere negativă semnificativă. România are un interes real
pentru a continua reducerea intensităţii carbonului prin creşterea furnizării de energie cu emisii
reduse de carbon şi îmbunătăţirea eficienţei energetice (EE) atât în ceea ce priveşte oferta, cât şi
cererea. Obiectivul EE este explicat mai detaliat în Căsuţa 1.
Căsuţa 1: Discuţie privind Obiectivul referitor la eficiența energetică
Obiectivul României de economisire de energie pentru 2020 este o reducere a consumului primar de energie cu
19% (PEC), comparativ cu nivelul de bază proiectat al modelului Primes 2007 (statu quo). Nivelul de bază PEC
pentru 2020 potrivit PRIMES 2007 este de 52,99 Mtoe. Economiile de energie vizate de 19% ar fi egale cu 10,07
Mtoe, rezultând cu un consum primar de energie în 2020 de 42,92 Mtoe. De fapt, modelul PRIMES 2007 nu a
luat/nu a putut lua în considerare criza economică după 2007 şi măsurile adiţionale privind eficienţa energetică
(EE) şi energia regenerabilă (RE) implementate începând cu 2005. Prin urmare, acesta supraestimează PIB -ul şi
creşterea consumului de energie.
Dacă PIB-ul ar creşte cu 3,7% în medie între 2010 şi 2020 (conform previziunilor PRIMES 2009), o reducere
medie a intensităţii energiei de 1,5% ar fi necesară pentru a reduc e consumul primar de energie cu 10 Mtoe în
2020, comparativ cu previziunea PRIMES 2007. Reducerea intensităţii energetice de 1,5% p.a. este cu mult sub
cota de 4% p.a. obţinută între 2000 şi 2010. Prin urmare, se aşteaptă ca România să -şi atingă obiectivul de
economisire de energie pentru anul 2020.
Sursa: Personalul Băncii Mondiale pe baza Comisiei Europene 2008 şi 2010a
7
14. România ar putea ajunge la nivelul mediu al intensității energetice UE27 până în 2030, în
cazul în care intensitatea energetică scade cu 5% pe an, aproape de rata istorică de 4% (Figura
11).4 Nu numai că un nivel mai ridicat de EE ar reduce emisiile de GES, dar ar contribui şi la
îmbunătăţirea securităţii energetice prin reducerea nevoii de importuri de energie, îmbunătăţirea
calității aerului şi apei la nivel local şi regional şi ar contribui la coeziunea socială, precum şi la
îmbunătăţirea finanţelor publice 5 . Fondurile structurale şi de coeziune ale UE ar putea oferi
ajutor substanţial în accelerarea îmbunătăţirii EE prin investiţii şi sprijinul politicilor.
Figura 11: Scăderea anuală de 5% a intensităţii energetice (tep/MEuro) necesară pentru a atinge nivelul
EU27 până în 2030
Sursa: Personalul Băncii Mondiale
1.4 Obiectivul şi focalizarea evaluării rapide a sectorului energetic
15. Obiectivul acestei evaluări rapide de sector este de a identifica priorităţile de investiţie
legate de schimbările climatice în sectorul energetic, care vor fi sprijinite prin intermediul
Programelor Operaţionale 2014-2020, în vederea îndeplinirii obiectivelor UE 20-20-20.
16. Evaluarea sectorului energetic pune accentul pe oportunităţile de diminuare a schimbărilor
climatice şi pe priorităţile de investiţie în generarea de energie şi căldură şi în ceea ce priveşte
utilizarea energiei în sectorul de producţie, rezidenţial, public şi comercial. Consumul de energie
în agricultură şi silvicultură, care reprezintă mai puţin de 2 la sută din consumul total final de
energie, nu este analizat. Consumul de energie şi eficienţa energetică în sectorul transporturilor
sunt studiate într-o evaluare rapidă separată pentru sectorul transportului.
17. În general, optimizarea furnizării de energie şi o serie de aspecte importante legate de EE,
din perspectiva cererii, inclusiv reabilitarea termică a clădirilor rezidenţiale, publice şi
comerciale şi modernizarea sistemului de termoficare trebuie investigate în detaliu (în plus faţă
4
De remarcat că tendinţele viitoare ale energiei s-au folosit de PIB-ul desemnat de valoarea cursului de schimb
deoarece valorile PIB desemnate de paritatea puterii de cumpărare (PPS) în următorii ani nu sunt disponibile. În
principiu, acest lucru nu ar trebuie să afecteze analiza tendinţelor.
5
Evaluarea programului de reabilitare termică KfW din Germania a identificat că, pentru fiecare 1 euro din
subvenţiile publice, aproximativ 5 euro sunt înapoiaţi prin creşterea încasărilor fiscale şi reducerea plăţilor de şomaj;
KfW 2011.
8
de evaluarea rapidă) în scopul elaborării de recomandări specifice privind politicile şi programe
de intervenţie.
9
2 Priorităţile de investiţie în emisii reduse de carbon şi sprijinirea
politicii în sectorul energetic
2.1 Tehnologii, infrastructură şi gestionarea sectorului
18. România a făcut progrese în ceea ce priveşte modernizarea şi reducerea capacităţii de
generare de emisii de carbon în sectorul energetic în ultimii ani. Din capacitatea totală instalată
de 20,425 MW până la sfârşitul lui 2012, cotele de energie obţinută prin intermediul
combustibililor fosili, din surse regenerabile şi nucleare au fost de 54, 39 şi respectiv 7 la sută
(Figura 12).6 Ponderea capacităţii de surse regenerabile (predominant hidro şi eoliene) este
printre cele mai ridicate din Europa. Instalaţiile pe bază de combustibili fosili sunt formate, în
principal, din unităţi de producţie învechite, pe bază de cărbune/lignit şi gaze cu emisii mari, care
trebuie să fie scoase din funcţiune sau modernizate. Aproximativ o treime din capacitatea pe
bază de combustibili fosili este bazată pe cogenerare.
Figura 12: Capacitatea instalată de generare a energiei în România şi gradul de uzură
Sursa: ISPE, 2013 Sursa: Ministerul Economiei 2011
20. În urma adoptării unei scheme generoase de certificate verzi (CV) (Legea modificată
220/2008), energia eoliană, în special, a cunoscut o creştere semnificativ de mare, adăugând
peste 1.700 MW în perioada 2010-2012. Schema certificatelor verzi a fost redusă la 1 iulie 2013
odată cu intrarea în vigoare a deciziei guvernului de a amâna acordarea unei părţi din CV către
investitorii în microhidrocentrale, centrale electrice solare şi parcuri eoliene. Modificarea
schemei certificatelor verzi a perturbat semnificativ climatul de investiţii în surse regenerabile, în
special în ceea ce priveşte sursele eoliene şi solare. Însă efectul pe termen lung al acestor
modificări asupra capacităţii României de a respecta angajamentul 2020 RE rămâne de văzut.
Decizia guvernului naţional este în prezent contestată de către industrie la Direcţia Generală
pentru Concurenţă. Găsirea unei soluţii poate dura mai mult de 1 an.
6
România are, de asemenea, o capacitate foarte mică de de generare pe bază de combustibil lichid, mai ales sub
forma de unităţi cu dublă alimentare (gaze şi petrol). Ponderea generării de energie pe bază de combustibil lichid
variază de la 0,5% la 1%.
10
21. Singura capacitate mare de generare adăugată în ultimii 3 ani a fost turbina pe gaz cu
ciclu combinat (CCGT) de 860 MW din Brazi, care a fost pusă în funcţiune la sfârşitul lui 2012.
Guvernul a realizat, de asemenea, actualizări de mediu pentru 5 unităţi pe bază de cărbune de
330 MW prin intermediul finanţării UE. În pofida angajamentelor politice formale, guvernele
succesive nu au reuşit să avanseze în ceea ce priveşte o serie de proiecte importante, inclusiv
Energonuclear (2×700 MW reactoare nucleare la Cernavodă), 7 parteneriate public-privat (PPP)
planificate şi staţia cu acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești (4×250 MW).
22. Sectorul energetic din România aplică modelul pieţelor liberalizate de vânzare cu ridicata
şi cu amănuntul. Producţia de energie este separată de transmisie (Transelectrica). Pe piaţa d e
vânzare cu ridicata există peste 60 de furnizori activi. Jumătate din piaţă este liberalizată; celălalt
segment „captiv“ (care este reglementat atât la nivel de vânzare cu ridicata, cât şi cu amănuntul)
aplică un program de liberalizare care se va finaliza la sfârşitul lui 2013 pentru consumatorii
industriali şi la sfârşitul lui 2017 pentru consumatorii rezidenţiali. Din punct de vedere legal,
consumatorii reglementaţi sunt liberi să schimbe furnizorii încă din 2007, însă au ales să nu facă
acest lucru deoarece preţurile reglementate sunt cu mult sub preţurile pieţei liberalizate.
Programul actual de liberalizare reduce treptat diferenţa dintre preţurile reglementate şi cele de
pe piaţă. Autoritatea naţională de reglementare ANRE stabileşte şi monitorizează regulile pieţei,
accesul nediscriminatoriu şi reglementarea tarifelor.
23. Generarea de energie este dominată de şase companii deţinute de stat, care sunt în
administraţia Ministerului Economiei. Acestea sunt separate în funcţie de tipul de combustibil
utilizat (lignit - Oltenia, antracit - Hunedoara, hidroenergie - Hidroelectrica, nuclear -
Nuclearelectrica şi o serie de unităţi pe gaz la ELCEN şi Romgaz). Există câteva centrale în
cogenerare (căldură şi energie) deţinute de municipalităţi. Sectorul privat domină noua piaţă de
energie eoliană şi solară, care este în creştere rapidă. Printre producătorii privaţi importanţi se
enumeră Petrom (turbina pe gaz cu ciclu combinat din Brazi) şi CEZ (care deţine un parc eolian
de 600 MW).
24. OTS Transelectrica, anterior sub administraţia Ministerului Economiei, a fost transferată
recent în 2013 către Ministerul Finanțelor pentru a îndeplini condiţia UE în ceea ce priveşte
separarea deţinerii OTS în raport cu producătorii. Reţeaua de distribuţie este formată din 8
companii regionale, din care 5 sunt private şi 3 rămân în proprietatea statului sub egida Electrica.
Operatorul pieţei de energie OPCOM este în funcţiune din anul 2000 şi s-a dezvoltat într-o
platformă transparentă, care funcţionează corespunzător cu alte schimburi europene, preţurile
pentru ziua următoare şi cele la termen, fiind în conformitate cu tendinţele UE.
25. Reţeaua de transport a fost modernizată la începutul anilor 2000 şi este în mare parte în
conformitate cu standardele UE. Sunt necesare consolidări şi actualizări adiţionale pentru a
acomoda noua capacitate regenerabilă intermitentă în creştere rapidă. În urma privatizării
parţiale, s-au investit în total 1,7 miliarde de euro în sistemul de distribuţie în perioada 2005 -
2010. Este nevoie în continuare de un număr substanţial mai mare de investiţii pentru a reabilita
şi moderniza infrastructura de distribuţie, unde 60% din activele fizice sunt considerate uzate.
De asemenea, este nevoie de investiţii adiţionale pentru a introduce infrastructuri inteligente şi
contoare inteligente şi pentru a permite racordarea directă a surselor viitoare de energie la
infrastructura de distribuţie.
11
2.2 Scenarii alternative pentru atingerea obiectivului UE 2020 pentru
energie din surse regenerabile
26. România s-a angajat să realizeze o pondere de 24% de energie din surse regenerabile în
cadrul consumului final de energie. Acest lucru se traduce într-un obiectiv pentru energia din
surse regenerabile (hidro, eoliană, solară şi altele), şi anume acela de a contribui cu 38 % la
producţia totală de energie în 2020. Guvernul s-a angajat, de asemenea, să închidă sau să
modernizeze centralele mari pe bază de combustibili fosili.7 Guvernul are un proiect de strategie
pentru energie (2011-2035) care îi va permite să atingă obiectivele UE. Cu toate acestea, o parte
din măsurile propuse de către Guvern vor fi mai dificil de implementat. Echipa de evaluare a
alcătuit un scenariu alternativ pentru a demonstra o cale care ar evita dificultăţile de
implementare şi ar îndeplini obiectivul UE privind energia din surse regenerabile. Acest
scenariu alternativ a fost comparat cu proiectul de plan al Guvernului în cadrul acestei evaluări.
27. Proiectul de plan al Guvernului (Scenariul A). Pentru a îndeplini obiectivele privind
schimbările climatice, Guvernul a propus un plan pentru dezvoltarea sectorului energetic pentru
2020, în cadrul proiectului de Strategie pentru energie 2011-2035. Deşi nu a fost încă aprobat în
mod formal ca şi Strategie, proiectele mari identificate în proiectul de strategie au fost anunţate
de către Guvern ca fiind planul oficial de dezvoltare pentru sectorul energetic. Detaliile
investiţiilor planificate în sectorul energetic sunt prezentate în Tabelul 3.8
Tabelul 3: Planul Guvernului de investiţie în sectorul energetic, 2013 – 2020 (Scenariul A)
2013-2016 2017-2020 2013-2020
GENERARE (MW)
Energie eoliană (pe uscat) 500 500 1.000
Energie solară FV (grup de 75 75 150
panouri)
Energie pe bază de biomasă 200 200 400
(aburi)
Energie hidrocentrale mari 250 250 500
Energie din acumulare prin - 500 500
pompare (mare)
Energie din acumulare prin - - -
pompare (distribuită)
Energie nucleară - 1.400 1.400
Centrală pentru desulfurarea Da Da Da
gazelor de ardere (FGD) 6 x
330MW
Modernizare facilităţi pe 1.100 1.100 2.200
cărbune/gaze
Cărbune supercritic - 500 500
Cărbune dispersat cu ardere pe - - -
7
Lista completă cu termenele de conformare este disponibilă în Hotărârea Guvernului 440/2010 şi în Analiza
funcţională a Ministerului Economiei/Energiei 2011, efectuată de Banca Mondială.
8
Pentru simplificare şi având în vedere scopul limitat al evaluării rapide, proiectele adiţionale care nu sunt legate
direct de obiectivele schimbării climatice (de exemplu, interconectorii propuşi cu Turcia, Serbia, etc.) au fost
excluse din ambele scenarii.
12
pat fluidizat circulant (CFB)
Turbină pe gaz cu ciclu combinat - - -
de tipul F
Turbină pe gaz cu ciclu combinat - - -
de tipul E
INFRASTRUCTURĂ -
Linie aeriană unică 400 kV (km) 600 600 1.200
Linie aeriană dublă 400 kV (km) 500 500 1.000
Staţii electrice de transport (MVA) 1.500 1.500 3.000
Staţii electrice de distribuţie 1.000 1.000 2.000
(MVA)
Linii de distribuţie (km) 100 100 200
Infrastructură inteligentă Da Da Da
Notă: FGD: Desulfurarea gazelor de ardere, Sursa: Ministerul Economiei 2011; Planul de investiţii al
Transelectrica
28. Investiţiile planificate pentru noua capacitate de generare vor acoperi creşterea cererii şi
vor decala etapizarea aşteptată a 5.500 MW produşi de centrale termice vechi până în anul 2020.
Proiectul de strategie şi alte documente oficiale nu au inclus estimările de cost şi nici nu au
detaliat investiţiile în infrastructura de transport şi distribuţie pentru a acomoda noile capacităţi.
29. Programul guvernului are două riscuri principale. Primul este probabilitatea mică ca
centrala nucleară planificată să fie construită până în anul 2020. Compania responsabilă de
proiect, EnergoNuclear, înfiinţată pentru a construi cele două grupuri adiţionale la Cernavodă, nu
a reuşit să ajungă la un acord cu Guvernul după doi ani de discuţii. Eforturile de a atrage
investitori noi încă nu s-au materializat. Chiar dacă se vor găsi parteneri noi cu capital de
investiţie, construcţia se aşteaptă să fie finalizată după anul 2020 şi posibil prin utilizarea unei
alte tehnologii. Dezastrul de la Fukushima din 2011 a sporit incertitudinea finanţării, băncile
devenind reticente în a împrumuta bani pentru proiecte nucleare. Cel de-al doilea risc este
actualizarea planificată a grupurilor de 2.200 MW pe bază de cărbune, care este probabil să fie
neeconomică conform experienţelor anterioare şi nu este o soluţie optimă pentru îmbunătăţirea
eficienţei energetice şi reducerea emisiilor.9
30. Alternativa propusă (Scenariul B) Având în vedere dificultăţile în a realiza planul
nuclear al Guvernului până în anul 2020 şi riscurile asociate cu reabilitarea grupurilor termice
fără utilizarea de îmbunătăţiri tehnologice, se propune o abordare alternativă pentru a veni în
întâmpinarea decalajului de generaţie (Tabelul 4). Datorită scopului limitat al evaluării rapide,
alternativa nu a fost determinată prin intermediul unui exerciţiu de optimizare, ci prin
intermediul unui proces de evaluare a costurilor tehnologiei şi prin evaluarea fezabilităţii
implementării.
31. Alternativa propusă (Scenariul B) diferă de planul guvernului (Scenariul A) în ceea ce
priveşte următoarele aspecte:
9
Unităţi termice „reabilitate“ în ultimii 20 de ani (la centralele electrice Borzesti, Doicesti, Brăila, Brazi, Bucureşti
Sud, Braşov, Iaşi, Suceava, Oradea, Mintia etc), cu excepţia grupurilor de 330 MW pe bază de lignit, s -au dovedit a
fi neeconomice datorită costurilor mari de generare şi au rămas în mare parte scoase din funcţiune chiar şi după
„reabilitare“.
13
cele două grupuri nucleare adiţionale nu sunt luate în considerare şi nici actualizarea
grupurilor de 2.200 MW pe bază de cărbune;
investiţii semnificativ mai mari în energia eoliană şi solară FV, mai mult decât dublul
capacităţii planificate de către guvern;
investiţii semnificativ mai mari în generarea flexibilă de energie convenţională pentru a
permite creşterea încărcăturii surselor de energie regenerabilă intermitente, inclusiv
acumularea prin pompare distribuită, centralele electrice cu ciclu combinat pe bază de
gaz (de dimensiune mică şi medie) şi un număr limitat de grupuri cu ardere pe pat
fluidizat circulant (CFB) cu funcţionare în cogenerare;
investiţii adiţionale în infrastructura reţelei pentru a integra sursele de energie
regenerabilă intermitente; şi
investiţii adiţionale în reducerea pierderilor de distribuţie.
32. Scopul scenariului alternativ este de a obţine aceeaşi putere 10 ca şi planul Guvernului,
însă cu mai puţinii emisii CO2 şi un cost constant mai mic pentru energie (Figura 13). Acest
lucru se realizează în mare parte printr-o creştere semnificativă a capacităţii pe bază de gaze de
înaltă eficienţă şi creşterea factorului de capacitate al grupurilor pe bază de gaze şi cărbune în
scenariul alternativ.
33. De remarcat că estimarea Guvernului în ceea ce priveşte cererea de putere a luat deja în
considerare impactul agregat al îmbunătăţirii eficienţei energetice pe partea de cerere. Impactul
specific al măsurilor pe partea de cerere în ceea ce priveşte investiţiile în generarea de putere nu
este analizat în această evaluare rapidă. Astfel de dinamici vor fi studiate în ultima fază a
programului de servicii de consultanţă.
Tabelul 4: Planul alternativ de investiţie în sectorul energetic , 2013-2020 (Scenariul B)
Scenariul B Scenariul A
2013-2016 2017-2020 2013-2020 2013-2020
GENERARE (MW)
Energie eoliană (pe uscat) 1.000 1.000 2.000 1.000
Energie solară FV (grup de
panouri) 250 240 490 150
Energie pe bază de biomasă (aburi) 200 200 400 400
Energie hidrocentrale mari 250 250 500 500
Energie din acumulare prin
pompare (mare) - 500 500 500
Energie din acumulare prin
pompare (distribuită) 100 100 200 Nu
Energie nucleară - Nu Nu 1.400
Centrală pentru desulfurarea
gazelor de ardere (FGD) 6 x
330MW Nu Nu Nu Da
Modernizare cărbune/gaze Nu Nu Nu 2.200
Cărbune supercritic - 500 500 500
10
Previziunea cererii de putere se bazează pe o reducere de 19% a consumului primar de energie până în 2020
(consultaţi Căsuţa 1).
14
Cărbune dispersat cu ardere pe pat
fluidizat circulant (CFB) 150 150 300 Nu
Turbină pe gaz cu ciclu combinat
de tipul F 400 400 800 Nu
Turbină pe gaz cu ciclu combinat
de tipul E 200 200 400 Nu
INFRASTRUCTURĂ
Linie aeriană unică 400 kV (km) 600 600 1.200 1.200
Linie aeriană dublă 400 kV (km) 750 750 1.500 1.000
Staţii electrice de transport (MVA) 2.250 2.250 4.500 3.000
Staţii electrice de distribuţie
(MVA) 1.750 1.750 3.500 2.000
Linii de distribuţie (km) 100 100 200 200
Infrastructură inteligentă + modernizare + modernizare + modernizare Da
Notă: elementele evidenţiate cu portocaliu diferă în Scenariul B, comparativ cu Scenariul A
Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale
Figura 13: Puterea în Planul Guvernului (stânga) şi în Scenariul Alternativ (dreapta)
Sursa: Ministerul Economiei 2011 şi estimările Băncii Mondiale
2.3 Analiza opţiunilor şi necesităţilor de investiţie pe perioada 2014-
2020
33. Pentru a compara costul celor două scenarii s-a utilizat modelul META dezvoltat de către
Programul de asistenţă managerială din sectorul energetic (ESMAP) al Băncii Mondiale. 11
11
Model pentru Evaluările Tehnologiei energiei electrice, http://www.esmap.org/node/3051. Modelul META este
un instrument folosit pentru a determina performanţa consecventă şi estimările de cost pentru generarea de putere şi
livrarea tehnologiilor, luând în considerare diferenţele specifice dintre ţăr i. Costurile sunt prezentate în valoarea
finală în dolari pentru 2010. Modelul oferă în funcţie de tehnologie, estimările costurilor de investiţie per unitate;
costurile de funcţionare şi întreţinere; costurile de mediu; costurile constante per MWh în funcţie de tehnologie
(costuri totale anuale per MWh, care includ investiţiile de capital, emisiile, funcţionarea şi întreţinerea,
combustibilul) şi costurile constante de transport şi distribuţie. Prin urmare, modelul permite estimarea costurilor
diferitelor opţiuni/scenarii şi ierarhizarea opţiunilor propuse de utilizator în funcţie de prioritate, însă fără a genera o
soluţie optimă integrată şi completă pentru sistemul energetic.
15
Costurile celor două scenarii au fost estimate folosind date din modelul META şi sunt prezentate
în Tabelul 5. 12 Pentru anumite valori (generare de energie nucleară; generare pe bază de
hidrocentrale mari; acumulare prin pompare; şi infrastructura T&D) a fost nevoie de majorări de
cost pentru a reflecta mai bine condiţiile actuale ale României, folosind cele mai recente estimări
oficiale pentru proiecte specifice, precum Tarnița sau Unităţile 3 şi 4 Cernavodă.
34. În ansamblu, alternativa propusă (Scenariul B) costă cu 2 miliarde de euro mai puţin
decât planul guvernului (Scenariul A) şi echilibrează investiţiile într-un mod mai uniform pe
parcursul celor două sub-perioade. Diferenţa principală reiese din alternativa propusă la cele 2
reactoare de 700 MW din Cernavodă (unde estimările de cost au crescut semnificativ după eşecul
consorţiului Energonuclear şi dezastrul de la Fukushima). De asemenea, alternativa propusă este
mai ieftină în ceea ce priveşte costul constant al energiei şi costurile emisiilor, la nivelul
costurilor post 2020 pentru emisiile CO2 (23 EUR/t, sau 30 USD/t, ipoteza folosită în modelul
META). În cazul preţurilor mai mari pentru CO2, beneficiul va creşte proporţional.
35. Economiile de emisii par relativ mici în scenariul alternativ din două motive principale.
Primul este faptul că programul nuclear al Guvernului asigură o pondere mai mare de energie
electrică nucleară fără CO2 (30% din puterea totală, comparativ cu doar 15% în scenariul
alternativ). Programul nuclear a fost doar deviat parţial de un număr mai mare de surse
regenerabile şi parţial de o capacitate mai mare de turbine pe gaz cu ciclu combinat de înaltă
eficienţă, comparativ cu reabilitarea grupurilor existente pe bază de cărbune. Cel de-al doilea
motiv este faptul că factorul de capacitate al grupurilor termice (şi cel mai important, cărbunele)
este mult mai mic în programul Guvernului decât în alternativa propusă, deoarece o mare parte
din capacitatea pe bază de cărbune va fi utilizată pentru a susţine grupurile nucleare. 13
Tabelul 5: Cheltuieli de investiție: Planul Guvernului (Scenariul A) vs. Alternativa propusă (Scenariul
B)
Scenariul A Scenariul B
2013-2020 2013-2020
COSTURI DE INVESTIŢIE PENTRU
GENERARE (euro)
Energie eoliană (pe uscat) 1.652.500.000 3.305.000.000
Energie solară FV (grup de panouri) 449.475.000 1.469.950.000
Biomasă (aburi) 971.600.000 971.600.000
Energie hidrocentrale mari 1.250.000.000 1.250.000.000
Acumulare pompată (mare) 900.000.000 900.000.000
Acumulare pompată (distribuită) - 360.000.000
Energie nucleară 5.880.000.000 -
Centrală pentru desulfurarea gazelor de ardere 360.000.000 -
(FGD) 6 x 330MW
12
Ambele scenarii vizează dezvoltarea până în anul 2020 pentru a îndeplini cererea prevăzută de energie şi
exporturile în limitele politicii UE privind schimbările. Analiza a vizat în mare parte diferenţele dintre scenarii şi nu
a evaluat proiecte adiţionale care sunt importante în ambele scenarii, precum interconectările de reţea cu Turcia,
Serbia şi Moldova.
13
În planul Guvernului, 5100 MW pe bază de cărbune vor produce 14,5 TWh, iar 4100 MW pe bază de gaz vor
genera 5,3 TWh; în timp ce în scenariul alternativ, doar 3740 MW pe bază de cărbune produc 14,8 TWh şi 2900
MW pe bază de generatoare pe gaz de înaltă eficienţă produc 13,6 TWh.
16
Modernizare cărbune/gaze 1.000.000.000 -
Cărbune supercritic 806.000.000 806.000.000
Cărbune cu ardere pe pat fluidizat circulant (CFB) - 520.200.000
Turbină pe gaz cu ciclu combinat de tipul F - 753.600.000
Turbină pe gaz cu ciclu combinat de tipul E - 341.400.000
COSTURI DE INVESTIŢIE PENTRU - -
INFRASTRUCTURĂ (euro)
Linie aeriană unică 400 kV 234.000.000 234.000.000
Linie aeriană dublă 400 kV 299.000.000 448.500.000
Staţii electrice de transport (MVA) 105.943.500 238.372.875
Staţii electrice de distribuţie (MVA) 70.928.000 217.217.000
Linii de distribuţie 34.658.000 34.658.000
Infrastructură inteligentă 60.000.000 133.000.000
INVESTIŢIA TOTALĂ (euro) 14.074.104.500 11.983.497.875
Costul emisiilor CO2 (euro) 255.437.220 241.535.100
Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale
36. Scenariul alternativ are, de asemenea, avantajul de a necesita mai puţine resurse publice
pentru implementare (Tabelul 6). Cu toate acestea, necesită o politică coerentă pentru a atrage
capital privat şi o utilizare mai bună a resurselor publice, inclusiv finanţările UE. Alternativa
propusă se bazează pe capital privat pentru sursele regenerabile şi recomandă investiţii private de
tip „brownfield“ şi „greenfield“ în grupuri pe bază de cărbune şi gaze în schimbul investiţiilor
din partea companiilor deţinute de stat sau UE în actualizări climatice şi modernizarea
centralelor existente.14 Fezabilitatea şi recomandările de politici sunt evaluate la sfârşitul acestui
capitol.
Tabelul 6: Investiţii publice în cadrul Planului Guvernului şi al Scenariului alternativ (în EURO)
Sursa de finanţare Scenariul A Scenariul B
Energie eoliană (pe uscat) Privată - -
Energie solară FV (grup de Privată - -
panouri)
Biomasă (aburi) Privată - -
Energie hidrocentrale mari Hidroelectrica JV (50% privată) 625.000.000 625.000.000
Acumulare pompată (mare) Hidroelectrica 900.000.000 900.000.000
Acumulare pompată Hidroelectrica - 360.000.000
(distribuită)
Energie nucleară Privată (JV) - -
Centrală pentru desulfurarea Întreprinderi de stat (Oltenia, 360.000.000 -
gazelor de ardere (FGD) 6 x Hunedoara); UE
330MW
14
Analiza Funcţională a Băncii Mondiale privind Ministerul Economiei şi Sectorul Energetic (2011) recomandă
privatizarea majoritară a grupurilor Oltenia pe bază de lignit şi dacă este posibil, a grupurilor viabile pe bază de
antracit. Principalul motiv pentru propunerea de privatizare a generării de energie termică este faptul că sectorul
public nu deţine fondurile pentru a realiza toate investiţiile necesare în sectorul termic uzat moral.
17
Modernizare cărbune/gaze Întreprinderi de stat (Oltenia, 1.000.000.000 -
Hunedoara, ELCEN)
Cărbune supercritic Privată - -
Cărbune cu ardere pe pat Privată - -
fluidizat circulant (CFB)
Turbină pe gaz cu ciclu Privată - -
combinat de tipul F
Turbină pe gaz cu ciclu Privată - -
combinat de tipul E
INFRASTRUCTURĂ
Linie aeriană unică 400 kV Transelectrica & fonduri UE 234.000.000 234.000.000
Linie aeriană dublă 400 kV Transelectrica & fonduri UE 299.000.000 448.500.000
Staţii electrice de transport Transelectrica & fonduri UE 105.943.500 238.372.875
(MVA)
Staţii electrice de distribuţie Private & Electrica 26.598.000 81.456.375
(MVA)
Linii de distribuţie Private & Electrica 12.996.750 12.996.750
Infrastructură inteligentă Private & Electrica 22.500.000 49.875.000
Finanţarea publică totală 3.586.038.250 2.950.201.000
Sursa: Personalul Băncii Mondiale
38. Scenariul menţionat mai sus vizează dezvoltările până în anul 2020 pentru a îndeplini
cererea prevăzută de energie şi exporturile în limitele politicii de schimbări climatice UE. Pentru
a simplifica analiza, aceasta a vizat în primul rând diferenţele dintre scenarii şi nu a evaluat alte
proiecte care sunt importante din punctul de vedere al Guvernului, precum şi al echipei de
evaluare a Băncii Mondiale, precum interconexiunile energetice transfrontaliere şi infrastructura
adiacentă cu Turcia (400 kV de cablu submarin, estimat la 150 de milioane de euro), Serbia (400
kV România - Serbia, 400 kV Porţile de Fier - Reşiţa, inclusiv modernizările staţiilor electrice) şi
Moldova (400 kV Suceava - Bălţi, Suceava - Gădălin şi Gădălin – Oradea/Mintia). Aceste
proiecte ar adăuga aproximativ 250 de milioane de euro la costurile estimate ale ambelor scenarii
şi ar creşte capacitatea de interconexiune de la 10% în prezent la 15-20% în 2020, permiţând
tranzacţionarea regională şi echilibrarea regională a surselor regenerabile.
39. Având în vedere intervalul scurt până în anul 2020 şi faptul că respectivele capacităţi sunt
indivizibile, planul de dezvoltare a capacității nu este afectat de variaţiile cererii de energie pe
parcursul aceleiaşi perioade. Strategia Guvernului include un scenariu pentru dezvoltarea
capacităţii de generare, în pofida faptului că s-au luat în considerare trei scenarii pentru creşterea
PIB-ului şi cererii de energie. În condiţiile dezvoltării de interconexiuni şi având în vedere
deficitul de energie estimat în Balcanii de Vest, România ar putea vinde profitabil excesul de
energie în străinătate dacă s-ar realiza economii de energie semnificative pe plan intern. Prin
urmare, se presupune că variaţiile cererii de energie nu vor afecta semnificativ nevoile d e
dezvoltare a capacităţii.
40. După anul 2020, scenariul propus permite integrarea mai bună a planurilor viitoare decât
scenariul Guvernului. Scenariul B vizează grupurile termice distribuite şi cu acumulare prin
pompaj pentru a evita blocajele şi riscul de întreruperi. Ponderea mare de grupuri flexibile
permite integrarea viitoare (post 2020) a două grupuri nucleare la Cernavodă şi completări
semnificative de surse regenerabile intermitente. De asemenea, tehnologiile propuse sunt mai
18
diverse şi actualizate, reducând riscurile legate de tehnologie şi furnizare şi îmbunătăţesc marja
generală de stabilitate a sistemului şi eficienţa acestuia. Deşi nu a fost calculat pentru evaluarea
rapidă, scenariul alternativ are un cost constant mai mic pentru energie decât proiectul de plan al
Guvernului, având în vedere că se asigură o soluţie mai ieftină pentru energia nucleară şi
capacităţile au o rată de utilizare mai mare decât în proiectul de plan al Guvernului, unde o
pondere mare a capacităţii termice (cărbune) este inactivă pe parcursul perioadelor de preţuri de
piaţă joasă sau este folosită pentru a susţine generarea nucleară.
2.4 Analiza economică a extinderii surselor regenerabile
41. Analiza include calcularea costului constant pentru energie (LCOE) pentru sursele
regenerabile incluse în scenariul alternativ propus şi construirea unei curbe de aprovizionare
economice pe baza acestui plan. Calcularea LCOE se bazează pe modelul META, cu ajustări pe
baza dezvoltării tehnologice aşteptate pentru tehnologia surselor regenerabile în perioada 2014-
2020. Nivelurile estimate se încadrează în intervalele internaţionale şi sunt conforme cu cele mai
recente declaraţii publice ale oficialilor UE. S-a realizat o curbă de aprovizionare (Figura 14)
pentru a înţelege ce opţiuni mai puţin costisitoare pot fi considerate pentru sursele regenerabile,
precum şi costul marginal (subvenţii necesare) asociat cu extinderea propusă pentru sursele
regenerabile. Acestea sunt utile şi pentru evaluarea eficienţei schemei actuale de subvenţionare
prin CV în ceea ce priveşte înlăturarea diferenţei de cost marginal dintre energia din surse
regenerabile şi generarea termică convenţională. Toate opţiunile de surse regenerabile luate în
considerare au un cost constant mai mare decât tehnologiile de generare pe bază de combustibil
fosil, deşi costul constant la generării eoliene pe uscat este apropiat de cel al generării pe bază de
lignit, dacă preţul CO2 este inclus în calcul.
19
Figura 14: Curba de aprovizionare din opţiunile de energie din surse regenerabile
Sursa: Estimarea Băncii Mondiale
42. Tabelul 7 prezintă valoarea subvenţiilor necesare în 2020 pentru a sprijini capacitatea
surselor regenerabile, presupunând că preţul pentru CO2 este 30 dolari/t sau 23 euro/t. Având în
vedere faptul că respectiva capacitate va fi instalată treptat, subvenţia anuală va creşte gradat la
220 milioane de euro.
Tabelul 7: Subvenţii pentru energie din surse regenerabile
Sursa: Personalul Băncii Mondiale
20
43. Calculul demonstrează că:
- Dacă preţul CO2 este internalizat în generarea termică convenţională (folosind
generarea pe bază de lignit ca şi referinţă), capacităţile eoliene nu vor mai necesita
nicio formă de subvenţie până în 2020. Celelalte surse regenerabile vor necesita
sprijin şi după anul 2020.
- Sprijinul mediu pentru ca sursele regenerabile de energie să înlocuiască capacitate pe
bază de lignit este 35 EUR/MWh şi se încadrează între preţul minim şi maxim actual
al CV (27 EUR – 55 EUR / MWh)
- Schema actuală a CV, redusă în iulie 2013, permite: 1 CV pentru energie eoliană, 4
CV pentru energie fotovoltaică, 2 CV pentru energie geotermală şi pe bază de
biomasă, 1 CV pentru biogaz şi 0,5-1 CV pentru micro-hidro (însă dezvoltarea
energiei micro-hidro va fi limitată în curând din cauza altor constrângeri de mediu, iar
scenariul Guvernului şi alternativa propusă nu iau în considerare alte dezvoltări pe
bază tehnologiei micro-hidro) Tabelul 7 indică faptul că sprijinul actual pe perioada
2014-2020 este suficient pentru a permite profitabilitatea energiei eoliene şi solare
FV, iar schema CV înainte de iulie 2013 a fost într-adevăr excesiv de generoasă. Mai
mult, se vor realiza economii adiţionale pe parcursul următorilor ani ca urmare a
monitorizării de reglementare.
- Sprijinul total pentru sursele regenerabile de energie, împărţit la consumul total de
energie electrică (presupus a fi 65 TWh în 2020) se ridică la 3 EUR/MWh pe factura
consumatorilor finali. 15 Începând cu jumătatea anului 2013, ANRE a raportat o
contribuţie de 11 EUR/MWh. Această cifră nu ia în considerare faptul că schema CV
a crescut aprovizionarea surselor regenerabile şi a înlocuit cea mai scumpă generare
marginală pe bază de cărbune, care în mod normal stabileşte preţul de echilibru.
Acest lucru a condus la un preţ redus pe piaţa en-gross de energie electrică, decalând
parţial creşterea preţului la utilizatorul final cauzată de certificate. Prin urmare,
sprijinul CV propus va fi mult mai accesibil decât este astăzi.
2.5 Recomandări de politică şi utilizarea fondurilor UE
Principala provocare a scenariului alternativ propus este fezabilitatea implementării, aşa cum este
şi în cazul planului Guvernului. Scenariul B reduce costurile totale pentru investiţii cu mai mult
de 2 miliarde de euro şi costul pentru sectorul public cu 635 milioane de euro, ceea ce îl face o
opţiune mult mai puţin costisitoare decât Scenariul A. Cu toate acestea, implementarea depinde
de disponibilitatea sectorului privat de a contribui cu investiţii în proiecte
„greenfield/brownfield“ şi de capacitatea Guvernului de a atrage fonduri UE pentru dezvoltarea
infrastructurii şi refacerea mediului. Ultimul aspect este mai fezabil în cadrul Scenariului B, cu
accent pe sursele regenerabile şi infrastructura T&D necesară. Următoarele proiecte prioritare
finanţate de UE şi măsuri de politici care vor sprijini Scenariul B, precum şi integrarea unor
capacităţi adiţionale post-2020, sunt recomandate.
44. Fonduri UE: În ansamblu, în Scenariul B propus, sprijinul UE se poate ridica la 1.500
milioane de Euro, aproximativ jumătate din investiţiile publice estimate (Tabelul 6). Această
sumă poate fi alocată pentru investiţii care sprijină investiţiile în surse regenerabile, precum
15
În realitate, acest calcul nu ia în considerare un efect de substituţie: sursele regenerabile înlocuiesc producţia
scumpă pe bază de lignit şi antracit şi contribuie la preţuri mai mici pentru energia electrică de pe piaţă.
21
acumularea prin pompare, transport şi interconexiuni transfrontaliere şi infrastructuri inteligente
(distribuţie şi contoare), precum şi pentru cogenerare de înaltă eficienţă şi captarea şi stocarea
carbonului (CSC). Alocările specifice vor trebui justificate cu studii aprofundate.
- UE este destul de restrictivă în ceea ce priveşte finanţarea directă a companiilor,
datorită regulilor privind ajutoarele de stat. Cu toate acestea, UE este dispusă să
finanţeze costurile de reabilitare a mediului. În Scenariul A, nevoile de investiţie
pentru desulfurarea gazelor de ardere (FGD) a 6 grupuri de 330 MW este estimată la
aproximativ 360 de milioane de euro (90 de milioane de euro de la Guvern şi 250 de
milioane de euro de la UE). În Scenariul B, această investiţie nu va fi necesară, iar
finanţarea UE poate fi utilizată pentru a sprijini alte investiţii.
- UE este dispusă să finanţeze proiectele de infrastructură T&D. Prin intermediul PO
Infrastructură mare, România ar putea să acopere investiţiile în infrastructurile
inteligente şi o parte din interconexiuni. Interconexiunile pot fi, de asemenea,
finanţate prin intermediul Mecanismului pentru interconectarea Europei (CEF) 16
Estimarea nevoii pentru infrastructura reţelei inteligente va necesita investigaţii
ulterioare.
- Eforturile continue în dezvoltarea unor soluţii CSC (captarea şi stocarea carbonulu i)
viabile pot fi justificate pentru a răspunde nevoilor şi riscurilor potenţiale de
diminuare. Conform celor prevăzute anterior de Guvern, CSC poate fi sprijinită prin
“NER 300”,17 un instrument de finanţare UE/al statelor membre BEI care rezultă din
vânzarea certificatelor de emisii.
- Surse regenerabile: actuală schemă CV (modificată) este considerată suficientă pentru
dezvoltarea capacităţii eoliene şi solare FV. Fondurile UE pot fi solicitate pentru
dezvoltarea capacităţilor de echilibrare a energiei, inclusiv diferite facilităţi de stocare
a energiei, precum şi pentru cercetare şi dezvoltarea de noi tehnologii regenerabile.
- Fondurile UE din politica de coeziune, precum şi fondurile alocate direct de la
Bruxelles, sprijină investiţiile în infrastructura TEN-T. În Scenariul B, aceste
investiţii sunt strâns legate de măsurile de diminuare a schimbărilor climatice, din
moment ce acestea vor contribui la integrarea unei ponderi mai mari de surse
regenerabile. România trebuie să se axeze pe finalizarea “inelului interior“ de 400 kV
cu segmentele lipsă Suceava – Gadalin – Oradea/Mintia şi Arad – Porţile de Fier şi pe
execuţia interconexiunilor transfrontaliere de 400 kV cu Moldova, Turcia şi Serbia.
Acestea sunt interconexiuni ale reţelei de transport în cadrul celor 12 coridoare şi
zone trans-europene, inclusiv inelul Marea Neagră, care pot elimina congestiile de
transport, conecta surse regenerabile adiţionale de 2000 MW, interconecta staţia cu
acumulare prin pompaj Tarnița şi pot asigura echilibrarea energiei variabile din surse
regenerabile la nivel regional.
16
Lista de proiecte eligibile - de subvenţii pentru studii şi/sau investiţii - este disponibilă la:
http://ec.europa.eu/energy/infrastructure/pci/doc/2013_pci_projects_country.pdf
17
Rezerva destinată noilor participanți la Schema europeană de comercializare a emisiilor pentru subvenţionarea
instalaţiilor cu tehnologii inovatoare pe bază de surse regenerabile şi captarea şi stocarea carbonului. 300 de
milioane de certificate (drepturi de a emite o tonă de CO2) au fost puse deoparte pentru a fi vândute pe piaţa
carbonului. Suma obţinută - estimată la aproximativ 2 miliarde de Euro conform preţurilor actuale pentru carbon -
va fi pusă la dispoziţia proiectelor.
22
45. Alte surse importante de finanţare sunt disponibile pentru investiţiile în măsurile de
diminuare a schimbărilor climatice în sectorul energetic, în special, fondurile generate din
tranzacţionarea certificatelor CO2, conform celor explicate în Anexa 2.
46. Sprijinirea politicilor: Pentru a atrage investiţii private, România trebuie să adopte un
set de politici transparente care vor oferi potenţialilor investitori siguranţa unui mediu de afaceri
stabil şi previzibil. Următoarele măsuri au fost recomandate de Analiza Funcţională din 2011
realizată de Banca Mondială în ceea ce priveşte Ministerul Economiei, sectorul energetic şi
mediul de afaceri:
- Îmbunătăţirea guvernării corporative şi contractarea de energie pentru întreprinderile
deţinute de stat, pentru a asigura accesul nediscriminatoriu la pieţe şi comportamentul
pe deplin comercial al întreprinderilor de stat, care controlează 85% din generarea de
energie electrică. Toate întreprinderile deţinute de stat ar trebui să fie obligate să
vândă energie competitiv, transparent şi nediscriminatoriu pe OPCOM
- Anularea oricăror planuri pentru a stabili campioni integraţi în sectorul energetic,
conform celor convenite cu FMI/CE/Banca Mondială, pentru a evita concentrarea
pieţei, preţuri neeconomice, subvenţii încrucişate şi oferte de energie non-
transparente
- Liberalizarea pieţelor de electricitate (şi gaze), dezvoltarea OPCOM drept operator de
schimb de energie/gaze, în paralel cu implementarea unui nou sistem de asistenţă
socială de energie complet separat de pieţele de energie
- consumatorii de energie care sunt întreprinderi de stat îşi plătesc facturile (în special
sectorul căilor ferate) pentru a evita probleme legate de fluxul de numerar în sectorul
energiei electrice
- Implementarea integrală a regulamentelor şi legilor (de exemplu, costuri indirecte
pentru componente reglementate, subvenţii pentru obligaţiile de serviciu public,
regulamente bazate pe stimulente pentru infrastructură)
- Privatizare în sectorul de generare termică (Hunedoara, Oltenia) pentru a reduce
monopolul statului în ceea ce priveşte generarea de energie şi asigurarea de investiţii
private în centralele existente/înlocuirea tehnologiilor actuale.
- Elaborarea unei strategii în domeniul energiei şi schimbărilor climatice de către un
consultant selectat printr-o competiţie la nivel internaţional. Investitorii au nevoie de
o strategie clară şi publică cu informaţii privind planurile Guvernului, regulamentele
şi legislaţia propusă, estimările privind aprovizionarea şi cererea de energie şi
dezvoltarea infrastructurii.
- Stabilizarea politicii şi a legislaţiei şi justificarea întemeiată a fiecărei politici.
Modificarea frecventă a legilor (de ex., sursele regenerabile, sprijinul termic,
subvenţii pentru cărbune, bonus de cogenerare etc.) afectează negativ încrederea
investitorilor şi creşte percepţia riscurilor de investiţie. Stabilitatea politicilor şi
legislativă este în prezent menţionată ca fiind problema principală de către toţi
investitorii.
47. Realizarea simultană a măsurilor propuse ar atrage investiţii private în sectorul energetic
din România pentru a îndeplini obiectivele din Scenariul B alternativ.
23
3 Oportunităţi şi provocări legate de eficienţa energetică în
sectoarele de utilizare finală
3.1 Principalele probleme legate de eficienţa energetică
49. Intensitatea totală a energiei reflectată în PIB-ul României a scăzut cu aproximativ 35%
din 2000 până în 2011, însă rămâne printre cele mai ridicate din UE, indiferent dacă PIB -ul este
măsurat în funcţie de paritatea puterii de cumpărare (PPS) sau cursul de schimb valutar (CV).
Figura 15 prezintă doar intensitatea energiei cu PIB-ul măsurat pe baza cursului de schimb
valutar. Ceea ce contează este că în utilizările finale cheie ale energiei, România este cu mult în
urmă în ceea ce priveşte eficienţa energetică în condiţii comparabile, inclusiv în ceea ce priveşte
încălzirea spaţiilor şi producţia intens consumatoare de energie.
Figura 15: Intensitatea energetică reflectată în PIB-ul ţărilor membre UE, 2011
kep/1000 EURO la preţurile din 2005
Sursa: Eurostat
50. Aproximativ 60% din consumul de energie rezidenţial din România este pentru încălzirea
spaţiilor. Consumul de energie termică per locuinţă rămâne substanţial mai mic decât în
majoritatea ţărilor din UE, fiind probabil o reflecţie a locuinţelor de dimensiune semnificativ mai
mică din România.18. Însă utilizarea energiei termice per m2 este mare în comparaţie cu UE
(Figura 16). Printre ţările din UE cu climat rece, Olanda are cel mai mic consum rezidenţial de
energie termică per m2 la 9.445 kep/m2, comparativ cu 13.942 kep/m2 în România, care are zile
cu un grad de încălzire similar, indicând potenţial semnificativ pentru îmbunătăţirea eficienţei
sistemelor de încălzire şi a performanţei termice a clădirilor din România
51. Consumul de energie electrică al locuinţelor din România este foarte mic comparativ cu
alte ţări din UE (Figura 7). Energia electrică este utilizată aproape exclusiv pentru iluminat
(aproximativ 25%) şi aparate electrice, frigiderele şi congelatoarele reprezentând un sfert din
consumul rezidenţial de energie electrică. Saturaţia aparatelor este destul de scăzută, prin urmare,
consumul de electricitate este în creştere odată cu creşterea proprietăţilor. Evoluţia vânzărilor
confirmă că, consumatorii cumpără, treptat, mai multe aparate eficiente energetic. De exemplu,
18
Dimensiunea medie a locuinţei în România este 40 m2 comparativ cu 85 m2 pentru o gospodărie medie din UE;
http://www.odyssee-indicators.org/online-indicators/.
24
vânzările de frigidere A+ au crescut de la 3% în 2004, la 30% până la jumătatea anului 2007
(Secretariatul Cartei Energiei 2009).
25
Figura 16: Consumul de energie rezidenţial pentru încălzire este scăzut per
locuinţă, însă este ridicat per unitatea de suprafaţă încălzită
Sursa: http://www.odyssee-indicators.org/online-indicators/
52. Intensitatea energetică în sectorul de producţie a scăzut substanţial cu 4,2 procente per an
în perioada 1995-2007. Conform analizei efectuate de ODYSSEE, un program de indicatori de
energie sponsorizat de UE, o treime din această reducere s-a datorat îmbunătăţirilor eficienţei şi
două treimi se datorează schimbărilor structurale, şi anume schimbarea către o producţie cu o
intensitate energetică mai mică. În ceea ce priveşte paritatea puterii de cumpărare (PPS),
intensitatea energetică din sectorul producţiei din România se apropie de nivelul statelor membre
mai dezvoltate din UE (Figura 17).
Figura 17: Intensitatea energetică generală din sectorul producţiei este la acelaşi nivel cu media UE
Sursa: http://www.odyssee-indicators.org/online-indicators/
53. Însă după ajustarea pentru structura industrială, intensitatea energetică din sectorul
producţiei în ceea ce priveşte măsurarea parităţii puterii de cumpărare, este în continuare cu peste
70% mai mare decât media UE (Figura 18), indicând probleme structurale. Cota redusă de
valoare adăugată (16%) a sub-sectoarelor de substanţe chimice şi oţel, care împreună au consum
de energie de 64%, maschează intensitatea energetică semnificativ mai mare a acestor sub -
sectoare din industria de producţie din România, care au un consum mare de energie.
26
Figura 18: Intensitatea energetică din sectorul de producţie la nivelul structurii UE este semnificativ
mai mare decât media UE
Sursa: http://www.odyssee-indicators.org/online-indicators/
54. Intensitatea energetică în ansamblu diferă pentru fiecare industrie în parte, depinzând
într-o anumită măsură de procesul de producţie utilizat şi gama de produse. Atât în industria
oţelului, cât şi în cea a substanţelor chimice, intensitatea energetică a avut suişuri şi coborâşuri
pe parcursul ultimului deceniu (Figura 19). Nu există o evoluţie clară spre îmbunătăţire în
industria siderurgică. Decalajul dintre industria din România şi intensitatea energetică medie din
UE a rămas aproape la fel de mare ca la începutul deceniului. În industria substanţelor chimice,
intensitatea energetică s-a îmbunătăţit comparativ cu începutul deceniului şi a redus diferenţa
faţă de media UE, într-o anumită măsură.
Figura 19: Intensitatea energetică din industriile de substanţe chimice şi oţel din România şi ţările UE
Sursa: http://www.odyssee-indicators.org/online-indicators/
55. Rezumând, intensitatea energetică a României reflectată în PIB a scăzut substanţial, însă
este în continuare mai mare decât media UE (18% folosind valoarea PIB-ului desemnat de
paritatea puterii de cumpărare). Decalajul de eficienţă este cel mai pronunţat în sectorul
rezidenţial: consumul specific de căldură (kep/m2) este cu 32 de procente mai mare decât cele
mai bune practici UE comparabile; şi în două industrii producătoare care sunt utilizatori de
energie dominanţi – industria producătoare de substanţe chimice, unde intensitatea energiei cu
valoare adăugată este de peste 4 ori mai mare decât media UE (indicând probleme structurale) şi
27
industria producătoare de oţel, unde intensitatea energiei la tona de oţel este cu 70 de procente
mai mare decât media UE. Aceste trei domenii de utilizare finală reprezintă împreună
aproximativ 40 de procente din consumul final de energie al României.
3.2 Ingrediente pentru programe de eficienţă energetică de succes
56. Beneficiile economice ale investiţiilor în eficienţa energetică (EE) depăşesc, de obicei, cu
mult costurile acestora. Cu toate acestea, implementarea reuşită a programelor EE este un proces
destul de dificil şi de complex. După cum a demonstrat experienţa din mai multe ţări,
implementarea reuşită a programelor EE necesită, de obicei, existenţa anumitor elemente.
Conform Figurii 20, aceste elemente fac referire la politici şi regulamente, instituţii, finanţare,
capacitate tehnică şi informaţii.
Figura 20: Cadrul pentru programe de eficienţă energetică de succes
Sursa: Banca Mondială, 2013
57. Tabelul 8 rezumă domeniile cadrului EE unde s-au obţinut realizări pozitive în România
şi unde este nevoie să se intensifice eforturile pentru a asigura investiţii EE extinse pe viitor. În
28
restul capitolului, se vor evalua în detaliu diferenţele importante în ceea ce priveşte politicile şi
reglementările, capacitatea de finanţare şi implementare.
Tabelul 8: Sumarul cadrului EE în România - Realizări şi îmbunătăţirile necesare
Bun Adecvat Necesită îmbunătăţire
Politici şi Regulamente EE
1. Cadrul juridic EE (Legea EE) X
2. Stabilirea unor preţuri la energie care reflectă costurile X (energie Gaze şi termoficare
electrică) pentru utilizatorii
rezidenţiali; energie
electrică şi gaze pentru
anumite întreprinderi
deţinute de stat din
sectorul de producţie,
care consumă multă
energie
3. Coduri/standarde cu mecanisme de aplicare X
4. Scheme de stimulente EE cu surse de finanţare Stimulente fiscale şi
stimulente non-monetare
5. Obiective EE în funcţie de sector Urmează a fi stabilit
6. Bugetare publică/încurajarea achiziţiilor Schimbări necesare
EE
Instituţii
1. Entitate dedicată cu mandat EE X (în ANRE) Necesită guvernare mai bună
cu mandat şi resurse
mai puternice
2. Roluri instituţionale clare/responsabilitate X
3. Organism de coordonare inter-ministerial X
4. Atribuirea de roluri pentru monitorizare şi Lipsă de Monitorizare &
impunerea conformităţii Verificare cu excepţia
programelor finanţate
prin donaţii
5. Autoritatea de a formula, implementa, evalua X (în ANRE) Necesită mandat şi resurse
şi raporta privind programele mai puternice
6. Urmărirea progresului obiectivelor EE X (doar pentru După stabilirea
obiectivele EE obiectivelor sectoriale
naţionale (consultaţi politicile EE),
mandatate de UE) acestea trebuie urmărite
Finanţe
1. Împrumut de la bănci comerciale (linii de credit, X (pentru Garanţia de stat pentru
garanţii) industrie) reabilitarea termică a
clădirilor rezidenţiale
este foarte puţin folosită
2. Finanţare EE pe bază de flux de numerar X
3. Finanţarea comercială CSE X (doar la X
început, BERD)
4. Finanţare EE din sectorul public Trebuie să se conceapă şi
să se finanţeze
mecanisme de finanţare
durabile pentru
sectoarele rezidenţiale şi
publice
5. Gospodărie rezidenţială/credit pentru aparatură Linii de credit pentru
29
Asociaţiile de proprietari
(AP)
6. Leasing de echipamente X (în mare parte
pentru
consumabile - de
ex. maşini,
computere)
Capacitatea Tehnică
1. Programe de formare şi certificare X
pentru auditorii de energie/manageri
2. Programe de formare în sectorul privat (bănci, X Se va implementa la o
furnizori de servicii CSE/EE, utilizatori finali) scară mai mare
3. Modele de proiecte EE (audituri, planuri de M&V, X (anumite X
documente de licitaţie CPEE, contracte) modele şi
contracte
standard)
4. Sisteme de management energetic dezvoltate X
Informare
1 Bază de date privind consumul de energie Urmează a fi dezvoltată
2 Stocul industrial şi de clădiri Urmează a fi investigat
3 Centrul de informaţii/baza de date pentru studiul de caz X (limitat) Anumite informaţii
4 Baza de date de furnizori de servicii, tehnologii EE, furnizori de echipament disponibile la nivel local;
5 Conştientizare publică susţinută, la scară largă urmează a se crea la
nivel naţional
6 Etichetarea electrocasnicelor X (aplicat
de ANRE)
Sursa: Autori
3.3 Politica energetică şi probleme legate de reglementare
58. România s-a conformat în general cu legislaţia şi regulamentele existente legată de EE şi
a transpus directivele UE relevante, prezentate în Tabelul 8.
Tabelul 9: Adoptarea Directivelor privind eficienţa energetică în România
Cerinţe UE Status Quo-ul României
Legea EE naţională Legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, modificată şi
actualizată prin Legea nr. 56/2006 oferă cadrul legal pentru dezvoltarea şi
punerea în aplicare a politicilor naţionale de utilizare eficientă a energiei
Entitatea naţională responsabilă Preluată de ANRE, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul
pentru eficienţa energetică Energiei, după dizolvarea acesteia ca şi agenţie cvasi -independentă (ARCE)
cu birouri regionale, în subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului
Strategia naţională pentru eficienţă HG 163/2004
energetică
Planul de acţiune EE naţional, OG 22/2008 privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi promovarea
conform Directivei 32/2006 utilizării surselor regenerabile de energie de către consumatorii finali
(eficiența energetică la utilizatorii + 1 PNAEE 2007
finali şi serviciile energetice) + al 2-lea PNAEE 2012
DPEC 2002 Transpusă prin Legea 372/2005, în vigoare de la 1 ianuarie 2007
30
Codurile clădirilor EE
- pentru clădiri noi Pentru clădiri rezidenţiale şi non-rezidenţiale
- pentru renovări Exclusiv pentru clădiri non-rezidenţiale
Certificate privind Performanţa Pentru clădiri publice şi alte clădiri non-rezidenţiale începând cu 2007
Energetică a Clădirilor Pentru clădiri rezidenţiale începând cu 2011
Verificarea boilerelor, Inspecţii periodice (opţiunea a)
sistemelor de încălzire şi a
aparatelor de aer condiţionat
Reformare DPEC 2010 Transpusă prin Legea 159/2013, în vigoare din 19 iulie 2013 (cu toate
acestea, în luna septembrie 2013, Comisia Europeană a emis o cerere
oficială României, pentru a asigura respectarea deplină a obligaţiilor care îi
revin în temeiul legislaţiei UE privind eficienţa energetică a clădirilor)
Standarde privind echipamentele Standarde privind eficienţa pentru diferite electrocasnice
Directiva Eco-Design 2009/125/CE HG 1043/2007
Directiva privind etichetarea Etichetarea este aplicată pentru electrocasnicele eficiente energetic
2010/30/UE reformare
Directiva privind cogenerarea Cu foarte puţine excepţii, nici una dintre centralele de cogenerare din
2004/8/CE România nu respectă definiţia UE cu privire la eficienţă şi raportul dintre
energie/căldură
Directiva privind eficiența Se va transpune în legea naţională până la 5 iunie 2014 (acest lucru se poate
energetică 2012 (modificând realiza prin modificarea OG nr. 22/2008). Trebuie să includă măsuri pentru
Directivele 2009/125/CE şi a accelera reabilitarea termică a clădirilor, precum şi Obligaţii privind
2010/30/UE de reformare şi de eficienţa energetică (OEE) pentru distribuitorii de energie şi societăţile de
abrogare a Directivelor 2004/8/CE vânzare cu amănuntul a energiei pentru a economisi 1,5% din vânzările lor
şi 2006/32/CE). Aceasta acoperă anuale de energie între 2014 şi 2020 sau alternative, precum impozitele pe
toate sectoarele, cu excepţia energie şi CO2, fondul de eficienţă energetică naţională, instrumente de
transportului şi include măsuri de finanţare şi/sau stimulente fiscale, acorduri voluntare, standarde şi norme,
eficienţă în ceea ce priveşte oferta etichetarea energetică
Sursa: Autori
59. Există, de asemenea, un volum suficient de legislaţii şi regulamente secundare, precum şi
de documente de orientare, care sunt importante pentru implementarea efectivă a legislaţiei
relevante EE. În anumite domenii, mecanismele de punere în aplicare, precum amenzile, există
pentru nerespectarea cerinţelor de etichetare sau angajarea/auditarea managerilor în companiile
industriale.
60. Pentru clădirile publice şi rezidenţiale, s-au adoptat următoarele:
Performanţa energetică a clădirilor: norme metodologice pentru majoritatea cerinţelor
DPEC (pentru detalii consultaţi raportul de ţară DPEC pentru România, 2011),
documente de instrucţiuni tehnice pentru performanţa energetică a clădirilor
Achiziţii publice pentru produse EE: Instrucţiuni pentru achiziţia de echipament IT
(computere, inclusiv monitoare, imprimante, copiatoare) şi echipament de iluminat public
de înaltă eficienţă;
31
Dispoziţii pentru facilitarea contractelor privind performanţa energetică (CPE)
Documentele standard pentru CPE sunt postate pe site-ul web ANRE, seminarii de
formare pentru toate părţile interesate
Planificarea locală a energiei necesare în municipiile cu mai mult de 20.000 de locuitori
(conform legii EE). Municipiile care au semnat Convenţia Primarilor trebuie să finalizeze
Planul de Acţiune pentru Energie Durabilă până în 2020
Regulamente şi autorizare/certificare pentru auditorii energetici de clădiri
Legislaţia AP (Asociaţii de proprietari) 6138).
61. Pentru sectorul industrial, s-au adoptat următoarele:
Regulamente şi autorizare/certificare pentru managerii de energie din sectorul industrial:
cerinţă pentru companiile mari de a angaja manageri de energie şi de a efectua audituri
energetice
Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru cele mai mari 244 de
companii care emit GES din sectorul energetic şi industrial, 2008-2012 (a se vedea Anexa
2 pentru detalii)
S-au planificat contracte pe termen lung pentru a îmbunătăţi EE în sectorul industrial
(modelat după contractele olandeze pe termen lung) pentru 2008, însă acestea au fost
amânate pentru 2014.
62. Implementarea legislaţiei UE, rezumată în Tabelul 8 şi a legislaţiei şi regulamentelor
secundare ulterioare a avut primele rezultate, printre care şi realizarea a aproximativ 30.000 de
certificate pentru performanţa energetică a clădirilor (pentru aproximativ 12 milioane de m2, în
mare parte în clădiri rezidenţiale) până la sfârşitul lui 2012 cu mai mult de 1.400 de experţi
calificaţi, autorizaţi să certifice şi să auditeze energetic clădirile; 19 certificarea managerilor şi
auditorilor energetici 20 pentru companii industriale; şi angajarea de manageri energetici în
companii în conformitate cu site-ul web ANRE începând cu septembrie 2013 287. PNAEE
cuprind aproape exclusiv măsuri derivate din Directivele UE privind EE şi/sau sunt finanţate din
bugete de stat sau fonduri UE (vezi secţiunea 3.4).
63. Aspecte legate de politica şi strategia EE care au rămas nerezolvate sau sunt
incomplete. Există anumite bariere politice care sunt în detrimentul implementării depline a
măsurilor EE, cu excepţia cazului în care sunt depăşite.
64. Problema cea mai importantă este stabilirea preţului energiei. Preţurile pentru energia
electrică, gaze naturale şi căldură comunală nu sunt încă complet bazate pe piaţă pentru toţi
utilizatorii. Gazele naturale şi căldura comunală continuă să fie subvenţionate foarte puternic.
Preţurile reglementate la electricitate şi gaze pentru consumatorii care nu sunt gospodării vor fi
liberalizate până în ianuarie 2014 şi, respectiv, ianuarie 2015, iar preţurile reglementate la
electricitate şi gaze pentru consumatorii casnici vor fi liberalizate până în ianuarie 2018 şi,
respectiv, ianuarie 2019. Se aşteaptă ca schema actuală de susţinere a preţurilor pentru căldura
comunală să rămână în vigoare în timpul apropiat (a se vedea Capitolul 4).
19
Sursa: Măsură concertată EPBD 2013.
20
Începând cu septembrie 2013, site-ul web ANRE enumeră în total 200 de auditori energetici.
32
65. Facturarea bazată pe contorizare şi pe bază de consum la nivel de gospodărie este
complet implementată pentru energia electrică şi gaze. Contorizarea încălzirii comunale este
finalizată doar la nivel de clădire. Contorizarea individuală a căldurii la nivel de apartament (sau
alocarea costurilor de căldură) şi verificarea căldurii au fost implementate în 2012 pentru 50%
din blocurile de locuinţe identificate în Strategia pentru Încălzire Rezidenţială (HG 882/2004).
Prin urmare, proprietarii de case sunt în continuare facturaţi conform suprafeţei încălzite şi nu în
funcţie de consumul real.
66. Regulamentele referitoare la bugetarea publică, contabilitatea şi achiziţiile în sectorul
public continuă să limiteze utilizarea companiilor de servicii energetice (CSE-uri) prin
intermediul contractelor de performanţă energetică. În multe ţări, sectorul clădirilor publice a fost
primul segment de piaţă vizat de CSE-uri. De exemplu, schimbarea regulilor restrictive privind
utilizarea CSE-urilor a permis ţărilor precum Germania, Franţa, Statele Unite şi Canada, să
deschidă calea către finanţarea terţă a investiţiilor EE în sectorul public.21 Se aşteaptă ca aceste
aspecte să fie adresate în proiectul BERD/FGM pentru Sectorul public EE/CSE.22
67. Guvernul României nu a reuşit să dezvolte şi să implementeze strategii eficiente pentru a
soluţiona problema sectorului încălzirii comunale, care este în proprietate municipală, precum şi
pentru a îndeplini sarcina uriaşă de reabilitare a blocurilor de locuinţe care sunt proprietate
privată. Soluţionarea acestor două probleme necesită finanţări semnificativ de mari pe o perioadă
mare de timp şi trebuie adresată într-un mod coordonat. Fără această finanţare, infrastructura de
încălzire şi de construcţie va continua să piardă din valoare. În cele din urmă, gospodăriile sărace
care nu pot să se mute în locuinţe mai bune şi/sau nu-şi pot instala propriile echipamente de
încălzire, sunt cele care vor avea de pierdut. Va fi nevoie de investigaţii aprofundate în plus faţă
de evaluarea rapidă, pentru a identifica soluţii adecvate la aceste două probleme.
3.4 Finanţarea eficienţei energetice în perioada 2007-2013
68. Nicio agenţie din România nu are o vedere de ansamblu asupra proiectelor EE
implementate, a costurilor, surselor de finanţare şi a principalelor rezultate şi asupra beneficiilor
acestora. Următoarea secţiune adună informaţii referitoare la investiţiile EE în trei sectoare care
utilizează energie - sectorul de producţie, clădiri rezidenţiale şi sectorul public - pentru a obţine o
imagine de ansamblu asupra finanţărilor disponibile în perioada 2007-2013. Deoarece
informaţiile referitoare la plăţi sunt puţine, evaluarea nu poate alcătui o imagine completă asupra
cheltuirii efective a fondurilor disponibile.
69. Finanţare EE pentru sectorul industrial, în special pentru ÎMM-uri. În afara
finanţării UE, principalele surse de fonduri externe pentru investiţii EE în industria de producţie
sunt o serie de programe stabilite de instituţiile financiare internaţionale: Fondul român pentru
Eficienţă Energetică (FREE), stabilit de către Banca Mondială şi GEF, Facilitatea de finanţare
pentru eficienţă energetică (EEFF) şi Facilitatea de finanţare pentru eficienţă durabilă pentru
ÎMM-urile din România (ROSEFF), ambele stabilite de către BERD şi CE.
21
Vezi Singh, Jas et al (2010)
22
BERD/FGM (2011).
33
70. FREE este o facilitate independentă de împrumut, care nu se limitează sectorului privat şi
care a acordat o mare parte din împrumuturi (17) clienţilor industriali. În perioada 2004-2012,
FREE a acordat 28 de împrumuturi totalizând 14,5 milioane de dolari (11 milioane de euro)
pentru o investiţie de 44 milioane de dolari (33 de milioane de euro). Activităţile sunt în prezent
limitate din moment ce FREE este un fond de rulment şi nu a reuşit să atragă capitalizări
adiţionale de la finanţarea nerambursabilă iniţială GEF.
71. Facilitatea de finanţare pentru eficienţă energetică (EEFF) este structurată ca o linie de
credit, pe baza unui împrumut de 80 de milioane de euro de la BERD. Şase bănci române
participă în prezent şi oferă împrumuturi cu dobândă mică de până la 2,5 milioane de euro pentru
clienţii lor. Solicitanţii de credit au acces la audituri energetice gratuite şi primesc un grant de
15% din împrumutul original atunci când investiţia este completă şi operaţională. CE oferă
fonduri nerambursabile pentru aceste stimulente. Între 2009 şi jumătatea lui 2013, 104 proiecte
au fost finanţate cu un împrumut total de 64 de milioane de euro şi o investiţie totală de 100
milioane de euro. Trei din cele şase bănci s-au angajat deja pe deplin în ceea ce priveşte linia de
credit.
72. ROSEFF este o operaţiune de linie de credit BERD de 60 de milioane de euro, în baza
căreia BERD oferă finanţare băncilor comerciale şi companiilor de leasing din România pentru
creditarea solicitanţilor care sunt ÎMM-uri. În prezent participă patru bănci. 23 ROSEFF este
similar cu EEFF, incluzând audituri gratuite şi o indulgenţă de până la 15% în ceea ce priveşt e
creditul finanţat de CE. În plus, are o facilitate simplificată pentru proiecte mici, oferă finanţare
pentru investiţiile EE şi în energie din surse regenerabile şi include printre solicitanţii de credit
eligibili, asociaţii de locatari/proprietari, precum şi producători, furnizori de EE şi tehnologie pe
bază de surse regenerabile, echipamente şi materiale. Plăţile în baza ROSEFF sunt mici până în
prezent.
73. BEI a oferit o linie de credit similară de 50 de milioane de euro Băncii Comerciale
Române (BCR) pentru investiţii în cadrul Facilităţii de Finanţare a ÎMM-urilor „Fereastra
Eficienţă Energetică” – Iniţiativa Verde. CSE-urile şi entităţile municipale vor putea, de
asemenea, să se împrumute. Asistenţa tehnică şi un element de grant fac parte, de asemenea, din
această facilitate.
74. Toate programele de finanţare prin intermediul băncilor (atât pentru sectorul privat, cât şi
pentru cel public) aplică o securitizare convenţională pe bază de active - solicitanţii de credit
trebuie să ofere garanţii, de multe ori mai mari decât 100% din valoarea împrumutată. Utilizarea
viitoarelor fluxuri de numerar din economii de costuri de energie nu este acceptată încă drept
garanţie de împrumut.
75. În cadrul POS Creşterea Competitivităţii Economice, companiile private din sectorul de
producţie pot primi finanţare UE pentru îmbunătăţirea eficienţei. Până în martie 2013, se vor
semna 23 de contracte cu o valoare totală de 495,2 milioane de Ron (113 milioane de euro),
dintr-o alocare totală de 191 milioane de euro.
23
Informaţiile referitoare la plăţi nu sunt disponibile publicului; informaţiile referitoare la cele trei împrumuturi sunt
disponibile la https://www.seff.ro/downloads/9/page.html
34
76. În baza informaţiilor de mai sus, valoarea totală a fondurilor puse la dispoziţie pentru
investiţii în EE în sectorul industrial non-ETS (Sistemul de comercializare a cotelor de emisii) în
perioada 2007-2013 a fost de circa 543 milioane euro.24
77. Printre barierele care împiedică companiile din sectorul de producţie să pună în practică
proiecte EE viabile din punct de vedere financiar se numără incapacitatea de a conştientiza
oportunităţile de reducere a costurilor, necesitatea utilizării capitalului pentru satisfacerea altor
nevoi şi costurile ridicate de tranzacţionare pe care le atrage după sine finanţarea acestui gen de
proiecte. În cadrul industriilor mari consumatoare de energie, întreprinderile de stat beneficiază
de preţuri subvenţionate la energie. ÎMM-urile, pe de altă parte, întâmpină adesea probleme la
accesarea finanţărilor comerciale şi se confruntă cu costuri ridicate de capital.
78. Finanţare pentru reabilitarea termică a clădirilor rezidenţiale Programul naţional
pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe cu mai multe etaje, construite între 1950 şi
1990, a început în anul 2002, a fost relansat în 2007 şi de atunci a suferit multe schimbări în ceea
ce privesc regulile şi regulamentele. Iniţial în 2007, statul contribuia cu 34%, iar autorităţile
locale şi beneficiarii contribuiau cu 33% fiecare. În 2008, alocarea s-a schimbat la 50, 30 şi 20%,
iar autorităţile locale puteau să acopere partea beneficiarilor. În 2010, finanţarea nerambursabilă
pentru blocurile de locuinţe a fost suplimentată de un mecanism de garantare care acoperă toate
clădirile rezidenţiale. Bugetul de stat oferă o garanţie de stat de 100% pentru împrumuturile
acordate beneficiarilor de până la 5 ani şi pentru toate dobânzile, în timp ce autorităţile locale
finanţează până la 30% din costurile eligibile şi beneficiarii achită restul. În 2011/12, utilizarea
mecanismului de garantare a fost neglijabil cu cinci credite în valoare totală de 51.000 RON
(12.000 de euro). Un motiv poate fi termenul scurt al acoperirii de garanţie comparativ cu
perioada mult mai mare de rambursare a investiţiei din economiile de energie.
79. Nu există informaţii coerente referitoare la cheltuielile totale, numărul de clădiri
reabilitate şi rezultatele economiilor de energie din cadrul acestui program. Conform
informaţiilor de la MDRAP, bugetul naţional a asigurat 451,6 milioane de Ron (108 milioane de
euro) pentru reabilitarea a 55.000 de apartamente în 1375 clădiri între 2009 şi 2012. Presupunând
că autorităţile locale şi beneficiarii au asigurat încă 108 milioane de euro (conform cerinţelor de
cofinanţare), costurile totale se ridică la 216 milioane de euro. Astfel, costul per apartament este
de aproximativ 4000 de euro sau 80 euro/m2. Apartamentele reabilitate reprezintă aproximativ
1% din apartamentele din blocuri de locuinţe. Ritmul general al reabilitării ar trebui să crească,
într-o anumită măsură, odată cu finanţarea BEI pentru București25 şi eligibilitatea investiţiilor în
reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe din finanţare PO UE pentru 2013. Finanţarea UE es te
bugetată la 150 de milioane de euro şi va trebui susţinută cu o sumă similară de către stat şi
autorităţile locale.
24
Se pleacă de la premisa că propria contribuţie a beneficiarilor în cadrul POS CCE (Creşterea Competitivităţii
Economice) este de 40% în medie.
25
Trei sectoare din Bucureşti au luat împrumuturi de la BEI în valoare totală de 192 de milioane de euro pentru
reabilitarea termică a aproximativ 730 de blocuri de locuinţe în perioad a 2011-2013. Sectoarele vor contribui cu 25-
50% din cost, incluzând finanţări nerambursabile din programul naţional.
http://www.eib.org/attachments/general/bei_info/bei_info144_en.pdf - page=19
35
80. Programul „Casa Verde“ - Administraţia Fondului de Mediu oferă finanţări
nerambursabile (90% din costul echipamentului) sectorului rezidenţial, unităţilor teritoriale
administrative şi instituţiilor publice care înlocuiesc sistemele tradiţionale de încălzire cu grupuri
care utilizează energia solară, energia geotermală şi energia eoliană sau alte sisteme care
îmbunătăţesc calitatea aerului, apei şi solului. Bugetele programului pentru 2010 şi 2011 s-au
ridicat la 110 milioane Ron şi respectiv 100 milioane Ron. Până la începutul lui 2012,
aproximativ 12.000 de locuinţe individuale şi 170 de entităţi juridice au primit finanţare în cadrul
programului pentru instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie din surse
regenerabile.
81. În baza informaţiilor de mai sus, valoarea totală a fondurilor puse la dispoziţie pentru
investiţii în EE în reabilitarea termică rezidenţială a fost de circa 827 milioane de euro între
2007 şi 2013, presupunând că finanţarea UE va fi contractată şi susţinută integral de bugetele
de stat şi locale.
82. Mecanismele viitoare de finanţare pentru sectorul rezidenţial trebuie să ia în considerare
mai multe bariere care împiedică investiţiile EE. Printre barierele cheie se enumeră: (i) proiecte
de dimensiune mică şi costuri relativ ridicate de tranzacţionare; (ii) percepţia unui risc ridicat din
partea băncilor comerciale; (iii) procese decizionale lungi şi lipsa de bonitate a AP; (iv) populaţie
diversă în ceea ce priveşte nivelul de venit în blocurile de locuinţe; (v) rate relativ ridicate ale
dobânzilor bancare comerciale şi perioadă scurtă de rambursare comparativ cu perioada de
recuperare a investiţiei; şi (vi) rate de reducere mari (sau prag minim acceptabil) pentru clienţii
rezidenţiali. În Capitolul 6 se vor analiza mecanismele de finanţare care ar putea reduce aceste
bariere.
83. Finanţare EE pentru sectorul public. În general, autorităţile locale din România au o
capacitate limitată de împrumut. Legile privind bugetul anual limitează îndatorarea generală a
municipalităţilor pentru următorul an. De exemplu, plafonul în 2013 a fost de 680 de milioane
Ron (aprox. 150 de milioane Euro). În plus, împrumuturile realizate de autorităţile locale trebuie
pre-aprobate de Ministerul Finanțelor. Municipalităţile pot împrumuta (inclusiv împrumuturi
existente şi noi, dobânzi şi taxe) până la 30% din media veniturilor proprii (în principal impozite
locale, impozitul comun pe venitul personal plus fondurile UE) din ultimii trei ani. În 2012,
îndatorarea locală totală a fost de 14 miliarde de Ron (aproximativ 3 miliarde de Euro) sau 5,8%
din îndatorarea publică totală. Finanţarea comercială vine în mare parte din partea băncilor
comerciale, în plus la creditările din partea IFI şi a câtorva emisiuni de obligaţiuni.
84. Finanţarea comercială a fost asigurată de FREE şi BERD. FREE a finanţat 12 proiecte
municipale, inclusiv opt proiecte de îmbunătăţire a iluminatului public, trei proiecte de încălzire
comunală (producţie geotermală, producţie de energie termică pe bază de biomasă şi
îmbunătăţirea staţiei) şi un proiect CSE pentru cogenerare într-o clădire administrativă. Investiţia
totală s-a ridicat la aproximativ 3,7 milioane de euro, din care 1 milion de euro s-a încadrat în
perioada 2007-2013. BERD a stabilit o facilitate de finanţare municipală în paralel cu celelalte
două facilităţi de finanţare EE. În aprilie 2012, a oferit 10 milioane de euro băncii BRD Groupe
Société Générale (BRD) pentru a fi împrumutaţi mai departe de BRD municipalităţilor,
companiilor deţinute de municipalităţi şi companiilor private care oferă servicii municipale în
România.
36
85. Directiva Guvernului 1661/2008 a iniţiat programul naţional pentru îmbunătăţirea
eficienţei energetice şi utilizarea resurselor regenerabile de energie în sectorul public, pentru
perioada 2009-2010. A asigurat co-finanţare nerambursabilă (30-59%) de la Ministerul
Economiei prin ARCE/ANRE. Proiectele eligibile includ modernizarea încălzirii
comunale/schimbarea tipului de combustibil; reabilitarea EE şi utilizarea resurselor regenerabile
de energie în clădirile publice; şi modernizarea iluminatului interior/exterior. S-au finanţat, de
asemenea, audituri energetice pentru clădiri. Şapte proiecte au beneficiat de finanţare
nerambursabilă de 2 milioane Ron.
86. Reabilitarea termică a 35 de clădiri care oferă servicii de sănătate publică s-a finalizat
între 2005 şi 2010, având o finanţare totală de 8,7 milioane euro de la MDRAP şi Guvernul
suedez.
87. Programul naţional Termoficare - căldură şi confort, 2006-2015: Reabilitarea sistemelor
de centralizate de termoficare, inclusiv a instalaţiilor interne în clădiri conectate, s-a ridicat la
aproximativ 30 de milioane de euro în perioada 2011/2012. O parte din fondurile alocate de la
bugetul naţional au rămas neutilizate în 2011 deoarece municipalităţile nu au putut să-şi
finanţeze ponderea bugetată iniţial.
88. În cadrul programului UE 2007-2013, s-a alocat o finanţare totală a 657 de milioane euro
(inclusiv 101 milioane euro din cofinanţare naţională) pentru reabilitarea clădirilor publice şi
pentru reabilitarea de mediu a unui număr de facilităţi de producţie ale sistemului centralizat de
termoficare (POS Mediu, PA 3). Şcolile au beneficiat în mod special de program, primind 54%
din totalul de 608,5 milioane euro pentru 342 de proiecte contractate până în 2011 (Tabelul 9).
Investiţia per clădire este destul de mare, din moment ce majoritatea proiectelor vizează creşterea
performanţei energetice a clădirilor, cât şi includerea de lucrări de structură, extinderea clădirilor
existente şi furnizarea de diverse echipamente. Investiţiile în producţia şi reţeaua centralizată de
termoficare au beneficiat de o finanţare de 128 de milioane.
Tabelul 10: Proiecte de renovare a clădirilor publice cofinanţate din fonduri UE, 2007 -2013
Nr. de proiecte
Sector contractate Finanţare, EUR Cost per proiect, EUR
Sănătate 47 200.647.875 4.269.104
Social* 112 79.759.685 712.140
Învăţământ 183 328.136.014 1.793.093
TOTAL 342 608.543.574 1.779.367
* Inclusiv locuinţe sociale
Sursa: PNAEE 2012
89. În baza informaţiilor de mai sus, valoarea totală a fondurilor puse la dispoziţie pentru
investiţii în EE în sectorul public (pentru clădirile publice şi sistemele de termoficare) în
perioada 2007-2013 a fost de circa 788 milioane euro.
90. Mecanismele de finanţare utilizate pe viitor pentru investiţiile în EE în sectorul public
trebuie să ţină cont de următoarele bariere: (i) numărul limitat de municipalităţi solvabile şi
volumul pe care îşi permit să îl ia cu împrumut autorităţile locale şi alte agenţii din sectorul
public; (ii) reglementările restrictive în materie de bugetare, contabilitate şi achiziţii publice; (iii)
37
ratele relativ ridicate ale dobânzilor cerute de băncile comerciale; (iv) dimensiunea redusă a
proiectelor, care are ca urmare costuri ridicate de dezvoltare a proiectului şi de tranzacţionare; şi
(v) riscul realizării unor economii mai mici decât cele preconizate acolo unde se realizează o
îmbunătăţire a serviciilor energetice, în locul economiilor reale de energie calculate în
comparaţie cu condiţiile dinaintea investiţiei. În Capitolul 6 se vor analiza mecanismele de
finanţare care ar putea reduce aceste bariere.
91. În concluzie: Valoarea investiţiilor în EE realizate până în prezent în România nu se
cunoaşte decât parţial. Conform unor estimări aproximative, în perioada 2007-2013 s-au pus la
dispoziţie circa 2.000 milioane euro cu titlul de finanţări destinate special investiţiilor în EE
(Tabelul 10). Această sumă nu s-a cheltuit integral, ceea ce indică o capacitate de implementare
insuficientă. Suma este substanţială, însă nu acoperă toate nevoile potenţiale (v. Capitolul 5).
Fondurile UE au constituit un element important (acoperind circa 37% din fonduri), în special în
cazul proiectelor care vizau clădiri publice, însă nu pot acoperi întregul necesar. Va trebui să fie
dezvoltate şi alte instrumente financiare de potenţare a fondurilor publice cu ajutorul finanţărilor
din sectorul privat. Aceste posibilităţi vor fi analizate mai detaliat în Capitolul 6. Granturile ar
trebui să fie destinate exclusiv proiectelor care creează beneficii sociale mai mari decât cele
private, sau în cazul cărora există bariere care împiedică sporirea nivelului de finanţare din surse
comerciale şi care prezintă un potenţial ridicat de investiţii şi de crearea de economii. Pentru a se
spori nivelul de finanţare privată a investiţiilor în EE, pot fi luate în calcul şi alte programe care
propun stimulente precum reducerea impozitelor sau credite sau programele care propun
stimulente nepecuniare precum accelerarea procesului de acordare a autorizaţiilor sau
permiselor.
Tabelul 11: Estimări privind fondurile disponibile pentru investiţii în eficienţă energetică în perioada
2007-2013
Sector Milioane euro Din care fonduri UE
Domeniu 543 96
Clădiri rezidenţiale 827 130
Sectorul public 788 582
TOTAL 2.158 808
Sursa: Autori
3.5 Lacune ale capacităţii de implementare 26
92. Implementarea programelor şi a proiectelor referitoare la eficienţa energetică este, de
multe ori, dificilă. Chiar şi atunci când există fonduri pot apărea numeroase probleme:
proiectarea unui program, inclusiv a criteriilor de participare şi eligibilitate; crearea unei serii de
proiecte care urmează să fie finanţate, ceea ce implică identificarea şi ierarhizarea proiectelor în
ordinea priorităţii; stabilirea unei limite inferioare; convingerea potenţialilor beneficiari să ia
decizia de a solicita finanţarea; existenţa surselor de cofinanţare; implementarea achiziţ iilor;
asigurarea calităţii lucrărilor şi serviciilor; garantarea rambursării; şi, acolo unde este cazul,
monitorizarea rezultatelor.
26
În Figura 20, implementarea este prezentată defalcat în funcţie de factorii de la nivelul instituţiilor, capacitatea
tehnică şi alte informaţii.
38
93. Secţiunea de mai jos analizează sumar responsabilităţile şi potenţialele slăbiciuni ale
actorilor din domeniul EE:
94. Administraţia naţională/Guvernul Principalele instituţii responsabile cu EE la nivel
naţional sunt:
Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - care are responsabilităţi şi se
concentrează asupra politicilor din domeniul alimentării cu energie şi sectorului industrial
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - care are responsabilităţi şi se concentrează
asupra politicilor din domeniul protecţiei mediului şi schimbărilor climatice
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - care are responsabilităţi şi se
concentrează asupra sectorului construcţiilor şi cadrului legislativ şi instituţional de la nivelul
administraţiei publice locale. Agenţia aflată în subordinea acestuia, ANRSC, reglementează
serviciile comunitare de utilităţi publice, inclusiv sistemele de termoficare
Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), inclusiv
departamentul acesteia pentru EE (fosta agenţie cvasiautonomă pentru EE, ARCE)
95. Autorităţile locale sunt responsabile cu infrastructura necesară pentru serviciile publice
şi cu supravegherea bunurilor imobiliare situate pe raza lor. În toate municipiile cu peste 20.000
de locuitori trebuie să existe o planificare locală în domeniul energiei; unele municipii dau
dovadă de foarte mult interes şi de foarte multă implicare în problemele de EE/GES - de
exemplu, cele care au semnat Convenţia Primarilor (CP), luându-şi angajamentul de a reduce
emisiile de CO2 cu cel puţin 20% până în 2020 prin implementarea unui Plan de Acţiune pentru
Energie Durabilă.
96. Agenţia pentru eficiență energetică: ARCE s-a dizolvat în 2009, împreună cu filialele
regionale, fiind preluată de ANRE, Autoritatea naţională de reglementare în domeniul energiei.
Departamentul de EE al ANRE întâlneşte aceleaşi probleme de guvernanţă cu care s-a confruntat
şi ARCE în trecut. Nu este autonom, nu are resurse adecvate şi nu îşi asumă responsabilitatea; îi
lipsesc datele de calitate; toţi aceşti factori îi subminează capacitatea de proiectare,
implementare, evaluare şi reformare a programelor. Au fost constituite agenţii pentru eficienţa
energetică şi energii regenerabile la nivel local, mai ales în oraşele semnatare ale CP şi
participante la EnergieCites.
97. În consecinţă, pentru implementarea fără probleme a măsurilor EE impuse de legile şi
reglementările existente este nevoie de coordonare între mai multe ministere şi autorităţi de la
diverse niveluri de guvernare. Această coordonare lipseşte de multe ori din cauza lipsei
personalului, în general şi a lipsei personalului cu experienţă în domeniul EE, în particular.
Necesitatea implementării PO-urilor UE şi amploarea incredibilă a resurselor acestora
exacerbează problema: trebuie să se stabilească proceduri, dar, de multe ori, acestea nu sunt
eficientizate; nu există o ierarhizare a elementelor în funcţie de prioritate sau, acolo unde există,
are la bază prea puţine informaţii; procesul achiziţiilor este complicat şi lung.
98. Entităţile furnizoare de energie nu se implică şi nu acordă interes laturii care vizează
cererea în domeniul EE; această situaţie s-ar putea schimba dacă România implementează un
proiect de obligaţii EE conform DEE 2012.
39
99. Furnizori de servicii energetice: un număr foarte mic de CSE. 27 au experienţă în
implementarea proiectelor EPC.
100. Produsele de EE şi capacitatea EE a industriilor şi branşelor: disponibilitatea
produselor de EE creşte pe zi ce trece şi pare să se înscrie în nivelul general din alte ţări membre
UE; o activitate care a căpătat amploare este dezvoltarea capacităţii în cazul cadrelor
administrative şi de audit din domeniul energiei, destinate sectorului industrial şi al
construcţiilor; este necesar ca pregătirea forţei de muncă din sectorul construcţiilor în domeniul
EE să se îmbunătăţească (arhitecţi, ingineri, proiectanţi, constructori, alt personal).
101. Agenţiile de monitorizare şi verificare (M&V): se pare că nu există nicio astfel de
agenţie.
102. Instituţii financiare: Băncile mari dau dovadă de interes şi au câştigat o anumită
experienţă în domeniul acordării de credite în domeniul EE, mai ales de când BERD a lansat
liniile de credit pentru EE în 2009; cu toate acestea, creditele acordate se adresează, însă, unei
game mici de sectoare, cele mai multe industriale şi progresează foarte încet către portofoliul
municipal şi rezidenţial şi către finanţarea CSE-urilor; din 2009, proiectul FREE a rămas în mare
parte neutilizat.
103. Utilizatorii de energie:
Gospodăriile şi AP: prea puţine cunoştinţe legate de posibilităţile de EE şi beneficiile
acestui domeniul, precum şi despre modalitatea de accesare a fondurilor. Facturarea
individuală a serviciilor către consumatori de către sistemele de termoficare publice, în
baza contoarelor de energie termică sau a repartitoarelor urma să se implementeze din
2009, dar nu a fost finalizată
Industria: sectoarele industriale mari ar putea avea cunoştinţe în domeniul EE datorită
obligativităţii existenţei unor cadre de conducere cu responsabilităţi în domeniul
energetic şi desfăşurării de audituri energetice. ÎMM-urile sunt implicate prin liniile de
credit de la BERD, care oferă şi asistenţă tehnică şi elemente de grant
Sectorul public: lipsesc informaţiile de bază despre clădiri, astfel că este dificilă stabilirea
unei liste de priorităţi ierarhizate
Sectorul comercial: prea puţine cunoştinţe legate de posibilităţile de EE şi beneficiile
acestui domeniul. Politicile de dezvoltare durabilă a unor companii şi dorinţa acestora de
a-şi crea o imagine bună pe piaţă conferă o anumită atractivitate clădirilor ecologice
104. Alţi factori problematici în procesul de implementare. În momentul de faţă, nu există
o bază de date care să conţină un inventar al clădirilor din România, împreună cu parametrii
privind consumul acestora de energie şi potenţialul de realizare de economii. Se plănuieşte
inventarierea clădirilor publice, în scopul trasării unui plan coerent de renovare a imobilelor
existente. Dezvoltarea de modele de audit, care ar permite prelevarea consecventă de date şi ar
reduce costurile, ar fi un factor ajutător. Un proiect similar ar trebui să vizeze clădirile
rezidenţiale, pe localităţi. Proiectul UNDP (UNDP 2011) încearcă să pună la dispoziţie
27
Unul pentru energie electrică, unul pentru energie termică şi unul care se ocupă de proiecte de cogenerare;
Econoler 2011.
40
informaţii iniţiale legate de tipurile de clădiri şi proiecte de clădiri, care ar face mai uşor un audit
energetic şi punerea la punct de măsuri de EE. În anumite municipii, în cadrul acestui proiect se
vor face registre ale clădirilor28 cu ajutorul cărora s-ar putea stabili o ierarhie a zonelor prioritare
pentru renovare.
105. În principiu, departamentul de EE al ANRE are responsabilitatea generală de formulare,
implementare, evaluare şi raportare în ceea ce privesc programele EE. În practică, ministerele
responsabile cu politicile din sectorul public îşi asumă mai multe dintre aceste roluri. De multe
ori, acestea nu deţin resursele şi cunoştinţele necesare pentru a le îndeplini. Rezultatul este o
îndeplinire deficitară, în special în etapele de evaluare şi monitorizare a rezultatelor programelor.
Prelevarea acestor informaţii (cu privire la finanţare şi la rezultate) şi monitorizarea ar trebui să
fie etape obligatorii pentru proiectele finanţate din fonduri de stat.
106. Resursele disponibile pentru organizarea de campanii susţinute privind beneficiile EE şi
finanţarea acestui tip de proiecte sunt foarte limitate, ceea ce limitează şi participarea.
Majoritatea programelor de informare şi dezvoltare a capacităţii sunt finanţate, în continuare, de
IFI şi de donatori în cadrul proiectelor proprii.
107. În concluzie: Structura de acordare a asistenţei pentru punerea în practică a investiţiilor în
domeniul EE nu este adecvată. Există carenţe mari în ceea ce priveşte planificarea, prelevarea şi
analizarea datelor, capacitatea de stabilire a priorităţilor, informaţiile cu privire la posibilităţile de
finanţare şi cerinţele surselor de finanţare, pregătirea de serii de proiecte, dar şi un proces de
achiziţie lent şi complicat, lipsa capacităţii de M&V, lipsa unei centralizări şi diseminări a
informaţiilor cu privire la rezultatele şi beneficiile intervenţiilor din domeniul EE.
3.6 Concluziile analizei decalajului
108. România se confruntă cu oportunităţi şi provocări majore în procesul de reducere a
decalajului în domeniul implementării EE pe care îl are faţă de ţările UE mai înaintate şi deci şi
în procesul de reducere a emisiilor de GES.
109. Multe dintre cerinţele juridice şi de reglementare care au în vedere eficientizarea
energetică sunt soluţionate pe hârtie. Principala excepţie este reforma preţului la energie, cu
obiectivul încă neatins de eliminare a marilor subvenţii la gazele naturale şi termoficare. Aceste
subvenţii generale reprezintă un important factor de descurajare a consumatorilor de energie de
la a lua măsuri de eficientizare energetică şi deturnează fonduri publice de la utilizări mai
productive, motiv pentru care ar trebui înlocuite cu un sprijin mai focalizat, acordat cu precădere
familiilor cu venituri mici.
Informaţiile care se preconizează că vor fi incluse în registru vor viza: date tehnice cu privire la clădire (suprafaţă
utilă, data finalizării, număr de etaje, numărul şi dimensiunea încăperilor etc.), date privind proprietatea, tipul de
utilizatori ai clădirii, numărul de utilizatori ai clădirii, sursa de încălzire/climatizare, necesarul teoretic de energie
(conform eventualelor audituri desfăşurate), consumul efectiv de energie (conform arhivelor), fotografii cu clădirea
(inclusiv cu părţile în care este nevoie de îmbunătăţiri), posibile măsuri de EE, inclusiv costurile estimate ale
investiţiei, cantitatea de energie care se va economisi şi reducerea emisiilor de GES la sursa primară de energie
(UNDP 2011).
41
110. Pe anumite segmente ale pieţei de EE, cum ar fi reabilitarea termică a clădirilor
rezidenţiale şi ÎMM-urile, accesul la fonduri rămâne o problemă. Cu toate acestea, în ultimii ani
au fost puse la dispoziţie pentru investiţiile în domeniul EE sume substanţiale din fonduri
europene dedicate (circa 300 milioane euro pe an în perioada 2007-2013).
111. Sprijinul instituţional şi capacitatea tehnică disponibile în prezent sunt insuficiente pentru
punerea în practică a investiţiilor în domeniul EE, care nu vor face decât să crească în următorii
şapte ani. Acest lucru este cauzat de absenţa stimulentelor şi a informaţiilor, precum şi a
actualizărilor necesare ale aptitudinilor şi îmbunătăţirilor administrative, precum planificarea
strategică, prioritizarea, evaluările sistematice şi coordonarea între diferitele niveluri de
guvernare.
112. În Tabelul 12 puteţi vedea o listă cu lacunele din cauza cărora nu se poate atinge un nivel
mai ridicat de EE, care ar oferi o gamă largă de avantaje economiei României şi actorilor din
domeniul economic.
Tabelul 12: Rezumatul analizei lacunelor
Lacune în Lacune în Lacune de Lacune ale Probleme de
domeniul EE domeniul finanţare capacităţii de abordat în
politic/al implementare perioada 2014-
reglementărilor 2020
Industria prelucrătoare
În general Probabil mari, Eventual programe
însă majoritatea de informare, studii
investiţiilor în EE de caz
sunt destul de
rentabile
ÎMM În funcţie de Mari, dar există Deficit de Sprijin pentru
sub-sector, finanţare informaţii, resurse audituri energetice
cota de export comercială cu puţine, costuri de
etc. elemente de grant tranzacţionare mari
Mari Mari în Preţuri Crearea şi
consumatori anumite preferenţiale la implementarea de
de energie sectoare energie pentru contracte pe termen
anumite lung
întreprinderi de Renunţarea la
stat care preţurile
consumă multă preferenţiale
energie
Clădiri
Rezidenţiale Potenţiale Preţul la gaz nu Imense, în Lacune grave: Stabilirea preţului
economii de reflectă costurile prezent finanţare lipsesc informaţiile la energie şi
energie de din cauza numai prin legate de inventarul sprijinul focalizat
40% subvenţiilor granturi, care clădirilor şi în funcţie de venit
foarte mari acoperă în patru performanţa în Evaluarea pieţei şi
acordate pentru ani numai circa domeniul EE o strategie de
DH 1% din inventar Probleme cu AP implementare a
Nivel scăzut de EE în clădirile
conştientizare rezidenţiale
Mecanisme
financiare viabile
Sectorul Potenţiale Reglementările Mari, mai ales în Lacune grave la Evaluarea pieţei şi
42
public economii de cu privire la ceea ce privesc nivel naţional o strategie de
energie de achiziţii, clădirile şi (competenţe, implementare a
40% la nivelul contabilitate şi sistemul de cunoştinţe în EE în clădirile
clădirilor şi buget nu sunt termoficare domeniul EE, lipsa publice
mai mari la favorabile Resurse bugetare coordonării) Mecanisme
nivelul pentru EE, şi în mici faţă de nevoi Progresul la nivel financiare viabile
sistemului de special pentru local, de ex. în Trecere în revistă
termoficare EPC-uri oraşele semnatare strategică a
ale Convenţiei sistemelor de
Primarilor termoficare
Sectorul Asemănătoare Nu s-au analizat Probleme între Programe de
comercial cu cele din locatori şi locatari informare, studii de
sectorul public Nivel scăzut de caz
conştientizare
Sursa: Autori
43
4 Evaluare preliminară a sistemelor de termoficare
4.1 Principalele aspecte legate de acest sector
113. În România, încălzirea centralizată (prin sisteme centralizate de termoficare - DH) se
confruntă cu probleme grave, cunoscute deja de mulţi ani (de exemplu, a se vedea Strategia
naţională 200429). Însă, din moment ce modul de funcţionare al acestui sector nu s -a schimbat
radical, sistemele de termoficare au devenit o povară grea pentru finanţele publice, deşi nu oferă
servicii satisfăcătoare clienţilor. Conform estimărilor, totalul subvenţiilor (încrucişate) acordate
pentru sistemele de termoficare a crescut de la 88 milioane euro în 2003 la circa 500 milioane
euro în 2010,30 deşi numărul clienţilor a scăzut cu aproximativ 1/3 (v. mai jos). Dacă se doreşte
ca acestui sector să i se acorde finanţări din fonduri structurale şi de coeziune în perioada 2014-
2020, va trebui ca în această perioadă să se întreprindă reforme substanţiale care să transforme
încet-încet sistemele centralizate de termoficare într-un serviciu modern şi viabil din punct de
vedere economic şi financiar, altfel fondurile acordate ar putea fi irosite.
114. Această evaluare punctează numai aspectele cheie cu care se confruntă sectorul încălzirii
centralizate. Pentru analizarea variantelor de îmbunătăţire şi eficientizare a sistemelor de
încălzire din mediul urban în general, şi a sistemelor centralizate de termoficare în special, va fi
nevoie de o cercetare mai detaliată. Iată o listă cu probleme care trebuie să fie abordate urgent:
Viabilitatea economică a multor sisteme centralizate de termoficare. Din 1995/96 şi
până în 2010/11, numărul sistemelor centralizate de termoficare a scăzut de la peste 300
la 100, 83 dintre acestea situându-se în zone urbane. Este necesară o evaluare prin care
să se stabilească care dintre sistemele menţinute sunt viabile din punct de vedere
economic şi merită să fie sprijinite pentru a atinge un nivel adecvat de calitate a
serviciilor oferite, pentru a îşi spori eficienţa şi a deveni viabile pe termen lung din punct
de vedere financiar. În cazul sistemelor care s-au degradat într-atât, încât nu îşi mai pot
recăpăta viabilitatea economică, vor trebui dezvoltate strategii alternative de încălzire.
Scăderea continuă a numărului de clienţi Baza de clienţi rezidenţiali a acestor sisteme
s-a redus în timp de la 2,2 milioane de apartamente în 1990 la 1,4 milioane în 2012. În
16 dintre cele 31 de sisteme de termoficare centralizată care aveau la început peste
10.000 de clienţi, numărul acestora a scăzut cu peste 50%. Au apărut debranşările (care
continuă, dar într-un ritm mult mai lent) din cauza incapacităţii de achitare a facturilor,
dar, ceea ce este mai important, din cauza concurenţei făcute de gazele naturale, al căror
preţ este subvenţionat. Pe lângă abordarea distorsiunilor artificiale la nivelul preţurilor,
trebuie să se evalueze cu atenţie şi variantele de limitare a debranşărilor şi de stabili re a
unor criterii de branşare obligatorie la sistemul de termoficare.
Factori de ineficienţă şi pierderi mari în sistemele centralizate de termoficare:
- Generare: În 2010, cogenerarea a reprezentat 10,7% din cantitatea de energie electrică
produsă şi 69,4% din cantitatea totală de energie termică furnizată (conform
29
Conform estimărilor conţinute de aceasta, investiţiile în reabilitarea şi renovarea sistemelor de generare,
transmisie şi distribuţie a energiei termice s-ar ridica în total la 6,8 miliarde USD (5,5 miliarde euro), investiţiile
anuale necesare fiind de 453 miliarde USD (364 miliarde euro) pe o perioadă de 15 ani.
30
Conform unei analize a PWC din 2011.
44
estimărilor ANRE). 51% din energia termică furnizată este produsă cu ajutorul
gazelor naturale şi 38,5% pe bază de cărbuni, în special lignit. Cea mai mare parte a
instalaţiilor de cogenerare31 şi de generare exclusivă de energie termică nu au fost
modernizate sau înlocuite cu echipamente moderne, nefiind dotate nici cu
echipamente adecvate de ardere. Din acest motiv, emisiile de SO2 şi NOX depăşesc
normele UE. Cu o medie de 275 tone de CO2 per Gcal, producătorii de energie pentru
sistemele centralizate de termoficare din România se numără printre cei mai poluanţi
furnizori de servicii din UE.
- Reţelele de transport şi distribuţie înregistrează pierderi mari de energie termică şi
apă. Reţelele de distribuţie înregistrează în medie pierderi de aproape 30%
(PwC2011, pe baza datelor puse la dispoziţie de ANRSC), în comparaţie cu nivelul
de 5-10% care se înregistrează în reţelele relativ noi sau modernizate.
- Ca urmare a acestor ineficienţe, costul încălzirii centralizate este cu aproximativ 18-
20% mai mare decât în alte ţări UE (vezi Figura 10).
Distorsiunile de la nivelul preţurilor la energia termică şi gaze pentru spaţiile
locuite. Tarifele pentru consumatorii rezidenţiali sunt subvenţionate în mare măsură, în
medie cu aproximativ 50%, prin intermediul unui sistem complex de subvenţionare a
cogenerării de înaltă eficienţă (plătit de consumatorii de electricitate, astfel încât costul
energiei termice produse este redus)32 şi de subvenţii acordate societăţilor locale de
termoficare (de către autorităţile municipale). Sistemul de subvenţionare este completat
de un sistem de asistenţă socială pentru energia termică, prin intermediul căruia
31
Cu foarte puţine excepţii, nici una dintre centralele din România nu respectă definiţia UE cu privire la cogenerarea
de înaltă eficienţă. Conform reglementărilor ANRE, o instalaţie de cogenerare se consideră a fi de înaltă eficienţă
dacă realizează o economie de combustibil de 10% în comparaţie cu două centrale echivalente, „de referinţă“, care
ar genera separat energie electrică şi termică. În comparaţie cu centralele de referinţă din România, toate instalaţiile
de cogenerare pe bază de aburi existente îndeplinesc acest criteriu, deşi această metodă este învechită şi prezintă un
nivel modest de eficienţă. Ponderea tehnologiilor care ating cu adevărat un nivel înalt de eficienţă (turbine pe gaz cu
ciclu combinat, turbine pe gaz cu recuperarea căldurii, grupuri moderne de cogenerare distribuită) din totalul
energiei furnizate sistemelor centralizate de termoficare rămâne nesemnificativă. Proiectele de „reabilitare“
întocmite până acum aveau obiective legate de protecţia mediului, inclusiv obligativitatea desulfurizării şi limitarea
emisiilor de NOX, însă aveau în vedere păstrarea instalaţiilor vechi.
32
Programul de subvenţionare aplicat în prezent de ANRE ca primă de cogenerare acordată tuturor furnizorilor de
energie produsă prin cogenerare nu promovează tehnologiile de înaltă eficienţă şi se poate dovedi neviabil pe termen
lung. Aceste centrale ineficiente şi care, de obicei, sunt supradimensionate, ar trebui să fie înlocuite cu grupuri de
cogenerare distribuită şi cu instalaţii locale, care să se activeze în perioadele de vârf. „Cogenerarea de înaltă
eficienţă“ se defineşte prin economia primară de 10% realizată faţă de generarea separată de energie electrică şi
termică în centrale de referinţă (cu o eficienţă termică totală de minimum 70% la unităţile cu peste 25 MW). Motivul
oficial invocat pentru prezentarea acestei soluţii simplificate de definire a unei unităţi de cogenerare de înaltă
eficienţă face referire la art. 12 alin. (2) din Directiva 2004/8/CE. Se susţine că aceasta este justificată, deoarece
lipsesc datele privind eficienţa termică din Anexa II la Directiva UE, în special raportul C între energia electrică şi
termică furnizată. Fondurile necesare pentru acordarea primelor sunt percepute lunar ca taxă de cogenerare de la toţi
consumatorii de energie electrică, dar şi de la exportatorii de electricitate, apoi sunt transferate Transelectrica, care
administrează programul. Cuantumul taxei este stabilit anual de către ANRE şi revizuit semestrial. Prin ordinul
ANRE nr. 50/2012 aceasta a fost stabilită la 23,1 lei/MWh pentru 2013. Sistemul de acordare a primelor pentru
cogenerare este un program care acordă sprijin financiar centralelor de cogenerare neamortizate, în scopul menţinerii
viabilităţii acestora în contextul concurenţei de pe piaţa de energie electrică. Programul se adresează unei capacităţi
de cogenerare de maximum 4000 MW în perioada 2011-2023. Fiecare producător de energie prin cogener are poate
primi sprijin timp de maximum 11 ani consecutivi. Pentru întreaga perioadă, ANRE a estimat că va avea un buget de
4,1 miliarde euro.
45
gospodăriile sărace primesc ajutoare focalizate. 33 Acest sistem acoperă sub 15% din
ajutorul total acordat sistemelor locale de termoficare şi se bazează pe un criteriu social
de eligibilitate care include venitul lunar. Dacă preţurile la încălzirea prin sisteme de
termoficare nu ar fi subvenţionate, costurile cu energia termică ar atinge circa 12% din
venitul mediu anual. Subvenţia duce la o reducere a acestei poveri până la 7%,34 un nivel
echivalent cu cel din alte state din Europa Centrală şi de Est precum Polonia, Republica
Cehă, Ungaria şi Estonia. V. Figura 10. Costul unitar al energiei termice vândute la preţul
subvenţionat este puţin mai mic decât media costurilor generate de un sistem individual
de încălzire care funcţionează cu gaze naturale (cu preţ subvenţionat) (ATKearney,
2009).
Un sistem complex de reglementări, cu două autorităţi de reglementare. ANRE este
autoritatea de supraveghere a producătorilor de energie electrică, inclusiv a celor care
utilizează cogenerarea. ANRSC este autoritatea de supraveghere a serviciilor publice la
nivel municipal, inclusiv a instalaţiilor de generare exclusivă a energiei termice şi a
furnizorilor de energie termică pentru sistemele de termoficare. Preţurile sunt stabilite,
ajustate şi modificate în baza metodologiilor aprobate de ANRE şi ANRSC. Preţurile
locale la căldură reprezintă un cumul al preţului de generare cu tarifele de transport,
distribuţie şi furnizare aprobate de autorităţile locale (APL-uri) şi de ANRSC pentru
fiecare tip de utilităţi în parte. Metodologiile actuale care vizează acoperirea costurilor şi
obţinerea unui profit iau în considerare costurile de exploatare, de capital şi de mediu
justificate şi adaugă o marjă de profit care nu trebuie să depăşească 5%.
Tarif la energie termică constituit dintr-o singură componentă. Majoritatea statelor
UE au stabilit tarife la energia termică formate dintr-o componentă fixă şi una variabilă şi
care respectă structura costurilor generate de activitatea de furnizare a energiei termice,
inclusiv costurile fixe ridicate. Existenţa tarifului variabil, format dintr-o singură
componentă, exacerbează problemele financiare ale furnizorilor de agent termic în
contextul încercărilor consumatorilor de a economisi energie şi/sau de a se debranşa.
Implementarea incompletă a facturării în baza consumului real. Deşi aproape toţi
clienţii (AP în cazul blocurilor de locuinţe) beneficiază de contorizare 35 şi facturare
individuală pe baza consumului propriu de energie termică şi apă caldă, acest lucru nu se
aplică şi la nivelul tuturor clădirilor individuale. Numai circa 50% din clădirile încălzite
prin sistemele centralizate de termoficare sunt echipate cu contoare de energie
termică/apă caldă sau cu repartitoare (şi valve cu termostat pentru controlarea consumului
de energie termică).
33
Ajutorul pentru încălzirea în sezonul rece este acordat în baza OUG 70/2011 privind măsurile de protecţie socială
în perioada sezonului rece. Acesta se adresează familiilor care utilizează energia termică într -un sistem centralizat de
încălzire a locuinţei, celor care utilizează gaze naturale, lemne, cărbuni sau petrol. OUG stipulează venitul maxim pe
care îl poate avea un individ sau o familie eligibilă pentru ajutorul pentru căldură, indicând şi cuantumul ajutorului
pentru cei care se încălzesc cu gaze naturale, lemne, cărbuni, petrol sau energie termică în sistem centralizat.
Veniturile fiscale utilizate pentru susţinerea acestei măsuri sociale provin din supraimpozitarea veniturilor
neaşteptate înregistrate de agenţii din sectorul gazelor naturale; această metodă de impozitare a fost introdusă la
începutul lui 2013 şi permite Guvernului să perceapă peste 60% din veniturile suplimentare ale întreprinderilor (de
stat şi private) din sectorul gazelor naturale care sunt realizate în urma creşterii preţurilor la gaze pe piaţa internă.
34
Problema este exacerbată prin faptul că facturarea energiei termice are loc doar în sezonul în care este furnizată. În
decursul lunilor respective, în ciuda subvenţiilor, costurile încălzirii pot deveni prohibitive pentru o mare parte a
populaţiei.
35
97% în cazul energiei termice şi 96% în cazul consumului de apă caldă (Sursa: ANRSC iuli e 2013)
46
Investiţii insuficiente în infrastructura sistemelor de termoficare Programul naţional
Termoficare - căldură şi confort: Reabilitarea sistemelor centralizate de termoficare
pune la dispoziție surse de cofinanţare din partea guvernului central pentru investiţiile în
reţelele de transport şi distribuţie a agentului termic; acestea se desfăşoară sub controlul
şi responsabilitatea financiară a autorităţilor locale. În 2011 şi 2012 s-au investit sumele
de 13, respectiv 15 milioane de euro, puţin mai mult de 50% din bani provenind de la
guvernul României.36
115. Printre reformele care trebuie implementate pentru a împiedica deteriorarea şi mai mare a
sistemului de termoficare centralizată (DH) din România se numără:
Treceri în revistă strategice ale sistemelor DH locale, pentru a stabili cea mai eficientă şi
rentabilă strategie privind opţiunile de furnizare de căldură, luând în calcul nivelurile
economice ale preţurilor la combustibili şi costurile de mediu ale arderii de combustibili,
precum şi tehnologiile moderne de căldură şi cogenerare şi sistemele distribuite eficiente
şi rentabile; În această etapă ar trebui să se ia în considerare şi posibilităţile stabilirii de
PPP în cazul sistemelor de termoficare centralizată considerate viabile, astfel încât să se
poată apela la fondurile şi cunoştinţele de specialitate privind modernizarea şi exploatarea
eficientă a sistemelor DH, disponibile în sectorul privat;
Accelerarea liberalizării preţurilor la electricitate şi gaze naturale, pentru a se maximiza
rolul pieţei în alocarea resurselor;
Eliminarea tuturor subvenţiilor la preţuri şi acordarea de subvenţii focalizate, exclusiv
familiilor cu venituri mici, sub forma unor plăţi în numerar în cadrul sistemului de
asigurări sociale;
Sprijinirea investiţiilor în cogenerarea cu adevărat eficientă;
Unificarea reglementării DH sub un singur factor de reglementare (ANRE);37
Introducerea unui sistem de tarifare a căldurii cu două componente;
Facturarea bazată pe consum la nivel de locuinţe pentru apa caldă şi rece;
Luarea în considerare a unor politici suplimentare de „protecţie” a termoficării
centralizate în zone unde este deja furnizată şi eficientă din punct de vedere al costului;
de exemplu, s-ar putea introduce obligativitatea branşării clădirilor noi la DH sau
interdicţia de debranşare şi alegere a altei surse de agent termic pentru clădirile deja
existente. Conform legii privind încălzirea, aceasta din urmă poate fi implementată deja
în municipiile în care au avut loc investiţii în reabilitarea/modernizarea DH.38
36
2012: 60 milioane RON (13 milioane euro), din care 31,2 milioane proveniţi de la bugetul de stat şi 28,98
milioane lei de la bugetele locale. 2011: 42,8 milioane lei au fost alocate de la bugetul de stat pe 2011 şi acordate
unui număr de 27 de unităţi administrativ-teritoriale, suma de 35,46 milioane revenind unui număr de 22 unităţi.
Contribuţiile proprii ale autorităţilor locale s-au ridicat la 28,7 milioane lei. Astfel, s-a obţinut un total de 64
milioane RON (15 milioane euro).
37
Această modificare este stipulată în legea din 2012 privind serviciile publice, însă legea privind termoficarea nu a
fost modificată; comunicat personal C. Cremenescu, Dalkia.
38
Este vorba despre o politică similară cu „Anschlusszwang“, obligativitatea branşării la DH pe care o pot impune
autorităţile orăşeneşti din Germania. În cadrul unui studiu dat recent publicităţii şi desfăşurat la cererea Agenţiei
Germane pentru Concurenţă, s-a remarcat că preţul căldurii generate de sistemele centralizate de termoficare (care
47
4.2 Sursele de finanţare a lucrărilor de modernizare
116. Este clar că finanţarea din fonduri publice este insuficientă în comparaţie cu suma de 4,2
miliarde de euro care se estimează că va trebui investită în modernizarea sistemelor centralizate
de termoficare din 33 de oraşe.39 Municipalităţile contribuie deja cu o cotă mare din subvenţiile
acordate anual, astfel că, cel mai probabil, nu vor putea să contribuie cu mai mult decât au putut
pune la dispoziţie în ultimii ani.
117. Astfel, singurele alternative rămase sunt sectorul privat şi UE. Mai multe municipii au
încheiat contracte de concesiune pentru sistemele centralizate de termoficare, prin care operatori
din sectorul privat se obligă să investească în ele şi să le îmbunătăţească performanţa. Un număr
de municipii (sau de operatori particulari din respectivele municipii) au luat sau se gândesc să ia
credite de la bănci comerciale sau de la IFI în scopul îmbunătăţirii sistemelor centralizate de
termoficare - de exemplu Oradea (prin FREE) şi Bucureşti, Timișoara, Iași şi Brașov (de la
BERD).
118. În perioada 2007-2013 au existat un număr de proiecte finanţate prin POS, în special
pentru a se garanta conformitatea cu reglementările UE cu privire la protecţia mediului
înconjurător în instalaţiile de producţie a agentului termic, dar şi pentru a se îmbunătăţi EE a
reţelelor centralizate de termoficare. Oraşele Oradea, Iași, Timișoara şi Bacău au primit, în total,
fonduri UE în valoarea de 128 milioane euro, acoperind aproximativ 50% din costul total al
proiectelor.
119. În anumite condiţii, modernizarea sistemelor centralizate de termoficare trebuie să fie
eligibilă pentru finanţarea UE în perioada 2014-2020. Prin asigurarea unor sisteme centralizate
de termoficare eficiente şi competitive se pot reduce considerabil emisiile de GES faţă de nivelul
care s-ar înregistra dacă s-ar permite încălzirea în sisteme individuale pe gaze naturale. Cu toate
acestea, pe baza costurilor şi avantajelor economice trebuie să se stabilească care dintre sistemele
existente în oraşele din România poate fi modernizat astfel încât să devină eficient şi competitiv
în comparaţie cu alternativele individuale. Cel mai probabil, gradul de acoperire al multora dintre
sistemele centralizate de termoficare va trebui redus, deoarece au pierdut deja un număr foarte
mare de clienţi. Alternativa la sistemele centralizate mari - sistemele descentralizate - ar trebui să
fie luată în considerare, acolo unde este cazul. În Caseta 2 puteţi vedea, pentru mai multe oraşe
din România, un indicator iniţial al competitivităţii potenţiale a sistemelor centralizate de
termoficare: numărul de gospodării per km de reţea. Există un număr de oraşe în care acest
indicator este foarte slab, atât de slab încât probabil că modernizarea sistemului centralizat de
termoficare nu constituie o alternativă viabilă din punct de vedere economic.
Caseta 2: Este termoficarea centralizată competitivă? - Număr de gospodării branşate pe km de reţea DH
Viabilitatea şi competitivitatea unui sistem centralizat de termoficare sunt strâns legate de cantitatea de agent termic
per km de reţea (densitatea agentului termic). O densitate ridicată a agentului termic duce la o reducere a pierderilor
şi a costului de transport al acestuia. De exemplu, în cazul oraşului Kiev, s -a calculat că instalaţiile individuale de
nu sunt reglementate în Germania) sunt considerabil mai mari în oraşele unde există „Anschlusszwang“;
Bundeskartellamt 2012
39
Asociaţia română pentru cogenerare
48
încălzire pentru fiecare clădire în parte, respectiv sistemele centralizate de termoficare, sunt varianta cea mai
eficientă atunci când densitatea este de 2 MW/km, respectiv 5 MW/km. Pentru o densitate situată între aceste două
valori ar fi nevoie de o evaluare mai detaliată a alternativelor de încălzire (Banca Mondială 1998). Nu există date
accesibile cu privire la densitatea agentului termic în sistemele centralizate de termoficare din România. Din acest
motiv folosim, pentru comparaţie, numărul de gospodării branşate. În România, media este de 191 gospodării/km
de magistrală, o valoare cu care această ţară se situează pe un loc de mijloc într -un clasament al mai multor ţări din
UE.40
Sursa: AT Kearney 2009
În şapte dintre cele zece oraşe pentru care existau date, valoarea din 2012 se situează sub media naţională. În
Braşov şi Botoşani, dată fiind densitatea actuală a agentului termic, probabil că modernizarea sistemului centralizat
de termoficare nu constituie o alternativă viabilă din punct de vedere economic (v. figura de mai jos).
Număr de gospodării branşate pe km de reţea de distribuţie, în momentul de funcţionare la capacitate
maximă a sistemului centralizat de termoficare (AP) şi în 2012
Sursa: Date ANRSC şi ISPE 2013
40
Există anumite îndoieli legate de datele utilizate. În urma recalculării indicatorilor din Ger mania pe baza datelor
din 2011 obţinute de la AGFW s-au obţinut următoarele rezultate: Gospodării pe km de magistrală: 109 (219 dacă 1
km se consideră 1 km de şanţ) şi m2 suprafaţă utilă termoficată pe km de magistrală: 10878 (21756 pe km de şanţ).
Lungimea magistralei/şanţului vizează atât reţelele de transport, cât şi de distribuţie.
49
5 Priorităţi în domeniul investiţiilor în EE şi sprijinul acordat de
guvern
5.1 Inventarierea investiţiilor în eficienţa energetică
112. Pentru această evaluare sumară s-a întocmit un inventar al intervenţiilor cheie în
domeniul EE, pe partea de cerere, pentru industria prelucrătoare, clădirile rezidenţiale, clădirile
publice şi comerciale şi serviciile municipale (Tabelul 13). Nu au fost trecute în revistă
intervenţiile în domeniul EE din sectoarele transport şi agricultură.
Tabelul 13: Intervenţii pentru EE, pe partea de cerere, în funcţie de sector
Sector Domeniu de intervenţie Notă
Industria Motoare industriale Modernizarea şi optimizarea sistemelor de pompare, cu
prelucrătoare aer comprimat şi de ventilaţie
Cogenerare industrială Utilizarea energiei termice în exces sau a altor forme de
energie în exces în procesele de prelucrare
Îmbunătăţirea unor procese Modernizarea şi optimizarea echipamentelor sau
sau echipamente specifice proceselor care consumă energie; posibilitate de
suprapunere cu cele două intervenţii generale de mai sus
Clădiri Reabilitarea termică a Îmbunătăţirea performanţei termice a anvelopei
rezidenţiale clădirilor rezidenţiale clădirilor
Clădiri noi Îmbunătăţirea performanţei energetice la nivelul întregii
clădiri, inclusiv construirea de clădiri cu un consum de
energie aproape egal cu zero41 (nZE)
Cele mai importante aparate Frigidere, congelatoare, maşini de spălat rufe,
electrocasnice televizoare etc. de înaltă eficienţă
Alte echipamente electrice şi Computere, aparate electrocasnice mici şi diverse
electronice aparate electrice de înaltă eficienţă
Iluminatul Sursă de iluminat eficientă din punct de vedere
energetic: CFL sau LED
Aer condiţionat Aparate de tip split de înaltă eficienţă
Încălzirea apei Boilere de înaltă eficienţă şi solare
Clădiri publice şi Reabilitarea termică a Îmbunătăţirea performanţei termice a anvelopei
comerciale clădirilor rezidenţiale clădirilor
Clădiri noi Îmbunătăţirea performanţei energetice la nivelul întregii
clădiri, inclusiv construirea de clădiri cu un co nsum de
energie aproape egal cu zero (nZE)
Sisteme de încălzire, ventilaţie Modernizarea şi optimizarea sistemelor de încălzire,
şi aer condiţionat ventilaţie şi aer condiţionat
Iluminatul Surse de iluminat eficiente din punct de vedere
energetic: CFL, T8, T5 sau LED de înaltă eficienţă, dar
şi sisteme de control al sistemului de iluminat
41 „Clădirile cu un consum de energie aproape egal cu zero (nZE) sunt clădiri cu performanţă energetică foarte
înaltă, stabilită conform Anexei I [la DPEC modificată]. Cantitatea foarte mică de energie necesară, egală aproape
cu zero, ar trebui să fie furnizată în proporţie foarte mare din surse regenerabile, inclusiv din surse regenerabile
interne sau din zonă“; Directiva 2010/31/UE 2010
50
Sisteme frigorifice Eficienţa sistemelor frigorifice comerciale
Echipamente electrice şi Eficienţa echipamentelor de birou şi a altor echipamente
electronice care consumă energie
Încălzirea apei Boilere de înaltă eficienţă şi solare
Servicii Sisteme de termoficare Modernizarea şi reabilitarea unităţilor de producţie a
municipale agentului termic şi a reţelelor
Iluminatul public Surse de lumină eficiente din punct de vedere energetic:
lămpi cu sodiu sau LED, dar şi sisteme de control al
sistemului de iluminat
Apă curentă şi apă menajeră Modernizarea şi optimizarea sistemelor şi reţelelor de
pompare
113. Este permis ca pentru fiecare domeniu de intervenţie să existe mai multe măsuri sau
pachete de măsuri specifice, cu niveluri de investiţie şi rezultate diferite privind economiile de
energie. De exemplu, reabilitarea termică a clădirilor rezidenţiale poate fi desfăşurată cu scopul
reducerii cererii de energie cu 30-40%, măsură numită, de obicei, pachet de bază de reabilitare
termică sau cu scopul reducerii cererii de energie cu 60-70%, măsură numită, de obicei, pachet
extins de reabilitare termică. Pentru sporirea eficienţei iluminatului în clădirile rezidenţiale este
posibil să fie necesară o trecere la CFL sau LED. Pe baza datelor privind investiţiile şi a
informaţiilor privind proiectele pe care le avem la dispoziţie, din România (acolo unde nu este
cazul, este indicat), costul economisirii energiei (CEE)42 la nivelul unora dintre intervenţiile de
mai sus este indicat estimativ şi succint în Tabelul 14. Se aplică o rată uniformă reală de
actualizare de 10% pentru a se compara, pornind de la o bază egală, CEE cu sursele
convenţionale de energie (deşi, în cazul anumitor investiţii, este dificil de stabilit dacă au avut
loc economii de electricitate şi/sau combustibil). Cu o rată de actualizare de 3%, CEE s -ar
reduce cu 43%.
Tabelul 14: Estimări privind costul energiei economisite prin anumite intervenţii în domeniul EE din
România
Costul energiei Perioada
economisite simplă
(EUR/MWh) medie de
Sector de Număr
Tip de energie amortizar
utilizare Măsură de
economisită ea
finală proiecte Media
Media investiţiei
ponderată
*
(ani)
NU
Motoare industriale /1 Energie electrică ESTE 61 84 9
CAZUL
Industria
Combustibil şi
prelucrătoar Cogenerare industrială 3 43 22 10
energie electrică
e
Îmbunătăţiri specifice
Combustibil şi
ale unor procese sau 100 43 15 2-7
energie electrică
echipamente
42
Costul energiei economisite reprezintă costul mediu al investiţiilor în eficienţa energetică pe durata ciclului de
viaţă al unei măsuri de EE. Acesta permite o comparaţie directă între energia economisită (ca sursă alternativă de
energie) şi sursele convenţionale de energie (electricitate, gaze naturale etc.). Simplificat, CEE se defineşte ca un
cost mediu anual (actualizat) al măsurii de EE, împărţit la economia anuală de energie realizată cu ajutorul măsurii
de EE.
51
Reabilitare termică de
NU
bază ale blocurilor de Combustibil/căldur
ESTE 90 20
apartamente dinainte de ă
CAZUL
2000
Combustibil/căldur NU
Blocuri noi de
ă (primar) şi ESTE 70 16
Clădiri apartamente nZE /2
energie electrică CAZUL
rezidenţiale
NU
Modernizare frigidere
Energie electrică ESTE 86 9
/3
CAZUL
NU
Iluminat (CFL) Energie electrică ESTE 18 1
CAZUL
Reabilitare termică de Combustibil/căldur
3 46 48 11
Clădiri bază pentru şcoli ă
publice şi NU
comerciale Iluminat /4 Energie electrică ESTE 40 4
CAZUL
Combustibil/căldur NU NU
Modernizare sisteme de
ă (primar) şi ESTE ESTE 45 20
Servicii termoficare /5
energie electrică CAZUL CAZUL
municipale
Iluminatul public
Energie electrică 5 27 32 3
(lămpi cu sodiu)
* La preţurile efective întâlnite cel mai frecvent în România
/1: Pe baza datelor din întreaga UE de la UNIDO, 2000
/2: Pe baza estimărilor pentru Polonia
/3: Cost marginal al trecerii la frigidere A++ în loc de A+
/4: Trecerea de la T12 la T8, date din SUA
/5: Pe baza analizelor desfăşurate pentru un proiect de mare amploare din Moldova, de modernizare a sistemelor
centralizate de termoficare
Sursa: Personalul Băncii Mondiale
114. În medie, investiţiile industriale în EE au perioade de amortizare destul de scurte (2-7 ani
la circa 100 proiecte finanţate prin EEFF). Reabilitarea sistemului de iluminat este, şi ea, în
general, un proiect destul de eficient din punct de vedere al costurilor, cu excepţia variantelor în
care se optează pentru trecerea la LED, care rămân foarte scumpe. Atractivitatea financiară a
investiţiilor pentru obţinerea de economii de energie termică (reabilitarea termică a clădirilor şi
modernizarea sistemelor centralizate de termoficate) este afectată negativ de preţurile efective
destul de mici ale agentului termic şi gazelor naturale (Tabelul 15). Dacă preţurile ar atinge
nivelul economic, perioada medie simplă de amortizare a măsurilor de reabilitare termică ar fi
redusă la jumătate în cazul clădirilor cu încălzire centralizată.
Tabelul 15: 2011: preţurile la energie pentru diferite grupuri de consumatori, cu taxe incluse, în
EUR/MWh
Energie electrică Gaze naturale (2010) Termoficare
(2010) centralizată (2012)
Industrie mare €69,8/MWh €19,2/MWh NU ESTE CAZUL
Industrie mică €131,4/MWh €27,5/MWh NU ESTE CAZUL
Clădiri rezidenţiale €108,4 - €103,8/MWh €28,0 - €27,2/MWh €15,5 – 64,5/MWh
Clădiri non- NU ESTE CAZUL NU ESTE CAZUL €15,5 – 110,9/MWh
rezidenţiale
Sursa: Eurostat, ANRSC
52
5.2 Potenţiale economii de energie în domeniile principale de utilizare
finală
115. Pentru anumite sectoare de utilizare finală sau pentru anumite intervenţii s-au estimat
potenţialele de realizare de economii în baza inventarului de clădiri sau a nivelului de activitate
din 2011, cu ajutorul indicatorilor fizici sau monetari ai intensităţii energetice a României.
Aceste estimări generale constituie o bază pentru evaluarea potenţialului de scalabilitate al EE în
anumite sectoare sau la anumite categorii principale de utilizatori finali (Tabelul 16).
Tabelul 16: Potenţiale economii de energie calculate pe baza inventarului de clădiri sau a nivelului
de activitate din 2011
Potenţial de economisire
Sector sau
a energiei la punctul de Notă
utilizare finală
utilizare finală (GWh/an)
Motoare industriale Redus de la nivelul EU27 prin valoarea adăugată în
2.199
sectorul industrial
Oţel 9.769 În comparaţie cu media UE, intensitatea fizică
Substanţe chimice În comparaţie cu media UE, intensitatea valorii
15.467 *
adăugate
Reabilitarea Reabilitarea termică de bază a blocurilor de
termică a blocurilor 10.533 apartamente înainte de 2000, reducere medie cu 40%
de apartamente a cererii de agent termic
Reabilitarea Reabilitarea termică de bază a caselor cu o singură
termică a caselor cu 5.683 familie înainte de 2000, pe bază de încălzire cu gaze
o singură familie naturale
Modernizare Înlocuirea modelelor dinainte de 2004 cu frigidere
987
frigidere noi, A++
Iluminatul 50% din gospodării folosesc CFL-uri în loc de 3
797
rezidenţial (CFL) puncte de iluminat de lungă durată
Reabilitare termică Reabilitare termică de bază, reducere medie cu 40% a
916
pentru şcoli cererii de agent termic
Iluminatul Se porneşte de la premisa că eficienţa iluminatului
700
comercial comercial va creşte cu 30%
Modernizarea Pe baza agentului termic furnizat în 2011 utilizatorilor
sistemelor de din sectorul rezidenţial şi cel comercial şi în cazul
3.184
termoficare unei reduceri a pierderilor de 20%
centralizată
Iluminatul public Pentru o investiţie de 130 milioane euro pentru
480
trecerea la lămpi cu sodiu
* Intensitatea energetică a industriei chimice din România, măsurată ca valoare adăugată, este cu circa 70% mai
mare decât media UE şi a rămas mai mult sau mai puţin neschimbată din 2006. Acest lucru poate indica existenţa
unor probleme structurale în cadrul acestei părţi a sectorului (de exemplu, că mixul de produse pune prea mult
accent pe substanţe chimice de bază pentru care este nevoie de multă energie). Este posibil ca, datorită privatizării
întreprinderilor de stat din această parte a sectorului, activitatea de producţie să se reorienteze şi să renunţe la
produsele consumatoare de energie.
Sursa: Personalul Băncii Mondiale
116. Date fiind nivelurile actuale de activitate, cel mai mare potenţial de economisire a
energiei este cel al ramurilor industriei şi al clădirilor. Cele mai promiţătoare posibilităţi sunt
producţia de materiale de bază şi reabilitarea termică a clădirilor rezidenţiale datând dinainte de
2000. Şi modernizarea sistemelor de termoficare centralizată prezintă un potenţial considerabil
53
de economisire a energiei,43 deoarece procesul de producţie a energiei este foarte ineficient,
judecat după standardele internaţionale, iar transportul şi distribuţia agentului termic duc la
pierderi imense de apă şi energie termică. Totuşi, înainte de a se lua o decizie cu privire la
investiţii, trebuie să se stabilească dacă sistemele centralizate de termoficare din municipiile din
România sunt viabile din punct de vedere economic.
5.3 Ierarhizarea în funcţie de prioritate a investiţiilor în eficienţa
energetică şi sprijinul acordat prin politici
117. După cum reiese din Tabelul 15, în România, CEE pentru investiţiile în EE variază foarte
puternic de la un sector de utilizare finală la altul. În general, investiţiile în EE din domeniul
industriei au unele dintre cele mai scăzute valori ale CEE şi pot fi justificate din punct de vedere
financiar, în comparaţie cu preţurile la energie din domeniul industrial. Reabilitarea termică a
clădirilor, mai ales în cazul celor rezidenţiale, are un CEE ridicat, şi, cu câteva excepţii, este greu
de justificat dacă se iau în calcul doar argumentele care ţin de reducerea costurilor cu încălzirea,
mai ales în cazurile în care costul agentului termic pentru gospodării este distorsionat prin
subvenţii. Acest lucru se reflectă şi în experienţa altor state membre UE în domeniu. Lucrările
de reabilitare termică de mare amploare, care reduc cantitatea de agent termic cu circa 40%, ar
trebui să fie un factor de creştere măsurabilă a valorii de piaţă a clădirii. Însă în acest domeniu
există foarte puţine dovezi empirice. Tendinţa pieţei de a subevalua avantajele reabilitării
termice constituie un impediment major în calea finanţării acestui tip de investiţii din surse
private.
118. Economia de energie este cea mai nepoluantă sursă de energie şi, de multe ori, şi cea mai
ieftină. La nivel naţional, investiţiile în domeniul EE ar trebui să fie ierarhizate după prioritate
pe baza potenţialului pe care îl au de a potenţa economiile (economii potenţiale mari), pe baza
costului economic al economisirii energiei (utilizarea ca sursă alternativă de energie mai
ieftină44), şi pe baza nivelului de certitudine a realizării economiilor de energie pe care le promit
(ca sursă alternativă de energie de încredere). Principalul scop pentru care guvernul acordă
sprijin EE este potenţarea economiilor de energie prin reducerea costului de economisire a
energiei şi stimularea capacităţii pieţei de a atinge rezultatele dorite. Acest aspect este important
mai ales în cazul sectoarelor sau activităţilor încadrate drept consum final de energie, în cazul
44
(i) La nivel naţional/social, CEE nu ar trebui să se bazeze pe preţurile efective plătite de utilizatorii finali, ci pe
costul economic. (ii) Dacă economiile de energie sunt tratate ca sursă alternativă, ar trebui să se ia în considerare şi
pierderile care se evită (din sistemul de distribuţie etc.). Reducerea consumului de energie termică la nivelul clădirii
va duce şi la o reducere a capacităţii de termoficare necesare la nivelul centralei sau instalaţiei de producere a
energiei existente sau planificate pentru clădirile branşate la reţeaua de termoficare centralizată a unui oraş sau
municipiu. Pentru cazul Serbiei v. Econoler (2013).
54
cărora barierele de pe piaţă constituie o provocare în calea punerii în practică a unor oportunităţi
de realizare de economii de energie foarte mari.
119. Principalele intervenţii în domeniul EE pe partea de cerere indicate în Tabelul 14 au fost
încorporate într-o matrice de evaluare care să indice scalabilitatea (din punct de vedere al
economiilor potenţiale totale) şi costul relativ al economisirii de energie (Tabelul 17). La modul
general, sprijinul acordat prin politici ar trebui să se concentreze pe intervenţiile care au
scalabilitate mare dar se lovesc de problema costului ridicat necesar pentru atingerea rezultatelor.
Tipurile de sprijin acordat de guvern investiţiilor în domeniul EE din diverse sectoare şi de la
nivelul diverselor tipuri de utilizare finală trebuie să fie personalizate pentru a contracara
barierele specifice care apar în calea implementării şi realizării proiectelor cu scalabilitate bună.
În Capitolul 6 se vor analiza variantele de mecanisme de realizare şi finanţare specifice pentru
fiecare sector şi tip de utilizare finală şi se vor propune măsuri cheie pentru acordarea de sprijin
din partea guvernului investiţiilor în domeniul EE din România.
Tabelul 17: Matrice pentru evaluarea investiţiilor în EE pe partea de cerere: scalabilitate şi cost
Costul energiei economisite
Mediu Mic Mare
Măsuri de eficientizare
Eficiența energetică a Reabilitarea termică a
Economisirile potenţiale agregate de energie
energetică a industriilor
celor mai importante clădirilor rezidenţiale
Mari
producătoare de oţel şi
aparate electrocasnice
Eficienţa energetică a
substanţe chimice
motoarelor industriale
Măsuri de eficientizare Modernizarea sistemelor Clădiri cu consum
energetică a IMM-urilor de termoficare comunală energetic aproape de
Iluminatul rezidenţial Reabilitarea termică a zero
Iluminatul rezidenţial
Medii
(CFL) clădirilor publice,
Iluminatul comercial precum şcolile (LED)
(CFL şi T8 de înaltă Reabilitarea sau Iluminatul comercial
performanţă) montarea de noi sisteme (LED)
comerciale HVAC
Iluminatul public (lămpi Iluminatul public (LED)
cu sodiu) Aparate de aer
Scăzut
Eficiența energetică în condiţionat rezidenţiale
alimentarea cu apă şi de mare eficienţă
tratarea apei menajere
Sursa: Personalul Băncii Mondiale
120. Atât în cazul clădirilor rezidenţiale, cât şi în cazul clădirilor publice, lipsa unei strategii
de EE la nivel de sector creează dificultăţi în atragerea interesului şi sprijinului pentru finanţarea
implementării investiţiilor în domeniul EE care ar prezenta numeroase avantaje pentru societate
şi pentru fiecare actor economic în parte. Dezvoltarea unei strategii ar trebui să se bazeze pe o
evaluare a inventarului fizic de clădiri, a performanţei energetice a acestuia şi a resurselor
necesare pentru diverse niveluri de îmbunătăţiri în domeniul EE. Studiile privind EE a clădirilor,
desfăşurate recent în ţările din Balcanii de Vest, prin intermediul cărora se analizau piaţa actuală,
costul şi disponibilitatea tehnologiilor de EE, barierele în calea implementării măsurilor de EE şi
55
instrumentele financiare şi alte măsuri prescrise prin politici, menite să elimine aceste bariere, ar
putea constitui un bun exemplu pentru România.45
5.4 Necesarul de investiţii şi sursele de finanţare în perioada 2014-2020
121. Nu toate economiile indicate în Tabelul 16 sunt uşor de realizat, din cauza constrângerilor
legate de finanţare şi implementare. În Tabelul 19 aveţi la dispoziţie necesarul de investiţii
estimat pentru realizarea economiilor considerate fezabile în perioada 2014-2020, pentru anumite
intervenţii. De remarcat că modernizarea reţelelor centralizate de termoficare nu este inclusă şi
includerea ei ar duce la adăugarea unor sume considerabile de investit (v. Capitolul 4).
Tabelul 18: Necesarul de investiţii pentru diverse intervenţii în domeniul EE, 2014 -2020
Necesar de Economii totale
Domeniu de
investiţii anuale realizate Premise
intervenţie
(milioane euro) (GWh/an)
Reabilitarea termică a 5% din inventarul
2.535 3.318
blocurilor de apt. existent pe an
Reabilitarea termică a 10% din inventarul
262 641
şcolilor existent pe an
5% din construcţiile noi
din 2014, apoi în creştere
Clădiri cu apt nZE 118 /1 196
cu 5 puncte procentuale
pe an
Înlocuirea tuturor
aparatelor rezidenţiale
Modernizare frigidere 1.825 /2 987 dinainte de 2004 cu
aparate A++ până în
2020
În condiţiile unei
Eficienţă energetică investiţii de 200 milioane
1.400 12.600
industrială euro pe an, pe baza
datelor EEFF
/1: costul marginal de construcţie a clădirilor nZE în comparaţie cu cel al clădirilor convenţionale
/2: Cost marginal al trecerii la frigidere A++ în loc de A
Sursa: Personalul Băncii Mondiale
122. Chiar şi pentru această listă incompletă de investiţii în domeniul EE, necesarul total de
finanţare estimat depăşeşte 6 miliarde euro, în comparaţie cu disponibilul estimat de fonduri în
domeniul EE, care se situează sub 2,2 miliarde euro în perioada 2007-2013 (Tabelul 10).
Lacunele de finanţare vor apărea, se presupune, la nivelul proiectelor de reabilitare termică a
clădirilor rezidenţiale şi eventual şi la modernizarea reţelelor centralizate de termoficare, în
aceste două domenii fiind nevoie de analize suplimentare. Şi necesarul de sprijin prin granturi
pentru dezvoltarea de proiecte nZE de mai mare amploare va fi considerabil. Se preconizează că
cea mai mare parte din costul marginal al modernizării frigiderelor va fi suportat de fiecare
gospodărie în parte.
56
123. Finanţarea acestor investiţii prioritate ar fi posibilă numai cu ajutorul unei combinaţii de
fonduri din surse publice şi private. Pe baza evaluării necesarului de sprijin din partea guvernului
s-a calculat cu aproximaţie ponderea necesară a fondurilor publice în totalul finanţării, de care
este nevoie pentru realizarea investiţiilor. Din Tabelul 20 reiese că pentru anumite intervenţii ar
fi nevoie de finanţare 100% din surse publice - de exemplu, reabilitarea termică a şcolilor. În alte
domenii ar fi nevoie de o pondere mult mai mică a fondurilor din surse publice - de exemplu,
pentru proiectele-prototip de clădiri nZE, reduceri iniţiale la frigidere de înaltă eficienţă şi
asistenţă tehnică pentru proiectele în domeniul EE din segmentul ÎMM-urilor din industrie. Cele
mai mari sume provenite din surse publice vor fi destinate reabilitării termice a blocurilor vechi
de apartamente. Din experienţa altor ţări din regiune, precum ţările baltice, reiese că, în medie,
gospodăriile pot acoperi circa 80% din costurile investiţiei, atâta timp cât termenul de rambursare
a împrumuturilor este compensat de economiile realizate la nivelul facturilor la încălzire (vezi
Capitolul 6). Dat fiind că veniturile gospodăriilor din România sunt mai mici decât în majoritatea
celorlalţi noi membri UE, iar nivelul de sărăcie este mai mare, se consideră că finanţarea privată
va putea acoperi 60%, astfel că 40% - circa 1 miliard euro - vor rămâne în sarcina statului, pentru
a fi acoperite prin granturi pentru proprietarii săraci. Acest calcul include asistenţa necesară
pentru pregătirea, implementarea şi monitorizarea proiectului, precum şi pentru campanii de
informare de amploare şi asistenţă pentru AP:
Tabelul 19: Surse de finanţare pentru diverse intervenţii în domeniul EE, 2014 -2020
Domeniu de intervenţie Necesar de Surse de finanţare
investiţii Private (capital Publice Publice -
(milioane propriu şi (granturi) milioane euro
euro) împrumutat)
Reabilitarea termică a blocurilor de apt. 2.535 60% 40% 1.014
Reabilitarea termică a şcolilor 262 0% 100% 262
Blocuri de apt nZE 118 70% 30% 35,4
Modernizare frigidere 1.825 80% 20% 365
Eficienţă energetică industrială 1.400 95% 5% 70
Subtotal 6.140 1.746,4
Sursa: Personalul Băncii Mondiale
124. S-a propus ca o parte considerabilă din fondurile din surse publice indicate mai sus să fie
asigurate din fonduri UE structurale şi de coeziune.
57
6 Realizarea investiţiilor în eficienţă energetică în perioada 2014-
2020
6.1 Corelarea mecanismelor de finanţare şi realizare cu nevoile şi
constrângerile specifice sectorului
127. În perioada 2007-2013, investiţiile în eficienţa energetică din România s-au situat cu mult
sub nivelurile potenţiale. Această situaţie se datorează unui cumul de factori:
Nivelul de finanţare la nivel naţional este cu mult sub necesarul de investiţii, atât în ceea
ce priveşte sursele publice, cât şi cele comerciale. Autorităţile naţionale şi cele locale au
fost obligate să reducă din fondurile alocate iniţial din cauza măsurilor de austeritate.
Numai câţiva dintre cei care ar putea apela la credite sunt şi solvabili. Această situaţie se
întâlneşte în sectorul rezidenţial, dar, într-o anumită măsură, şi în sectorul municipal şi al
ÎMM-urilor. Produsele financiare pe termen mai lung, care s-ar potrivi cu perioadele de
amortizare mai lungi ale multor măsuri de EE, au fost introduse de puţin timp în
România.
În perioada 2007-2013, fondurile UE au fost utilizate insuficient. Principalul motiv a fost
că strategia de finanţare a priorităţilor şi de dezvoltare a seriilor de proiecte nu a fost
întocmită corespunzător; procedurile de solicitare a finanţării sunt complexe şi necesită
multe resurse; procesele de achiziţie durează şi sunt ineficiente; sistemele de gestiune şi
control sunt slabe în general.
În plus, fondurile publice provenite de la autorităţile naţionale şi locale, precum şi de la
UE, au reuşit să atragă numai sume mici din surse private, deoarece multe proiecte au
beneficiat de granturi, uneori chiar în proporţie de 100% din costurile proiectului.
Această situaţie limitează mult numărul de proiecte care pot fi realizate şi afectează
dreptul de proprietate al beneficiarilor.
Există, însă, mai multe obstacole care ţin de politici şi reglementări în calea investiţiilor
în domeniul EE, cel mai grav fiind subvenţionarea preţului la energie, mai ales în cazul
gazelor naturale şi al termoficării centralizate.
Informaţiile cu privire la avantajele investiţiilor în domeniul EE şi la capacitatea de
întocmire şi implementare a acestui tip de proiecte sunt limitate. Asistenţa tehnică este
disponibilă numai pentru o serie mică de programe, de exemplu cele implementate de
donatori.
128. Pentru stimularea investiţiilor în domeniul EE pe viitor, va trebui să crească cantitatea şi
calitatea proiectelor din toate sectoarele. Factorii necesari pentru atingerea acestui obiectiv sunt
1) îmbunătăţirea disponibilităţii fondurilor şi concentrarea lor prin intermediul unor mecanisme
adecvate de finanţare şi 2) creşterea rolului instrumentelor financiare rambursabile. Aceştia
implică o abordare mai strategică a felului în care se ierarhizează investiţiile în funcţie de
prioritate şi o creştere a nivelului de dezvoltare a capacităţii, astfel încât proiectele să fie
pregătite, implementate şi monitorizate mai bine.
58
129. Industria prelucrătoare. Investiţiile în EE în domeniul industrial sunt, de obicei, viabile
din punct de vedere economic şi nu necesită subvenţii de capital din fonduri publice. Multe
investiţii în EE viabile din punct de vedere financiar nu sunt puse în practică din cauza
incapacităţii întreprinderilor de a conştientiza oportunităţile de reducere a costurilor, din cauza
necesităţii utilizării capitalului pentru satisfacerea altor nevoi şi din cauza costurilor ridicate de
tranzacţionare pe care le atrage după sine finanţarea acestui gen de proiecte. În prezent, pentru
acest tip de nevoi şi constrângeri se apelează pe scară largă la liniile de credit pentru EE
industriale, în combinaţie cu granturi pentru implementare (de exemplu, audituri energetice,
dezvoltarea capacităţii băncilor). În ultimii 10 ani, atât întreprinderile industriale, cât şi
instituţiile financiare s-au familiarizat cu acest gen de proiecte prin experienţa acumulată în
lucrul cu proiectele finanţate de IFI. Pentru proiectele de cogenerare de înaltă eficienţă ar mai fi
posibilă obţinerea de granturi de investiţii, însă acestea ar trebui gestionate prin instituţii
financiare comerciale. Pentru alte proiecte industriale, în special pentru cele din sectorul IMM, s-
ar putea pune la dispoziţie anumite fonduri pentru a se asigura asistenţa pentru pregătirea
proiectului şi monitorizarea şi diseminarea rezultatelor după implementarea acestuia.
130. Sectorul public. 46 În ciuda duratei de amortizare atrăgătoare şi a potenţialului de
economisire a energiei de la nivelul sectorului public, EE se loveşte, de multe ori, de un număr
de eşecuri şi bariere pe piaţă (vezi alin. 90). Din experienţa globală reiese că există un număr de
variante de finanţare a clădirilor publice cu ajutorul cărora se pot înlătura o parte dintre bariere.
„Scara finanţării“ (Figura 21) poate constitui un reper cu ajutorul căruia factorii de decizie să
aleagă una sau mai multe variante, pe care să le prelucreze pentru a oferi produse de finanţare
accesibile.
Figura 21: Scara opţiunilor de finanţare pentru EE din fonduri publice
Sursa: Personalul Băncii Mondiale
46
Informaţii din: Singh şi Hofer, 2013
59
131. Alegerea mecanismelor adecvate şi modul în care acestea vor fi proiectate va depinde de
mai mulţi factori, cum ar fi: (i) condiţiile actuale impuse de legislaţie şi de reglementări; (ii)
maturitatea pieţei de credit financiar şi public; (iii) starea curentă a pieţelor de servicii în
domeniul EE, inclusiv CSE-uri şi auditori energetici; (iv) abilităţile tehnice şi financiare ale
entităţilor publice care vor desfăşura proiecte în domeniul EE. Odată cu alegerea mecanismelor
de bază începe procesul de proiectare atentă a acestora şi de adaptare la caracteristicile pieţei
locale. În faza de proiectare se poate hotărî ca un mecanism să ofere mai multe produse
financiare - de exemplu, pe lângă credite, şi garanţii. Utilizarea unei game cu mai multe produse
este, în general, de recomandat, deoarece aceasta va permite deservirea prin intermediul unui
singur program a unor clienţi publici diferiţi, cu capacităţi diferite.
132. În cazul României există deja mai multe variante de finanţare pentru sectorul public, mai
ales pentru municipii. Pe lângă finanţarea prin granturi de la bugetul de stat şi granturi prin UE
PO, şi băncile comerciale, dar şi FREE, fondul pentru EE din România, pun la dispoziţie linii de
credit pentru EE/energie regenerabilă. Deocamdată, cererea pentru aceste produse este limitată,
poate din cauza lipsei capacităţii de dezvoltare şi structurare a proiectelor, din cauza faptului că
autorităţile locale nu îşi permit să se împrumute cu sume mari şi din cauza inerţiei sectorului
public, care este obişnuit să primească granturi. Până în prezent s-ar părea că proiectele publice
finanţate cel mai frecvent sunt cele pentru iluminatul public. Finanţarea CSE este limitată, mai
ales din cauza numărului mic de CSE-uri din România, a experienţei modeste a acestora şi a
accesului pe care îl au la fonduri, dar şi din cauza barierelor de care se lovesc EPC -urile:
probleme de contabilitate, buget, achiziţii. Pe lângă variantele disponibile deja în România - linii
de credit la băncile comerciale şi la fondul pentru EE (FREE) - mai există un mecanism potenţial
care ar putea fi luat în considerare în viitorul apropiat: un fond EE permanent. De asemenea,
dezvoltarea EPC şi a CSE ar trebui sprijinite mai mult, astfel încât finanţarea CSE să devină o
variantă de finanţare viabilă pentru sectorul public.
133. Fonduri de EE permanente România are deja experienţă în lucrul cu un fond de EE
permanent - FREE. Acesta a fost înfiinţat în momentul în care sectorul comercial bancar a
început să prezinte o aversiune crescută faţă de riscuri şi a renunţat la creditele pe termen mediu -
lung necesare pentru a susţine duratele de amortizare ale proiectelor în domeniul EE. În final,
fondul nu a beneficiat de finanţare suficientă şi, după consumarea întregului capital, FREE a
utilizat fluxul de fonduri rambursate pentru a acorda noi credite. Din experienţa BERD reiese că
fondurile provenite din granturi pot fi utilizate ca datorii subordonate pentru mobilizarea
cofinanţării din surse comerciale. Cu ajutorul unui fond s-ar putea oferi şi asistenţă tehnică
pentru diseminarea informaţiilor legate de subproiectele de EE cu privire la performanţa/datele
financiare de importanţă critică pentru viabilitate. Cu toate acestea, fondurile reprezintă
mecanisme destul de scumpe, deoarece un administrator/o echipă de administraţie a fondului
profesionist(ă) şi stimulat(ă) adecvat este un element de importanţă critică. De asemenea, la
proiectarea fondului trebuie să se ţină cont de faptul că acesta nu trebuie să scoată de pe piaţă
sistemul privat de finanţare, ci să ajute la utilizarea potenţialului fondurilor provenite din surse
private.
134. În urma experienţei cu FREE, o idee demnă de luat în considerare ar fi un fond
permanent pentru EE puţin diferit, care să ajute clienţii mai activ la întocmirea şi implementarea
proiectelor şi la monitorizarea rezultatelor. Acesta ar trebui să propună diverse tipuri de produse
financiare pentru clienţi din sectorul public care se confruntă cu nevoi diferite. Fondul permanent
60
pentru EE din Armenia (Caseta 3) ar putea fi un exemplu relevant. Prin intermediul acestuia se
propun credite directe municipiilor solvabile şi contracte de servicii energetice municipiilor care
nu sunt solvabile sau care sunt constrânse de limite de îndatorare, dar şi agenţiilor/unităţilor care
nu au buget propriu. Aceste contracte de servicii nu sunt considerate datorii. De asemenea, în
cadrul procesului de achiziţie, acesta lucrează cu contracte CSE simplificate, pentru a transfera o
parte din riscurile tehnice şi privitoare la performanţă societăţilor particulare de construcţii.
Astfel, acest fond constituie un pas important către constituirea unui sector al serviciilor în
domeniul energetic.
61
Caseta 3: ARMENIA: Fond permanent de EE pentru reabilitarea termică a clădirilor publice
Deoarece, în general, sectorul public nu are capacitatea de a dezvolta şi realiza proiecte de investiţii în domeniul EE,
pentru funcţionarea corectă a unui fond permanent adresat sectorului public este nevoie, de multe ori, ca fondul să
propună nu doar finanţare, ci şi servicii de pregătire, implementare şi monitorizare a proiectelor. În cadrul unui
proiect al Băncii Mondiale aflat în desfăşurare în Armenia a fost constituit un fond permanent de EE pentru sectorul
public care are următoarele caracteristici:
1. Administrare autonomă prin Fondul R2E2, sub supravegherea Consiliului de Administraţie
2. Capitalurile provin de la IFI/fonduri donatoare sau de la bugetul de stat
3. Servicii complete: Finanţare şi servicii de pregătire/implementare/monitorizare a proiectului
4. Două ferestre de finanţare (vezi diagramele de mai jos):
a. Credite pentru municipiile solvabile, cu garanţii şi contribuţie proprie
b. Servicii energetice pentru alte entităţi care nu au buget propriu, cum ar fi şcoli le
5. Rambursare din economiile realizate la nivelul costurilor cu energia, ceea ce permite Fondului să
refolosească banii
6. Riscul de rambursare este suportat de Fond
7. Lucrează cu contracte CSE simplificate, pentru a transfera o parte din riscurile tehnice şi privitoare la
performanţă societăţilor particulare de construcţii
8. Preţul serviciilor depinde de sursele de finanţare şi starea clientului
Fereastra A Fereastra B
Sursa: Banca Mondială 2012
135. Finanţarea din surse comerciale prin CSE-uri/contracte de performanţă Această
abordare este foarte atrăgătoare deoarece poate constitui o soluţie la problemele de implementare
apărute la nivelul proiectelor de EE din sectorul public, cum ar fi lipsa capacităţilor sau a
informaţiilor, putând determina şi o reducere a costurilor de tranzacţionare prin cumularea
proiectelor, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, la Berlin sau în mai multe alte oraşe şi regiuni
din Europa de Vest.47 Cu toate acestea, în multe ţări abordarea bazată pe CSE nu a avut încă
succes. Are nevoie de un mediu foarte propice de dezvoltare. De exemplu, trebuie să existe
politici care să o susţină, de exemplu modificări ale regulilor cu privire la achiziţiile din sectorul
47
Singh et al 2010.
62
public şi contabilitate/buget, cereri de proiecte standard şi contracte standard, protocoale de
monitorizare şi verificare. Este necesară dezvoltarea de modele de finanţare adecvate, deoarece
modelul de afaceri bazat pe CSE nu este cunoscut multor potenţiali finanţatori. În mai multe ţări
(SUA, Canada, Germania), proiectele din sectorul public au ajutat la dezvoltarea pieţei în
perioada iniţială. Pentru asigurarea impulsului de pornire al pieţei se recomandă dezvoltarea de
modele PPP cu implicarea sectorului privat. Scopul proiectului BERD/FGM este acordarea de
sprijin pentru realizarea multora dintre schimbările necesare la nivelul sectorului public pentru
asigurarea unui mediu propice, în timp ce liniile de credit BERD pot fi accesate de CSE-uri.
Pentru mai multe detalii cu privire la utilizarea de contracte de performanţă în secto rul public,
consultaţi Anexa 1.
136. Sectorul rezidenţial. Gama de variante de finanţare disponibile în sectorul rezidenţial este
mai săracă decât cea destinată sectorului public, ceea ce „scurtează“ scara. În alte ţări s -a apelat
la patru variante principale de finanţare pentru depăşirea barierelor indicate mai sus (vezi
alineatul 82) şi sprijinirea îmbunătăţirilor din punct de vedere al EE la nivelul clădirilor
rezidenţiale. Printre acestea se numără:
Fonduri pentru EE;
Finanţarea prin bănci comerciale;
Garantarea parţială a creditelor;
Programe de EE a utilităţilor.
137. Un fond naţional permanent pentru EE ar putea constitui o alternativă viabilă. Dacă
accesul la acesta se face prin băncile comerciale, ar putea fi posibilă combinarea eficienţei
comerciale în încheierea unui număr mare de contracte financiare cu posibilitatea relaxării unora
dintre condiţiile comerciale, astfel încât finanţarea să devină mai atrăgătoare pentru proiectele la
care costul economisirii energiei este destul de mare. Dacă solvabilitatea potenţialilor beneficiari
este un motiv real de îngrijorare, aşa cum ar putea fi în cazul AP sau al municipiilor, s -ar putea
lua în considerarea posibilitatea înfiinţării unei structuri independente.
138. Orice mecanism financiar destinat reabilitării termice a clădirilor rezidenţiale va trebui să
ţină cont de faptul că majoritatea beneficiarilor/celor care solicită credite vor fi, cel mai probabil,
AP din blocuri cu mai multe apartamente construite în perioada postbelică. În România,
constituirea de AP în blocurile de apartamente în care locuiesc proprietarii este obligatorie, chiar
dacă nu este pusă în aplicare întotdeauna, iar acestea sunt înregistrate ca entităţi juridice. AP -
urile au obligaţia prin lege de a avea cont bancar propriu şi de a încasa lunar taxele de întreţinere
a clădirii şi alte cheltuieli, însă nu este clar dacă AP-urile încasează, într-adevăr, aceste sume.
Dacă sunt încasate, toţi membrii AP au drept de decizie în legătură cu utilizarea lor. Până la
schimbarea legii în anul 2007, deciziile se luau cu o majoritate de 50%, însă în prezent
majoritatea necesară este de două treimi.48
139. În trecut, cererea pentru programul de reabilitare termică (v. Capitolul 3) a fost lentă, în
ciuda faptului că până la 66%, iar după 2008 până la 100% din costuri erau acoperite din granturi
oferite de autorităţile naţionale şi locale. Cauzele pentru care interesul pentru acest program era
48
Rabenhorst 2012.
63
modest păreau a fi lipsa coordonării între proprietari, mai ales în clădirile unde existau diferenţe
mari la nivel de venit şi lipsa informării populaţiei cu privire la program. Un alt posibil motiv
este lipsa fondurilor de renovare care constituiau, la început, sursa de acoperire a părţii care
revenea beneficiarilor din programul de reabilitare termică. Este posibil şi ca proprietarii şi AP-
urile să fi privit cu reticenţă ideea de a se îndatora pentru a face o investiţie ale cărei avantaje
erau relativ neclare. În plus, experienţa băncilor în domeniul acordării de credite către AP -uri
este aproape inexistentă şi viceversa. Din experienţa altor ţări din regiune, cum ar fi Lituania,
Estonia sau Ungaria, reiese că pentru stabilirea unei relaţii comerciale între bănci şi AP -uri este
nevoie de investiţii mari în dezvoltarea capacităţii de ambele părţi. Pentru prima dată, linia de
credit ROSEFF are printre potenţialii beneficiari ai creditelor acordate şi AP-urile.
140. Una dintre provocările întâlnite în procesul de renovare a blocurilor în care locuiesc mai
multe familii este diversitatea veniturilor la nivelul populaţiei clădirii. Este posibil ca familiile
sărace să refuze să voteze pentru un proiect de renovare care duce la creşterea cheltuielilor
lunare. În Lituania, statul a oferit subvenţii familiilor sărace, pentru a le permite să participe la
proiecte de renovare.49 În România, proiectul UNDP (2011) include proiecte-prototip care să
testeze punerea la dispoziţie de granturi suplimentare pentru acoperirea părţii din costurile de
renovare a apartamentelor care revine familiilor sărace din clădirile care se reabilitează termic.
141. În aceste condiţii, un mecanism financiar dedicat, ca de exemplu, un fond de împrumut
pentru renovarea locuinţei, pare a fi o soluţie care oferă mai multe avantaje. Fondurile nu sunt
acordate sub formă de grant, ci sub formă de credite reînnoibile, astfel că mecanismul este viabil.
Dacă pentru acordarea fondurilor se foloseşte sectorul de finanţare comercială, proiectul poate
căpăta amploare destul de rapid. Pe lângă credite pe termen lung cu dobânzi preferenţiale, acest
mecanism ar putea pune la dispoziţie şi anumite sume sub formă de grant, subvenţii pentru
familiile cu venituri reduse, asistenţă tehnică şi sprijin pentru dezvoltarea capacităţii.
142. Experienţa cu fondurile de credit destinate renovării locuinţelor. În mai multe ţări au
fost utilizate fonduri UE pentru susţinerea reabilitării clădirilor rezidenţiale prin crearea cu
ajutorul lor a unor fonduri de credit destinate proiectelor de renovare. Exemple în acest sens sunt
Fondul de credit pentru renovări (FCR) din Estonia50 şi Fondul Jessica Holding din Lituania,51
destinat reabilitării termice a blocurilor de apartamente (vezi Tabelul 21). Amândouă fondurile
folosesc băncile comerciale pentru acordarea creditelor şi propun asociaţiilor de locatari şi
proprietarilor individuali credite pe termen lung, în condiţii preferenţiale, pentru reabilitarea
blocurilor de apartamente. Creditele sunt cumulate cu elemente de grant acordate de stat la
finalizarea măsurilor de EE şi cu sprijinul acordat pentru audituri energetice şi inspecţii tehnice,
cu condiţia ca proiectul de renovare să atingă obiectivele de performanţă energetică definite
anterior. Fondul din Lituania include, de asemenea, subvenţii de stat pentru familiile cu venituri
mici. Cu ajutorul Fondului de credit din Estonia, între 2009 şi 2012 s-a reuşit renovarea a 6,7%
din suprafaţa utilă totală a blocurilor de apartamente la nivel naţional. Şi Letonia şi -a manifestat
interesul pentru un Fond de credit pentru renovarea locuinţelor, eventual care să acorde credite şi
CSE-urilor.52
49
V. Studiu de caz privind Lituania în Taylor et al 2008.
50
Adler 2012.
,
52
JESSICA 2012.
64
Tabelul 20: Fondurile de credit pentru renovare din Estonia şi Lituania
RLF din Estonia Lituania
Beneficiari asociaţiile de proprietari de apartamente, Proprietarii de apartamente
asociaţiile de imobile şi comunităţile de
proprietari de apartamente din clădirile cu
minimum 3 apartamente, construite
înainte de 1993
Intermediari 2 bănci comerciale pentru credite 3 bănci comerciale
Kredex (instituţie financiară care oferă ALDU (Agenţia pentru locuinţe şi
credite, asigurări şi garanţii pentru dezvoltare urbană) - se ocupă cu
credite) pentru administrarea granturilor verificarea planurilor de renovare,
şi asistenţă tehnică organizează/asigură asistenţă tehnică
Produse/Servicii
credite pe 10 ani, cu dobândă fixă preferenţială; 3% rata fixă a dobânzii, termen de
maturitate de până la 20 ani; acoperă maturitate până la 20 de ani
max. 85% din costurile proiectului;
garanţie: Cesionarea drepturilor asupra
apartamentului sau clădirii, opozabilă
proprietarilor apartamentelor
granturi (pentru lucrări) 15-35% în funcţie de economiile de 15% pentru economii de 20%
energie realizate (disponibile şi pentru 30% pentru economii de 40%
clienţii altor bănci)
Granturi pentru între 50% din costuri şi suma totală între 50% din costuri şi suma totală
audituri, documente de
proiectare, expertize
tehnice
Granturi pentru NU ESTE CAZUL 100% din costurile pentru
familiile cu venituri pregătirea/administrarea/supravegherea
mici proiectului de renovare, contribuţia la
asigurarea pentru credit, suma
împrumutată şi dobânda
garanţii Constituite de Kredex NU ESTE CAZUL
Sursele fondurilor
credite FEDR UE: 17 milioane euro Fondul Jessica Holding (FP) administrat
credit BDCE*: 29 milioane euro de BEI
FEDR UE: 127 milioane euro
Bugetul de stat: 100 milioane euro
Granturi (pentru lucrări) Fonduri alocate din comerţul cu unităţi Bugetul de stat şi fondul JESSICA FP,
alocate Estoniei prin art. 17 din Programul cu privire la schimbările
Protocolul de la Kyoto la Convenția- climatice
cadru a Națiunilor Unite asupra
schimbărilor climatice
Granturi (pentru FEDR UE Bugetul de stat
asistenţă tehnică)
Granturi (pentru familiile NU ESTE CAZUL Bugetul de stat
cu venituri mici)
Rezultate (2009-2012) (până la 10/2012)
Credite 496 credite, 48,1 milioane euro 72 credite, 7,7 milioane euro
investiţii 66,7 milioane euro
Media: 104.000 euro
economii 36% (preconizat)
granturi 550, în medie 25% granturi
*BDCE: Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei
Sursa: http://www.kredex.ee; Adler 2012; Irzikeviciute 2012; JESSICA 2012
65
143. Finanţarea prin bănci comerciale şi garantarea parţială a creditelor. Gospodăriile din
România au acces la credite de la bănci comerciale pe termen destul de scurt, cu dobânzi mari,
ceea ce nu se potriveşte cu nevoile de finanţare pe termen lung legate de investiţiile în domeniul
EE. În prezent, proprietarii de locuinţe au la dispoziţie un program generos de garantare a
creditelor, însă utilizarea acestuia atinge niveluri foarte modeste (vezi alineatul 78).
144. Programe de eficienţă energetică în domeniul utilităţilor.53 Un grup din ce în ce mai
mare de ţări au pus la punct reglementări prin care să încurajeze sau să oblige companiile de
utilităţi să implementeze programe în domeniul EE, dată fiind capacitatea tehnică a acestora şi
relaţia pe care o au cu utilizatorii de energie. Prin programele de gestiune a cererii (DSM) din
SUA s-a demonstrat că eforturile companiilor de utilităţi de a implementa programele de EE
rezidenţiale pot avea succes. Programe asemănătoare au fost implementate în Asia şi America
Latină şi au avut o oarecare rată de succes. O variantă de program de EE pentru utilităţi sunt
Obligaţiile privind eficienţa energetică (OEE), utilizate mai ales în UE şi devenite obligatorii
prin recent adoptata Directivă privind eficienţa energetică (v. Tabelul 8). În mod normal, OEE
sunt cerinţe impuse prin reglementări furnizorilor de energie (sau altor părţi obligate) legate de
atingerea unor obiective de EE definite şi sunt însoţite de sancţiuni financiare aplicate în cazul în
care aceste obiective nu sunt atinse. Costurile investiţiilor în domeniul EE necesare pentru
atingerea obiectivului sunt recuperate, de obicei, prin mecanismele de tarife. Deşi companiile de
utilităţi au, de obicei, o poziţie destul de bună pentru a desfăşura astfel de programe, este
necesară dezvoltarea de mecanisme de reglementare scrupuloase, pentru a se evita conflictele
care pot apărea cu activitatea convenţională a acestora - vânzarea de energie. Pentru a îndeplini
obligaţiile, companiile de utilităţi au posibilitatea de: (i) a implementa măsuri de EE direct, în
clădirile rezidenţiale; (ii) a angaja contractanţi pentru implementarea acestora; (iii) a achiziţiona
economii de energie realizate de altele; sau (iv) a constitui un fond care să fie utilizat pentru
implementarea de măsuri de EE. Sunt obligatorii măsurarea, raportarea şi verificarea formală a
economiilor. La nivelul UE, OEE sunt implementate deja în Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda,
Italia, Olanda şi Marea Britanie. În cadrul programului OEE din Marea Britanie, unde sectorul
rezidenţial este una dintre principalele pieţe de destinaţie, părţile obligate trebuie să atingă o
anumită pondere a economiilor la nivelul energiei furnizate în cadrul unor grupuri priori tare - în
principal în rândul persoanelor în vârstă şi a celor care primesc anumite ajutoare din cauza
situaţiei financiare. În prezent, proiectul UNDP analizează posibilitatea/metodele de contribuţie a
OEE la reducerea sărăciei din punct de vedere energetic din România.54
6.2 Acordarea de sprijin prin politici şi dezvoltarea capacităţii de
implementare
145. Simpla disponibilitate a fondurilor nu va duce la o EE mai ridicată. Este necesar ca
factorii de decizie să fie stimulaţi să ia parte la programe în domeniul EE şi să deţină
informaţii/cunoştinţe în ceea ce privesc costurile şi avantajele acestei participări. Prin eliminarea
distorsiunilor de pe pieţele de energie, mai ales din punct de vedere al preţului la energie, se va
53
Informaţii din: Singh and Hofer, 2013
54
Househam/Musatescu 2012
66
crea un stimulent puternic de realizare de investiţii în EE, mai ales în sectorul clădirilor
rezidenţiale, în care factorii de decizie se confruntă cu cele mai mari distorsiuni ale preţurilor la
energie.
146. Pe lângă existenţa stimulentelor de ordin economic, factorii de decizie trebuie să fie atraşi
şi să dispună de informaţiile necesare pentru a lua decizii. Activităţile de popularizare a
programelor şi de dezvoltare a capacităţii la nivelul entităţilor din sectorul-ţintă trebuie să fie
extinse, astfel încât să abordeze şi lacunele de informaţii şi cunoştinţe cu privire la EE, să
stimuleze cererea de finanţare şi să consolideze durabilitatea economiilor de energie.
147. Multe programe guvernamentale din trecut şi din prezent au lucrat fără etape de
monitorizare şi verificare (M&V) a rezultatelor. Cu toate acestea, această etapă reprezintă o parte
esenţială a oricărui program, deoarece este singura metodă prin care se poate stabili dacă
fondurile au fost cheltuite corect şi dacă s-au atins obiectivele dorite, dar şi dacă se recomandă
continuarea unui program sau dacă este necesară adaptarea lui. Din acest motiv, programele în
domeniul EE ar trebui să includă sprijin pentru dezvoltarea şi/sau adaptarea metodologiilor de
M&V şi pentru asigurarea de instruire în domeniul M&V pentru personalul care face parte din
program, administratori şi ingineri, dar şi pentru furnizorii de servicii din sectorul privat.
6.3 Îmbunătăţirea guvernanţei în domeniul EE
148. În urma crizei financiare şi a reducerii cheltuielilor de la buget, eficienţa energetică (ca şi
problemele privitoare la schimbările climatice) par să fi trecut în fundal, în ciuda unui val de
declaraţii politice şi modificări juridice impuse de cerinţele europene. Una dintre victime a fost
ARCE, agenţia pentru eficienţă energetică, care a fost încorporată în ANRE, autoritatea naţională
de reglementare în domeniul energiei. Un prim pas pentru sporirea importanţei EE atât în ochii
guvernului, cât şi ai actanţilor externi, ar fi îmbunătăţirea guvernanţei la nivelul agenţiei de EE.
Există mai multe variante, a căror analiză ar ocupa mai mult spaţiu decât avem la dispoziţie în
acest raport; printre ele se numără:
o Consolidarea departamentului de EE al ANRE. Totuşi, ANRE este o agenţie de
reglementare şi nu toate responsabilităţile unei agenţii de EE implică reglementarea
o ARCE ar putea fi reconstituită ca agenţie autonomă, cu mandat consolidat şi buget
propriu, independent. Ca entitate independentă, aceasta ar putea deschide agenţii
locale prin care ar putea ajuta autorităţile locale şi alţi consumatori. Ar trebui să se ia
în considerare posibilitatea transferării responsabilităţii legate de clădiri şi EE la
nivelul autorităţilor locale de la MDRAP la agenţia de EE. Oricum ar fi, comunicarea
dintre aceste două entităţi trebuie să fie îmbunătăţită.
o Unele funcţii ale ANRE sau ARCE ar putea fi externalizate către societăţi sau ONG-
uri prin contracte de performanţă (de exemplu, agenţiile regionale).
Propunem analizarea în detaliu a metodelor de îmbunătăţire a guvernanţei EE. Conducerea la
nivel naţional este indispensabilă în domenii care privesc toate sectoarele, cum ar fi stabilirea de
obiective naţionale, stimulente pentru EE etc., mai ales dată fiind importanţa acordată de UE
eficienţei energetice în contextul schimbărilor climatice.
149. Pe viitor, este necesar ca oraşele să se implice mai mult, deoarece importanţa acestora
este critică în ceea ce priveşte reabilitarea locuinţelor şi problemele legate de termoficarea
67
centralizată. De exemplu, ar fi de aşteptat ca oraşele semnatare ale Convenţiei Primarilor să
promoveze iniţiativele din domeniul eficienţei energetice şi energiilor regenerabile. Se
recomandă acordarea de sprijin autorităţilor locale pentru elaborarea de strategii privind
încălzirea şi de baze de date cu inventarul clădirilor, precum şi pentru consolidarea structurilor
destinate acordării de sprijin asociaţiilor de proprietari.
6.4 Scurtă prezentare a principalelor recomandări
150. Pentru a spori amploarea investiţiilor în eficienţa energetică este necesar ca mecanismele
de finanţare şi realizare să fie corelate cu nevoile şi constrângerile specifice sectorului. De un
deosebit interes pe termen lung este utilizarea de instrumente financiare pentru a creşte ponderea
fondurilor publice în investiţiile în eficientizarea energetică din sectoarele public şi rezidenţial, în
special pentru reabilitarea termică a clădirilor. Creşterea rolului companiilor de servicii
energetice (CSE) în realizarea de proiecte de eficiență energetică are şi avantajul suplimentar de
a atrage finanţare comercială din partea terţilor, în special la nivelul investiţiilor în eficienţa
energetică din sectorul public. Mai exact,
- Investiţiile în eficientizarea energetică din sectorul de producţie ar trebui să fie
finanţate în general prin mijloace comerciale. Cu toate acestea, finanţarea publică a
sprijinirii diseminării informaţiilor, creşterii conştientizării şi consolidării capacităţii
în rândul actanţilor cheie (întreprinderi, CSE-uri şi bănci) s-a dovedit a avea rolul de
catalizator.
- Un fond permanent dedicat eficienței energetice, destinat sectorului public, ar putea
reprezenta un mod eficient de a rezolva unele dintre constrângerile critice de finanţare
şi implementare cu care se confruntă entităţile publice municipale, contribuind, de
asemenea, la sprijinirea şi dezvoltarea pieţei CSE emergente în România. Un astfel
de fond poate fi lansat printr-o combinaţie de fonduri UE şi finanţări nerambursabile
de la guvern şi ar putea atrage finanţări private, dacă se dovedeşte a avea succes.
- Un mecanism/o platformă de finanţare care să satisfacă nevoile de împrumuturi pe
termen lung (până la 20 de ani) cu rată mică a dobânzii pentru reabilitările termice
rezidenţiale şi care să propună, în acelaşi timp, o procesare eficientă şi asistenţa
necesară asociaţiilor de proprietari, va contribui la diminuarea provocărilor cu care se
confruntă programele de reabilitare termică în România. Au existat unele operaţiuni
de succes finanţate din fonduri provenite din împrumuturi pentru renovarea
locuinţelor în alte ţări din UE, acestea putând servi drept model pentru conceperea
unui program similar în România. În cadrul procesului de transpunere a directivei
privind EE, guvernul român ar trebui să ia în considerare şi posibilitatea introducerii
unor obligații de eficienţă energetică (OEE), poate la început la scară mai mică.
- Ca parte a transpunerii directivei EE, guvernul român ar trebui să ia în considerare şi
introducerea unor obligații de eficienţă energetică (OEE), poate la început pe o bază
limitată, solicitând obţinerea unei anumite fracțiuni de economie de energie în rândul
grupurilor vulnerabile.
68
151. Caracteristicile celor mai importante măsuri de sprijin din partea guvernului menite să
satisfacă nevoile de la nivelul sectoarelor şi grupurilor de utilizatori finali ai energiei sunt
prezentate pe scurt în tabelul de mai jos.
Tabelul 22: Principalele nevoi şi măsuri de sprijin din partea guvernului menite să sporească
amploarea investiţiilor în EE
Constrângerile cheie pentru
Ariile cheie de
mărirea investiţiei în eficienţa Mijloace de sprijin din partea guvernului
intervenţie
energetică
Politici de bază Preţuri subvenţionate la energie Preţuri care reflectă costurile (prin eliminarea
subvenţiilor generale ale preţurilor) cu sprijin orientat
pentru familiile cu venituri mici
Contorizare şi facturare în Impunerea facturării bazate pe consum în cadrul
funcţie de consum investiţiilor de modernizare a sistemului de încălzire
comunală
Absenţa unei reglementări Eforturi de sprijinire a dezvoltării pieţei, pentru a
juridice clare a contractelor CSE, spori credibilitatea CSE (precum acreditarea şi
lipsa de sprijin planificat prin certificarea) şi a perfecţiona accesul la finanţarea
politici pentru CSE şi proiectelor; modificări ale reglementărilor privind
insuficientă recunoaştere şi bugetarea, contabilitatea şi achiziţiile sectorului public
credibilitate a pieţei
Dependenţa de finanţări Extinderea opţiunilor de sprijin pentru eficiența
nerambursabile energetică: stimulente monetare şi de altă natură,
instrumente financiare care optimizează finanţarea
privată
Lipsa planificării programelor de Îmbunătăţirea guvernanţei agenţiei de EE, de exemplu
EE, a implementării de politici şi prin consolidarea ANRE sau reînfiinţarea unei ARCE
a capacităţii de supervizare mai puternice; posibilitatea externalizării anumitor
funcţii unor societăţi sau ONG-uri
Unele ramuri mari Utilizarea fondurilor pentru Renunţarea la preţurile preferenţiale
consumatoare de satisfacerea altor nevoi; preţuri Acorduri pe termen lung
energie ale preferenţiale la energie acordate Diseminarea informaţiilor, creşterea nivelului de
industriei unor întreprinderi de stat; conştientizare şi dezvoltarea capacităţii
prelucrătoare restructurarea sectorului,
privatizarea întreprinderilor de
stat din unele industrii
Întreprinderi mici Informaţii, solvabilitate, condiţii Sprijin pentru audituri şi linii de credit dedicate pentru
şi mijlocii de creditare eficiența energetică
Diseminarea informaţiilor, creşterea nivelului de
conştientizare şi dezvoltarea capacităţii
Reabilitare termică Solvabilitatea HOA/proces de Evaluări ale pieţei la nivel de oraş, conceperea de
a clădirilor luare a deciziilor, programe şi sprijin la implementare
rezidenţiale sărăcie/disponibilitate; Mecanism de finanţare dedicat, cu combinaţia
lipsa de informaţii privind stocul adecvată de credite pe termen lung şi cu rata dobânzii
de clădiri şi randamentul redusă şi finanţări nerambursabile
energetic Elaborarea de OEE cu obiective sociale
AT/granturi pentru susţinerea şi informarea APL-
urilor, pregătirea, supervizarea şi monitorizarea
proiectelor
Reabilitarea Lipsa de informaţii şi de Evaluări ale pieţei, conceperea de programe şi sprijin
termică a clădirilor capacitate în domeniul EE, la implementare pentru clădirile publice municipale
publice restricţii bugetare/de Modificări ale reglementărilor privind bugetarea,
contabilitate/legate de achiziţii; contabilitatea şi achiziţiile
69
lipsa de informaţii privind stocul Mecanism de finanţare dedicat, cu considerarea
de clădiri şi randamentul introducerii unui fond permanent
energetic
Clădiri cu consum Tehnologii noi, netestate Granturi pentru demonstraţii
energetic aproape
de zero
Actualizarea Cost marginal plătit în avans Eventual prin programe de EE pentru utilităţi: EEO -
aparatelor uri, finanţare pe baza facturilor, scutiri
electrocasnice
Modernizarea Sărăcie, capital plătit în avans Eventual prin programe de EE pentru utilităţi: OEE,
iluminatului finanţare rambursată prin facturi, reduceri;
rezidenţial şi reglementare privind eliminarea treptată a becurilor
comercial incandescente
Alte servicii Acces la finanţare Sprijin pentru PPP-uri, de exemplu acorduri CSE
municipale, Asistenţă privind evaluarea energetică pentru
precum iluminatul utilităţile de apă
public şi
alimentarea cu apă
70
Anexe
Anexa 1: Învăţăminte privind utilizarea de contracte de performanţă în
sectorul public55
Există trei mari tipuri de contracte cu CSE:
(i) contracte pentru furnizarea de energie (CFE), în urma cărora CSE se ocupă de toate
aspectele furnizării de energie unui client şi este plătită prin marja de profit obţinută
din vânzarea de energie;
(ii) contracte pentru exploatarea sistemului energetic (CESE), în urma cărora CSE
optimizează sistemul energetic în schimbul unei taxe de exploatare; şi
(iii)contracte de performanţă energetică (CPE), în urma cărora CSE finanţează o investiţie în
domeniul energetic (un proiect nou sau de reabilitare) şi este plătită din banii câştigaţi
cu economiile de energie. Dat fiind faptul că acest tip de contracte pot fi structurate
în aşa fel încât riscurile şi finanţarea să cadă în sarcina CSE, acest gen de contracte
sunt ideale pentru sectorul public, după cum reiese şi din analiza de mai jos.
CPE şi sectorul public
În mod normal, sectorul public este cel mai promiţător segment de piaţă pentru CPE, deoarece
este un important consumator de energie, drepturile de proprietate/locaţiune asupra imobilelor
sunt clare, riscul de faliment este practic zero şi riscul desfiinţării unui imobil este scăzut. Cu
toate acestea, există anumite bariere. Cele mai grave sunt reglementările privind achiziţiile în
sectorul public, procedurile bugetare şi lipsa stimulentelor pentru realizarea de economii. De
multe ori şi competenţele interne legate de gestiunea energetică şi de complexitatea contractelor
de performanţă energetică este limitată.
Achiziţiile CPE: rezultate maxime, mai degrabă decât costuri minime. De obicei, achiziţiile
pun accent pe obţinerea celui mai mic preţ pentru o anumită listă de sarcini. Însă în cazul CPE,
accentul cade pe maximizarea rezultatelor, şi nu pe minimizarea costurilor. De asemenea, în
cadrul evaluării ofertelor, accentul trebuie să cadă pe metodologia de bază folosită pentru
garantarea economiilor, pe măsurile propuse pentru realizarea de economii de energie şi pe
avantajele oferite de colaborarea cu CSE-ul respectiv. Alte diferenţe importante între încheierea
de contracte de performanţă şi contracte convenţionale sunt: (i) o singură companie - CSE -
asigură un pachet întreg de servicii, în timp ce, în lucrul cu contracte tradiţionale, se apelează la
câte o companie pentru partea de inginerie, pentru furnizare şi execuţie şi pentru întreţinere; şi
(ii) contractele cu CSE se întind, de obicei, pe 5-10 ani sau mai mult şi nu se suprapun cu ciclul
bugetar anual al instituţiilor din sectorul public.
Procedurile bugetare: posibilitatea ca agenţiile să beneficieze de o parte din economiile
realizate Cu excepţia cazului în care guvernul stabileşte obiective obligatorii (şi sancţiuni în
cazul neîndeplinirii acestora) pentru fiecare agenţie de stat, este posibil să fie nevoie de
55
V. Singh et al 2010.
71
stimulente pentru ca agenţiile să ia măsuri de realizare a economiilor de energie. Dacă facturile
la energie se reduc pur şi simplu, ducând la simpla reducere a bugetului pentru energie din anul
următor, agenţiile nu vor avea motivaţia necesară pentru a se lansa de bunăvoie în investiţii de
EE, singurele stimulente posibile fiind cele care ţin de confort, aspectul clădirilor etc. În SUA,
agenţiile federale au dreptul, în principiu, de a reţine până la 50% din economiile de energie
realizate prin CPE (deşi, în practică, nivelul este mult mai scăzut). În Germania şi Ungaria,
faptul că unele tipuri de agenţii au bugete fixe duce la o tendinţă naturală a acestora de a îşi
reduce costurile de exploatare, inclusiv pe cele cu energia.
Un program care să permită ca economiile nete realizate să se împartă între Ministerul Finanțelor
şi agenţia contractantă, eventual la un nivel aflat în scădere constantă, ar putea fi avantajos
pentru ambele părţi. De asemenea, ar ajuta statul polonez să reducă intensitatea energetică şi să
îşi respecte actualele şi viitoarele angajamente cu privire la EE, emisiile de gaze cu efect de seră
şi energiile regenerabile (acestea din urmă prin reducerea numitorului). În mod normal, cea mai
mare parte a potenţialului în domeniul EE din sectorul public este legat de încălzire (şi, din ce în
ce mai mult, de aerul condiţionat), iar restul, de iluminat. Pe durata ciclului de viaţă al
investiţiilor în EE se pot realiza economii de mare amploare pentru Trezorerie, împreună cu o
reducere considerabilă a emisiilor de GES.
Plafoane de îndatorare: Plăţi în cadrul CPE - cheltuieli de exploatare. În unele ţări, precum
Polonia, CPE intră în plafonul de îndatorare al entităţilor din sectorul public, motiv pentru care
nu sunt atractive. Pe de altă parte, în Germania şi SUA, CPE sunt permise atunci când se
îndeplinesc următoarele condiţii: (I) CSE contractează datoria comercială şi o trece în propriul
bilanţ; şi (ii) proiectul garantează fluxuri de numerar pozitive pentru agenţie în fiecare an din
durata contractului, susţinute de garanţii de performanţă stricte, inclusiv obligaţiuni de
performanţă şi de plată, certificate de asigurare sau scrisori de garanţie. Şi procedurile de
soluţionare a litigiilor sunt indicate clar şi pot implica intervenţia terţilor, însă în ambele ţări
numărul de astfel de litigii a fost foarte scăzut. În situaţia în care condiţiile de mai sus sunt
îndeplinite, plăţile efectuate în contul CPE sunt considerate cheltuieli de exploatare (pentru
întreţinerea clădirilor), nu pentru achitarea datoriilor.
Dezvoltarea de industrii şi servicii pentru viitor. Deoarece multe agenţii de stat se confruntă cu
o carenţă de cunoştinţe de specialitate în domeniul energetic, CSE-urile sunt un ajutor ideal în
acest domeniu. Guvernul are posibilitatea unică de a da un exemplu. Susţinând dezvoltarea
cererii şi ofertei de CSE-uri şi de echipamente şi servicii conexe, guvernul ar putea face ca
acestea să fie introduse, mai târziu, şi în alte sectoare ale economiei. Astfel, economia Poloniei
ar avea posibilitatea de a introduce şi dezvolta tehnologii şi servicii de EE de ultimă generaţie,
impunându-se ca lider în acest important domeniu recent apărut, în loc să rămână în urmă.
Experienţa SUA
Programul federal de administrare a energiei a fost înfiinţat în 1995 pentru a ajuta agenţiile
federale să reducă consumul propriu de energie. Actul cu privire la independenţa şi siguranţa
energetică (2007) a impus noi obiective obligatorii: agenţiile federale au obligaţia prin lege de a
reduce consumul de energie cu 3% pe an până în 2015 (de a spori ponderea energiei provenite
din surse regenerabile şi de a reduce consumul de apă cu 2% pe an faţă de valorile din 2003).
CPE-urile, sau CPEE-urile, după cum sunt numite în SUA (contracte de performanţă în domeniul
72
economiilor de energie) au fost unul dintre principalele mijloace de atingere a acestor obiective.
Începând cu 1985, s-au adoptat acte legislative care acordau agenţiilor federale autoritatea
necesară pentru a încheia contracte de realizare de economii în comun cu CSE-uri din sectorul
privat.
Reţinerea unei părţi din economiile nete. În decursul ultimului deceniu au fost demarate peste
460 de proiecte federale prin CPEE. Acestea vor duce la realizarea de economii energetice în
valoarea de 7,1 miliarde USD pentru bugetul SUA, din care 5,7 miliarde de dolari vor fi folosite
pentru finanţarea modernizării, astfel că economiile nete realizate de statul american se vor
ridica la 1,4 miliarde de dolari. În principiu, agenţiile au dreptul să reţină 50% din economiile
nete realizate la nivelul costurilor cu energia şi cu apa, în scopul utilizării pentru viitoare proiecte
similare, inclusiv pentru proiecte de acordare de stimulente angajaţilor. Cu toate acestea, dată
fiind presiunea care se exercită în direcţia limitării bugetului federal, orice economii de cost
rămase după rambursarea CPE se deduc, de multe ori, din bugetul pentru exploatare al agenţiilor.
Achiziţii: obligaţia realizării de economii şi încheierii de contracte pe mai mulţi ani. Odată cu
acordarea dreptului agenţiilor federale de a încheia CPEE s-a impus şi obligativitatea garantării
realizării de economii şi desfăşurării de protocoale de M&V pentru verificarea realizării
economiilor garantate. Economiile realizate de agenţie trebuie să depăşească în fiecare an din
durata contractului vărsămintele făcute către CSE. Durata CPEE-urilor federale, inclusiv
perioada de construcţie, poate fi de maximum 25 de ani, media situându-se în jurul a 15 ani.
Contractele pot include un portofoliu larg de măsuri pentru realizarea de economii de energie, de
la măsurile cu efect rapid şi până la cele cu durată de amortizare mai mare. Date fiind directivele
agresive ale SUA de reducere a consumului de energie, agenţiile au apelat la implementarea
internă a numeroase măsuri care implică costuri zero sau foarte mici, apelând la proiecte CPEE
pentru înlocuirea echipamentelor vechi şi ineficiente. Astfel, proiectele implică, de multe ori,
costuri de capital mari şi nu vizează profituri mari obţinute rapid.56
Includerea finanţării proiectelor în bilanţul CSE. De obicei, CSE-urile obţin finanţare prin
terţi. Trebuie să facă rost de surse de finanţare competitive de pe pieţele comerciale pentru
finanţarea proiectului în domeniul energiei, pentru a se asigura agenţiei cea mai bună valoare
globală posibilă. Găsirea de oferte competitive, evaluarea lor şi selectarea pe baza unui set de
criterii prestabilite care să garanteze maximizarea valorii cad în sarcina CSE. CSE are obligaţia
de a documenta procesul de selecţie. Finanţarea proiectelor CPE are loc printr-un contract
încheiat între CSE şi finanţator, în baza bilanţului CSE, nu al agenţiilor.
56
Conform noului proces super-CPEE, un CSE este ales de Ministerul Energiei în urma unei competiţii şi are ca
scop deservirea unei anumite regiuni sau punerea la dispoziţie a unui anumit tip de tehnologie . Super-CPEE-urile
lucrează cu metoda „livrare nedefinită, cantitate nedefinită“ (LNCN), care a fost introdusă pentru a transforma
CPEE-urile într-un instrument mai practic şi mai eficient pentru agenţii. Aceste contracte -umbrelă se acordă în urma
unei competiţii CSE-urilor care şi-au dovedit capacitatea de a desfășura proiecte de realizare a economiilor de
energie pentru imobilele federale. Abordarea pe bază de super -CPEE-uri şi CSE-uri preselecţionate a fost creată
special pentru accelerarea procesului de contractare. O comandă de livrare prin super-CPEE poate fi plasată în 4-12
luni, spre diferenţă de comanda convenţională individuală prin CPEE, care poate dura 2 -3 ani (sau mai mult).
Ministerul Energiei administrează o listă de CSE-uri acreditate (există şi un proces separat de certificare în domeniu
prin Asociaţia Naţională a Companiile de Servicii Energetice). De multe ori, CSE -urile de pe această listă lucrează
ca subcontractanţi ai uneia dintre CSE-urile principale care au primit super-CPEE.
73
Garantarea performanţei. Principiul de bază ale CPEE este garantarea unui anumit nivel de
economii şi de performanţă. Clientul nu are obligaţia de a plăti atunci când valorile garantate
nu sunt realizate, astfel că, pe toată durata proiectului, se va bucura de fluxuri monetare
pozitive. Detaliile garanţiei sunt definite prin împărţirea responsabilităţilor între agenţie şi CSE.
Agenţia are dreptul atât la garanţii de bună executare, la garanţii de plată, cât şi la toate
certificatele de asigurare necesare, care trebuie să fie prezentate înainte de începerea lucrărilor de
construcţie.
Felul în care economiile realizate se împart între agenţie şi CSE se negociază şi se definesc prin
contract, însă economiile realizate la nivelul costurilor cu energia trebuie să fie superioare
sumelor plătite către CSE. Orice economie suplimentară realizată peste valoarea stabilită ca
obiectiv revine agenţiei. În situaţia în care economiile nu se ridică la valoarea stabilită ca
obiectiv, se aplică garanţia CSE pentru acoperirea sumei lipsă. Conform contractelor, pe toată
perioada acestora CSE are obligaţia de a repara sau de a înlocui orice echipament defect sau
stricat.
Consultanţi de proiect. Pentru a ajuta agenţiile să încheie CPEE-uri, Ministerul Energiei a
înfiinţat o echipă specială care să ofere asistenţă tehnică şi să înlesnească procesul. Aceşti
consultanţi ghidează agenţiile pe durata procesului de contractare a CPEE şi le oferă consultanţă
pe probleme de contractare şi finanţare, M&V, tehnologie şi inginerie. Activitatea echipelor de
consultanţă este gratuită de la prima întâlnire şi până la evaluarea propunerii iniţiale a unei CSE.
Conform noului contract principal LNCN, pentru toate super-CPEE trebuie să se apeleze la
consultanţă.
Observaţii generale cu privire la piaţa de CSE din SUA. În 2006, circa 82% din investiţiile
desfăşurate de CSE au vizat imobile din sectorul public deja existente (22% pe piaţa federală,
58% pentru autorităţile locale/la nivel de stat, universităţi, şcoli şi spitale; 2% pentru autorităţile
de stat pentru locuinţe). Investiţiile din sectorul privat au vizat sectorul comercial (9%),
industrial (6%) şi rezidenţial (3%). Recent, un număr de CSE-uri mari au început să fie
interesate de cererea de clădiri ecologice şi oferă servicii conexe care să sprijine procesele de
certificare a clădirilor ecologice.
CSE-urile din SUA au experienţă în dezvoltarea de proiecte de mare amploare care implică
tehnologii de EE, generare internă şi energii regenerabile. Piaţa principală pe care modelul de
afaceri al CSE a avut cel mai mare succes este reabilitarea energetică a clădirilor mari aflate, cel
mai frecvent, în proprietatea clienţilor instituţionali. Alte tipuri de furnizori de servicii energetice
(de exemplu, contractanții din domeniul iluminatului şi al HVAC, firmele de inginerie, arhitecţii)
sunt activi mai degrabă pe pieţele rezidenţiale şi de imobile comerciale mici, deoarece lucrează
pe principiul proiectare/construire, sunt plătiţi direct şi nu îşi asumă riscuri constante legate de
performanţă. În general, CSE-urile nu se ocupă de construcţii noi.
Experienţa Germaniei
Germania este privită, în general, ca fiind piaţa cea mai matură de CSE din Europa. În 2005,
volumul de investiţii realizate de CSE-uri în această ţară a atins circa 5 miliarde de euro. Vasta
majoritate, adică 85%, au vizat contractarea furnizorilor de energie (CFE), în special de agent
74
termic; circa 10% au vizat CPE; restul au vizat alte forme de energie, cum ar fi contractele pentru
exploatarea sistemului energetic (CESE).
În Germania există în jur de 500 de CSE-uri, venitul anual cumulat al acestora depăşind 3
miliarde de euro. CSE-urile pot fi foarte diverse, de la filiale ale companiilor mari de utilităţi şi
foste companii municipale de utilităţi şi până la furnizorii de echipamente, societăţile de
construcţii şi cele de inginerie şi consultanţă. Există două asociaţii naţionale ale CSE, multe
companii fiind membre ale amândurora.
CPE în sectorul public. A durat destul de mult până când CPE şi-au asigurat o cotă de piaţă, din
cauza incertitudinii legate de procedurile de achiziţii şi bugetare aferente CPE, din cauza carenţei
de informaţii şi conştientizare din partea publicului, a lipsei competenţelor necesare pentru un
proces de achiziţie atât de complex şi a lipsei stimulentelor pentru personal. Cu toate acestea,
odată cu demararea Programului privind contractele în domeniul eficienţei energetice la
nivelul proprietăţilor federale în 2002, CPE au devenit un instrument esenţial de atingere a
obiectivelor Germaniei cu privire la EE şi schimbările climatice. Principalele bariere legate de
achiziţii şi buget public au fost înlăturate de la început, atât la nivel de stat, cât şi federal. În
general, CPE-urile sunt permise, atâta timp cât achiziţiile au loc printr-un proces concurenţial şi
la compararea ofertelor se ia în calcul implementarea proiectelor de către agenţii, adică fără
implicarea CSE.
Clarificarea problemelor legate de buget. În principiu, orice imobil aflat în proprietate publică
din Germania, fie că aparţine autorităţilor federale, statale sau municipale, are dreptul să apeleze
la CPE ca alternativă la finanţarea prin credite. Atâta timp cât măsurile puse în practică prin
contractele de performanţă energetică sunt profitabile - adică dacă economiile realizate sunt
superioare sumelor plătite pentru serviciile contractantului - în majoritatea statelor din Germania
acestea nu intră în calculul plafonului de îndatorare. Toate tranzacțiile prin care autorităţile
municipale iau un credit sau tranzacţiile similare cu creditele trebuie să fie autorizate de
autoritatea de supraveghere, cu excepţia celor care vizează exploatarea şi întreţinerea. În cazul
contractelor de performanţă energetică, accentul cade pe serviciile contractantului şi nu pe
investiţie, astfel că acestea sunt considerate cheltuieli de exploatare, atâta timp cât au durata de
maximum 10 ani. Autorizarea prealabilă nu este necesară în cazul contractelor care oferă garanţii
ale profitabilităţii măsurilor propuse şi care au fost încheiate în urma unui proces concurenţial.
Vărsămintele efectuate către contractantul CSE sunt trecute în buget drept cheltuieli cu
întreţinerea clădirilor.
Achiziţii. Este obligatorie încheierea contractelor în urma unui proces concurenţial, precum: (i)
achiziţii publice prin licitaţie deschisă; (ii) achiziţii prin licitaţie restrânsă; (iii) achiziţii prin
negociere; (iv) achiziţii prin dialog concurenţial. Se poate apela la cea de-a doua şi cea de-a treia
variantă în cazul în care serviciul care urmează a fi prestat nu poate fi descris neechivoc şi
exhaustiv pentru a i se stabili un preţ obiectiv. Acest lucru este valabil pentru proiectele cu CPE,
mai ales pentru cele complexe care, de exemplu, vizează un număr mare de imobile aflate în
proprietatea autorităţilor federale. Deoarece stabilirea măsurilor specifice cade în sarcina
contractantului CPE, obiectivul contractului este descris funcţional: o reducere procentuală la
nivelul costurilor cu energia. Varianta (iv) se utilizează în cazul proiectelor foarte complexe,
după solicitarea de oferte din întreaga UE. De obicei, contractele vizează atât echipamentele, cât
75
şi serviciile (planificarea, instalarea, optimizarea şi întreţinerea echipamentelor; controlul,
documentaţia etc.).
Auditurile energetice De obicei, auditul energetic iniţial nu este obligatoriu şi nu se desfăşoară.
Datele de bază (date tehnice, consum de energie, costuri) cu privire la clădirea/clădirile vizate
sunt puse la dispoziţie de agenţie, în baza unor modele de fişe indicate în instrucţiunile privind
CPE. În completare, de multe ori ofertanţii fac un tur al imobilelor. În cazul contractelor în două
etape, ofertantul câştigător desfăşoară o analiză detaliată, inclusiv un audit, al cărui cost este
inclus în contract.
De obicei, agenţia este cea care prelevează datele de bază, uneori apelând la specialişti, cum ar fi
companiile de consultanţă privată. De multe ori, pentru proiectele-prototip din fiecare program,
aceste servicii sunt gratuite, însă mai târziu costul lor va trebui să fie suportat de agenţii.
Agenţiile regionale şi federale din domeniul energiei au întocmit ghiduri şi modele de fişe de
date pentru acest proces.
Contracte încheiate pe mai mulţi ani. Durata contractelor poate fi de 7-12 ani, în funcţie de
potenţialul de realizare de economii, de volumul investiţiei şi de participarea clientului la
economiile realizate. Contractele cu durata sub 10 ani pun foarte puţine probleme de buget la
nivel de stat sau municipiu. CPE-urile mai mari, pe termen mai lung, la nivel federal, necesită
aprobare şi o autorizaţie pentru luarea angajamentului de a executa plăţi către CSE pe viitor.
Finanţarea proiectelor. Aproape toate proiectele cu CPE din sectorul public din Germania sunt
finanţate de CSE. Uneori se întâmplă ca agenţia să pună la dispoziţie o parte din fonduri, dar
numai în cazul măsurilor de EE obligatorii. Deşi unele CSE-uri reuşesc să finanţeze proiectele
din capitalul propriu, sursa cea mai des întâlnită sunt creditele pe termen lung de la bănci
comerciale. CSE-urile pot obţine credite cu costuri mai mici faţă de cele disponibile pentru
sectorul public dacă vând instituţiei finanţatoare vărsămintele pe care urmează să le primească de
la client (factoring). De obicei, această măsură acoperă maximum 70-80% din plăţile care
urmează a fi făcute către contractant. Aceasta reprezintă mai mult sau mai puţin valoarea
investiţiei, care poate servi drept garanţie.
Garanţiile privind performanţa. Contractul tipic de performanţă energetică garantează un
procent minim de economii de energie pe toată durata contractului. Astfel, se limitează plăţile
executate de clientul public către CSE. De multe ori se convine ca clientul să se bucure imediat
de avantaje. În cazul în care contractantul nu realizează economiile garantate pe o anumită
perioadă, el va fi obligat să compenseze diferenţa financiar. Clientul din sectorul public are şi
alte metode de a reduce riscul neîndeplinirii obligaţiei de performanţă. De obicei, după execuţie,
echipamentul instalat trece în proprietatea clientului. O altă metodă este obligarea CSE să
prezinte clientului o scrisoare de garanţie bancară.
Monitorizarea şi verificarea. Economiile de energie realizate se pot verifica destul de uşor prin
intermediul facturilor la energie, prin contorizarea consumului de energie şi corectarea bazei în
urma modificărilor preţurilor la energie, a condiţiilor meteorologice sau a utilizării imobilului.
Modelele de contracte puse la dispoziţie de agenţiile din domeniul energiei impun
contractantului să instaleze un sistem de gestiune a energiei, inclusiv de contorizare, prin care să
se controleze consumul de energie din părţile imobilului care sunt vizate. Prin intermediul
76
monitorizării de la distanţă, contractantul are posibilitatea de a optimiza constant funcţionarea
pentru a realiza economiile vizate. De obicei, reprezentanţii contractantului şi ai clientului se
întâlnesc de mai multe ori pe an pentru a discuta eventualele probleme, precum modificările în
tipul de utilizare a imobilului care pot afecta consumul de energie. Până în prezent nu s -au
înregistrat litigii.
Agenţiile din domeniul energiei în rol de consultanţi de proiect. În majoritatea cazurilor,
clienţii din sectorul public apelează la servicii externe de consultanţă care să îi sprijine în
gestionarea procesului de încheiere a CPE. Aceste servicii sunt oferite de multe ori de agenţiile
din domeniul energiei, care există atât la nivel federal şi de stat, cât şi de localitate. În multe
state, acestea au fost primele care au promovat CPE în sectorul public şi au dezvoltat proiecte -
prototip, instrucţiuni, modele de contracte şi evaluări pentru programele CPE. De obicei, în
primele etape ale CPE dintr-un stat sau oraş, agenţia din domeniul energiei primeşte fonduri de la
guvern şi oferă servicii gratuit. Mai târziu, clienţii vor plăti aceste servicii. Cu toate acestea,
consultanţa gratuită pentru proiecte rămâne cea mai întâlnită practică.
Învăţăminte şi etape cheie.
Din experienţa altor ţări reiese că factorii care încurajează răspândirea CPE sunt:
Existenţa unor organisme care să le promoveze, mai ales la nivelul administraţiei în
domeniul construcţiilor.
Existenţa unui cadru juridic stabil cu privire la achiziţii, contractare şi buget.
Existenţa procedurilor şi contractelor standardizate reduce durata şi costul procesului,
făcându-l şi mai sigur.
Asigurarea unei administrări neutre a proiectului de către un consultant de încredere, care
să deţină cunoştinţe tehnice şi economice şi, de preferat, să ofere servicii gratuite.
Gruparea imobilelor (sub egida unei agenţii sau a unui buget unic) în scopul realizării de
economii de scară. Împărţirea avantajelor obţinute între toate agenţiile implicate, prin
acordarea de cote individuale din economiile realizate în urma contractului.
Iată câteva etape cheie pentru introducerea CPE în sectorul public:
Desfăşurarea unui studiu de piaţă privind CSE-urile în etapa iniţială. Acesta trebuie să
acopere o gamă largă de organisme, pentru a include toate tipurile de entităţi care ar putea
servi drept CSE-uri. Scopul este măsurarea nivelului de interes şi a capacităţii de a îşi
asuma riscuri a acestora. Eventual, guvernul şi-ar putea face publică cu mult timp înainte
intenţia de a lucra cu CSE-urile pentru CPE, pentru ca părţile interesate să înceapă să se
pregătească.
Organizarea de consultări cu părţile interesate în scopul analizării potenţialelor bariere
care pot apărea pe durata întregului proces, din momentul auditului şi până la sfârşitul
duratei contractului, pentru ca natura lor să fie definită clar. Ierarhizarea barierelor în
funcţie de importanţa depăşirii lor pentru reuşita procesului.
Întocmirea de liste de posibile soluţii pentru fiecare barieră. Pentru fiecare barieră
importantă stabilită în urma consultărilor se identifică soluţii potenţial viabile, în baza
experienţei internaţionale.
77
Tragerea de învăţăminte din succesul altor ţări. Alte ţări, precum SUA şi Germania, au
utilizat cu succes modelul CPE. Sistemele şi procedurile elaborate în acest scop merită să
fie analizate atent, iar unele dintre ele să fie copiate sau adaptate.
Dezvoltarea şi testarea unor proiecte mici în etapa iniţială. Se recomandă testarea
printr-unul sau două proiecte mai mici, pentru a se stabili dacă procesul funcţionează. În
caz afirmativ, proiectele vor continua şi îşi vor mări amploarea.
Instituţionalizarea sistemelor. Prin crearea de modele de documente, introducerea de
modificări la nivelul sistemelor de achiziţii publice şi buget pentru înlesnirea lucrului cu
CPE, crearea de agenţii în domeniul energiei care să funcţioneze ca puncte de legătură şi
consultanţi de proiect, lansarea de programe de acordare de stimulente şi finanţare,
dezvoltarea de obiective în domeniul EE pentru agenţiile de stat, elaborarea de protocoale
de M&V etc. se pot obţine (a) o stimulare continuă a procesului, (b) menţinerea
progreselor în domeniul EE şi (c) elaborarea de măsuri pentru realizarea de potenţiale
economii de energie mai mari.
Tabelul A1: Tipuri principale de contracte cu CSE
Contracte pentru Contracte de Contracte pentru
furnizarea de energie performanţă energetică exploatarea sistemului
(CFE) (CPE) energetic (CESE)
Utilizatorul şi
Utilizatorul
proprietarul
Client Consumatorul de energie unităţilor/echipamentelor
unităţilor/echipamentelor
existente
existente
Asigurarea unei
Realizarea economiilor
Obiectiv Furnizarea de energie exploatări în condiţii
potenţiale de energie
economice optime
Planificare, construire, Înnoirea bunurilor
Servicii furnizate de
exploatare, întreţinere, (inclusiv finanţare), Exploatare
contractant
finanţare exploatare şi întreţinere
Realizarea de economii
Refinanţare Vânzarea de energie Taxă de exploatare
de energie
Construire, exploatare, Economii reale de
Riscuri asumate de Investiţii în întreţinere şi
întreţinere, finanţare şi energie, exploatare şi
contractant înlocuire
achiziţie întreţinere
Evitarea investiţiilor,
Garantarea prin contract a Optimizare tehnică şi
Avantajele economice ale avantaje pentru achiziţia
realizării economiilor de experienţa profesională a
clientului en gross, delegarea
energie contractantului
riscurilor
Sursa: Vollrad Kuhn, 2006. Citat în Singh et al 2010
78
Anexa 2: Utilizarea ETS în România în scopul realizării de investiţii
pentru diminuarea schimbărilor climatice datorate sectorului energetic
În prezent, în România, societăţile din sectorul energetic reprezintă peste 60% din sectorul ETS,
9 din cele mai mari 15 producătoare de emisii de CO2 sunt unităţi care produc energie electrică
(Tabelul A2.1). O oportunitate majoră de reformare a sectorului energetic, care, în acelaşi timp,
ar contribui la eforturile României de a participa la atingerea obiectivelor UE 20-20-20 în
domeniul schimbărilor climatice, este posibilitatea utilizării instrumentelor derivate din ETS în
scopul realizării de investiţii în sectorul producerii de energie electrică.
Tabelul A2.1: Cele mai mari 15 surse de CO2 în 2012 (unităţile producătoare de energie
electrică sunt prezentate cu caractere aldine)
Emisii anuale de Notă
CO2 (mil. tone)
Turceni 6,07
Rovinari 5,11
Craiova 4,92
Mittal 3,80 producător de oţel
Deva 2,43
Drobeta 1,78
Holcim 1,67 producător de
ciment
Elcen 1,28
Petrobrazi 1,17 rafinărie de petrol
Govora 1,10
Paroseni 1,05
Azomures 0,97 fabrică de
îngrăşăminte
Oradea 0,96
Petrotel 0,72 rafinărie de petrol
Rompetrol 0,67 rafinărie de petrol
În Etapa III a ETS UE (2013-2020), vânzarea la licitaţie a cotelor primite este mai degrabă o
excepţie, decât o regulă. Cu toate acestea, este posibil ca statele membre mai sărace, care au
nevoie disperată de investiţii în sectorul producător de energie electrică pentru reducerea
emisiilor de GES, să primească gratuit certificate. Această posibilitate există datorită unei
derogări în baza Articolului 10c din Directiva 2009/29/CE (alocări tranzitorii cu titlu gratuit,
exclusiv pentru producerea de energie electrică). 8 din cele 10 state eligibile au apelat la această
posibilitate, România solicitând punerea ei în aplicare în 2011.
Solicitarea României a fost aprobată în două etape, până la sfârşitul lui 2012, în prezent România
beneficiind de 71,4 milioane de certificate gratuite pe care le poate utiliza în perioada 2013-2020
(vezi Tabelul A2.2 pentru alocarea anuală; cu titlu de comparaţie, în perioada 2008-2012,
România a dispus de 208 milioane de certificate gratuite de CO2). Alocările din cadrul ETS UE
III sunt calculate în baza indicatorilor de reper, calculaţi pentru a stimula reducerea emisiilor de
GES la nivelul instalaţiilor cu grad mare de poluare. În decembrie 2012, CE a aprobat şi
programul de ajutor de stat care permite României să utilizeze resursele de care dispune pentru
proiecte de reducere a emisiilor; solicitarea includea şi un Plan Naţional de Investiţii (PNI) cu
79
propuneri de proiecte care să fie finanţate din câştigurile realizate prin vânzarea alocărilor cu titlu
gratuit.
Tabelul A2.2: Alocări de certificate de CO2 cu titlu gratuit, 2013-2020
La sfârşitul lui septembrie 2013, mecanismul propus pentru utilizarea acestor sume a fost
publicat pe pagina de internet a Ministerului Economiei pentru a fi dezbătut public; se
preconizează că acesta va fi adoptat curând. Pe scurt, beneficiarii alocărilor cu titlu gratuit
(unităţi de producţie a energiei electrice eligibile, aflate în exploatare înainte de 2008) sunt
obligaţi să achite valoarea certificatelor de CO2 gratuite într-un fond administrat de
Departamentul pentru energie. Ministerul de Finanţe comercializează „alocările cu titlu gratuit“
pe platforma ETS, aşa cum se comercializează şi celelalte certificate CO2. Preţurile alocărilor
luate în considerare pentru constituirea fondului sunt preţurile pieţei sau valorile de referinţă, în
cazul în care preţurile de pe piaţă deviază cu peste 10% de la valorile de referinţă (14,5 – 20
EUR/t). Departamentul pentru energie administrează fondurile într-un cont dedicat, pus la
dispoziţie pentru proiectele din PNI. Planul, care a fost aprobat deja de CE ca parte integrantă a
solicitării derogării conform art. 10c, cuprinde o listă de 39 de proiecte care să contribuie la
atingerea obiectivelor UE 20-20-20. Dintre acestea, 29 vizează energia electrică şi cogenerarea,
24 referindu-se la construcţia de capacităţi noi şi 5 la reabilitări. Dintre proiectele care vizează
capacităţi noi, 3 sunt proiecte de energii regenerabile şi 14 de cogenerare. Astfel, unele dintre
investiţiile din PNI57 vizează exact unităţile producătoare de energie electrică care au primit
alocările cu titlu gratuit; altele vizează capacităţi noi. Granturile acordate prin acest fond pot
acoperi 25% din cheltuielile eligibile ale investiţiilor propuse.
Investiţiile în producţia de energie sunt acoperite numai din veniturile generate prin vânzarea
„alocărilor cu titlu gratuit“. Restul de fonduri provenite din vânzarea de alocări de CO 2 prin
ETS58 (veniturile realizate din vânzarea alocărilor care nu au fost gratuite) sunt utilizate pentru
finanţarea de proiecte în domeniul transportului sau al protecţiei mediului înconjurător.
57
Lista celor 29 de proiecte privind energia electrică şi cogenerarea din PNI poate fi consultată pe
http://www.minind.ro/propuneri_legislative/2013/septembrie/Anexa_3_PNI_09092013.pdf. PNI cuprinde şi unităţi
din scenariul A al guvernului - de exemplu, reabilitarea centralelor pe cărbuni de 5x330 MW.
58
Legislaţia incidentă cuprinde: HG 780/2006 privind mecanismul de comercializare, cu modificările ulterioare; şi
OUG 115/2011 prin care se autorizează licitarea alocărilor României de către Ministerul de Finanţe.
80
Bibliografie
Adler, Mirja (2012). Fondul permanent pentru locuinţe din Estonia (Revolving Fund for Housing
in Estonia), KredEx.
Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER). 2012.
Reguli-cadru cu privire la echilibrarea energetică (Framework Guidelines on Electricity
Balancing) (FG-2012-E-009)
http://www.acer.europa.eu/Official_documents/Acts_of_the_Agency/Framework_Guidelines
/Framework%20Guidelines/Framework%20Guidelines%20on%20Electricity%20Balancing.
pdf. Ljubljana: ACER
ANRE. 2013. Rapoarte şi date anuale. http://anre.ro/
ANRSC 2013. Rapoarte şi date anuale. http://www.anrsc.ro
AT Kearney. 2009. „De ce costurile de încălzire sunt mai mari în România decât în majoritatea
celorlalte state UE” (Why heating costs more in Romania than in most of other EU
countries). Studiu de piaţă internaţional. București: AT Kearney.
Atanasiu, Bogdan, Marina Economidou, Joana Maio şi Carine Sebi. 2012. Provocările, dinamica
şi activităţile din sectorul de construcţii şi cererea sa de energie în România. (The challenges,
dynamics and activities in the building sector and its energy demand in Romania.) Proiectul
Entranze.
http://www.entranze.eu/files/downloads/D2_1/D2_1_Short_country_summary_report_-final-
Romania.pdf
Institutul de performanţă a clădirilor, Europa (BPIE). 2011. „Clădirile Europei sub microscop”
(Europe’s Buildings under the Microscope). Bruxelles,
http://www.bpie.eu/documents/BPIE/LR_ CbC_study.pdf
Bundeskartellamt 2012. Abschlussbericht Sektoruntersuchung Fernwarme - Bericht gemaß § 32e
GWB - August 2012.
http://www.bundeskartellamt.de/wDeutsch/download/pdf/Publikationen/2012-08-23_SU-
Bericht_Fernwaerme.pdf
Candole Partners. 2012. Pieţele româneşti de gaze şi electricitate – analiză a cererii şi
reglementărilor (Romanian Gas and Electricity Markets – review of supply and regulations.)
Praga: Candole Partners.
CEER (Consiliul Autorităților europene de Reglementare din Domeniul Energiei) 2013.
Revizuirea stadiului programelor de asistenţă pentru energia regenerabilă şi eficiența
energetică din Europa (Status Review of Renewable and Energy Efficiency Support Schemes
in Europe). Bruxelles: CEER.
http://www.iern.net/portal/page/portal/IERN_HOME/ICER_HOME/ABOUT_ICER/ICER_R
esources/RegulatoryResearchDatabase/2012/C12-SDE-33-03_RES%20SR_3-Dec-
2012_Rev19-Feb-2013.pdf.
Chubu Electric Power. 2012. „Model pentru evaluările tehnologiei energiei electrice“ (Model
for Electricity Technology Assessment Guide) (META), Washington DC: Banca
Mondială/ESMAP. http://www.esmap.org/node/3051.
81
Cogen România 2011. Starea Actuală a Sistemelor Centralizate de Termoficare - Propuneri
pentru Reabilitarea şi Dezvoltarea Acestora
Măsură concertată EPBD 2013. Implementarea performanţei energetice a Directivei clădirilor –
incluzând rapoartele de ţară pe 2012. Uniunea Europeană. http://www.epbd-ca.eu/country-
information
BERD/GEF (2011) „România: Eficienţa finanţării clădirilor publice.“ (Romania: Financing
Public Building Efficiency.) Solicitare de susţinere/aprobare CEO.
http://www.thegef.org/gef/sites/thegef.org/files/documents/document/08-11-2011-ID4009-
Council document.pdf
Econoler 2011. „Analiza de piaţă IFC a companiilor de servicii energetice.“ (IFC Energy
Service Company Market Analysis.) „Raport final pentru Corporaţia internaţională a
finanţelor.“ (Final Report for International Finance Corporation.)
http://www.ifc.org/wps/wcm/connect/dbaaf8804aabab1c978dd79e0dc67fc6/IFC+EE+ESCO
S+Market+Analysis.pdf?MOD=AJPERES
Econoler 2013. „Studiu naţional privind eficienţa energetică a clădirilor din Serbia“ (National
Building Energy Efficiency Study for Serbia). Raport de consultanţă pentru Banca Mondială.
Energy Charter Secretariat 2009. „Politici care dau rezultate - Standarde de eficienţă energetică
şi etichete pentru electrocasnice şi echipamente.“ (Policies that Work - Introducing Energy
Efficiency Standards and Labels for Appliances and Equipment.) Bruxelles.
Enero 2006. „Acordul pe termen lung – studiu privind contextul românesc“ (Long Term
Agreement – Study on Romanian Context);
http://www.enero.ro/proiecte/lta/doc/LTA_report_3_EN.pdf
ENSI 2012. „Studiu privind eficienţa energetică a clădirilor la părţile contractante din
comunitatea energetică“ (Study on Energy Efficiency in Buildings in the Contracting Parties
of the Energy Community). Raport final 24.02.2012
Comisia Europeană. 2008. „Energia şi transportul în Europa: Tendinţele până în 2030 -
actualizare 2007“ (European Energy and Transport: Trends to 2030 – Update 2007).
Bruxelles: Comisia Europeană.
http://ec.europa.eu/energy/observatory/trends_2030/doc/trends_to_2030_update_2007.pdf
Comisia Europeană. 2010a. „Tendinţe europene în domeniul energetic până în 2030 -
actualizare 2009“ (European Energy Trends to 2030 – Update 2009). Bruxelles: Comisia
Europeană.
http://ec.europa.eu/energy/observatory/trends_2030/doc/trends_to_2030_update_2009.pdf
Comisia Europeană. 2010b. „Reţele inteligente, priorităţi infrastructurale din domeniul energiei
pentru anul 2020 şi mai târziu - planul unei reţele energetice europene integrate“ (Smart
Grids, Energy infrastructure priorities for 2020 and beyond - A Blueprint for an integrated
European energy network), Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul European Economic și Social și Comitetul Regiunilor, COM (2010) 677 final.
Bruxelles: Comisia Europeană.
Eurostat. 2013. Date statistice privind energia.
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/
82
EWEA (Asociația europeană pentru energia eoliană). 2012. „Gestionarea problemei
variabilităţii în Europa“ (Managing the variability problem in Europe).
http://www.europeanvoice.com/article/imported/managing-the-variability-problem-in-
europe-/75252.aspx. Bruxelles: EWEA.
Guvernul României 2012. „Al doilea plan de acţiune naţional pentru eficiența energetică
(PANEE) 2012“ (Second National Action Plan for Energy Efficiency (NAPEE) 2012)
http://ec.europa.eu/energy/efficiency/end-use_en.htm
Grontmij CarlBro. 2010. „Strategie energetică pentru oraşul Bucureşti“ (Energy Strategy for
Bucharest). http://www4.pmb.ro/wwwt/L52/docs/01_20100504.pdf. București: PMB.
Househam, Ian şi Virgil Musatescu. 2012. „Sărăcia ca lipsă de combustibili“ (Fuel Poverty).
Proiect de raport de evaluare pentru proiectul UNDP/GEF „Îmbunătăţirea eficienţei
energetice la nivelul gospodăriilor şi comunităţilor cu venituri reduse din
România“ (Improving Energy Efficiency in Low-Income Households and Communities in
Romania). http://www.undp.ro/libraries/projects/EE/Assesment Report on Fuel Poverty -
DRAFT(1).pdf
ICEMENERG/ANRE. 2012. „Politici şi măsuri de eficiență energetică din România –
monitorizarea obiectivelor UE şi naţionale de eficiență energetică.“ (Energy Efficiency
Policies and Measures in Romania - Monitoring of EU and national energy efficiency
targets.) http://www.odyssee-indicators.org/publications/PDF/romania_nr.pdf
IEA (Agenția Internațională pentru Energie). 2011. „Foaie de parcurs în domeniul tehnologiilor
- reţele inteligente“ (Technology Roadmap – Smart Grids).
http://www.iea.org/publications/freepublications/publication/smartgrids_roadmap.pdf
Irzikeviciute, Simona (2012). „Experienţa Lituaniei cu finanţarea reabilitării blocurilor de
locuinţe cu mai multe apartamente“ (Experience of Lithuania in financing multi-apartment
housing refurbishment). Agenţia pentru locuinţe şi dezvoltare urbană.
ISPE 2013. Programul din România privind schimbările climatice și o creștere economică verde,
cu emisii reduse de carbon August 2013
ISPE 2013 – discuţie
JESSICA 2012. „Finanţarea renovărilor cu scop de sporire a eficienţei energetice din sectorul
pieţei de locuinţe din Letonia“ (Financing Energy Efficiency Renovations in the Latvian
Housing Sector). Raport final, 31 ianuarie 2012.
http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/funds/2007/jjj/doc/pdf/jessica/20-jessica-study-
latvia-en.pdf
KfW Bankengruppe 2011. „Impactul asupra bugetelor publice al programelor promoţionale
KfW din domeniul construcţiilor eficiente din punct de vedere energetic şi al
reabilitărilor“ (Impact on Public Budgets of KfW Promotional Programmes in the Field of
Energy-Efficient Building and Rehabilitation). Raport de cercetare STE, Forschungszentrum
Julich, comandat de KfW Bankengruppe, traducere prescurtată
https://www.kfw.de/migration/Weiterleitung-zur-Startseite/Homepage/KfW-
Group/Research/PDF-Files/Energy-efficient-building-and-rehabilitation.pdf
Limaye, Dilip şi Anke Meyer (2012) „Variante de finanţare pentru Programul naţional pentru
eficienţă energetică în clădirile publice (PNEECP) în fosta Republică Iugoslavă a
83
Macedoniei, 2012-2018“ (Financing Options for the National Program for Energy
Efficiency in Public Buildings (NPEEPB) in the Former Yugoslav Republic of Macedonia,
2012–18). Banca Mondială
MMSC (Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice). 2013. Inventar al gazelor cu efect de
seră din România, 1989-2011. Raportul naţional de inventar.
http://www.anpm.ro/upload/101770_NIR-NGHGI 2013 V. 1.4.pdf
Ministerul Economiei. 2012. Aplicația României trimisă de România Articol 10 c Directiva
2003/87/CE. București: MEC
http://www.minind.ro/Template_for_application_RO_22June_site.pdf.
Ministerul Economiei. 2011. Elemente de strategie energetică 2011-2035. București: MEC
http://www.minind.ro/dezbateri_publice/2011/strategia_energetica_20112035_20042011.pdf
Ministerul Dezvoltării Regionale 2004. Strategia Naţională de Termoficare (Strategie cu privire
la furnizarea agentului termic în localităţi prin intermediul sistemelor de termoficare,
aprobată prin HG 882/2004)
Monsson Group. 2013. „Avantajele pe care le aduc energiile regenerabile României“ (Romania
benefits from Renewable Energy), prezentare din cadrul Conferinţei privind energia eoliană,
Bucureşti: Monsson.
NERC (Compania nord-americană pentru siguranţa energiei electrice). 2010. „Consideraţii din
domeniul siguranţei cu privire la integrarea reţelelor inteligente“ (Reliability
Considerations from the Integration of Smart Grid).
http://energy.gov/sites/prod/files/oeprod/DocumentsandMedia/SGTF_Report_Final.pdf
Nuorkivi, Arto. 2001. „Energie pentru o Uniune Europeană extinsă: investiţii într-un viitor mai
ecologic“ (Energy for an Enlarged European Union: Investing in a Greener Future).
Prezentare în cadrul celui de-al 30-lea Congres EUROHEAT & POWER, UNICHAL,
Polonia
Odyssee – Indicatori europeni cu privire la eficienţa energetică. 2013. http://www.odyssee-
indicators.org/online-indicators/
PWC (Price Waterhouse Coopers). 2011. Provocări și oportunități pentru sistemul de furnizare
centralizată a energiei termice în România. București: PWC.
http://www.pwc.ro/en/publications/assets/assets_2011/Provocari_Oportunitati_Energie_Term
ica.pdf.
Rabenhorst, Carol 2012. „Asociaţiile de proprietari de locuinţe din ECE: la două decenii după
privatizarea sectorului locuinţelor“ (Homeowners’ Associations in CEE: Two Decades after
Housing Privatization).
Singh, Jas, Dilip Limaye, Brian Henderson şi Xiaoyu Shi. 2010. „Achiziţiile publice în domeniul
eficienţei energetice - învăţăminte trase din experienţa internaţională“ (Public Procurement
of Energy Efficiency Services – Lessons from International Experience). Banca
Mondială/ESMAP
Singh, Jas şi Kathrin Hofer. 2013. „Creşterea eficienţei energetice la nivelul clădirilor din
Balcanii de Vest“ (Scaling Up Energy Efficiency in Buildings in the Western Balkans) –
Raport interimar. Banca Mondială.
84
SWECO 2013. Moldova - Identificarea investiţiilor prioritare care se apropie de termen şi
pregătirea parametrilor tehnici şi a documentelor pentru licitaţie (Identification of Near-term
Priority Investments and Preparation of their Technical Specifications and Tender
Documents)
Sweet, B., 2011, „EPA emite reglementări pentru centralele noi pe cărbuni, Spectrul IEEE“
(EPA Issues Regulations for New Coal-Fired Plants, IEEE Spectrum)
Taylor, Robert P., Chandrasekar Govindarajalu , Jeremy Levin, Anke S. Meyer, William A.
Ward. 2008. „Finanţarea eficienţei energetice - învăţăminte din Brazilia, China, India şi nu
numai“ (Financing Energy Efficiency – Lessons from Brazil, China, India and Beyond).
Banca Mondială.
Transelectrica. 2011. Planul de perspectivă RET 2010-2014 și orientativ 2019. Bucureşti
http://www.transelectrica.ro/documents/10179/39843/Planul+de+Perspectiva+al+RET+2010
+2014+2019+iulie2011.pdf/b18c4c8c-2689-418f-be33-03cf188f20e1
Transelectrica. 2013. http://www.transelectrica.ro/home
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare 2011 – Eficientizarea energetică în gospodăriile
familiale şi comunităţile cu venituri mici din România. (UNDP 2011 Improving Energy
Efficiency in Low-Income Households and Communities in Romania.) Document de proiect
GEF. http://www.undp.ro/libraries/projects/Improving_Energy_Efficiency_in_Low-
Income_Households_and_Communities_in_Romania_-_Project_Document.pdf
UNIDO 2010. „Curba ofertei în domeniul eficienţei sistemelor motoare“ (Motor Systems
Efficiency Supply Curves).
http://www.unido.org/fileadmin/user_media/Services/Energy_and_Climate_Change/Energy_
Efficiency/CCS/UNIDO - UN-Energy - 2010 - Motor Systems Efficiency Supply Curves
(2).pdf
Banca Mondială. 2011, „Analiza modului de funcţionare: Ministerul Economiei, sectorul
energetic şi mediul de afaceri.“ (Functional Review: Ministry of Economy, Energy Sector
and Business Environment.) București: Banca Mondială.
http://www.sgg.ro/index.php?politici_publice_documente,
Banca Mondială 2012. Document de evaluare a proiectului pentru o finanţare nerambursabilă
propusă din Fondul fiduciar pentru facilităţile de mediu globale, în suma de 1,82 milioane
USD, pentru Republica Armenia pentru un proiect de eficiență energetică (Project Appraisal
Document on a Proposed Grant from the Global Environment Facility Trust Fund in the
Amount of US$ 1.82 million to the Republic of Armenia for an Energy Efficiency Project).
Washington D.C.
Banca Mondială. 2013, proiect de raport: „Creşterea eficienței energetice a clădirilor din
Balcanii de Vest“ (Scaling up Energy Efficiency in Buildings in Western Balkans)
85