Acord privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile cu privire la dezvoltarea capacității pentru accelerarea tranziției de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în comunitate pentru copiii deprivați de îngrijirea parentală (P168507) Livrabilul 5 Raport de politică publică privind îmbunătățirea și diversificarea serviciilor alternative din sistemul de protecție a copilului Varianta în limba română București, octombrie 2021 www.poca.ro Declinarea răspunderii Documentul de față a fost realizat de către angajații Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Băncii Mondiale. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în prezenta lucrare nu reflectă în mod necesar opiniile Directorilor Executivi ai Băn cii Mondiale sau ale guvernelor pe care le reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în acest document. Informațiile cuprinse în acest document nu reprezintă în mod necesar poziția Uniunii Europene sau a Guvernului României. Drepturi de autor Materialul prezentat în această publicație este protejat prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea unor fragmente din prezentul document fără permisiune poate constitui o încălcare a legislației în domeniu. Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice parte a prezentului document, vă rugăm să transmiteți o solicitare cu informații complete la: (i) Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (Bd Gheorghe Magheru nr. 7, Sector 1, București); sau la (ii) Grupul Băncii Mondiale România (str. Vasile Lascăr nr. 31, Et 6, Sector 2, București, România). Prezentul document a fost transmis către Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții în octombrie 2021 în baza Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile cu privire la „Dezvoltarea capacității pentru accelerarea tranziției de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în comunitate pentru copiii deprivați de îngrijirea parentală”, semnat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție 1 și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, la data de 26 august 2019. Raportul corespunde Livrabilului 5 prevăzut în 1 Proiectul, inițial implementat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, a fost ulterior preluat de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții – instituție care s-a înființat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 68 din 6 noiembrie 2019, prin preluarea activităţilor, atribuţiilor şi structurilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (şi ale Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi), care au fot desfiinţate. 2 acordul menționat anterior: “Raport de politică publică privind îmbunătățirea și diversificarea serviciilor alternative din sistemul de protecție a copilului”. Mulțumiri Livrabilul 5 produs în conformitate cu Acordul privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile cu privire la „Dezvoltarea capacității pentru accelerarea tranziției de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în comunitate pentru copiii deprivați de îngrijirea parentală” a fost elaborat sub supravegherea D-lui Cem Mete (Coordonator Practici), coordonarea generală fiind asigurată de D-na Tatiana Proskuryakova (Manager de Țară). Activitățile de pregătire a prezentului raport au fost coordona te de Emil Teșliuc, Vlad Grigoraș și Manuela Sofia Stănculescu (lideri de echipă). Echipa a fost compusă din Carmen Manu și George Roman. Echipa a beneficiat de sprijin și din partea următoarelor persoane: Georgiana Blaj, Oana Caraba, Monica Ion, Ramona Lipara și Andrei Zambor. Banca Mondială dorește să îşi exprime recunoştinţa faţă de reprezentanţii Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții pentru excelenta cooperare și feedbacku l oferit, în special D-nei Florica Cherecheș (președinte), Dnei Elena Tudor (manager proiect) și Dnei Cristina Cuculas (responsabil monitorizare). De asemenea, Banca Mondială mulțumește directorilor și angajaților Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) pentru cooperarea în cadrul primei runde de monitorizare a procesului de dezinstituționalizare. Șanse egale și echitate Toate activitățile proiectului au fost concepute și implementate pentru beneficiul egal al fetelor și băieților și al femeilor și bărbaților. Echipa și experții din cadrul proiectului s -au bucurat de tratament egal, indiferent de sex, origine etnică sau alte caracteristici. Dezvoltare durabilă În timpul implementării proiectului, echipa Băncii Mondiale a vizat utilizarea rezonabilă și eficace a resurselor pentru a proteja mediul și a asigura coeziunea socială. Fiecare cetățean și instituție trebuie să aibă în vedere că dezvoltarea durabilă este singura cale de a răspunde nevoilor umane fără a per iclita integritatea sistemelor naturale și viitorul umanității, ca întreg. 3 CUPRINS ACRONIME ..........................................................................................7 INTRODUCERE ......................................................................................8 1. Serviciile de tip familial: ANALIZA SITUAȚIEI ............................................ 11 1.1. Principalele etape ale procesului de acordare a serviciilor de tip familial (PFAMP) .......... 12 1.2. Serviciile de asistența maternală (AMP) ............................................................... 19 1.2.1. Copiii și tinerii plasați la AMP ........................................................................ 19 1.2.2. Rețeaua națională de AMP ............................................................................ 20 1.2.3. Fluxurile de intrări-ieșiri din asistență maternală ................................................ 30 1.3. Plasamentele familiale la rude și la alte familii/persoane (PFam) ................................ 34 1.3.1. Copiii și tinerii plasați la PFam ...................................................................... 34 1.3.2. Rețeaua națională de PFam .......................................................................... 35 1.3.3. Fluxurile de intrări-ieșiri din PFam .................................................................. 48 ...................................................................................................................... 51 2. Serviciile de tip familial: ANALIZA LEGISLATIVĂ ......................................... 52 2.1. Măsurile de protecție specială a copilului ............................................................. 52 2.1.1. Plasamentul ............................................................................................ 52 2.1.2. Plasamentul în regim de urgență .................................................................... 54 2.1.3. Supravegherea specializată .......................................................................... 55 2.2. Serviciile de tip familial .................................................................................. 55 2.3. Asistentul maternal ........................................................................................ 56 2.4. Monitorizarea aplicării măsurilor de protecție specială ............................................ 58 2.4.1. Planul individualizat de protecție ................................................................... 58 2.4.2. Supravegherea și monitorizarea aplicării măsurilor de protecție specială .................... 59 2.4.3. Managementul de caz ................................................................................. 59 2.5. Instituțiile cu responsabilități în domeniul protecției speci ale a copilului ..................... 60 2.5.1. Autorități ale administrației publice centrale ..................................................... 60 2.5.2. Autorități ale administrației publice locale ........................................................ 61 2.5.3. Organisme private (OPA).............................................................................. 63 3. Serviciile de tip familial: PRACTICI INTERNAȚIONALE .................................. 65 3.1. Scurtă trecere în revistă a sistemelor de servicii de tip familial din șase țări europene .... 66 Cehia ............................................................................................................ 66 Italia ............................................................................................................. 68 Spania ........................................................................................................... 69 Lituania ......................................................................................................... 70 Olanda ........................................................................................................... 71 Ungaria .......................................................................................................... 73 3.2. Trei modele internaționale de sisteme de servicii de tip familial ................................ 74 4 Australia......................................................................................................... 74 Franța ........................................................................................................... 82 Croația .......................................................................................................... 86 Un model de bună practică: PROIECTUL EUROPEAN FALEFOS 2013 -2015 .............................. 93 4. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ................................................................ 95 4.1. Rețeaua națională de AMP: Principalele concluzii și nevoi de dezvoltare ...................... 95 4.2. Rețeaua națională de PFam: Principalele concluzii și nevoi de dezvoltare .................... 97 4.3. Rețeaua națională de PFAMP: Principalele recomandări ......................................... 100 ANEXE ............................................................................................ 107 Anexa 1. Lista actelor normative care conțin reglementări referitoare la serviciile sociale de tip familial ........................................................................................................... 107 Anexa 2. Model de politică publică ......................................................................... 109 Lista figurilor Figura 1: Evoluția numărului de copii și tineri din sistemul de protecție specială (DGASPC și OPA), pe tipuri de servicii de protecție, în perioada 31.12.2010-01.01.2021 .......................................... 11 Figura 2: Distribuția copiilor îngrijiți de AMP în februarie 2018 în funcție de gen și vârstă (% total) ... 19 Figura 3: Distribuția rețelei de AMP ai DGASPC pe medii de rezidență, la 1 ianuarie 2021 (%) .......... 22 Figura 4: Distribuția AMP ai DGASPC în funcție de numărul de vizite la domiciliu ale managerului de caz din ultimele 12 luni și de mediul de rezidență unde locuiește AMP-ul (% din categorie) ................. 25 Figura 5: Ponderea copiilor și tinerilor cu vârste de 7 și peste ani care erau plasați la asistenți maternali profesioniști ai DGASPC, urmau o formă de învățământ și erau la risc de abandon școlar/părăsire timpurie a școlii, în funcție de caracteristicile copilului, la data rundei de monitorizare (% din categorie de copii) ......................................................................................................................... 28 Figura 6: Total intrări și ieșiri (prin orice modalitate) din ultimele 12 luni la AMP ai DGASPC, pe categorii de vârstă ale copiilor/tinerilor (număr copii/tineri) ........................................................... 30 Figura 7: Distribuția copiilor/tinerilor îngrijiți de PFam la 1 ianuarie 2021, în funcție de gen și vârstă (% total) .................................................................................................................. 35 Figura 8: Distribuția plasamentelor familiale pe județ și mediu de rezidență, la 1 ianuarie 202 1 (%) .. 36 Figura 9: Distribuția copiilor îngrijiți de PFam la 1 ianuarie 2021, în funcție de relația de rudenie cu persoana ocrotitoare (%)............................................................................................ 37 Figura 10: Distribuția rețelei naționale de PFam în funcție de vârsta persoanei ocrotitoare și tipul de PFam, la 1 ianuarie 2021 (%) ....................................................................................... 38 Figura 11: Distribuția persoanelor ocrotitoare pe tipuri de PFam și nivele de educație (%) .............. 39 Figura 12: Distribuția PFam în funcție de numărul de vizite la domiciliu ale managerului de caz al copilului din ultimele 12 luni și de mediul de rezidență unde locuiește PFam-ul, la 1 ianuarie 2021 (% din categorie) ............................................................................................................. 42 Figura 13: Ponderea copiilor și tinerilor cu vârste de 7 și peste ani care erau plasați în plasamente familiale, urmau o formă de învățământ și erau la risc de abandon școlar/părăsire timpurie a școlii, în funcție de caracteristicile copilului, la data rundei de monitorizare (% din categorie de copii) ........ 45 5 Figura 14: Copiii și tinerii în plasamente familiale, în funcție de modul în care au ținut legătura cu familia, în ultimele 12 luni, și tipul de PFam, la 1ianuarie 2021 (%) ......................................... 46 Figura 15: Total intrări (prin orice modalitate) din ultimele 12 luni în PFam, pe categorii de vârstă ale copiilor/tinerilor (număr copii/tineri) ............................................................................ 48 Figura 16: La 1 ianuarie 2021, aproape jumătate din rețeaua națională de AMP avea u în îngrijire unul sau mai mulți copii/tineri din categoriile cu nevoi speciale .................................................. 95 Figura 17: Rețeaua națională de servicii de tip familial (PFAMP = AMP și PFam) pe județe (număr) ... 100 Figura 18: Structura rețelei naționale de PFAMP în funcție de nevoile/caracteristicile cop iilor/tinerilor îngrijiți ............................................................................................................... 100 Lista tabelelor Tabel 1: Distribuția rețelei de AMP ai DGASPC pe medii de rezidență, la 1 ianuarie 2021 (%) ........... 21 Tabel 2: Formarea continua a rețelei de AMP ai DGASPC în ultimele 12 luni, la 1 ia nuarie 2021 (%) ... 23 Tabel 3: Distribuția plasamentelor familiale (PFam), a copiilor în îngrijire și a persoanelor ocrotitoare, pe tipuri de PFam, la 1 ianuarie 2021 ............................................................................ 34 Tabel 4: Dimensionarea rețelei de manageri de caz, la 1 ianuarie 2021 ................................... 114 Tabel 5: Estimări privind suma totală cheltuită/an pentru îngrijirea copiilor din centrele rezidențiale ........................................................................................................................ 125 Tabel 6: Estimări privind suma totală cheltuită/an pentru îngrijirea copiilor la AMP .................... 126 Tabel 7: Estimări privind suma totală cheltuită/an pentru îngrijirea copiilor în servicii de tip familial ........................................................................................................................ 126 Tabel 8: Indemnizații și cheltuieli lunare pentru nevoi personale .......................................... 126 Tabel 9: Distribuția copiilor din SPSC pe servicii, 2020 versus 2014 (număr copii) ........................ 128 Tabel 10: Distribuția serviciilor de tip rezidențial din SPSC 2020 versus 2014 (număr s ervicii) ......... 128 6 ACRONIME AMP Asistent maternal profesionist ANDPDCA Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții CES Cerinţe educaționale speciale CNASR Colegiul Național al Asistenților Sociali din România CPC Comisia pentru protecția copilului DGASPC Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului FSS Furnizor de servicii sociale ISJ Inspectorat Școlar Județean MC Manager de caz sau management de caz (în funcție de context) MEN Ministerul Educației Naționale MMPS Ministerul Muncii și Protecției Sociale ONG Organizație neguvernamentală OPA Organism privat acreditat PFam Plasamente familiale PFAMP Servicii de tip familial (care includ AMP și PFam) PIP Plan individualizat de protecție PIS Plan de servicii RC Responsabil de caz ROF Regulament de organizare şi funcţionare SMO Standardele Minime Obligatorii SPAS Serviciul Public de Asistență Socială 7 INTRODUCERE Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile cu privire la „Dezvoltarea capacității pentru accelerarea tranziției de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în comunitate pentru copiii deprivați de îngrijirea parentală” sunt oferite de Banca Mondială în cadrul proiectului implementat de ANDPDCA “PROGRES în asigurarea tranziției de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în comunitate” , cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014 -2016. Serviciile de asistență tehnică sunt complementare celor oferite de Banca Mondială între mai 2016 și decembrie 2018 prin acordul: “Dezvoltarea planurilor pentru dezinstituționalizarea copiilor rămași fără îngrijire părintească și transferul acestora către îngrijirea în comunitate” în cadrul proiectului “Elaborarea planului de dezinstituționalizare a copiilor din instituții și asigurarea tranziției îngrijirii acestora în comunitate” – SIPOCA 2, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă și implementat de ANDPDCA.2 OBIECTIVE Prezentul acord are două obiective specifice, și anume: (1) Dezvoltarea și aplicarea unui sistem de politici bazate pe dovezi în domeniul protecției copilului, prin implementarea la nivel național a unui sistem de monitorizare și evaluare periodică a stadiului tranziției de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în comunitate și (2) Sprijinirea dezvoltării autorităților administrației publice locale cu atribuții în domeniul prevenirii separării copilului de familie în vederea creșterii calității serviciilor oferite copiilor expuși riscului de separare de familie. CONTEXT În ultimii 15 ani, guvernul a înregistrat progrese semnificative în reducerea numărului de copii din instituții și prin dezvoltarea unor servicii alternative de tip familial . Progresele au stagnat între 2010 și 2018, dar după 2018, accelerarea procesului de dezinstituționalizare a dus la reducerea numărului de copii aflați în servicii de tip rezidențial, în special în centre publice de plasament . Astfel, dacă la 1 februarie 2018, încă erau raportați 5.353 copii în centre publice de plasament, la 1 ianuarie 2021 (prima rundă de monitorizare), numărul scăzuse la 3.507 copii.3 Acest document privește tranziția de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în c omunitate ca fiind un proces prin care este planificată restructurarea sau închiderea centrelor de plasament (instituțiilor) pentru copii concomitent cu crearea, dezvoltarea și consolidarea de servicii moderne și eficiente de îngrijire în comunitate pentru copii și familii pentru a preveni separarea copilului de familie.4 Prin urmare, închiderea instituțiilor pentru copii reprezintă o oportunitate de a intensifica eforturile ”de a menține sau reintegra copiii în familiil e lor sau, în cazul în care acest lucru nu se poate, de a găsi alte soluții adecvate și permanente precum adopția”5 pentru toți copiii aflați în prezent în instituții. În plus, închiderea instituțiilor pentru copii trebuie obligatoriu acompaniată de dezvoltarea și întărirea serviciilor din comunitate care previn separarea copiilor de familie, pentru a asigura reducerea numărului de copii separați de familie care au nevoie de îngrijire în sistemul public de protecție specială. 2 Obiectivul principal al acestui proiect a fost creșterea capacității autorităților publice în vederea pregătirii procesului de dezinstituționalizare. În acest sens, în cadrul proiectului au fost obținute, între altele, următoarele rezultate: o prioritizare a închiderii centrelor de plasament clasice și modulate, o metodologie de închidere a centrelor de plasament, o aplicație de colectare și raportare a datelor care să ghideze și standardizeze pregătirea planurilor de închidere, suport pentru DGASPC-uri în vederea pregătirii de planuri de închidere și o evaluare comprehensivă a serviciilor de îngrijire alternative centrelor rezidențiale din sistemul de protecție a copilului. 3 Sistemul I-Progres, Registrul Centrelor de Plasament. 4 Această viziune este aliniată la viziunile promovate și de organizațiile internaționale cu r ol activ în procesul de dezinstituționalizare a copiilor, precum UNICEF (2010), European Expert Group on the Transition from Institutional to Comm unity- based Care (2012), Dărăbuș et al. (2017), SOS Satele Copiilor România (2018). 5 European Expert Group on the Transition from Institutional to Community-based Care (2012). 8 Întregul proces trebuie planificat și efectuat având în vedere int eresul superior al copilului și nevoile individuale ale acestuia și ale familiei sale. Pe de o parte, nicio instituție nu trebuie închisă până când nu se identifică soluții mai bune pentru fiecare beneficiar din acel centru. Copiii aflați în instituții reprezintă un grup foarte divers, iar (re)integrarea nu este posibilă pentru unii dintre aceștia. O parte dintre ei trebuie ocrotiți în continuare fie în serviciile de tip familial (cum ar fi plasamentul familial sau asistența maternală), fie în servicii de tip rezidențial de mici dimensiuni (case de tip familial sau apartamente). Toate aceste servicii alternative trebuie dezvoltate în baza unor standarde bazate pe drepturi și trebuie orientate spre rezultate, astfel încât să ofere condiții și îngrijire mai bune copiilor. Pe de altă parte, pentru a evita separarea copiilor de familie și pentru a reduce intrările în sistemul de protecție specială, în comunitate trebuie dezvoltate servicii de educație, de sănătate, de abilitare/reabilitare, de locuire și servicii sociale care să asigure respectarea drepturilor de dezvoltare pentru toți copiii. Toate aceste direcții strategice – monitorizarea închiderii centrelor, dezvoltarea serviciilor alternative, întărirea managementului de caz și dezvoltarea serviciilor de prevenire a separării copilului de familie de la nivelul comunităților – sunt acoperite de prezentul acord de asistență tehnică încheiat de ANDPDCA și Banca Mondială. Pentru a genera schimbarea sistemului de protecție a copilului este nevoie ca date sistematice să fie generate și prezentate transparent în mod constant privind situația centrelor de plasament, a serviciilor alternative și a serviciilor de prevenire. În acest scop, în cadrul prezentului acord de asistență tehnică , Banca Mondială a creat un instrument de monitorizare continuă, numit I-Progres. Acest nou instrument permite identificarea centrelor/județelor în care procesul de dezinstituționalizare este stopat/încetinit sau nu se desfășoară în mod adecvat. De asemenea, I-Progres facilitează colectarea în mod sistematic a datelor privind calitatea serviciilor alternative din toate județele țării și generează în mod automat rapoarte statistice atât la nivel național, cât și la nivel județean. Aceste date stau la baza analizei din prezentul raport. STRUCTURA RAPORTULUI Scopul prezentului Livrabilul 5 este să sprijine ANDPDCA și a DGASPC-urile în vederea unor schimbări de politică publică sau de proceduri/practici pe baza informațiilor colectate atât în cadrul proiectului SIPOCA 2 (în februarie 2018, din 35 județe în care funcționau centre de plasament), cât și cu ajutorul noului instrument de monitorizare I-Progres (în cadrul primei runde de monitorizare, date la 1 ianuarie 2021, din toate județele țării). Pentru a servi fundamentării unor schimbări de politică publică, raportul este organizat în cinci capitole. Primul capitol prezintă descrierea problemei, adică analiza situației prezente la nivelul serviciilor de tip familial, asistența maternală și plasamentele familiale , din România. Al doilea capitol are în vederea analiza legislației naționale referitoare la serviciile de tip familial. Al treilea capitol reprezintă o trecere în revistă a unor modele internaționale de bună practică cu privire la serviciile de tip familial. Capitol al patrulea include principalele concluzii ale analizelor prezentate în capitolele anterioare și propune recomandări de direcții de acțiune care să crească eficacitatea serviciilor alternative de tip familial din România. În fine, ultimul capitol prezintă un model de propunere de politică publică pentru dezvoltarea serviciilor de tip familial. În pașii următori, propunerile incluse în acest raport vor fi prezentate și discutate în cadrul unui seminar de consultare la care vor fi invitați să participe aproximativ 100 de reprezentanți ai autorităților administrației publice centrale și locale cu atribuții în domeniul protecției copilului . Acest seminar urmează să fie organizat în colaborare cu ANDPDCA. 9 Capitolul 1 SERVICIILE ALTERNATIVE LA ÎNGRIJIREA ÎN CENTRE DE PLASAMENT Analiza situației 10 1. Serviciile de tip familial: ANALIZA SITUAȚIEI Numărul total de copii și tineri din sistemul de protecție specială a scăzut continuu de la aproape 65.000 copii în 2010 la circa 55.000 în 2017, respectiv la circa 47.000, la 1 ianuarie 2021.6 Scăderile au fost înregistrate la nivelul tuturor serviciilor de protecție specială, însă cel mai mult s -a redus numărul de copii și tineri din servicii rezidențiale, așa cum arată Figura 1. Prin urmare, ponderea copiilor plasați în servicii rezidențiale în total copii și tineri aflați în sistemul de protecție specială s-a redus de la 36% în 2010, la 29% în 2021. Scăderea semnificativă a numărului de copii aflați în servicii de tip rezidențial, publice și private, a fost consecința aplicării politicii de dezinstituț ionalizare a copiilor, fie prin reintegrarea lor în familia naturală/extinsă, adopție sau prin înlocuirea măsurii de plasament de tip rezidențial cu una de tip familial, respectându-se astfel principala condiție a dezvoltării armonioase a copilului, precum și posibilitatea integrării lui în societate. Figura 1: Evoluția numărului de copii și tineri din sistemul de protecție specială (DGASPC și OPA), pe tipuri de servicii de protecție, în perioada 31.12.2010-01.01.2021 Sursa: www.copii.ro, ANPDCA (2010-2017) și I-Progres, Registrul COPII, pentru 2021. Spre deosebire, ponderea copiilor și tinerilor din asistență maternală a crescut de la 31%, în 2010, la 38% din total, în 2021, în timp ce ponderea celor din plasamente familiale (la rude sau alte familii/persoane) a rămas constant la circa 34%. Prin urmare, pe măsură ce ritmul de dezinstituționalizare se accelerează, serviciile de tip familial au preluat și vor prelua tot mai mulți copii și tineri aflați în sistem, precum și dintre cei nou intrați în sistemul de protecție specială. Cu alte cuvinte, o mai bună reglementare a serviciilor de tip familial și creșterea calității serviciilor furnizate de acestea reprezintă o prioritate în prezent. În acest sens, pentru a identifica cele mai potrivite măsuri, orice politică publică din domeniu trebuie elaborată pornind de la analiza elementelor definitorii ale sistemului actual și, mai ales a deficiențelor existente care pot constitui principalele obstacole în îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare asumate prin strategiile naționale în domeniu și alte documente programatice. 6 În cadrul serviciilor publice (DGASPC) se aflau 43.707 copii, iar la OPA erau plasați 3.417 copii (indiferent de vârstă). Sistemul I- Progres, Registrul COPII. 11 Acest capitol prezintă o analiză a serviciilor de tip familial pornind de la (1) studiul diagnoză realizat în anul 2018 ”Rezultatul #4: Harta serviciilor de prevenire din comunitățile sursă și a serviciilor alternative la îngrijirea rezidențială dezvoltate de direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului”, în cadrul proiectului SIPOCA 2 (privind 35 județe în care funcționau centre de plasament) și (2) rapoartele de monitorizare realizate pe baza datelor din I-Progres, finalizate în anul 2021, cu privire la copiii și tinerii cu măsură de protecție aflați în servicii de tip familial ale DGASPC (din toate județele țării), precum și referitoare la managementul de caz.7 Categoriile de servicii de tip familial, conform Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, sunt următoarele: a) Asistența maternală, acordată de asistenți maternali profesoniști (AMP) și b) Plasamentul f amilial (PFam) care poate fi dispus la rude până la cele de gradul IV inclusiv (familia extinsă), precum și la alte persoane/familii. 8 Serviciile sociale de tip familial sunt organizate ca servicii fără personalitate juridică, funcţiile acestora fiind înde plinite de minimum un manager de caz al copilului şi de persoana, familia sau asistentul maternal profesionist la care a fost dat în plasament copilul, conform hotărârii/deciziei organismelor abilitate prin lege .9 Prin urmare, următoarele trei secțiuni prezintă analiza situației curente cu privire la asistență maternală, plasamente familiale și managementul de caz. 1.1. Principalele etape ale procesului de acordare a serviciilor de tip familial (PFAMP) Înainte de a intra în analiza situației, această secțiune descrie principalele etape ale procesului de acordare a serviciilor de tip familial, conform legislației în vigoare. Organizarea rețelei de PFAMP Furnizorii publici şi privaţi de servicii sociale au responsabilitatea organizării şi administrării servic iilor sociale de tip familial. Serviciile de tip familial (PFAMP) sunt organizate în baza unui regulament de organizare şi funcţionare (ROF) elaborat de fiecare furnizor de servicii sociale (FSS) pentru PFAMP aflate în administrarea sa, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.10 Prin ROF, FSS stabileşte structura organizatorică responsabilă pentru coordonarea serviciilor sociale de tip familial, categoriile de personal (inclusiv specialiştii în resurse umane) cu atribuţii privind identificarea, eval uarea, recrutarea, angajarea, instruirea și monitorizarea activităţii persoanelor, familiilor şi asistenţilor maternali profesionişti. De asemenea, FSS elaborează o procedură proprie privind recrutarea, evaluarea şi instruirea PFAMP, precum şi atestarea şi angajarea asistenţilor maternali profesionişti (AMP), cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Recrutarea PFAMP Furnizorul de servicii sociale de tip familial realizează propria reţea de persoane/familii de plasament şi asistenţi maternali profesionişti. Pentru recrutarea acestora, conform standardelor, furnizorul trebuie să elaboreze şi să implementeze o strategie privind constituirea reţelei proprii de PFAMP. Totodată, FSS constituie şi administrează o bază de date proprie pentru evidenţa PFAMP car e au în îngrijire copii, precum şi unui corp de rezervă constituit din asistenţi maternali profesionişti atestaţi. 7 I-Progres generează un pachet de nouă rapoarte statistice de monitorizare a procesului de dezinstituționalizare a copilului. Cele nouă rapoarte acoperă toate dimensiunile aflate sub monitorizare de la serviciile de rezidențiale sau de tip familial, la managementul de caz, situația copiilor din sistemul de protecție, vocea copiilor, la serviciile de prevenire a separării copilului de familie de la nivelul comunităților. Informațiile privind copiii și tinerii plasați în serviciile organismelor private acreditate (OPA) sunt colectate, dar nu sunt folosite în acest raport. 8 În cazul PFam se menționează totdeauna persoana ocrotitoare din familie. 9 Ordinul nr. 26/2019 din 3 ianuarie 2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de tip familial destinate copiilor din sistemul de protecție special. 10 HG nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor -cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare. 12 Recrutarea persoanelor/familiilor (PFam) care doresc să ia în plasament copii din sistemul de protecție specială se realizează la cerere. Persoana/familia care doreşte să ia în plasament unul sau mai mulți copii depune o cerere de evaluare, adresată DGASPC sau OPA, la care anexează documente dov editoare (copii după actele de stare civilă şi după actele de studii, cazier judiciar). În cazul persoanelor care solicită obţinerea atestatului de asistent maternal profesionist (AMP), acestea vor înainta furnizorului de servicii sociale de tip familial o cerere de atestare, însoțită de documentele doveditoare. Managementul de caz Managerul de caz (MC) este profesionistul care asigură coordonarea și monitoruzarea activităţilor de asistenţă socială şi protecţie specială desfăşurate în interesul superior al copilului. Managerul de caz realizează evaluarea copiilor separați de părinți, elaborează documentația aferentă plasamentului copilului, propune măsurile și serviciile necesare creșterii și îngrijirii copilului aflat în sistemul de protecție specială și redactează planurile de intervenție personalizată, efectuează vizitele de monitorizare în teren în serviciile în care copilul este îngrijit, pregătește părăsirea sistemului de către copii și tineri. În plus, responsabilii de caz desemnați de SPAS și aflați în coordonarea unui manager de caz au responsabilitatea de a evalua riscul copiilor de separare de părinți și de a implementa acțiuni de prevenire, precum și planurile de servicii pentru copiii care tră iesc în comunitate. MC este numit, în scris, de către directorul cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului al DGASP C şi poate sa fie angajat al acesteia, al unui OPA sau al unor forme independente de exercitare a profesiei de asistent social recunoscute de lege. DGASPC are la dispoziţie o listă cu toţi managerii de caz de pe plan judeţean/al sectorului municipiului Bucureşti, cu coordonatele acestora. Personalul de specialitate al DGASPC și OPA realizează implementarea metodologiilor de lucru și ale managementului de caz pentru serviciile de tip familial (PFAMP), conform prevederilor Ordinului nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului, precum și ale Ordinului nr. 26/2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de tip familial destinate copiilor din sistemul de protecţie specială. MC al copilului are o multitudine de atribuții care, pentru a fi îndeplinite corespunzător, necesită timp și o foarte bună pregătire profesională. În îndeplinirea atribuţiilor sale, MC colaborează cu responsabilii de caz din protecţia specială şi din centrele maternale. Principalele atribuții ale MC al copilului se referă la:  realizarea evaluării iniţiale a situaţiei/nevoilor copilului;  participarea la procesul de identificare a PFAMP potrivit/ă;  elaborarea recomandării privind măsura plasamentului la PFAMP selectată;  informarea copilului şi, după caz, a familiei biologice a acestuia cu privire la măsura plasamentului, PFAMP la care va fi plasat copilul, procedurile şi regulamente aplicate etc.;  coordonarea şi efectuarea evaluării comprehensive a nevoilor copilului pentru care s-a stabilit măsura plasamentului la PFAMP;  elaborarea şi revizuirea planului individualizat de protecţie a copilu lui -PIP ;  întocmirea, păstrarea şi actualizarea dosarului personal al copilului;  monitorizarea situaţiei copilului aflat în plasament la PFAMP şi elaborarea rapoartelor trimestriale privind evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale şi socia le a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit;  elaborarea rapoartelor periodice privind verificarea împrejurărilor care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială;  pregătirea copilului şi a PFAMP în vederea acomodării acestora;  coordonarea activităţilor privind transferul copilului la domiciliul PFAMP şi elaborarea planului iniţial de acomodare a copilului în noul mediu de viaţă;  organizarea, coordonarea şi monitorizarea activităţilor în care sunt implicaţi alţi specialişti, atunci când nevoile copilului impun aceste intervenţii; 13  coordonarea şi relaţionarea cu unităţile de învăţământ, cu medicii d e familie, cabinetele medicale de specialitate şi unităţile sanitare, cu serviciile/instituţiile cu atribuţii de formare profesională şi facilitare a accesului pe piaţa muncii, cu serviciile/instituţiile cu responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale, în funcţie de nevoile copiilor îngrijiţi de PFAMP;  facilitarea menţinerii relaţiilor copilului cu familia sa sau cu orice alte persoane r elevante pentru viaţa acestuia;  monitorizarea respectării drepturilor copilului aflat în plasament la PFAMP; prevenirea oricăror posibile forme de abuz, neglijenţă sau exploatare a copilului şi intervenţia de urgenţă, conform legii, în situaţia identificării riscurilor sau cazurilor concrete;  organizarea şi pregătirea copilului în vederea părăsirii serviciului social de ti p familial;  pregătirea PFAMP cu privire la nevoile copilului, înaintea plasării acestuia;  întocmirea convenţiei de plasament;  participare la elaborarea planului anual de formare iniţială şi de instruire a PFAMP;  acordarea de sprijin PFAMP la orice solicitare a acestora cu privire la  asigurarea condiţiilor optime pentru creşterea şi îngrijirea copilului aflat sub măsura plasamentului. Evaluarea PFAMP După verificarea documentelor depuse, FSS demarează procesul de evaluare iniţială a solicitanţilor, realizat de personalul de specialitate cu responsabilităţi în recrutarea, evaluarea, instruirea şi monitorizarea PFAMP. Perioada de evaluare a situației solicitantului este de 90 de zile. Pe parcursul mai multor vizite la domiciliul solicitantului şi în baza referinţelor solicitate, se evaluează condiţiile materiale, starea de sănătate și aptitudinile parentale ale solicitantului și ale membrilor săi de familie, care sunt înregistrate în raportul de evaluare. Evaluarea comprehensivă a copilului Furnizorul de servicii sociale trebuie să asigure personal de specialitate (asistenţi sociali, psihologi, psihopedagogi, educatori, asistenţi medicali etc.) care intervin în evaluarea comprehensivă a nevoilor copilului, precum şi pe perioada de aplicare a măsurii sau atunci când situaţia copilului aflat în plasament la PFAMP o impune. Îngrijirea la PFAMP a copiilor din sistemul de protecţie specială se realizează în baza unei evaluări comprehensive a situaţiei şi nevoilor lor individuale. Această evaluare este realizată înaintea propunerii de stabilire a măsurii plasamentului copilului la PFAMP, este revizuită periodic şi este comunicată tuturor părţilor interesate. În baza sesizării unei situaţii de dificultate în care se află un copil, după luarea în evidenţă a acestuia, MC desemnat de coordonatorul serviciilor sociale de tip familial, împreună cu responsabilul de caz prevenire organizează şi realizează evaluarea comprehensivă a nevoilor copilului care are în vedere evaluarea detaliată privind situaţia socio -familială, dezvoltarea psiho-somatică, starea de sănătate şi nivelul de educaţie a copilului. Evaluarea comprehensivă a copiilor se realizează de către o echipă multidisciplinară şi, dacă este cazul, de o echipă interinstituţională, sub coordonarea MC. Evaluarea comprehensivă ia în considerare rezultatele evaluării iniţiale cu privire la contextul socio -familial al copilului (inclusiv anchetă socială la domiciliul/rezidenţa acestuia), realizată de serviciul public de asistenţă socială SPAS pe a cărui arie teritorială își are domiciliul copilul. Evaluarea nevoilor copilului se efectuează în maximum 30 de zile de la data sesizării, cu implicarea copilului, a familiei acestuia, a altor persoane relevante din viaţa copilului. Fişele de evaluare sunt aduse la cunoştinţa copiilor c are au discernământ, vârstă şi nivel de dezvoltare corespunzător, precum şi PFAMP şi, după caz, părinţilor copiilor. Planul individualizat de protecție (PIP) a copilului Persoanele/familiile de plasament şi asistenţii maternali profesionişti din serviciile sociale de tip familial asigură creşterea şi îngrijirea copiilor cu respectarea măsurilor/serviciilor/obiectivelor prevăzute în planul individualizat de protecţie (PIP) elaborat pentru fiecare copil. PIP se elaborează /revizuieşte de către MC, în colaborare cu echipa multidisciplinară sau, după caz, interinstituţională, în baza evaluării 14 comprehensive şi a reevaluărilor trimestriale ale evoluţiei dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copiilor/tinerilor şi a modului în care aceştia su nt îngrijiţi. PIP este analizat semestrial pe baza rezultatelor rapoartelor trimestriale. Furnizorii de servicii sociale care administrează servicii de tip familial elaborează modelul standard al PIP pe baza modelului cadru elaborat şi aprobat la nivel naţional de către ANDPDCA. Instruirea PFAMP Furnizorul de servicii sociale, conform standardelor, trebuie să planifice participarea personalului la cursuri de perfecţionare/formare profesională. Sesiunile de instruire şi cursurile de perfecţionare/formare profesională se consemnează în Registrul privind instruirea şi formarea continuă a personalului. Coordonatorul serviciilor sociale de tip familial stabileşte, împreună cu managerii de caz ai copiilor şi cu personalul cu atribuţii în recrutarea, evaluarea şi instruirea PFAMP, planul anual de formare iniţială şi de instruire periodică a PFAMP. Instruirea/formarea PFAMP poate fi realizată de către FSS cu personal propriu sau de către un furnizor de formare profesională autorizat. Pentru solicitanţii de atestare ca AMP, după evaluare, se iniţiază procesul de pregătire/formare profesională, cu o durată de minim 60 de ore, cursurile fiind elaborate cu respectarea programei -cadru elaborate de către ANDPDCA și aprobată prin Ordinul nr.137/2003 .11 După absolvirea modulelor de pregătire obligatorii de către solicitanți, personalul DGASPC sau OPA va elabora un raport final de pregătire. În baza rapoartelor de evaluare şi de pregătire, se întocmeşte raportul final de evaluare c are se ataşează la dosarul solicitantului. În cazul plasamentului la rude, instruirea şi participarea la cursuri de perfecţionare şi formare profesională nu se realizează deoarece, conform prevederilor din standardele de calitate, obligațiile privind formarea personalului nu sunt aplicabile familiei extinse. Managerii de caz şi PFAMP, cu excepţia familiei extinse, sunt instruiţi cel puţin o dată la doi ani cu privire la conţinutul procedurii de admitere a copiilor în PFAMP. Procedura de admitere a copiilor în PFAMP FSS are obligația de a elabora această procedură care este anexă la ROF. Procedura de admitere a copiilor în serviciile de tip familial priveşte activităţile necesar a fi realizate pentru stabilirea măsurii plasamentului copilului la PFAMP nominal, respectiv: (i) procesul de identificare a PFAMP potrivit/ă copilului; (ii) hotărârea de plasament al copilului la PFAMP; (iii) transferul copilului în grija şi la domiciliul PFAMP. În cadrul serviciilor de asistență maternală, copilul beneficiază de îngrijire din partea unui AMP și de un asistent social sau manager de caz12 care monitorizează activitățile AMP în interesul superior al copilului. Plasarea unui copil la un anumit AMP se face în baza unui proces de potrivire care presupune organizarea unei serii de întâlniri, cu excepția situațiilor în care copilul este plasat în regim de urgență.13 Procesul de potrivire ține cont atât de opinia copilului, cât și și de cea a AMP. După încheierea perioadei de acomodare, managerul de caz, cu consultarea copilului (în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate al acestuia) propune autorităţii competente luarea măsurii de plasament a copilului la PFAMP. Persoanele/familiile de plasament şi asistenţii maternali profesionişti sunt informaţi cu privire la conţinutul ROF -ului, anterior deciziei plasamentului co pilului în grija şi la domiciliul acestora. 11 Ordinul nr.137/2003 privind aprobarea Programei analitice a cursurilor de formare profesională pentru asistenții maternali profesioniști. 12 =>SMO 5: Copilul plasat la AMP are un asistent social care asigură respectarea prevederilor cu privire la îngrijirea și protecția sa și care promovează bunăstarea șidezvoltarea copilului. 13 =>SMO 4: Plasarea copilului la AMP se realizează numai în urma unui atent proces de potrivire a copilului cu asistentul maternal, astfel încât nevoile și preferințele copilului să fie satisfăcute. 15 După ce autoritatea competentă (Instanța judecătorească sau CPC) a luat hotărârea/decizia de plasament, se încheie convenţia de plasament între FSS şi PFAMP, în condiţiile legii. MC al copilului întocmeşte convenţiile de plasament ale copiilor la PFAMP, în care se înscriu atribuţiile concrete ale persoanei/familiei/asistentului maternal care se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului pentru care s - a dispus măsura plasamentului. În cazul AMP, convenţia de plasament este anexă la contractul individual de muncă. Transferul efectiv al copilului la domiciliul şi în grija PFAMP are loc imediat după semnarea convenţiei de plasament şi se realizează sub coordonarea managerului de caz. Principalele responsabilități ale PFAMP • Asigurarea îngrijirii şi creşterii copilului într-un mediu de viaţă cât mai apropiat de cel al unei familii biologice; • Sprijinirea copilului în menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor cu familia sa, cu prietenii şi cu orice alte persoane relevante din viaţa copilului, dacă acestea nu contravin interesului superior al copilului. • Realizarea obligaţiilor şi responsabilităţilor prevăzute în convenţia de plasament pentru fiecare copil; • Respectarea procedurilor, metodologiilor şi a regulamentel or interne elaborate de furnizorul de servicii sociale, precum şi a standardelor de calitate în domeniu; • Participarea la programe de formare/instruire, în funcţie de nevoile identificate de către personalul de specialitate. Această atribuție nu se aplică la PFam la rude. Standardele de calitate pentru PFAMP Serviciile de asistență maternală ca, de altfel, toate serviciile sociale, se asigură cu respectarea obligatorie a standardelor de calitate, reglementate prin Ordinul nr. 26/2019.14 Monitorizarea PFAMP Furnizorul de servicii sociale monitorizează activitatea fiecărui PFAMP prin verificarea activităţii desfăşurate de către MC al copilului, prin analiza rapoartelor de monitorizare privind evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale şi sociale a copiilor aflaţi în plasament şi a modului în care aceştia sunt îngrijiţi, crescuţi şi educaţi, precum şi prin vizite de monitorizare realizate la domiciliul a 10% din PFAMP. În baza informațiilor colectate, FSS întocmeşte un raport de autoevaluare a serviciilor sociale de tip familial. În cazul asistenților maternali profesioniști, rapoartele de evaluare anuală sunt supervizate de coordonatorul serviciilor sociale de tip familial. Monitorizarea copilului Furnizorul de servicii sociale se asigură că fiecare copil aflat în îngrijire la PFAMP are desemnat manager de caz. Numărul de manageri de caz pentru copiii aflaţi în plasament la PFAMP se stabileşte conform prevederilor legale în vigoare, 1MC/50 copii.15 Managerul de caz, pe perioada în care copilul se află în sistemul de protecţie specială, realizează evaluări/reevaluări periodice ale nevoilor copilului la intervale stabilite în funcţie de situaţia specifică a fiecărui copil şi evoluţia acestuia. Concluziile evaluărilor periodice se consemnează în rapoartele trimestriale. Supervizarea managerilor de caz (MC) și responsabililor de caz (RC) Supervizarea resurselor umane care facilitează funcţionarea serviciilor de tip familial, respectiv a MC și RC, se efectuează de specialişti cu studii superioare socio-umane cu pregătire în supervizare şi 14 Ordinul nr. 26/2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de tip familial destinate copiilor din sistemul de protecţie special. 15 HG nr.797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal. 16 experienţă de cel puţin doi ani în plus faţă de persoanele s upervizate. FSS realizează anual evaluarea MC şi a personalului cu atribuţii în identificarea, evaluarea, recrutarea şi instruirea PFAMP. Încetarea PFAMP Încetarea serviciilor acordate copiilor aflaţi în plasament la o persoană/familie sau asis tent maternal profesionist se face în baza unei proceduri elaborate de FSS. Copiii și PFAMP sunt informați cu privire la procedura respectivă. Încetarea serviciilor corespunde, de regulă, cu data încetării plasa mentului la PFAMP, măsură dispusă printr-o hotărâre de încetare, revocare sau înlocuire, după caz, a măsurii de protecţie specială a copilului, pronunţată de către autoritatea competentă. Procedura conţine în mod obligatoriu informaţii cu privire la monito rizarea post-servicii, pe o perioadă de minimum 6 luni, a evoluţiei dezvoltării copilului, precum şi a modului în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile faţă de copilul reintegrat în familie. Monitorizarea post-servicii se realizează de personalul de specialitate din cadrul serviciului public de asistenţă socială (SPAS) de la domiciliul sau, după caz, de la reşedinţa părinţilor (după caz, de către DGASPC ale sectoarelor municipiului Bucureşti). 17 Serviciile de tip familial (PFAMP) includ: 1.2. Asistența maternală (AMP) 1.3.Plasamentele familiale (PFam) 18 1.2. Serviciile de asistența maternală (AMP) Asistența maternală,16 conform legii, este un serviciu social de tip familial care asigură creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, de către asistentul maternal profesionist (AMP), la domiciliul acestuia. Serviciile de asistență maternală sunt acordate și monitorizate de furnizori publici și privați de servicii sociale, AMP fiind angajați ai DGSPC sau OPA, pe baza unui contract de muncă cu caracter special. Analiza de situație prezentată în acest subcapitol are în vedere serviciile de asistență maternală ale DGASPC, din toate județele din țară. În I-Progres sunt înregistrați toți asistenții maternali profesioniști cu atestat de AMP valabil, indiferent dacă aveau copii în îngrijire sau nu, la data rundei de monitorizare. Astfel, la începutul anului 2021, serviciile de asistență maternală cuprindeau 11.726 de AMP ce îngrijeau peste 17.700 copii și tineri și erau monitorizați de 526 manageri de caz. 17 1.2.1. Copiii și tinerii plasați la AMP Copiii și tinerii plasați la AMP sunt fete (47%) și băieți (53%), de toate vârstele, mai ales de 7-14 ani (Figura 2). Dintre aceștia, copiii și tinerii cu dizabilități reprezintă circa 21% (dintre care 0,3% sau 54 sunt imobilizați la pat),18 cei cu CES sunt 15% din total, iar 0,4% (sau 64) sunt copii în conflict cu legea. În jur de 47% dintre copiii îngrijiți de AMP au cel puțin un frate/soră plasat(ă) la același AMP. Majoritatea copiilor/tinerilor plasați la AMP sunt români (74%), 15% au etnie nedeclarată/necunoscută și 9,5% sunt de etnie romă, copii cu alte etnii înregistrând procente mici. Figura 2: Distribuția copiilor îngrijiți de AMP în februarie 2018 în funcție de gen și vârstă (% total) Sursa: I-Progres, Registrul COPII (N=17.731 copii la AMP). Profilul copiilor îngrijiți de AMP este diferit de cel al copiilor din centrele de plasament care urmează a fi desființate ca parte a procesului de dezinstituționalizare. În timp ce rețeaua de AMP este profilată mai degrabă pe îngrijirea copiilor mici, fără nevoi speciale și fără grupuri de frați, copiii din centrele de plasament au majoritar peste 15 ani (55%), peste jumătate dintre ei/ele au certificat de handicap sau sunt monitorizați în mod constant pentru o boală cronică gravă și 41% au frați/surori în același centru.19 Această neconcordanță se observă și prin numărul mic de AMP care au preluat, în ultimele 12 luni, copii/tineri din centrele de plasament: doar 78 AMP la nivel national, dintre care 46 AMP au preluat din CP închise sau în proces de închidere și 32 AMP din alte CP. 16 Serviciul de Asistența maternală este prevăzut în Nomencl atorul serviciilor sociale la categoria Servicii pentru copilul aflat în plasament la rude/familii/persoane precum și la asistenți maternali – Cod 879 OSF-C, conform HG nr. 867/2015 din 14 octombrie 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale. 17 I-Progres, Registrul AMP și Registrul MC. 18 Copiii/tinerii cu dizabilități plasați la AMP (21,2% din total) se distribuie în funcție de gradul de handicap după cum urmează: grav - 6,5%, accentuat – 4,6%, mediu – 9,6% și ușor – 0,5% din total. 19 Date din Rezultatul #3 din cadrul proiectului SIPOCA 2 (Banca Mondială, 2017d). 19 1.2.2. Rețeaua națională de AMP Evoluția rețelei de AMP Rețeaua națională de AMP a înregistrat cea mai mare creștere între anii 2002-2006, când a atins aproximativ 70% din capacitatea actuală. 20 Ulterior, dezvoltarea rețelei a fost încetinită, iar din anul 2012 până în prezent, numărul AMP a început din nou să crească. DGASPC-urile au avut opțiuni diferite cu privire la momentul la care au ales să dezvolte rețeaua județeană de AMP. Astfel, rețeaua națională de AMP este un mix între rețele județene ”cu vechime” care au fost dezvoltate încă înainte de 2005 și rețele județene ”noi” care au fost predominant create după 2011. Dimensiunea și capacitatea rețelei de AMP Față de situația din 2010, rețeaua națională de AMP a înregistrat o tendință de micșorare, în acord cu scăderea numărului de copii și tineri din sistemul de protecție specială. Numărul de copii și tineri plasați la AMP (ai DGASPC) a scăzut de la aproape 20.000, în 2010, la circa 17.700, la 1 ianuarie 2021. Corespunzător, în aceeași perioadă, numărul de asistenți maternali profesioniști s -a redus de la 13.300 la 11.726. Însă, această evoluție nu a fost înregistrată în toate județele. Studiul diagnoză din 2018, 21 a pus în evidență faptul că, în perioada 2010-2021, în timp ce unele rețele județene de AMP au fost extinse, altele au fost reduse. Astfel, diferențele între județe cu privire la dimensiunea rețelei de AMP sunt considerabile și s-au păstrat de-a lungul timpului. În prezent, numărul de AMP din rețeaua județeană variază între un minim de 64 în județul Brăila și un maxim de 1.416 în Vaslui. Cu alte cuvinte, rețeaua județeană de AMP cea mai extinsă din țară este de peste 22 ori mai mare decât rețeaua cea mai mică. În ultimii doi ani, rețeaua națională de AMP a revenit la o tendință de creștere. La nivel național, numărul copiilor/tinerilor aflați în plasament la AMP a crescut cu 4.000, de la 13.725 copii înregistrați în februarie 2018, la 17.737 în ianuarie 2021. Extinderea rețelei naționale din ultimii doi ani a fost stimulată de implementarea proiectului ”Team Up: Progres în calitatea îngrijirii alternative a copiilor”. 22 Astfel din creșterea de 4.000 copii/tineri, aproape 2.500 sunt copii/tineri plasați la AMP angajați în cadrul proiectului Team Up.23 Însă, date fiind opțiunile diferite ale DGASPC -urilor, proiectul Team-Up nu corectează diferențele marcante în ceea ce privește dimensiunea rețelelor județene.24 În concluzie, conform Registrului AMP (I-Progres), în ianuarie 2021, la nivel national, erau înregistrați 11.726 AMP cu atestat de AMP valabil (1.623 nou angajați în cadrul proiectului Team -Up), dintre care 11.358 AMP aveau copii/tineri în îngrijire. Deci, corpul de rezervă era constituit din 368 asistenţi maternali profesionişti atestaţi. Capacitatea25 potențială totală a rețelei de AMP este de 22.355 copii, dintre care un total de 4.618 sunt locuri disponibile ce variază de la circa 50 la 2 50 per județ. 20 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 21 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 22 Proiectul ”Team Up: Progres în calitatea îngrijirii alternative a copiilor” vizează extinderea și profesionalizarea rețelei d e asistență maternală și este implementat în parteneriat de MMPS, ANDPDCA și cele 47 de DGASPC-uri din țară. Proiectul este finanțat din fonduri europene, contractul de finanțare fiind semnat în 8 noiembrie 2018, cod SMIS 127169. 23 I-Progres, Registrul AMP. 24 Spre exemplu, DGASPC Ilfov care gestionează una dintre cele mai mici rețele de AMP (în total, 78) nu a angajat nici un AMP în cadrul proiectului Team-Up. Alte DGASPC-uri din județe cu rețele mici de AMP (precum Brăila, Sălaj sau Ialomița) au angajat 13 - 14 noi AMP. Spre deosebire, DGASPC Vaslui cu cea mai mare rețea de AMP din țară a angajat 53 noi AMP și a atins un total 1.416 AMP. DGASPC Iași gestionează a doua rețea ca mărime din țară, cu un total de 781 AMP, și a angajat 122 noi AMP în cadrul Team - Up. 25 Numărul maxim de copii care pot fi primiți de asistenții maternali cu atestat valabil, conform mențiunilor obligatorii din atestatul de AMP. 20 Distribuția teritorială a rețelei de AMP Ca efect al discrepanțelor între rețelele județene de AMP cu privire la dimensiunea acestora, rețeaua națională este foarte inegal distribuită în teritoriu. La o extremă, două județe (Vaslui și Iași) administrează 19% din toți AMP din țară. La extrema opusă, șase județe (cu mai puțin de 100 AMP) 26 organizează doar în jur de 4% din întreaga rețea națională. Harta 1: Distribuția teritorială a rețelei de AMP ai DGASPC, la 1 ianuarie 2021 (numă r de AMP) Sursa: I-Progres, Registrul AMP (N=11.726 AMP). Rețeaua națională de AMP este predominant plasată în mediul rural, așa cum arată Tabelul 1.27 Însă, în fapt, rețeaua națională este un mix între rețele județene preponderent urbane, precum în județele Alba, Olt, Ialomița și, mai ales, Brăila, și rețele județene peste 85% rurale, așa cum sunt cele din Iași, Argeș, Harghita, Dâmbovița sau Neamț. AMP angajați în cadrul Team-Up și corpul de rezervă de AMP sunt localizați conform aceluiași tipar, majoritar în mediul rural. Tabel 1: Distribuția rețelei de AMP ai DGASPC pe medii de rezidență, la 1 ianuarie 2021 ( %) Număr total de AMP, AMP angajați în Număr de AMP care au Corpul de din care … cadrul Team-Up copii în îngrijire rezervă de AMP Total (N) 11.726 1.623 11.358 368 Din care: 100% 100% 100% 100% - Urban 34 24 34 40 - Rural 66 76 66 60 Sursa: I-Progres, Registrul AMP. 26 În ordine crescătoare a numărului de AMP din județ, aceste șase județe sunt Brăila – 64 AMP, Ilfov, Sălaj, Ialomița, Brașov și Alba – 98 AMP. 27 În mediul urban sunt înregistrați 4.011 AMP, din care 3.862 AMP au în îngrijire 5.513 copii/tineri. În mediul rural activează cel mai mare număr de AMP, respectiv 7.715 AMP, din care 7.496 AMP au în îngrijire 12.224 copii/tineri. 21 În plus, există concentrări de AMP la nivelul anumitor localități. Rețeaua națională de AMP este răspândită în peste jumătate dintre unitățile administrative din țară, 263 orașe și municipii și 1.473 comune. Rețeaua are un înalt grad de concentrare teritorială, atât în mediul rural, cât și în cel urban. Astfel, 32 de orașe și municipii au fiecare peste 50 de copii plasați la AMP și concentrează în total aproape jumătate dintre toți copiii/tinerii plasați la AMP în mediul urban. Iar 136 comune care au fiecare câte 20 de copii sau peste plasați la AMP cumulează aproximativ 45% dintre toți copiii/tinerii plasați la AMP în mediul rural. Prin Team-Up au mai fost create 10 noi astfel de concentrări de AMP în mediul rural. Profilul rețelei naționale de AMP Rețeaua națională de AMP este înalt feminizată și îmbătrânită, fără diferențe semnificative între județe. Din totalul de 11.726 AMP în țară, 81% sunt femei cu vârste de 40 de ani și peste. Iar dintre acestea, femeile cu vârste de 60 de ani și peste constituie 11% (respectiv 1.222 femei de 60-69 ani și 48 femei de 70+ ani). Figura 3: Distribuția rețelei de AMP ai DGASPC pe medii de rezidență, la 1 ianuarie 2021 (%) Sursa: I-Progres, Registrul AMP (N=11.726 AMP, dintre care 1.623 AMP nou angajați în cadrul proiectului Team-Up). Proiectul Team-Up are efecte de echilibrare a rețelei naționale (Figura 3). Astfel AMP nou angajați în cadrul Team-Up au ponderi semnificativ mai ridicate de AMP tinere cu vârste până în 40 de ani, precum și de AMP bărbați (de 30-59 de ani). Totuși, numărul de AMP nou angajați este încă prea mic pentru a influența substanțial profilul dominant al rețelei de AMP. Gradul de profesionalizare a rețelei de AMP Rețeaua națională de AMP are un nivel mediu de educație; peste 86% dintre AMP au absolvit școala profesională sau liceul.28 În plus, 9,5% au completat cel mult gimnaziul. În această privință, proiectul Team-Up reproduce același tipar, cu 84% dintre nou angajații AMP absolvenți de școala profesională sau liceul și 8,3% dintre ei/ele cu cel mult 8 clase. De remarcat, diferențele semnificative între județe cu privire la ponderea AMP care au completat cel mult gimnaziul, care variază între zero și circa 15% (spre exemplu în Iași și Satu Mare). Pe medie, experiența ca AMP este de 11 ani (cu un minim de câteva zile și un maxim de peste 20 de ani).29 Variațiile între județe sunt însă semnificativ, între 8 și 14 ani vechime medie în munca de AMP, căci rețelele județene dezvoltate timpuriu au AMP cu vechime considerabil mai mare decât rețelele județene dezvoltate mai recent. 28 La nivel national, 45.5% dintre AMP au absolvit școală profesională/prima treaptă de liceu (clasele IX-X) și 40.6% sunt absolvenți de liceu (clasele IX-XII). 29 Vechimea ca AMP este măsurată de la prima atestare ca AMP la data rundei de monitorizare (1 ianuarie 2021, în acest caz). 22 Cu toate acestea, experiența de lucru cu copii/tineri cu nevoi speciale este redusă în rândul AMP. Dintre toți cei 11.726 de AMP din țară, au îngrijit vreodată (de la prima atestare ca AMP și până la 1 ianuarie 2021): • copii/tineri cu dizabilități30 – sub 40% dintre AMP (iar, la data rundei de monitorizare, 32% dintre AMP aveau în îngrijire copii cu dizabilități și sub 1% aveau în grijă un copil/tânăr imobilizat la pat).31 Totuși, conform mențiunilor din atestatul de AMP, 68% dintre AMP declară că au capacitatea de a îngriji copii cu dizabilități; • copii/tineri din grupuri de frați (frate/soră cu alt copil/alți copii de la același AMP) – 34% dintre AMP; • copii/tineri cu CES - 30% dintre AMP; • copii/tineri în conflict cu legea - 166 AMP (sau 1,4%). Pe lângă experiența limitată, nici formarea de care beneficiază AMP nu este suficientă pentru a crea o masă critică de specializare în lucrul cu copiii/tinerii cu nevoi speciale. Furnizorul de servicii sociale (în acest caz, DGASPC) are responsabilitatea să asigure formarea AMP pentru a dobândi aptitudinile și cunoștințele necesare.32 Însă, la nivel național, doar 25% dintre AMP au beneficiat în ultimele 12 luni (în anul 2020) de formare suplimentară. Situația a fost probabil influențată și de restricțiile legate de pandemia de COVID-19, însă studiul diagnoză din 2018,33 a prezentat rezultate asemănătoare și pentru perioada anterioară pandemiei. Mai mult, în 2021 ca și în 2018, formarea pentru AMP nu este asigurată de toate DGASPC-urile. Spre exemplu, județe precum Ilfov, Brăila sau Vaslui raportează că nici un AMP nu a beneficiat de formare în 2020. În contrast, alte județe raportează că întreaga rețea județeană de AMP a fost formată suplimentar în 2020. Tabel 2: Formarea continua a rețelei de AMP ai DGASPC în ultimele 12 luni, la 1 ianuarie 2021 (%) Total AMP, din care AMP angajați în cadrul … Team-Up Număr % Număr % Total AMP, din care, în ultimele 12 luni: 11726 100 1.623 100 Nu au beneficiat de formare suplimentară 8773 74.8 1.093 67.3 Au beneficiat de formare suplimentară 2953 25.2 530 32.7 AMP pentru care instruirea a avut legătură cu creșterea capacității cu privire la oricare dintre temele de mai 2581 22 490 30.2 jos: - îngrijirea copiilor cu dizabilități (cu certificat de 1634 13.9 317 19.5 încadrare în grad de handicap) - îngrijirea copiilor cu CES (cu certificat de orientare 1455 12.4 269 16.6 școlară) - lucrul cu adolescenți (10+ ani) cu probleme de 1711 14.6 308 19 comportament - lucrul cu copil mamă minoră sau gravidă 568 4.8 128 7.9 - îngrijirea grupurilor de frați 1776 15.1 374 23 - dezvoltarea deprinderilor de viață și sexualitate 2028 17.3 348 21.4 gestionarea relației între AMP și copil pentru a reduce dependența copilului de persoana care se ocupă de 2345 20 447 27.5 creșterea și îngrijirea lui Sursa: I-Progres, Registrul AMP. 30 Copil cu dizabilități = Copil/tânăr cu certificat de încadrare în grad de handicap (orice tip și orice grad). 31 La 1 ianuarie 2021, 3.768 AMP aveau în îngrijire copii cu dizabilități, din care 1.155 copii cu grad de handicap grav (53 cop ii imobilizați la pat) și 823 cu handicap accentuat. 32 Conform SMO 15, asistentul social sau managerul de caz este responsabil de monitorizarea activității AMP precum și de identificarea nevoilor de instruire ale AMP. 15.2. Instruirea asistenților maternali este parte a programului de instruire a personalului FSS (public sau OPA) și include oportunități pentru cursuri comune cu asistenții sociali și personalul din centrele rezidențiale. 33 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 23 Mai mult, formarea disponibilă pentru AMP cu privire la temele relevante pentru lucrul cu copii/tinerii cu nevoi speciale a fost furnizată pentru ponderi sub 20% dintre AMP (Tabelul 2). Proiectul Team-Up aduce valoare în această privință, dar încă insuficientă pentru a produce un impact la nivelul rețelei naționale, deoarece numărul de AMP instruiți este prea mic și pentru că instruirea a fost disponibilă doar în unele județe. În plus, formarea oferită de DGASPC pentru AMP în ultimele 12 luni (în 2020) a fost, în medie, de 14 ore de instruire per AMP, respectiv 26 ore per AMP în cadrul Team-Up.34 Pe lângă formare, DGASPC pune la dispoziția rețelelor județene de AMP și consiliere psihologică și grupuri de suport ale AMP. Conform datelor raportate în I-Progres de către DGASPC-uri, consilierea psihologică este disponibilă în toate județele, dar grupuri de suport ale AMP au fost dezvoltate doar în unele județe. Oricum, la nivelul rețelei naționale de AMP, de-a lungul anului 2020, 37% dintre AMP au beneficiat de consiliere psihologică și 35% de grupuri de suport ale AMP. Cum este utilizată rețeaua La nivelul rețelei naționale de AMP, peste 90% dintre AMP au în îngrijire 1-2 copii. Iar, studiul diagnoză din 201835 a arătat că, de-a lungul carierei, peste trei sferturi dintre AMP au îngrijit 1-4 copii (incluzând pe cei îngrijiți în prezent). Mai mult, deși 58% din rețeaua de AMP are 12 -20 ani de vechime, doar mai puțin de 40% dintre AMP au avut în îngrijire 4 copii sau mai mulți de la prima lor atestare până în ianuarie 2021. Acesta este un efect combinat al istoricului rețelei de AMP - rețelele județene mai vechi au avut timp să îngrijească mai mulți copii decât rețelele dezvoltate recent - și al modului specific în care DGASPC gestionează rețeaua de AMP în fiecare județ. Mai precis, dacă unele DGASPC păstrează, în medie, doar 2-3 ani un copil în îngrijirea aceluiași AMP (spre exemplu Arad), alte DGASPC-uri lasă pentru 8-9 ani, în medie, copilul în îngrijire aceluiași AMP (cum ar fi Caraș -Severin, Maramureș sau Neamț). Majoritatea copiilor și tinerilor din asistență maternală nu au un istoric de transferuri multiple de la un serviciu la altul din cadrul sistemului înainte de a fi plasați la actualul AMP.36 Iar perioada petrecută la același AMP în care erau plasați la data rundei de monitorizare era de peste 6 ani (76 de luni), pentru copiii/tinerii fără dizabilități, respectiv de aproape 8 ani (92 de luni), pentru cei cu dizabilități. Însă, aproape o treime dintre ei/ele au petrecut la același AMP mai mul t de 10 ani, cu un maxim de 22 de ani. Pe de o parte, acest fapt arată că marea majoritate a copiilor/tinerilor plasați la AMP beneficiază de continuitatea serviciilor. Pe de altă parte, însă, o perioadă atât de lungă arată și că asistența maternală, deși a fost proiectată ca o soluție temporară, a devenit pentru mulți copii o soluți e permanentă, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Ceea ce vine în contradicție cu faptul că pest e jumătate (53%) dintre copiii/tinerii aflați la AMP au finalitatea PIP de rein tegrare în familie, iar aproape o treime (32%) au adopția.37 Cu privire la atestarea AMP, studiul din 2018 a evidențiat faptul că serviciile AMP din toate județe atestă și reatestă AMP la fiecare 3 ani, în baza criteriilor de evaluare prevăzute în HG 679/200338 sau în Ordinul nr. 35/2003. Pentru a corecta trăsăturile actuale ale rețelei naționale de AMP legate de îmbătrânire și nivel mediu-redus de educație, 83% dintre șefii serviciilor AMP propuneau introducerea a două noi criterii pentru a obține atestat de AMP: (a) nivel minim de educație de minim 10 sau 12 clase și (b) limită de vârstă de 45-50 ani. 34 În cadrul proiectului Team-Up, la momentul redactării raportului, formarea AMP nu a fost încă furnizată. Totuși, conform datelor raportate de DGASPC-uri, AMP nou angajați în Team-Up au beneficiat în 2020 de un număr mediu de ore de formare mai mare. 35 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 36 Dintre copiii și tinerii plasați la AMP, aproape 80% dintre copiii fără dizabilități, respectiv peste 73% dintre cei cu dizabilități, au fost plasați la actualul AMP încă de la intrarea în sistemul de protecție specială, eventual după un plasament de urgență în primele săptămâni după intrare. 37 Ceilalți 15% au integrarea socio-profesională ca finalitate PIP. În plus, o pondere sub 1% au altă finalitate sau nu au încă întocmit PIP-ul. 38 HG 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist. 24 Totuși, în cadrul proiectului Team-Up, aceste criterii nu au fost puse în aplicare, fiind nou angajate și atestate ca AMP atât persoane cu un nivel de educație de cel mult 8 clase, cât și persoane cu vârste de peste 50 ani.  Plasamentul în regim de urgență: Rețeaua de AMP joacă un rol important și în plasamentul în regim de urgență al copiilor/tinerilor. Astfel, datele din Registrul AMP (I-Progres) arată că, la nivel național, 69% dintre AMP au preluat, în ultimele 12 luni, cel puțin un copil în regim de urgență. Ponderea variază însă între județe de la 32% în Ialomița, la peste 95% în Alba, Brăila sau Harghita. Cum este monitorizată rețeaua de AMP În cadrul serviciilor de asistență maternală, copilul beneficiază de îngrijire din partea unui AMP și de un asistent social sau manager de caz39 care monitorizează activitățile AMP în interesul superior al copilului. În toate județele, DGASPC are un serviciu sau birou dedicat AMP sau serviciilor de tip familial (AMP și plasamente familiale). Cei 17.737 copii AMP sunt monitorizați de 526 de manageri de caz (MC), adică o medie mai mică de 34 copii la AMP per MC.40 Însă, numărul de copii la AMP diferă semnificativ în funcție de dimensiunea rețelei județene de AMP. În plus, numărul de manageri de ca z pentru copiii/tinerii plasați la AMP variază, de asemenea, considerabil de la un județ la altul. În timp ce în unele județe sunt 1-3 manageri de caz pentru copiii/tinerii de la AMP (spre exemplu, Ilfov și Arad), în alte județe numărul crește până la 39 (în Iași). Corespunzător, raportul copii la AMP/MC ia valori între 14 (în Vâlcea) și 58 (în Vaslui). Managerul de caz al copilului ar trebui să monitorizeze situația copilului prin vizite regulate cel puțin lunare, conform standardelor. Însă, la nivel național, cei mai mulți AMP primesc cel mult o vizită la t rei luni și, în același timp, aproape 6% dintre AMP nu sunt vizitați nici măcar o dată pe an (Figura 4).41 Figura 4: Distribuția AMP ai DGASPC în funcție de numărul de vizite la domiciliu ale managerului de caz din ultimele 12 luni și de mediul de rezidență unde locuiește AMP-ul (% din categorie) Sursa: I-Progres, Registrul AMP. Notă: Suma barelor de aceeași culoare este 100%. Ca rezultat al monitorizării, s-a constatat că, 1,3% (sau 223 cazuri) dintre copiii/tinerii plasați la AMP ai DGASPC au fost victimă într-un caz de violență, neglijare, abuz sau de suspiciune de abuz în cadrul AMP, la școală sau în comunitate, cel puțin o dată în ultimele 12 luni (în 2020). De asemenea, 68 de copiii/tinerii cu vârste de 10 ani și peste, au făcut vreo plângere /sesizare cu privire la un aspect legat de AMP-ul în care sunt plasați, cel puțin o dată în ultimele 12 luni . Atât numărul de cazuri suspectate de abuz, cât și numărul de plângeri din partea copiilor/tinerilor plasați la AMP este zero sau mai mic de 39 =>SMO 5: Copilul plasat la AMP are un asistent social care asigură respectarea prevederilor cu privire la îngrijirea și protecția sa și care promovează bunăstarea șidezvoltarea copilului. 40 De regulă, managerii de caz au între cazurile active atât copii/tineri plasați la AMP, ci din alte servicii (CP, CTF, AP, PFam s au altele). 41 Studiul Băncii Mondiale din 2018 a raportat rezultate similare. 25 10 în cele mai multe județe. Aceste statistici pot să arate că situația este sub control, dar pot fi și rezultatul unor carențe în monitorizare, al unei reticențe de a înregistra/raporta astfel situații sau al unor practici de a descuraja copiii/tinerii de a formula și depune plângeri . În total, în 2020, la nivel național, pentru 98 de AMP a fost înregistrată o plângere/petiție/acuzație (indiferent de sursă), incluzând cazurile/suspiciunile de abuz, neglijare sau exploatare a copilului în care au fost implicați membri familiei AMP, rudele acestora, vecinii sau membri ai comunității . Studiul din 2018 a indicat faptul că cele mai frecvente acuzații se referă la tratament inegal între copii, adrese cu privire la igienizarea locuinței, accidente care au pus în pericol copii, plângeri ale vecinilor sau din partea școlii privind un comportament inadecvat al copiilor, precum și diferit e forme de abuz asupra copiilor. În urma anchetelor efectuate de DGASPC, cele mai multe dintre acuzații nu au fost confirmate . Mai general, monitorizarea rețelei naționale de AMP arată că mai mult de 11% dintre AMP , în 2020, au refuzat să ia în îngrijire un copil (9% sau 1.030 AMP), au avut atestatul suspendat (aproape 2%, adică 227 AMP), au fost cercetați disciplinar sau au avut o sancțiune disciplinară (2% sau 229 AMP). Ponderea AMP care au avut una sau mai multe dintre aceste probleme variază considerabil între județe. Spre exemplu, a fost sub 1% în Arad, 6,5% în Harghita și 38,5% în Olt. Conform studiului din 2018,42 principalul motiv invocat de AMP pentru refuzul de a primi anumiți copii în plasament este vârsta copilului sau dizabilitatea. Astfel, din analiza cerințelor exprimate de AMP în cererea de atestare,43 a rezultat că: (i) dintre AMP, inclusiv dintre cei care potențial ar mai putea primi copii în plasament, doar aproape jumătate sunt dispuși să ia în plasament copii de 15 ani și peste; și (ii) dintre AMP doar 17% își exprimă acceptul de a avea în plasament un copil cu dizabilități, iar dintre aceștia o jumătate au deja în îngrijire un copil cu probleme de sănătate. Calitatea serviciilor de asistență maternală Această secțiune este structurată în conformitate cu Ordinul nr. 35/200344 privind Standardele Minime Obligatorii (SMO) pentru asigurarea protecției copilului la AMP. Aproape toți copii/tinerii aflați în îngrijirea AMP (99,7%) au beneficiat de o evaluare 45 inițială sau detaliată înainte de luarea măsurii de protecție și au un plan individualizat de protecție (PIP),46 în conformitate cu standardele. Cu toate acestea, 54,5% au și planuri individualizate de servicii (PIS) care detaliază succesiunea de activități ce vor fi realizate cu scopul de a atinge obiectivele generale stabilite în PIP.  PIP și PIS la AMP: 99,7% dintre copiii/tinerii la AMP au PIP și 54,5% au și PIS.  Finalitatea PIP a copiilor/tinerilor la AMP: În ceea ce privește finalitatea PIP, 53% dintre copiii/tinerii de la AMP au obiectivul general de reintegrare în familie, 32% adopția și 15% integrarea socio-profesională.47 Studiul diagnoză din 2018,48 a pus în evidență faptul că, în mediul urban, copiii plasați la AMP trăiesc de regulă în gospodării formate din 4 persoane, în medie, din car e 2 adulți și 1-2 copii în plasament, iar locuința tipică este un apartament de bloc cu 2-4 camere. În mediul rural, mărimea medie a gospodăriilor este de 5 persoane, din care 2-3 adulți și 2 copii în plasament, care locuiesc în case cu 3-5 camere.49 În 42 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 43 Atestatul de AMP se eliberează pe o durată de 3 ani și cuprinde mențiuni obligatorii privind numărul maxim de copii care pot fi primiţi simultan în plasament, grupa de vârstă şi sexul acestora, precum şi capacitatea titularului de a în griji copii cu handicap/dizabilităţi, infectaţi HIV sau bolnavi SIDA. 44 Disponibil la http://www.monitoruljuridic.ro/act/ordin-nr-35-din-15-mai-2003-privind-aprobarea-standardelor-minime- obligatorii-pentru-asigurarea-protectiei-copilului-la-asistentul-maternal-profesionist-si-a-ghidului-metodologic-de-implementare- a-acestor-standarde-43957.html 45 =>SMO 2: Evaluarea nevoilor copilului este realizată înaintea luării măsurii de plasare la AMP, este comunicată tuturor părților interesate și este revizuită periodic. 46 =>SMO 3: Copilul plasat la AMP trebuie să aibă întocmit un PIP și toate activitățile propuse în acest plan vor fi implementate. PIP cuprinde obiectivele și activitățile ce vor fi realizate pe termen scurt și lung, activități ce sunt stabilite pe baza evaluării nevoilor copilului. 47 Un procent de 0.2% au altă finalitate. 48 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 49 Indiferent de mediul de rezidență, doar circa 30% dintre familiile de AMP au în îngrijire și copiii proprii. 26 conformitate cu standardele,50 circa 80% dintre AMP au adus diverse îmbunătățiri locuinței înainte de a primi copilul în plasament, în special renovări, zugrăvit și igienizare, schimbare tocărie, uși, co nstruit baie în casă, o nouă cameră sau anexe, dotare cu centrală termică sau mobilier nou. Evaluările echipelor comune de experți ai Băncii Mondiale și manageri de caz DGASPC , în baza vizitelor în teren, au indicat că mediul de îngrijire pe care îl oferă rețeaua de AMP este foarte bun.51 Serviciile AMP, ca toate celelalte servicii de protecție specială, pe lângă un mediu sănătos, sigur și stimulativ (SMO 6 și SMO 7) trebuie să asigure copiilor aflați în plasament și îngrijire medicală adecvată nevoilor lor specifice de dezvoltare fizică, emoțională și socială (SMO 10), serviciile educaționale cele mai potrivite pentru a încuraja copilul să-și atingă potențialul maxim (SMO 11), sprijin pentru menținerea și dezvoltarea relațiilor cu familia și prietenii (SMO 9), precum și pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă (SMO 12). Conform evaluărilor managerilor de caz, SMO 6 și SMO 152 sunt standardele minime obligatorii cele mai bine îndeplinite de AMP. Totuși, aceleași două standarde SMO 6 și SMO 1 ridică și ele dificultăți pentru AMP care au în îngrijire copii cu dizabilități sau din alte categorii cu nevoi speciale.  SMO 6 dificultăți: Șefii de serviciu AMP atrag atenția asupra necesității de sprijin pentru AMP cu privire la îmbunătățirea, extinderea sau adaptarea locuinței, mai ales în cazurile de copii cu dizabilități.  SMO 1 dificultăți: Cu privire la accesul la servicii de abilitare/reabilitare, raportat la copiii/tinerii la AMP care au întocmit PIS (54,5% din total), doar o mică parte (16%) au urmat terapia/terapiile53 menționate în PIS, în ultima lună înainte de monitorizare (decembrie 2020). Cel mai probabil, accesul la servicii de recuperare și reabilitare în anul 2020 a fost afectat de pandemia COVID-19, dar dificultăți legate de îndeplinirea SMO 1 pentru copiii cu dizabilități sau din alte categorii cu nevoi speciale au fost raportate de managerii de caz și pentru perioada pre- COVID.54 Mai mult, există județe (spre exemplu, Arad) în care toți (166) copiii/tinerii plasați la AMP au întocmit PIS, dar un singur copil a beneficiat de terapia/terapiile menționate în PIS. De asemenea, există și județe (precum Caraș-Severin) în care doar 1,3% (sau 6) copiii/tinerii plasați la AMP au întocmit PIS și un singur copil a beneficiat de terapia/terapiile menționate în PIS. Așadar, în ceea ce privește accesul la servicii de abilitare/reabilitare pentru copiii/tinerii de la AMP, județele au abordări foarte diferite, dar numărul de beneficiari care accesează serviciile de abilitare/reabilitare este încă foarte mic. Un alt standard minim obligatoriu care ridică probleme rețelei naționale de AMP are în vedere satisfacerea nevoilor educaționale ale copilului (SMO 11) .  SMO 11 dificultăți: Prima problemă este că există copiii/tinerii de 3+ ani plasați la AMP care nu sunt înscriși la grădiniță/școală, 3,7% din total, la nivel național (la 1 ianuarie 2021).55 Sunt raportate cazuri în care anumite unități de învățământ refuză înscrierea copiilor din sistemul de protecție specială, din diferite motive. A doua problemă raportată de AMP și manageri de caz se referă la discriminarea de la școală a copiilor de la AMP (dar și din celelalte servicii de protecție), atât din partea profesorilor, cât și a colegilor. A treia problemă este că ponderi ridicate dintre copii/tinerii de 7+ ani care merg la școală sunt la risc de abandon școlar/părăsire timpurie a școlii, mai ales în rândul băieților de peste 11 ani și între copiii cu dizabilități sau cu CES. Principalul motiv sunt performanțele școlare slabe, ceea ce arată că mai ales aces te categorii de copii/tineri aflați la AMP au nevoie de sprijin, educație remedială, ajutor la teme, adică de servicii furnizate de regulă prin programe școală după școală. Aceste servicii sunt cu 50 =>SMO 6: Asistentul maternal trebuie să asigure un mediu sănătos, sigur și stimulativ pentru copilul plasat. 51 Locuințele AMP sunt salubre, dispun de spațiu suficient pentru asigurarea intimității tuturor celor care locuiesc în ea, cu p at separat pentru fiecare copil și dependințe corespunzătoare pentru igienă, precum și ambient sigur din punct de vedere al asigurării sănătății și bunăstării. 52 =>SMO 1: Asigurarea serviciilor care promovează acceptarea diversității, care duc la creșterea respectului de sine al copilului și la dezvoltarea sentimentului că este util, care valorizează și respectă trecutul etnic, cultural și lingvistic al fiecărui copil, care dezvoltă abilități de depășire a situațiilor discriminatorii, care oferă oportunități de dezvoltare a talentului sau pasiunilor copilului, precum și servicii specifice de sprijin si recuperare pentru copiii cu dizabilități. 53 Tipurile de terapii avute în vedere la prima rundă de monitorizare includ: logopedie, kinetoterapie, stimulare senzorială, te rapii subsecvente domeniului ABA, terapie ocupațională, alte terapii. 54 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 55 Conform datelor din Registrul COPII (I-Progres), la nivel național, 96,3% dintre copiii/tinerii de 3+ ani plasați la AMP sunt înscriși la grădiniță/școală, și anume: 89,9% în învățământul de masă, 5,9% învățământul special și 0,4% la domiciliu. 27 atât mai necesare dacă luăm în considerare nivelul mediu -redus de educație al AMP care înseamnă că mulți AMP nu pot oferi sprijinul necesar, mai ales elevilor de gimnaziu sau mai mult. Figura 5: Ponderea copiilor și tinerilor cu vârste de 7 și peste ani care erau plasați la asistenți maternali profesioniști ai DGASPC, urmau o formă de învățământ și erau la risc de abandon școlar/părăsire timpurie a școlii, în funcție de caracteristicile copilului, la data rundei de monitorizare (% din categorie de copii) Sursa: I-Progres, Registrul COPII. Note: Elevi=Copii/tineri de 7+ ani înscriși într-o formă de învățământ. Risc de abandon școlar sau părăsire timpurie a școlii = Elevul este expus la unul sau mai mulți dintre următorii factori de risc: (1) Frecvență școlară redusă = Elevul a înregistrat absenț e nemotivate în cinci sau mai multe zile într-o lună de școală; (2) Performanțe școlare slabe = Elevul a avut corijențe la una sau mai multe discipline, în oricare semestru școlar SAU Elevul a avut o medie sub 6,5 la limba maternă sau la matematică sau o medie generală sub 6,5, în oricare semestru școlar din anul școlar; (3) Elevi care de când merg la școală au rămas repetenți o dată sau de mai multe ori; (4) Istoric de sancționare în cadrul școlii = exmatriculare, mustrare, mutare pe motive disciplinare, nota scăzută la purtare sau plângeri făcute de alți elevi și/sau părinți și/sau cadre didactice pe motiv de violență, bullying, furt, distrugerea de bunuri etc. Indicatorii folosiți au fost elaborați și pilotați de Banca Mondială (2019) Mecanismul de avertizare timpurie în educație - MATE. Mai general, ar trebui îmbunătățit accesul în timp real al copiilor/tinerilor de la AMP la serviciile și intervențiile necesare, adecvate situației lor reale, în concordanță cu PIP /PIS.56 La nivel național, dintre toți copiii/tinerii la AMP, în ultimele 12 luni, sub 1% nu au beneficiat de serviciile și intervențiile prevăzute în PIS, dar 29% au beneficiat doar parțial (ceilalți 70% au primit toate serviciile și intervențiile necesare). Iar ponderea celor care au beneficiat doar parțial de serviciile și intervențiile necesare este în unele județe și mai mare, spre exemplu, 41% în Bacău, 67% în Caraș-Severin sau 81% în Argeș. De precizat, aceste date sunt raportate de managerii de caz, iar aceștia declară că au reușit pentru aproape toți copiii/tinerii de la AMP să verifice modul de furnizare a serviciilor/activităților (progrese, atingerea obiectivelor, probleme apărute) furnizate acestor copii, în limita stabilită pentru fiecare dintre acestea, în ultimele 12 luni. Dificultăți de implementare pentru rețeaua națională de AMP sunt menționate de managerii de caz și cu privire la dezvoltarea deprinderilor de viață independentă (SMO 12) și menținerea și dezvoltarea relațiilor cu familia și prietenii (SMO 9) .  SMO 12 dificultăți: Conform managerilor de caz, circa 6% dintre copiii/tinerii cu vârste de 10 ani și peste, plasați la AMP ai DGASPC, nu au participat în activități de viață independentă ,57 în ultimele 12 luni. Ceilalți 94% au participat în activități de viață independentă, pondere mai mare prin comparație cu copiii/tinerii plasați în servicii rezidențiale. Datele din Registrul Vocea Copiilor (I-Progres) sunt similare, 96% dintre copiii/tinerii de 10+ ani, la AMP ai DGASPC, care au participat la monitorizare,58 au declarat că au responsabilități specifice de viață independentă în familia AMP. Totuși, problemă menționată de managerii de caz este că „din prea multă dragoste, AMP-ul nu pune copilul să facă nimic”. În aceste condiții, cursurile de formare a AMP referitor la gestionarea relației între AMP și copil, pentru a reduce dependenț a copilului de persoana care se ocupă de creșterea și îngrijirea l ui, ar trebui furnizate pe scară mai largă decât 56 I-Progres, Registrul COPII. 57 Se referă la activități precum pregătirea și servirea mâncării, curățenie, spălat, călcat sau aranjat ha ine, folosirea aragazului sau a mașinii de spălat rufe sau copiii care merg singuri la cumpărăturile zilnice, atunci când este nevoie, primesc banii proprii și știu să-i folosească, să solicite rest, bon etc. 58 Adică, au completat chestionarului ”Și eu vreau să fiu auzit!” 28 în prezent. Tabelul 2 arată că doar 20% din total AMP, respectiv 27 ,5% din cei Team-Up, au beneficiat de astfel de cursuri de-a lungul unui an.  SMO 9 dificultăți: Menținerea și dezvoltarea relațiilor cu familia și prietenii este încă foarte deficitară. La nivel național, dintre toți copiii/tinerii plasați la AMP, mai puțin de 1% nu au familie. Ceilalți 99% au familie, însă aproape trei sferturi (74%) nu au fost vizitați ș i nici nu au vizitat părinții sau alt membru adult de familie , în ultimele 12 luni. Procentul celor fără nici o vizită în ultimul an urcă la 92% în județe precum Arad.  Ponderea copiilor/tinerilor la AMP care au fost vizitați/au vizitat părinții sau alt membru adult de familie cel puțin o dată la fiecare 3 luni59 este mai mică de 5%, cu valori maxime de 11 -12% în Argeș, Mehedinți și București-Sectorul 2.60 Pe de o parte, ponderi semnificativ mai mari se înregistrează pentru copiii de 0-6 ani (8% față de sub 2% pentru tinerii 15+ ani). Pe de altă parte, ponderi semnificativ mai mici sunt raportate pentru copiii/tinerii cu dizabilități și mai ales cu handicap grav (2,9%, respectiv 2,3%). Principalele dificultăți în a asigura menținerea legăturii cu părinții sau alt membru adult de familie sunt legate de: părinți/rude fără domiciliu stabil sau cunoscut, părinți care nu doresc să țină legătura cu copilul , părinți în diferite situații de dificultate sau copii/tineri care refuză întâlnirea. Spre exemplu: „Tatăl nu este cunoscut, iar mama are probleme psihice, își schimbă domiciliu des” sau „Tată alcoolic și mama cu schizofrenie care periodic fuge pe la diverși concubini” . Prin urmare, mai ales în cazul copiilor/tinerilor care refuză întâlnirea cu părinții, dar și al părinților de copii/tineri cu dizabilități, este necesară intensificarea activităților de consiliere și mediere care să încurajeze reluarea/dezvoltarea relației între copii și părinți/familie.  Eforturile managerilor/responsabililor de caz și a AMP trebuie intensificate și cu privire la menținerea și dezvoltarea relațiilor cu frații/surorile. Registrul COPII (I-Progres) indică faptul că mai puțin de jumătate (48,6%) dintre copiii/tinerii de la AMP s-au întâlnit cu frații/surorile cel puțin o dată în ultimele 12 luni. Ceilalți fie nu au frați/surori (27,7%), fie nu a avut loc nicio astfel de vizită/întâlnire (23,7%). Metodologia de monitorizare dezvoltată în prezentul proiect a introdus o componentă de Vocea Copiilor , măsurată în baza chestionarului ”Și eu vreau să fiu auzit!” pe care îl completează copiii/tinerii de 10+ ani.61 Astfel, în jur de 70% dintre copiii/tinerii plasați la AMP percep calitatea îngrijirii de care beneficiază la AMP ca fiind bună, iar 30% o evaluează drept satisfăcătoare.62 Doar în cazuri izolate (14 copii/tineri, la nivel național) calitatea serviciilor este considerată deficitară. Principalele motive pentru care copiii/tinerii nu evaluează calitatea îngrijirii ca fiind bună sunt legate de faptul că uneori ”simt că adulții din serviciu/familie nu îi consideră important(ă)” sau ”simt că nu au un cuvânt de spus, nefiind luați în seamă de adulți din serviciul/familia de plasament”. Cei mai puțin mulțumiți de calitatea îngrijirii la AMP sunt tinerii de 15-17 ani care trăiesc în mediul urban. Evaluarea globală a vieții la AMP este pozitivă : 62% dintre copii/tineri cred că duc ”cea mai bună viață posibilă” și 32% spun că duc o ”viață mai degrabă bună” ; circa 6% consideră viața la AMP ca fiind ”rea” sau ”așa și așa”. Din acest punct de vedere, evaluările copiilor/tinerilor de la AMP sunt mult mai pozitive decât ale celor plasați în serviciile rezidențiale, indiferent dacă ne referim la CP, CTF, AP sau de un alt tip. Similar, aproape toți copiii/tinerii de la AMP simt o lipsă de afecțiune în cel mult unele zile, prin 59 Vezi, de exemplu: UNICEF (2015) CHILD PROTECTION RESOURCE PACK. How to Plan, Monitor and Evaluate Child Protection Programmes, disponibil la https://reliefweb.int/sites/reliefweb.int/files/resources/CPR-WEB.pdf și UNICEF (2009) Manual for the Measurement of Indicators for Children in Formal Care disponibil la https://bettercarenetwork.org/sites/default/files/Manual%20for%20the%20Measurement%20of%20Indicators%20for%20Children%2 0in%20Formal%20Care.pdf. 60 Ceilalți 21% dintre copiii/tinerii la AMP au fost vizitați/au vizitat părinții sau alt membru adult de familie de 2-3 ori în ultimele 12 luni. 61 La prima rundă de monitorizare au participat 80% dintre copiii/tinerii din sistemul de protecție specială (din toate tipurile de servicii rezidențiale sau de tip familial). Două treimi dintre aceștia au completat chestionarul singuri/independent, iar o treime au fost asistați de o persoană care era din afara serviciului unde copilul era plasat (sau așa ar fi trebuit să fie, conform instrucțiunilor din metodologie). O participare mai redusă a fost înregistrată în rândul copiilor/tinerilor cu dizabilități (75% față de 84% dintre cei fără dizabilități), mai ales a celor cu handicap grav (56%). 62 Calitatea percepută a îngrijirii este un indice sumativ construit în baza a patru indicatori: (1) se simt în siguranță, (2) se simt bine îngrijiți, (3) simt că adulții din serviciu /familie îi consideră important(ă) și (4) simt că au un cuvânt de spus, fiind luați în seamă de adulți din serviciul/familia de plasament. Pentru fiecare din acești patru indicatori, copiii/tinerii selectează una dintre următoarele valori: 0 - Niciodată, 1 – În cea mai mare parte a timpului, 2 – Întotdeauna. Prin urmare, indicele sumativ poate lua valori între minim 0 (=copilul răspunde cu ”niciodată” la toate întrebările) și maxim 8 (=copilul răspunde cu ”întotdeauna” la toate întrebările). 29 comparație cu copiii/tinerii din servicii rezidențiale care sunt mult mai expuși la lipsa de afecțiune. În consecință, gradul de fericire este mult mai ridicat în rândul copiilor/tinerilor de la AMP, 94% față de 79% dintre copiii/tinerii care trăiesc într-un CTF, 76% dintre cei/cele din CP sau 63% dintre cei/cele din CPRU. Chiar și așa, nu trebuie neglijat faptul că, la nivel național, 83 de copii/tineri de 10+ ani, plasați la AMP din aproape toate județele, sunt ”nefericiți” sau ”foarte nefericiți”. Costurile asociate serviciilor de AMP Metodologia de monitorizare cu ajutorul I-Progres nu include o componentă legată de costurile serviciilor AMP. Însă, studiul din 201863 a arătat deja că ar fi necesar un sprijin financiar suplimentar pentru ca serviciul să fie atractiv pentru AMP, precum și pentru ca accesul copilului la anumite servicii de care are nevoie să nu fie refuzat, amânat sau anulat . De altfel, estimările șefilor de serviciu AMP privind costul total mediu pe copil pe lună depășeau de aproape două ori standardul minim de cost pentru acest serviciu stabilit prin Hotărârea nr. 978/2015.64 Nevoia de a crește sprijinul financiar acordat AMP a fost exprimată de circa o treime65 dintre șefii serviciului AMP, în jur de o treime66 dintre managerii de caz, precum și jumătate dintre AMP. Cuantumul estimat pentru sprijinul financiar suplimentar a fost de 500- 700 lei pe lună pe copil, care ar fi necesari în principal pentru asigurarea serviciil or medicale și de recuperare, pentru cheltuielile legate de școală și de activitățile extrașcolare ale copiilor. Adică, mai ales în relație cu satisfacerea cerințelor din SMO 1 legate de oferirea de oportunități de dezvoltare a talentului sau pasiunilor copilului, precum și servicii specifice de sprijin si recuperare pentru copiii cu dizabilități. 1.2.3. Fluxurile de intrări-ieșiri din asistență maternală În anul 2020, în total, intrările (2.424) au fost mai numeroase decât ieșirile (2.207) din rețeaua națională de AMP. Totuși, diferența între intrări și ieșiri nu depășește capacitatea (inclusiv corpul de rezervă AMP) actualei rețele. Figura 6 arată că intră mai mult copii sub 11 ani și ies fie copii mici 0-6 ani, fie tineri de 18+ ani. Figura 6: Total intrări și ieșiri (prin orice modalitate) din ultimele 12 luni la AMP ai DGASPC, pe categorii de vârstă ale copiilor/tinerilor (număr copii/tineri) Sursa: I-Progres, Registrul AMP. Intrările la AMP (noi și prin transfer) O pondere de 15% din rețeaua națională de AMP au înregistrat intrări (prin orice modal itate) în anul 2020. În ceea ce privește numărul total de intrări la AMP (DGASPC) de-a lungul ultimelor 12 luni, diferențele între județe sunt marcante acoperind un interval între 9 intrări (Covasna și Giurgiu) și 227 (Iași).67 63 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 64 http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-2018/HG_978_-2015_la_18012018.pdf 65 Din cele 35 județe, 9 nu au răspuns și 15 au susținut că un sprijin financiar suplimentar nu ar fi necesar. 66 Dintre MC, 7% nu au răspuns și 61% nu au considerat necesar un sprijin financiar suplimentar. 67 Șase județe raportează peste 100 intrări la AMP, și anume: Suceava, București-Sector 2, Botoșani, Prahova, Bacău și Iași. 30 Intrările includ atât intrări noi, cât și transferuri din alte servicii. La nivel național, intrările noi reprezintă 67% din total intrări la AMP, în timp ce intrările prin transfer sunt 33%. De remarcat, intrările la AMP nou angajați în cad rul proiectului Team-Up se distribuie similar, ceea ce arată că serviciile noi sunt folosite în același mod ca și cele mai vechi, adică cu precădere pentru cazuri no u intrate în sistem și mult mai puțin pentru transferuri din servicii rezidențiale legate de dezinstituționare. Oricum, în județele Brăila, Vrancea și Bacău, intrările noi constituie sub jumătate din total intrări la AMP, în timp ce în 17 județe, intrările noi sunt 75% până la 100% din total intrări la AMP (în Covasna, Ilfov și Bistrița- Năsăud sunt 100%).  Intrările noi la AMP: La nivel național, în 2020, au fost înregistrate 1.619 intrări noi care au fost distribuite astfel: 61% - dintr-o familie, 18% - dintr-un CPRU, 22% - din unități sanitare sau copil găsit. Se observă numărul ridicat de copii (339) care au fost părăsiți în unități medicale , ceea ce arată că această problemă încă necesită atenție și o politică dedicată . Un model de servicii de prevenire a abandonului prin prevenirea sarcinii dorite, cu impact dovedit, a fost dezvoltat și este implementat cu succes de Fundația SERA România. Modelul este disponibil pe larg în ”Ghidul de modele alternative de dezvoltare a activității de prevenire a separării copilului de familie” elaborat în cadrul acestui proiect. 68  Intrările prin transfer la AMP: Printre intrările la AMP prin transfer predomină pe de departe transferurile de la alt AMP DGASPC. Intrările prin transfer de la un centru de plasament sunt foarte puține: 63 de copii/tineri din CP ale DGASPC aflate în proces de închidere și alți 39 din CP ale DGASPC care nu sunt în proces de închidere, la nivelul țării. Corespunzător, numărul de AMP care au preluat, în ultimele 12 luni, copii/tineri din centrele de plasament este de doar 78 AMP la nivel național, dintre care 46 AMP au preluat din CP închise sau în proces de închidere și 32 AMP din alte CP. Deci, în cadrul procesului de dezinstituționalizare, rețeaua națională de AMP este foarte puțin utilizată pentru a prelua copiii din CP. Ieșirile de la AMP (în afara sistemului și prin transfer) Un procent de aproximativ 15% din rețeaua națională de AMP au înregistrat ieșiri (prin orice modalitate) în anul 2020. Numărul total de ieșiri de la AMP (DGASPC) de-a lungul ultimelor 12 luni variază considerabil între județe, de asemenea; de la un minim de 6 ieșiri (Ialomița și Ilfov) la 145 (Iași).69 Deci, rețeaua de AMP din Iași este cea mai dinamică din țară, cu cel mai mare număr atât de intrări, cât și de ieșiri. Pentru comparație, rețeaua de AMP din Vaslui (cu o dimensiune de aproape două ori mai mare decât Iași) a înregistrat, în 2020, un număr total (prin orice modalitate) de doar 87 intrări și 98 ieșiri. Ieșirile din serviciul AMP includ atât ieșiri din sistem (prin diferite modalități), cât și transferuri către alte servicii. La nivel național, din total ieșiri de la AMP, ieșirile din sistem reprezintă 67%. Cu alte cuvinte, la nivelul rețelei naționale de AMP, intră majoritar copiii din afara sistemului și, după ce petrec perioada în sistem la același AMP, ies predominant în afara sistemului.  Ieșirile în afara sistemului de la AMP: La nivel național, în 2020, au fost înregistrate 1.483 ieșiri din sistem care au fost distribuite astfel: 23% - reintegrări în familie, 50% - adopție, 27% - Împlinirea vârstei de 18+ ani. Se observă ponderea ridicată a copiilor care ies de la AMP prin adopție, deci rețeaua de AMP este înalt relevantă pentru procesul de adopție (copii pentru care se inițiază adopția sunt transferați la un AMP până la finalizarea procesului de adopție) .  Reintegrările în familie de la AMP: Sunt încă puține, doar 23% sau 342 copii/tineri, în 2020, în toată țara. Un prim motiv este faptul că 36% dintre copiii/tinerii plasați la AMP nu au o familie identificată (cu nume și adresă) pentru o posibilă reintegrare/integrare. Un al doilea motiv este că printre ceilalți, chiar dacă au familia identificată, reintegrarea nu este posibilă sau este foarte dificil de realizat. Și anume, 32% au identificată doar mama și în multe cazuri este o mamă singură care are alți copii acasă. Încă 3% au doar tatăl identificat. Alți 17% au ambii părinți identificați, dar aceștia sunt separați și nici unul dintre ei nu este pregătit să ia copilul acasă, mai ales în cazurile în care sunt recăsătoriți (și posibil au alți copii). Pentru alți 2% dintre copiii/tinerii de la AMP, (i) nu au nici un părinte în viață/identificat, ci se lucrează în vederea 68 Banca Mondială (2021). 69 Patru județe raportează peste 100 ieșiri de la AMP, și anume: Timiș, Vrancea, Bacău și Iași. 31 reintegrării la frați, surori, bunici, mătuși și alte rude până la gradul IV sau (ii) nici o rudă nu a fost identificată și se lucrează cu alte persoane care nu sunt înrudite cu copilul .  Doar 10% dintre copiii/tinerii la AMP au ambii părinți identificați și aceștia locuiesc încă împreună. Pentru aceste cazuri, eforturile managerilor de caz și ale AMP ar trebui intensificate pentru a relua/dezvolta relația copil-părinți. De asemenea, pentru a crește șansele de reintegrare, familia ar putea avea nevoie de sprijin material care ar putea fi pus la dispoziție, căci de regulă sunt implicate sume mai mici decât plătește statul pentru îngrijirea copilului la un AMP. Un model de servicii de sprijinire a familiei de prevenire a separării copilului de familie care ar putea fi adoptat și scalat și cu privire la creșterea șanselor de reintegrare în familie este modelul dezvoltat și implementat cu succes de Fundația HHC România. Modelul este disponibil în ”Ghidul de modele alternative de dezvoltare a activității de prevenire a separării copilului de familie” elaborat în cadrul acestui proiect. 70 În județele Brăila, Vrancea , Bacău, Mehedinți și Iași, din total ieșiri de la AMP, mai puțin de jumătate reprezintă ieșiri din sistem. Spre deosebire, în Buzău, Călărași, Mureș și Ialomița între 90% și 100% din ieșirile de la AMP sunt în afara sistemului. Aceste date arată căt de diferite sunt practicile județene legate de rețeaua de AMP. Adică, în Brăila, Vrancea și Bacău atât intrările, cât și ieșirile din AMP sunt majoritar prin transfer, ceea ce arată că rețeaua de AMP are și un rol de amortizor al sistemului județean. Spre deosebire, în Iași numărul de intrări este mare și majoritar sunt intrări noi , în schimb ieșirile sunt multe, dar predominant prin transfer. Așadar, în Iași, rețeaua județeană de AMP are mai degrabă un rol tranzitoriu la intrarea în s istem – copiii/tinerii nou intrați sunt plasați pentru un timp la un AMP și apoi transferați spre alte servicii (în cele mai multe cazuri fie un PFam, fie alt AMP). Ieșirile de la AMP prin transfer reprezintă 30% din total ieșiri, la nivel de țară, cu variații substanțiale de la sub 2% (Mureș și Ialomița) la peste 55% (Vrancea).  Ieșirile prin transfer de la AMP: Printre ieșirile de la AMP prin transfer predomină pe de departe transferurile către un alt AMP DGASPC. Doar pentru o mică parte (aproximativ 1 din fiecare 5) dintre copiii/tinerii plasați la AMP se găsește o soluție de plasament la familie (doar 143 de copii/tineri pe tot cuprinsul țării). În schimb, sunt încă înregistrate transferuri de la AMP către un centru de plasament: 16 către un CP al DGASPC aflat în proces de închid ere și alte 38 către un CP al DGASPC care nu este în proces de închidere, la nivelul țării. Deci, în ciuda procesului de dezinstituționalizare, încă sunt transferați copii de la AMP la un CP, chiar dacă numărul e mic. Mai puțin de 3% dintre ieșirile de la AMP sunt prin alte modalități decât ieșiri din sistem sau transferuri către alte servicii de protecție a copiilor.  Decese ale copiilor/tinerilor de la AMP: La nivel național au fost raportate 9 decese ale copiilor/tinerilor plasați la un AMP.  Transferurile de la AMP către servicii pentru adulți: Au fost raportate doar 5 cazuri de transfer de la AMP la instituții pentru adulți, o instituție OPA și 4 instituții DGASPC . În contextul procesului de dezinstituționalizare a persoanelor adulte cu dizabilități, o altă soluție găsită pentru unii tineri cu dizabilități a fost transformarea AMP în asistent personal profesionist (APP) pentru a asigura continuitatea serviciilor într-un mediu familial și după ce tânărul împlinește 18 ani. 70 Banca Mondială (2021). 32 Serviciile de tip familial (PFAMP) includ: 1.2. Asistența maternală (AMP) 1.3.Plasamentele familiale (PFam) 33 1.3. Plasamentele familiale la rude și la alte familii/persoane (PFam) În România, serviciile de tip plasamente familiale (PFam) sunt diferențiate în funcție de tipul de familie/persoană ocrotitoare, și anume: • plasamente la rude până la gradul IV și • plasamente la alte familii sau persoane, care se referă la rude, altele decât cele până la gradul al IV - lea inclusiv, afini, cunoştinţe sau prieteni ai familiei ori ai familiei extinse a copilului faţă de care acesta a dezvoltat relaţii de ataşament sau alături de care s-a bucurat de viaţa de familie. • plasamente mixte care se referă la persoane/familii cu mai mulți copii în plasament, dintre care unii în plasament la rude și alții la alte familii/persoane, precum și situații în care este un mix de plasamen t la asistent maternal și la familie. Oricum, studiul diagnoză din 2018,71 din cadrul proiectului SIPOCA 2 a arătat că această categorie mixtă este mică . Prin urmare, pentru că cel puțin unul dintre copiii/tinerii din orice PFam mixt se află în plasament l a rude, în scopul monitorizării în cadrul prezentului proiect, plasamentele mixte au fost asimilate plasamentelor la rude. Subcapitolul de față face o analiză a plasamentelor familiale pe lângă cea a copiilor îngrijiți în aceste servicii, pe baza datelor din I-Progres. La începutul anului 2021, plasamentele familiale cuprindeau 12.208 de PFam (din toate tipurile) ce îngrijeau peste 15.775 copii și tineri și erau monitorizați de 5 11 manageri de caz.72 Tabel 3: Distribuția plasamentelor familiale (PFam), a copiilor în îngrijire și a persoanelor ocrotitoare, pe tipuri de PFam, la 1 ianuarie 2021 Plasamente familiale Copii în PFam Persoane ocrotitoare PFam Număr Procent Număr Procent Număr Procent Total, din care: 12.208 100 15.775 100 12.297 100 - La rude de până la gradul IV (*) 9.073 74 11.944 76 9.135 74 - La alte familii sau persoane 3,135 26 3,831 24 3.162 26 Sursa: I-Progres, Registrul PFAM. (*) Inclusiv plasamentele mixte. 1.3.1. Copiii și tinerii plasați la PFam Numărul total de copii în plasamente familiale a scăzut în perioada 2010-2021, așa cum s-a întâmplat și în cazul copiilor plasați în servicii rezidențiale sau la asistenți maternali. Totuși, ca pondere în total copii în sistemul de protecție specială, plasamentele familiale au continuat a reprezenta circa o treime (34%). La nivel național, numărul de copii în plasamente familiale la rude până la gradul IV a scăzut de la peste 15.100 în 2010 la aproximativ 11.944 la 1 ianuarie 2021. În contrast, numărul de c opii în plasamente la alte familii/persoane au crescut de la aproape 3.300 la circa 3.831 (în fapt, a rămas aproape constant în perioada 2017-2021). În timp ce în asistență maternală sunt plasați copiii mai mici (0 -10 ani), în plasamentele familiale predomină copiii/tinerii de 11 ani și peste, fete și băieți în egală măsură (Figura 8). Distribuția în funcție de genul și vârsta copiilor/tinerilor nu diferă în funcție de tipul de plasament (la rude sa u la alte familii/persoane). Dintre toți cei 15.775 copii/tineri în PFam, circa 10% (sau 1.583) sunt cu dizabilități. Ponderea copiilor cu dizabilități este aproape dublă printre copiii în plasamente la alte familii/persoane 71 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 72 I-Progres, Registrul PFAM și Registrul MC. 34 (15%) față de dintre cei în plasamente la rude sau în plasamente mixte (8%). Copii/tinerii cu dizabilități sunt majoritar cu grad de handicap grav sau accentuat.73 Figura 7: Distribuția copiilor/tinerilor îngrijiți de PFam la 1 ianuarie 2021, în funcție de gen și vârstă (% total) Sursa: I-Progres, Registrul COPII (N=15.775 copii/tineri în PFam). 1.3.2. Rețeaua națională de PFam Dimensiunea rețelei de PFam Tabelul 3 arată că, la 1 ianuarie 2021, existau la nivel național 12.208 plasamente familiale active (cu unul sau mai mulți copii/tineri în îngrijire). Diferențele între județe erau considerabile cu privire la dimensiunea rețelei. Numărul de PFam din rețeaua județeană varia între un minim de 12 0 și un maxim de 738; două județe aveau rețele mici sub 150 PFam, și anume Harghita ș i Giurgiu, și alte două județe (Constanța și Iași), plus Sectorul 2 din București, dezvoltaseră rețele mari de peste 600 PFam (vezi și Harta 2).74 Structura rețelei de PFam pe tipuri DGASPC-urile au avut preferințe diferite în a dezvolta anumite tipuri de plasamente familiale. Conform Tabelului 3, din întreaga rețea de PFam: 74% sunt la rude și 26% sunt la alte familii sau persoane.75 Totuși, rețelele județene variază semnificativ între rețeaua din județul Covasna 76 care conținea 88% PFam la rude, 12% la alte familii/persoane și nici un plasament mixt și rețeaua din Galați77 cu 50% dintre plasamente la alte familii/persoane, 50% la rude, din care un singur PFam mixt. Plasamentele mixte sunt puține, 180 PFam mixte la nivel național, la 1 ianuarie 2021 ,78 și sunt inegal distribuite între județe, respectiv: 12 județe nu au folosit acest tip de PFam, 28 județe au între 1 și 8 PFam mixte, iar două județe fac notă distinctă, Vâlcea cu 27 și Iași cu 59 PFam mixte. Studiul diagnoză din 201879 a oferit o analiză detaliată a plasamentelor mixte, conform căreia, acestea includ atât grupări de PFam și de PFam cu AMP. Adică, există atât gospodării în care co-există mai multe PFam, cât și gospodării de asistenți maternali care au în îngrijire și copii în plasament familial. De regulă, grupările de PFam sunt plasamente la rude care iau în plasament și un copil neînrudit pe lângă copilul care le este rudă. Grupările de PFam cu AMP, cel mai frecvent, provin din o familie de AMP din care unul a ieșit la pensie și ca să păstreze copilul a solicitat un plasament la alte familii/persoane. 73 I-Progres, Registrul COPII. Distribuția copiilor/tinerilor cu dizabilități plasați la PFam în funcție de gradul de handicap este următoarea: (1) Din totalul de 11.944 copii/tineri la PFam la rude: certificat de handicap de orice grad și tip – 8,3%, din care grav – 3,2%, accentuat – 1,9%, mediu – 3,1%, respectiv ușor – 0,2%; (2) Din totalul de 3.831 copii/tineri la PFam la alte familii/persoane: certificat de handicap de orice grad și tip – 15,3%, din care grav – 6,8%, accentuat – 3,3%, mediu – 4,9%, respectiv ușor – 0,4%. 74 Rețeaua națională de PFam cuprinde 20 județe care aveau 151 -250 PFam, alte 13 județe cu 251-350 PFam și 8 județe plus Sectorul 2 din București cu 351-738 plasamente familiale. 75 Dintre PFam la rude, 2% sunt plasamente mixte (cu mai mulți copii dintre care unii la rude și unii la alte familii). 76 O structură similară pe tipuri de PFam este raportată în I-Progres și de județele Alba, Hunedoara, Gorj, Maramureș și Vaslui. 77 Rețelele județene din Bihor, Brăila, Teleorman și Sibiu au o structură similară. 78 Reamintim că în acest raport, PFam mixte sunt asimilate plasamentelor la ru de. 79 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 35 Distribuția teritorială a rețelei de PFam Harta 2: Harta serviciilor de plasamente familiale, la 1 ianuarie 2021 (număr PFam) Sursa: I-Progres, Registrul PFAM (N=12.297 persoane ocrotitoare PFam). Din rețeaua națională de PFam, 47% este situată în mediul urban și 53% în mediul rural.80 Discrepanțele între județe sunt marcante (Figura 8). Ponderea plasamentelor familiale în urban variază între 27% în Vaslui și 78% în Hunedoara. Plasamentele la rude sunt mai numeroase în mediul rural decât î n urban, în timp ce plasamentele la alte persoane/familii sunt mai numeroase în mediul urban. Figura 8: Distribuția plasamentelor familiale pe județ și mediu de rezidență, la 1 ianuarie 2021 (%) Sursa: I-Progres, Registrul PFAM (N=12.297 persoane ocrotitoare PFam). 80 Distribuția pe medii de rezidență a copiilor/tinerilor din PFam este asemănătoare 55% în rural și 45% în urban. 36 Rețeaua națională de PFam este răspândită în 320 orașe și municipii și peste 2.500 comune. Rețeaua are un înalt grad de concentrare teritorială, atât în mediul rural, cât și în cel urban. Astfel, în mediul urban sunt înregistrate 21 de concentrări de PFam la rude și 3 de PFam la a lte familii/persoane. În mediul rural sunt 134 de comune care concentrează PFam la rude, respectiv 11 comune cu PFam la alte familii/persoane.81 Compoziția rețelei de PFam Mai puțin de jumătate (47%) dintre plasamentele familiale au fost instituite cu acordul părinților, 82 ceea ce înseamnă că în multe cazuri persoanele care se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului nu au o relație bună cu părinții (mama sau tatăl) acestuia. Oricum, indiferent dacă măsura plasamentului a fost luată cu acordul părinților sau nu, 74% dintre copiii/tinerii din PFam sunt îngrijiți de rude până la gradul IV, circa 1% sunt la alte rude (o soră a bunicii, un văr al tatălui, un unchi al mamei etc.) și 2 5% sunt la persoane neînrudite. Cel mai frecvent, bunicii (bunica, bunicul) și mătușile (mai rar unchii) sunt rudele până la gradul IV care iau copiii în îngrijire. Figura 9: Distribuția copiilor îngrijiți de PFam la 1 ianuarie 2021, în funcție de relația de rudenie cu persoana ocrotitoare (%) Sursa: I-Progres, Registrul COPII (N=15.775 copii/tineri în PFam). Conform reglementărilor în vigoare, la instituirea măsurii de protecție de plasament familial trebuie menționată o persoană ocrotitoare care se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului . În total, rețeaua națională de plasamente familiale cuprinde 12.208 PFam cu 12.297 persoane . Din rețeaua națională de PFam, 59% menționează faptul că de creșterea și îngrijirea copilului se ocupă o persoană singură și 41% o familie. Practicile diferă însă între județe. Astfel, ponderea plasamentelor la o persoană variază între 34% (în județul Vrancea) și un maxim de 80% (în Ialomița).  Copiii/tinerii plasați în PFam în funcție de persoanele care se ocupă de creșterea și îngrijirea lor: La nivel național, din totalul de 15.775 copii/tineri plasați în PFam, 33% au drept persoană ocrotitoare o Persoană singură – Femeie; 5% o Persoană singură – Bărbat; 21% o Persoană căsătorită sau în uniune consensuală; și 41% un Cuplu (familie). Oricum, indiferent de persoana/familia menționată la instituirea măsurii, cei mai mulți copii trăiesc în fapt într-o familie nucleară, fiind plasați fie unui cuplu, fie unei persoane căsătorite /în uniune consensuală. Astfel, 40% dintre PFam la rude și 31% dintre PFam la alte familii/persoane au drept persoană ocrotitoare o persoană singură (necăsătorită, divorțată, separată sau văduvă).83 Celelalte 60% PFam la rude și 69% PFam la alte familii/persoane sunt plasamente în cadrul cărora copiii/tinerii trăiesc într-o familie nucleară, indiferent de cine este declarată persoana ocrotitoare. 84 Această pondere nu variază doar în funcție de tipul de PFam, ci și de la un județ la altul, de la un minim de 47% în Hunedoara 81 Concentrarea teritorială de PFam se referă la oraș/municipiu cu peste 60 de copii/tineri plasați la PFam, în mediul urban, respectiv comune cu peste 10 de copii/tineri plasați la PFam, în mediul rural. 82 Cu un maxim de 62% dintre plasamentele la rude, 44% dintre PFam la alte familii/persoane și un minim de 35% dintre plasamentele mixte. 83 Distribuția copiilor/tinerilor între aceste tipuri de plasamente familiale este similară cu cea a PFam. 84 Per total PFam, 62% sunt plasamente în cadrul cărora copiii/tinerii trăiesc într-o familie, indiferent daca persoana ocrotitoare este declarată a fi o persoană (căsătorită/în uniune consensuală) sau un cuplu. 37 și un maxim de 74% în Vrancea și Bihor. Cu alte cuvinte, în PFam din Hunedoara (ca și Satu Mare sau Cluj) cam jumătate dintre copii/tineri trăiesc cu o persoană singură și o jumătate cresc alături de un cuplu. Spre deosebire, în Vrancea și Bihor (ca și Bistrița-Năsăud, Galați, Iași sau Sălaj), trei sferturi dintre copii/tineri cresc alături de un cuplu și doar un sfert într-o familie monoparentală. Ca practică generalizată, când plasamentul se dispune la o persoană (căsătorită sau nu), aceasta este o femeie. Din acest motiv, femeile reprezintă 88% dintre plasamentele la o persoană singură (necăsătorită, divorțată, separată sau văduvă) și 87% dintre plasamentele la o persoană căsătorită /în uniune consensuală. Așadar, atunci când copiii/tinerii sunt luați în plasament de o persoană singură, în 88% dintre PFam ei/ele cresc într-o familie monoparentală de tipul bunică/mătușă/altă femeie singură și copil; ponderea este de 89% dintre PFam la rude și 82% dintre PFam la alte persoane. Celelalte 12% dintre PFam la o persoană sunt de tipul bunic/unchi/alt bărbat singur și copil. Spre deosebire, a tunci cănd copiii/tinerii sunt luați în plasament de o persoană căsătorită/în uniune consensuală, ei/ele cresc cu un cuplu, chiar dacă persoana ocrotitoare aflată în contract cu DGASPC este o femeie (în 87% di ntre cazuri). Figura 10: Distribuția rețelei naționale de PFam în funcție de vârsta persoanei ocrotitoare și tipul de PFam, la 1 ianuarie 2021 (%) Sursa: I-Progres, Registrul PFAM (N=12.297 persoane ocrotitoare PFam). Vârsta medie a persoanelor care se ocupă de creșterea și îngrijirea copiilor separați temporar sau definitiv de familie, din rețeaua națională de PFam este de 55 de ani,85 cu un minim de 18 ani și un maxim de 90 ani. În timp ce persoanele până în 40 ani reprezintă 9% din total, cele de 60 de ani și peste sunt 42% din total.86 Relativ mai tinere sunt persoanele la care a fost dispus plasamentul la alte familii/persoane.  Copiii/tinerii plasați în PFam în funcție de tipul de gospodărie în care trăiesc : Dintre toți cei 15.775 copii/tineri plasați în PFam, două treimi se află în doar două tipuri de gospodării: 28% sunt în familii monoparentale femeie 50+ ani – copil și 37% sunt la cupluri de 40+ ani. Ceilalți sunt răspândiți în toate celelalte tipuri posibile de gospodării. Din punct de vedere al etniei, cum era de așteptat, în rețeaua de PFam predomină persoanele de etnie română sau de etnie romă și de religie ortodoxă. Experiența rețelei naționale de PFam Aproape jumătate (47%) din persoanele ocrotitoare ale PFam din rețeaua națională au absolvit cel mult gimnaziul: 6% sunt persoane fără școală, 14% au doar școala primară, iar 27% au completat V-VIII clase. La polul opus, doar 10% dintre persoanele ocrotitoare au finalizat un nivel de învățămâ nt mai mare decât liceul.87 Nivelul de educație este semnificativ mai scăzut pentru femei decât pentru bărbați. 88 În același 85 Deviație standard de 12 ani. În cazul plasamentului la un cuplu/familie a fost luată în considerare vârsta persoanei celei mai tinere din cuplu. 86 Ponderea persoanelor ocrotitoare de 60 ani și peste este de 44% din PFam la rude și 37% din PFam la alte familii/persoane. 87 În plus, 24% dintre persoanele ocrotitoare sunt absolvente de școală profesională sau vocațională, iar 19% au completat liceul. 88 Ponderea persoanelor cu cel mult 8 clase este de 55% dintre femei față de 45% dintre bărbați. 38 timp, Figura 11 arată că nivelul de educație este mai ridicat în rândul PFam la alte familii/persoane față de PFam la rude. Figura 11: Distribuția persoanelor ocrotitoare pe tipuri de PFam și nivele de educație (%) Sursa: I-Progres, Registrul PFAM (N=12.297 persoane ocrotitoare PFam). Notă: În cazul plasamentului la un cuplu/familie a fost luat în considerare cel mai ridicat nivel de educație din cuplu. În plus, diferențele între rețelele județene sunt considerabile. Ca regulă generală, rețelele județene mai vechi, cele cu mai multe PFam la rude și cele cu mai multe femei au un nivel mediu de educație mai redus decât rețelele mai recente, cu PFam la rude mai puține și cu un număr mai mic de femei. Spre exemplu, ponderea persoanele cu cel mult 8 clase este de 71% din rețeaua de PFam din județul Covasna, dar doar 36% dintre total PFam din Vâlcea. Cu privire la vechimea medie ca familie de plasament, studiul diagnoză din 201889 a indicat că experiența medie a PFam este de: • 5,5 ani, pentru rudele până la gradul IV (cu un minim de câteva zile și un maxim de 2 3 ani), • 4,4 ani, pentru alte familii sau persoane (maxim 22 ani), respectiv • 4,5 ani, pentru plasamentele mixte (cu un maxim de 16 ani).90 Experiența de lucru cu copii/tineri cu nevoi speciale este redusă în rândul PFam. Dintre cele 12.208 PFam din țară, la 1 ianuarie 2021, aveau în îngrijire:91 • copii/tineri cu dizabilități92 – sub 12% dintre PFam, cu 10% dintre cele la rude și 17% dintre PFam la alte familii/persoane.93 PFam care au grijă de un copil/tânăr imobilizat la pat sunt doar 86 în toată țara, dintre care 57 la rude și 29 la alte familii/persoane. • copii/tineri din grupuri de frați (frate/soră cu alt copil/alți copii de la același PFam) – 21% dintre PFam, mai ales la rude și mai puțin la alte persoane/familii. • copii/tineri cu CES - 9% dintre PFam (7% dintre PFam la rude și 12% dintre PFam la al te persoane/familii). • copii/tineri în conflict cu legea - 95 PFam din care 77 la rude și 18 la alte familii (sau 0,8%). În plus, circa 4% dintre PFam au în îngrijire adolescenți de 10+ ani cu probleme de comportament. • copii mame minore sau gravide – 1% dintre PFam (sau 134 din care 103 la rude și 31 la alte persoane/familii) Conform prevederilor standardelor de calitate în vigoare, formarea profesională inițială, realizată în perioada de evaluare a solicitanților care au depus cerere pentru a deveni familii de plasament pentru copiii din sistemul de protecție specială, se referă doar la persoanele/familiile care nu au grad de rudenie cu copilul. De asemenea, pe parcursul perioadei în care PFam au în îngrijire unul sau mai mulți copii, cursurile de instruire/formare continuă se aplică doar familiei substitutiv e. Familia extinsă nu se 89 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 90 Deviațiile standard corespunzătoare sunt de circa 4,5 ani pentru toate tipurile de PFam. Plasamentele mixte sunt plasamentele cu mai mulți copii, dintre care unii în plasament la rude și alții la alte familii/persoane. 91 I-Progres, Registrul PFAM. 92 Copil cu dizabilități = Copil/tânăr cu certificat de încadrare în grad de handicap (orice tip și orice grad). 93 În întreaga țară, un număr de 914 PFam la rude și 530 PFam la alte familii/persoane îngrijesc 1.583 copii/tineri cu dizabilități. 39 află sub obligația instruirii/formării inițiale și continue prevăzute de lege. Nu există alte reglementări referitoare la formarea PFam. Totuși, având în vedere nivelul redus de educație absolvit de persoanele ocrotitoare, este evidentă nevoia de formare în rândul PFam, inclusiv pentru familia extinsă, mai ales dacă are în îngrijire copii/tineri din categoriile expuse riscurilor menționate anterior. Studiul diagnoză din 201894 a pus în evidență că în perioada pre-COVID nici unul dintre cele 35 județe analizate nu organizase oportunități de formare familiilor/persoanelor de plasament în ultimii 5 ani (2012-2017). În consecință, instruirea în rândul PFam era foarte limitată,95 indiferent de caracteristicile copiilor/tinerilor de care av eau grijă. Eventual, instruire suplimentară era oferită ocazional în cadrul anumitor proiecte implementate de ONG- uri. În anul 2020, în contextul pandemiei de COVID-19, ponderea PFam care au beneficiat de formare/instruire a crescut brusc la 17% (atât PFam la rude, cât și la alte persoane). Oricum, aceasta a fost disponibilă doar în unele județe. Cele mai multe au instruit doar un număr mic de PFam, în timp ce alte județe au declarat că au instruit toate PFam din județ (spre exemplu, Neamț sau Hunedoara). Pe lângă formare, în unele județe (și nu în toate), DGASPC pune la dispoziția rețelelor de PFam consiliere psihologică și grupuri de suport. În anul 2020, la nivelul întregii țări, 18% dintre PFam au beneficiat de consiliere psihologică (o dată sau de mai m ulte ori) și doar 5% de grupuri de suport ale PFam. Deci, serviciile de sprijin pentru PFam nu sunt suficient de dezvoltate și nici disponibile în toate județele pentru a compensa lipsa sau insuficienta instruire. Cum este organizată rețeaua națională de PFam Nu există o metodologie de lucru cu PFam unitară la nivel național, iar practicile județelor diferă sensibil. Plasamentul familial este acreditat ca serviciu DGASPC doar în unele județe. Doar o parte dintre DGASPC-urile din țară au elaborat un document scris care a fost aprobat/avizat și conține metodologia de lucru la nivel județean cu privire la plasamentul familial. Corespunzător, un procent mic de PFam (circa un sfert) au primit copii ale procedurilor și metodologiilor utilizate de DGASPC referitoar e la îngrijirea copilului și monitorizarea evoluției acestuia, deși acest lucru este obligatoriu prin lege. Practicile și metodologiile județene de lucru cu familiile de plasament diferă considerabil între județe în multe privințe. Studiul diagnoză din 201896 a identificat județe în care nu se încheie convenții între familiile de plasament și DGASPC, alături de județe unde DGASPC încheie convenții la nivelul fiecărui copil, precum și județe în care convențiile se încheie la nivel de PFam (familie de plasament cu toți copiii aflați în îngrijire).97 Un alt exemplu se referă la evaluarea psihologică a familiei de plasament. În unele județe aceasta se face doar înainte de instituirea măsurii de protecție, fără să se mai repete. În alte județe, evaluarea psihologică „se face doar la nevoie”, iar în altele se face anual ca parte a reevaluării măsurii. Similar, cazierul judiciar este solicitat de două ori pe an în unele județe și doar la instituirea măsurii în alte județe. În cadrul rețelei naționale de PFam, la 1 ianuarie 2021, peste 94% dintre PFam aveau în îngrijire 1-2 copii (78% aveau în plasament un singur copil și 16% aveau 2 copii/tineri). Ponderea plasamentelor familiale care îngrijesc un singur copil/tânăr este ceva mai mare în rândul PFam la alte persoane/familii (83%) prin comparație cu PFam la rude (76%). Însă, studiul din 201898 a arătat că, în același timp, există cazuri în care PFam la alte familii/persoane cu 6-12 copii/tineri în îngrijire, pentru ca în unele județe, DGASPC folosește plasamentul la alte persoane ca o modalitate de a da în îngrijire copii unor ONG- uri/fundații care furnizează servicii de tip rezidențial (CTF sau apartamente) ce însă nu sunt licențiate. 94 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 95 Datele culese pentru fiecare PFam arătau că sub 3% dintre aceste persoane au beneficiat de cursuri de instruire, de l a instituirea primei măsuri (de la primirea primului copil în plasament). Acestea PFam erau din diferite județe și fuseseră instruite în diverse proiecte. 96 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 97 În cele 35 județe studiate (în care funcționau centre de plasament înfebruarie 2018), dintre toate plasamentele familiale doar 58% au un convenții încheiate cu DGASPC pentru îngrijirea copilului/copiilor (40% nu au contract și 2% nu au răspuns), dintre care 48% convenții pe copil și 10% convenții pe PFam. 98 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 40 Deci, cel puțin în unele cazuri, plasamentul la alte persoane reprezintă doar o soluție la dificultățile procesului de subcontractare a serviciilor de către DGASPC către organisme private. Marea majoritate a copiilor și tinerilor din plasamente familiale la rude nu au un istoric de transferuri multiple de la un serviciu la altul din cadrul si stemului înainte de a fi plasați l a actualul PFam.99 Prin urmare, nu au petrecut mult timp în sistem înainte de a fi plasați la rude. În cazul PFam la alte familii persoane, ponderea copiilor/tinerilor fără istoric de transferuri multiple coboară la 67% dintre copiii/tinerii fără dizabilități și 50% dintre cei cu dizabilități (ceilalți fiind transferați prin cel puțin două servicii înainte de a ajunge în PFam-ul actual). Corelat, la nivel național, perioada petrecută de copii/tineri în același PFam în care erau plasați la 1 ianuarie 2021 era, în medie, de aproape 6 ani, pentru PFam la rude, și de 5 ani, pentru cele la alte familii/persoane.100 Cum este monitorizată rețeaua de PFam și managementul de caz Doar unele județe au un serviciu sau birou dedicat plasamentelor familiale. În majoritatea județelor Serviciul de Management de Caz răspunde de monitorizarea copiilor din plasamentele familiale. Nu există un asistent social sau MC pentru familiile sau persoanele de plasament, așa cum există în cazu l AMP. La nivel național, cei 15.775 copiii/tinerii din cele 12.208 PFam sunt monitorizați de 511 de manageri de caz (MC). Numărul de manageri de caz pentru copiii din PFam diferă considerabil de la un județ la altul, între 3 MC și 39 MC (în județele Bistrița-Năsăud, respectiv Iași). Numărul copiilor/tinerilor plasați în PFam variază de asemenea, de la 153 (în Harghita) și 943 (în Iași). Însă, nu neapărat un număr de manageri de caz mai mare corespunde unui număr mare de copii/tineri. Spre exemplu, județul Mureș are doar 4 MC la 510 copii/tineri în PFam. Prin urmare, raportul copii în PFam per MC are o valoare medie națională de 31, dar la nivelul județelor acoperă un interval între 15 (în Vâlcea) și 163 (București, Sectorul 2). Adică, în Vâlcea, un MC monitorizează, în medie, 15 copii/tineri în plasament familial, pe când in Mureș numărul crește la 128, iar în Sectorul 2 din București ajunge la 163. Este evident că și calitatea serviciilor de management de caz diferă sensibil. Este imposibil pentru un manager de caz să îndeplinească atribuțiile prevăzute legal pentru mai mult de 80 copii/tineri în cele 20 de zile lucrătoare ale unei luni. Continuitatea serviciilor de management de caz pentru PFam nu este întotdeauna asigurată. Conform studiului din 2018,101 mai puțin de o treime dintre PFam au lucrat cu un singur manager de caz de când au primit copilul. Celelalte plasamente au schimbat între 2 MC și 10 MC de -a lungul timpului. Indiferent (la rude, la alte familii/persoane, mixt), managerii de caz susțin că atât implementarea PIP cât și monitorizarea implementării PIP cad în responsabilitatea DGASPC. Colaborarea cu SPAS -urile locale este limitată la 23% dintre PFam, pentru implementarea PIP, respectiv doar 15% dintre PFam, cu privire la monitorizarea implementării. Acesta este un rezultat al colaborării deficitare între DGASPC-uri și SPAS-uri,102 deși există prevederi legale privind relaționarea între serviciile publice de asistență socială de la nivel județean și local.103 99 Dintre copiii și tinerii plasați la rude, aproape 94% dintre copiii fără dizabilități, respectiv peste 91% dintre cei cu dizabilități, au fost plasați în actualul PFam încă de la intrarea în sistemul de protecție specială, eventual după un plasament de urgență în primele săptămâni după intrare. 100 Diferențele între copiii/tinerii cu dizabilități și cei fără dizabilități sunt mai mici de 6 luni. 101 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 102 Rezultate similare apar și în Raportul de activitate din 2019 al Inspecției Sociale. Disponibil la: https://www.mmanpis.ro/wp- content/uploads/2020/07/RAPORT-ACTIVITATE_DIS_2019.pdf 103 HG nr. 691 din 19 august 2015 pentru aprobarea Procedurii de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care aceştia pot beneficia, precum şi pentru aprobarea Metodologi ei de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială şi a modelului standard al documentelor elaborate de către acestea. 41 Asistentul social sau managerul de caz al copilului în PFam ar trebui să monitorizeze situația copilului prin vizite trimestriale regulate. Datele din 1 ianuarie 2021, la nivel național, arată că doar circa o treime dintre PFam sunt vizitate de cel puțin patru ori pe an (Figura 13). Totuși, comparația între datele din I-Progres (referitoare la anul 2020), și cele din studiul anterior104 (referitoare la 2017, pre-COVID) demonstrează că ponderea ridicată de PFam care nu au fost vizitate trimestrial este predominant un efect al restricțiilor legate de pandemia de COVID-19. În perioada precedentă, cele mai multe familii/persoane de plasament primeau cel mult o vizită la trei luni. Însă, chiar și atunci, interacțiunile față-în-față dintre MC și copii erau rare.105 Cel mai probabil, noile restricții au slăbit și mai mult interacțiunea între MC și copil/tânăr aflat în PFam. Figura 12: Distribuția PFam în funcție de numărul de vizite la domiciliu ale managerului de caz al copilului din ultimele 12 luni și de mediul de rezidență unde locuiește PFam -ul, la 1 ianuarie 2021 (% din categorie) Sursa: I-Progres, Registrul PFAM (N=12.208 PFam). Notă: Suma barelor de aceeași culoare este 100%. Graficul prezintă agregat toate tipurile de plasamente familiale. Referitor la vizitele de monitorizare, managerii de caz aduc frecvent în discuție dificultățile de comunicare și colaborare cu familiile/persoanele de plasament, în special prin comparație cu AMP. Dificultățile de comunicare din partea membrilor familiilor de plasament se referă la faptul că fie aceștia nu au aptitudinile/cunoștințele necesare în acest sens, fie nu sunt deschiși către o terță persoană, considerând că știu foarte bine care le sunt responsabilitățile și nu mai este nevoie să fie interogați/evaluați. Însă, în principal, colaborarea este slabă din cauza lipsei de timp pentru o interacțiune care să ajute la construirea unei relații de încredere. Timpul scurt atribuit vizitei la domiciliul copilului aflat în PFam (de regulă, 30 -60 min) este insuficient pentru observații și evaluare, discuții purtate atât cu membrii familiei de plasament, cât și cu copilul aflat în plasament etc. Din afirmațiile MC, lipsa de timp este un efect al „numărului mare de cazuri” repartizate/MC, al distanței mari între sediul DGASPC și domiciliile multor PFam, coroborată cu lipsa mijloacelor de transport. Nu există o procedură unitară de monitorizare efectuată de MC, aplicabilă la nivel național , iar diferențele între județe sunt substanțiale și în această privință . Însă, în general, ca element comun, în formatele standard de raport de monitorizare, de vizită, de reevaluare etc., DGASPC -urile nu solicită MC să verifice și consemneze în mod sistematic informații privind existența sau inexistența: (i) unor eventuale situații de abuz sexual sau propuneri “indecente”, abuz fizic sau emoțional, venite de la membrii familiei, rudele acestora, vecini sau membri ai comunității, (ii) unei/unor intervenții ale Poliției în familia de plasament, (iii) unor modificări în cazierul judiciar al persoanelor care locuiesc cu minorul, (iv) unei/unor situații de boli contagioase în familie sau comunitate sau (v) date privind reevaluarea din punct de vedere psihologic a membrilor PFam. 104 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 105 Ne referim la interacțiuni în condiții de păstrare a confidențialității întâlnirii (fără a permite participarea altor membri din familie). 42 Atât timp cât MC discută atât de rar cu copiii, iar informații clare și siste matice utile pentru identificarea riscurilor de neglijare, abuz și exploatare nu sunt colectate, putem considera că sistemul nu asigură o protecție adecvată copiilor separați temporar sau definitiv de familie care au măsură de protecție specială stabilită la o persoană/familie. Tocmai pentru a adresa această vulnerabilitate a sistemului, noul mecanism de monitorizare dezvoltat în cadrul acestui proiect (I-Progres) include un set dedicat de indicatori. Astfel, s-a constatat că, 1% (sau 158 cazuri) dintre copiii/tinerii plasați în PFam au fost victimă într-un caz de violență, neglijare, abuz sau de suspiciune de abuz în cadrul PFam, la școală sau în comunitate, cel puțin o dată în ultimele 12 luni (în 2020). De asemenea, 69 de copiii/tinerii cu vârste de 10 ani și peste, au făcut vreo plângere/sesizare cu privire la un aspect legat de PFam-ul în care sunt plasați, cel puțin o dată în ultimele 12 luni. Cele mai frecvente acuzații au făcut referire la neglijare și abuz asupra copilului în cadrul familiei de plasament. În urma anchetelor efectuate de DGASPC, cele mai multe dintre acuzații nu au fost confirmate. În total, în 2020, la nivel național, la adresa a 131 de persoane ocrotitoare din PFam a fost înregistrată vreo plângere/petiție/acuzație (indiferent de sursă), incluzând cazurile/suspiciunile de abuz sexual sau propuneri “indecente”, abuz fizic sau emoțional, neglijare sau exploatare a copilului în care au fost implicați membri familiei de plasament, rudele acestora, vecinii sau membri ai comunității. Este de menționat faptul că doar unele județe au o procedură clară și transparentă pentru situații în care unei familii de plasament i se aduc acuzații. De asemenea pentru 37 de persoane ocrotitoare au fost înregistrate, în ultimele 12 luni (în 2020), modificări în cazierul judiciar al persoanelo r care locuiesc cu minorul sau au existat (una sau mai multe) intervenții ale Poliției în familia de plasament. În contextul pandemiei COVID-19, numărul de situații de boli contagioase în familia de plasament sau în comunitatea unde se află aceasta a cresc ut brusc de la circa 2% în perioada pre-COVID, la aproape 17% dintre PFam, în 2020. Calitatea serviciilor de PFam Pentru serviciile de plasament familial, standardele minime obligatorii au fost elaborate și aprobate recent, prin Ordinul nr.26/2019. Această secțiune are în vedere măsura în care sunt respectate drepturile copiilor/tinerilor aflați în PFam. Aproape toți copiii/tinerii plasați în PFam au beneficiat de evaluare inițială și au întocmit un plan individualizat de protecție (PIP). Planuri individualizate de servicii (PIS) care să însoțească PIP-urile nu se întocmesc în toate județele.106 La nivel național, aproximativ jumătate dintre copiii/tinerii în PFam au întocmite și PIS-uri alături de PIP-uri. În plus, participarea activă a familiilor de plasament la stabilirea PIP/PIS este redusă.  PIP și PIS la PFam: Peste 99% dintre copiii/tinerii în PFam au PIP și circa 51% au și PIS.  Finalitatea PIP a copiilor/tinerilor din PFam la rude: În cazul PFam la rude, copiii/tinerii au stabilit ca obiectiv fie reintegrarea în familie (78%), fie integrarea socio-profesională (20%). Obiectivul de adopție este foarte rar (sub 1%), iar ceilalți au o altă finalitate.  Finalitatea PIP a copiilor/tinerilor din PFam la alte familii/persoane : Situația este diferită pentru copiii/tinerii în PFam la alte familii/persoane. Dintre aceștia, 55% au finalitatea de reintegrare în familie, în timp ce integrarea socio-profesională și adopția sunt finalități mult mai frecvente (31%, respectiv peste 13%). Așadar, din punctul de vedere al finalităților PIP, PFam la alte persoane/familii este mult mai asemănător cu serviciul de AMP decât cu PFam la rude. Nu există niște standarde impuse pentru locuința familiilor de plasament, dar sunt menționate, în standardele minime de calitate, condițiile de locuit ce trebuie respectate. De la județ la județ și de la caz la caz condițiile locative solicitate pentru instituirea plasamentului la o familie/persoană pot să difere. Dacă în mediul urban, locuința tipică de PFam este apartament de bloc cu 2 -3 camere, în mediul rural AMP locuiesc în case cu 2 sau mai multe camere. Conform studiului diagnoză din 2018, 107 un procent de 54% dintre PFam, în special PFam la rude din mediul rural, au adus diverse îmbunătățiri locuinței 106 Spre exemplu, la 1 ianuarie 2021, în Iași, aveau PIS doar circa 9% dintre copiii/tinerii în PFam, iar în Ilfov doar 5%. 107 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 43 înainte de a primi copilul în îngriji re, cu precădere renovări, zugrăvit și igienizare, schimbare tocărie, uși, construit baie în casă, o nouă cameră sau anexe, dotare cu electrocasnice, centrală termică sau mobilier nou. O treime (32%) dintre nu au adus îmbunățiri locuinței, fie pentru că nu au resursele financiare sau abilitatea de a le face (acesta fiind în special cazul bunicilor), fie că aveau deja condiții bune de locuit (în general, este cazul plasamentelor la alte familii sau persoane). Despre 14% dintre PFam nu există informații în această privință. Evaluările echipelor comune de experți ai Băncii Mondiale și manageri de caz DGASPC, în baza vizitelor în teren, au indicat că mediul fizic de îngrijire pe care îl oferă rețeaua de PFam este satisfăcător (prin comparație cu foarte bun în cazul AMP).108  Nevoia de sprijin cu privire la îmbunătățirea, extinderea sau adaptarea locuinței este la fel de mare la PFam ca și la AMP, mai ales în cazurile de copii cu dizabilități și de bunici care nu își permit sau nu abilitatea de a le face. Doar în unele județe există un regulament în baza căruia se furnizează serviciile sociale pentru copiii aflați cu măsură de protecție specială la PFam. Dar chiar și acolo unde există, acest regulament nu este cunoscut sau este puțin cunoscut de familiile de plasament din aceste județe.109 În majoritatea județelor, familia de plasament este responsabilă dacă unul din serviciile sociale inclus în PIP/PIS nu este asigurat copilului. Astfel, PFam trebuie să asigure copilului un mediu sănătos, sigur și stimulativ, îngrijire medicală adecvată, servicii educaționale potrivite, sprijin pentru menținerea și dezvoltarea relațiilor cu familia și prietenii, precum și pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă. Cu observația că în cazul copiilor cu dizabilităț i în plasament familial care au nevoie de servicii de abilitare/realibilitare, de terapii, de școală specială etc. DGASPC -urile declară că au capacitatea să asigure toate (sau în mare parte) aceste servicii. Astfel, în toate județele, responsabilitatea să suporte costurile serviciilor sociale ce trebuie asigurate copiilor în PFam, conform PIP/PIS, este împărțită între familia de plasament și DGASPC. Iar în această privință, managerii de caz apreciază că 95% dintre familiile de plasament folosesc alocația de plasament pentru asigurarea bunăstării copilului/copiilor.110  Accesul copiilor/tinerilor din PFam la servicii de abilitare/reabilitare: Raportat la copiii/tinerii în PFam care au întocmit PIS (51% din total), doar 2,2% (sau 346) au urmat terapia/terapiile111 menționate în PIS, în ultima lună înainte de monitorizare (decembrie 2020). Ponderea este de 1,7% dintre copiii/tinerii în PFam la rude și 3,6% dintre cei aflați în PFam la alte familii/persoane. Deci, accesul la servicii de abilitare/reabilitare este infim, de 8 ori mai mic decât în cazul copiilor/tinerilor la AMP care, la rândul său, este mic.  Satisfacerea nevoilor educaționale ale copiilor/tinerilor în PFam: Obiectivele PIP legate de educație sunt greu de realizat, în principal pentru că familiile/persoanele de pla sament au ele însele un nivel scăzut de educație, „nu valorizează educația”, „nu se pot ocupa și nu pot ajuta copilul în această privință”, conform managerilor de caz.  Prima problemă este că există copiii/tinerii de 3+ ani plasați în PFam care nu sunt înscriși la grădiniță/școală, 6,2% din total, la nivel național (la 1 ianuarie 2021).112 Participare școlară mai redusă se înregistrează la copiii de 3-6 ani și la copiii cu dizabilități, în special cu handicap grav. A doua problemă este că ponderi ridicate dintre copii/tinerii de 7+ ani care merg la școală sunt la risc de abandon școlar/părăsire timpurie a școlii . Acest risc este mai mare pentru copiii/tinerii în PFam la rude, mai ales în rândul băieților, al adolescenților de 11-17 ani, și între copiii cu dizabilități sau cu CES. Principalul motiv sunt performanțele școlare slabe, ceea ce arată că mai ales aceste categorii de copii/tineri aflați în PFam au nevoie de sprijin, educație remedială, ajutor la teme, adică de servicii furnizate de regulă prin programe școală după școală. Aceste servicii sunt cu atât mai necesare dacă luăm în considerare nivelul redus de educație al 108 Locuințele AMP sunt salubre, dispun de spațiu suficient pentru asigurarea intimității tuturor celor care locuiesc în ea, cu p at separat pentru fiecare copil și dependințe corespunzătoare pentru igienă, precum și ambient sigur din punct de vedere al asigurării sănătății și bunăstării. 109 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 110 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 111 Tipurile de terapii avute în vedere la prima rundă de monitorizare includ: logopedie, kinetoterapie, stimulare senzorială, te rapii subsecvente domeniului ABA, terapie ocupațională, alte terapii. 112 Conform datelor din Registrul COPII (I-Progres), la nivel național, 93,6% dintre copiii/tinerii de 3+ ani plasați în PFam sunt înscriși la grădiniță/școală, și anume: 89,3% în învățământul de masă, 3,8% învățământul special și 0,6% la domiciliu. 44 persoanelor ocrotitoare care înseamnă că multe PFam nu pot oferi sprijinul necesar, mai ales elevilor de gimnaziu sau mai mult. De altfel, unele familii/persoane de plasament spun că ar avea nevoie de mai mult sprijin în relația cu serviciile educaționale.  Educația la domiciliu: În toată țara, la 1 ianuarie 2021, educație la domiciliu era oferită doar pentru 61 de copii/tineri plasați la AMP plus 88 aflați în PFam, dintr-un total general de 31.520 copii/tineri de 3+ ani aflați în servicii de tip familial (AMP și PFam). Figura 13: Ponderea copiilor și tinerilor cu vârste de 7 și peste ani care erau plasați în plasamente familiale, urmau o formă de învățământ și erau la risc de abandon școlar/părăsire timpurie a școlii, în funcție de caracteristicile copilului, la data rundei de monitorizare (% din categorie de copii) Sursa: I-Progres, Registrul COPII.. Note: Elevi=Copii/tineri de 7+ ani înscriși într-o formă de învățământ. Risc de abandon școlar sau părăsire timpurie a școlii = Elevul este expus la unul sau mai mulți dintre următorii factori de risc: (1) Frecvență școlară redusă = Elevul a înregistrat absențe nemotivate în cinci sau mai multe zile într-o lună de școală; (2) Performanțe școlare slabe = Elevul a avut corijențe la una sau mai multe discipline, în oricare semestru școlar SAU Elevul a avut o medie sub 6,5 la limba maternă sau la matematică sau o medie generală sub 6,5, în oricare semestru școlar din anul școlar; (3) Elevi care de când merg la școală au rămas repetenți o dată sau de mai multe ori; (4) Istoric de sancționare în cadrul școlii = exmatriculare, mustrare, mutare pe motive disciplinare, nota scăzută la purtare sau plângeri făcute de alți elevi și/sau părinți și/sau cadre didactice pe motiv de violență, bullying, furt, distrugerea de bunuri etc. Indicatorii folosiți au fost elaborați și pilotați de Banca Mondială (2019) Mecanismul de avertizare timpurie în educație - MATE. Pe viitor, ar trebui îmbunătățit accesul în timp real al copiilor/tinerilor din PFam la serviciile și intervențiile necesare, adecvate situației lor reale, în concordanță cu PIP/PIS. 113 La nivel național, dintre toți copiii/tinerii în PFam, în ultimele 12 luni, circa 2% nu au beneficiat de serviciile și intervențiile necesare, dar 39% au beneficiat doar parțial (ceilalți 59% au primit toate serviciile și intervențiile necesare). Iar ponderea celor care au beneficiat doar parțial de serviciile și intervențiile necesare este mai mare în rândul PFam la rude (față de PFam la alte persoane/familii) și în unele județe, spre exemplu, circa 15% în Neamț, 66% în Vâlcea sau 81% peste 90% dintre PFam la rude din Teleorman. De precizat, aceste date sunt raportate de managerii de caz, iar aceștia declară că au reușit pentru aproape toți copiii/tinerii din PFam să verifice modul de furnizare a serviciilor /activităților (progrese, atingerea obiectivelor, probleme apărute) furnizate acestor copii, în limita stabilită pentru fiecare dintre acestea, în ultimele 12 luni. Oricum, principalele dificultăți în furnizarea serviciilor necesare copiilor țin de absența serviciilor/specialiștilor în comunitățile unde trăiesc copiii din familiile de plasament, în speci al în mediul rural. Dificultăți pentru rețeaua națională de PFam ridică și menținerea și dezvoltarea relațiilor cu familia și prietenii, precum și dezvoltarea deprinderilor de viață independentă .  Activități de viață independentă: 114 Conform managerilor de caz, circa 8% dintre copiii/tinerii cu vârste de 10 ani și peste, plasați la PFam ai DGASPC, nu au participat în activități de viață independentă, în ultimele 12 luni. Ceilalți 9 2% au participat în activități de viață independentă, pondere mai mare prin comparație cu copiii/tinerii plasați în servicii rezidențiale. Datele din 113 I-Progres, Registrul COPII. 114 Se referă la activități precum pregătirea și servirea mâncării, curățenie, spălat, călcat sau aranjat haine, folosirea aragazului sau a mașinii de spălat rufe sau copiii care merg singuri la cumpărăturile zilnice, atunci când este nevoie, primesc banii proprii și știu să-i folosească, să solicite rest, bon etc. 45 Registrul Vocea Copiilor (I-Progres) sunt similare, 95% dintre copiii/tinerii de 10+ ani, în PFam, care au participat la monitorizare, 115 au declarat că au responsabilități specifice de viață independentă în familia de plasament.  Menținerea și dezvoltarea relațiilor cu familia și prietenii: Conform managerilor de caz, menținerea și dezvoltarea relațiilor cu familia și prietenii pentru copiii aflați în PFam este dificilă, pentru că părinții acestora sunt plecați în străinătate, sunt la închisoare, sunt alcoolici, nu doresc să țină legătura cu copilul, sunt în relații conflictuale cu persoanele de îngrijire ale copiilor din prezent, sau sunt în diferite situații de dificultate.  La nivel național, dintre toți copiii/tinerii aflați în PFam, mai puțin de 1% (sau 137) nu au familie. Ceilalți 99% au familie, însă aproape jumătate (48%) nu au fost vizitați și nici nu au vizitat părinții sau alt membru adult de familie, în ultimele 12 luni. Diferențele în funcție de tipul de PFam sunt notabile. Ponderea copiilor/tinerilor fără nicio vizită în rândul PFam la alte persoane este similară cu cea a copiilor/tinerilor la AMP (73%). Spre deosebire, printre PFam la rude, ponderea copiilor/tinerilor fără nicio vizită scade la 40%. Cu alte cuvinte, cu privire la menținerea legăturii cu familia, ca și pe alte dimensiuni, PFam la alte persoane este mult mai asemănător cu AMP decât cu PFam la rude.  Ponderea copiilor/tinerilor în PFam care au fost vizitați/au vizitat părinții sau alt membru adult de familie cel puțin o dată la fiecare 3 luni (așa cum este recomandat în literatura de specialitate) este de doar 6% dintre copiii/tinerii în PFam la alte familii/persoane (similară cu cea de la AMP), dar crește la 22% pentru cei în PFam la rude.116 Oricum, per total PFam, procentul copiilor/tinerilor vizitați cel puțin o dată la fiecare 3 luni variază între un minim de 4% în Dâmbovița și un maxim de 33% în Maramureș și Gorj. Ponderi semnificativ mai mari se înregistrează pentru copiii de 0-6 ani, iar ponderi semnificativ mai mici sunt raportate pentru copiii/tinerii cu dizabilități și mai ales cei încadrați în handicap grav. Prin urmare, cu precădere pentru PFam la alte familii/persoane (ca și la AMP) este necesară intensificarea activităților de consiliere și mediere care să încurajeze reluarea/dezvoltarea relației între copii și părinți/familie, mai ales în cazul copiilor/tinerilor care refuză întâlnirea cu părinții, dar și al părinților de copii/tineri cu dizabilități.  Eforturile managerilor/responsabililor de caz trebuie intensificate și cu privire la menținerea și dezvoltarea relațiilor cu frații/surorile, mai ales pentru copiii/tinerii aflați în PFam la alte persoane/familii. Figura 14: Copiii și tinerii în plasamente familiale, în funcție de modul în care au ținut legătura cu familia, în ultimele 12 luni, și tipul de PFam, la 1ianuarie 2021 (%) Sursa: I-Progres, Registrul COPII.  Metodologia de monitorizare dezvoltată în prezentul proiect a introdus o componentă de Vocea Copiilor, măsurată în baza chestionarului ”Și eu vreau să fiu auzit!” pe care îl completează copiii/tinerii de 10+ ani.117 Astfel, în jur de 65% dintre copiii/tinerii plasați în PFam percep 115 Adică, au completat chestionarului ”Și eu vreau să fiu auzit!” 116 Din întreaga rețea națională PFam, 18% dintre copii/tineri au fost vizitați cel puțin o dată la fiecare 3 luni, iar 33% dintre copiii/tinerii la AMP au fost vizitați/au vizitat părinții sau alt membru adult de familie de 2-3 ori în ultimele 12 luni. 117 La prima rundă de monitorizare au participat 80% dintre copiii/tinerii din sistemul de protecție specială (din toate tipurile de servicii rezidențiale sau de tip familial). Două treimi dintre aceștia au completat chestionarul singuri/independent, iar o treime 46 calitatea îngrijirii de care beneficiază în PFam ca fiind bună, iar 35% o evaluează drept satisfăcătoare.118 Doar în cazuri izolate (23 copii/tineri în PFam la rude, respectiv 8 în PFam la alte persoane/familii, la nivel național) calitatea serviciilor este considerată deficitară. Principalele motive pentru care copiii/tinerii nu evaluează calitatea îngrijirii ca fiind bună sunt legate de faptul că uneori ”simt că adulții din serviciu/familie nu îi consideră important(ă)” sau ”simt că nu au un cuvânt de spus, nefiind luați în seamă de adulți din serv iciul/familia de plasament”. Cei mai puțin mulțumiți de calitatea îng rijirii în PFam sunt tinerii de 15-17 ani care trăiesc în mediul urban.  Evaluarea globală a vieții la PFam este pozitivă: 47% dintre copii/tineri cred că duc ”cea mai bună viață posibilă” și 45% spun că duc o ”viață mai degrabă bună”; circa 8% consideră viața în PFam ca fiind ”rea” sau ”așa și așa”. Din acest punct de vedere, evaluările copiilor/tinerilor din PFam (în acord cu cei de la AMP) sunt mult mai pozitive decât ale celor plasați î n serviciile rezidențiale, indiferent dacă ne referim la CP, CTF, AP sau de un alt tip. Similar, aproape toți copiii/tinerii din PFam simt o lipsă de afecțiune în cel mult unele zile, prin comparație cu copiii/tinerii din servicii rezidențiale care sunt mult mai expuși la lipsa de afecțiune. În consecință, gradul de fericire este mult mai ridicat în rândul copiilor/tinerilor din PFam (ca și din AMP), 93% față de 79% dintre copiii/tinerii care trăiesc într-un CTF, 76% dintre cei/cele în CP sau 63% dintre cei/cele în CPRU. Chiar și așa, nu trebuie neglijat faptul că, la nivel național, 82 de copii/tineri de 10+ ani aflați în PFam, din aproape toate județele, sunt ”nefericiți” sau ”foarte nefericiți”.  Nivelul de fericire al copiilor și tinerilor din serviciile de tip familial (PFAMP = AMP + PFam): Gradul de fericire este mult mai ridicat în rândul copiilor/tinerilor din serviciile de tip familial prin comparație cu copiii/tinerii din servicii rezidențiale. În concluzie, performanțele în îngrijirea copiilor ale rețelei de plasamente familiale sunt bune din perspectiva tuturor părților interesate: copii și tineri, șefi de Serviciu MC/PFam (sau similar) din DGASPC, manageri de caz care monitorizează copiii din PFam sau familiile/persoanele de plasament însele. Mai mult, în cadrul studiului din 2018,119 echipa de experți ai Băncii Mondiale care a efectuat vizite în teren a concluzionat: „copiii sunt bine îngrijiți, au parte de afecțiune, se simt bine, chiar dacă stau în condiții mai proaste, chiar dacă duc o viață cu ceva lipsuri și nu se pune accentul pe educație”. Costurile asociate serviciilor de PFam Metodologia de monitorizare cu ajutorul I-Progres nu include o componentă legată de costurile serviciilor PFam. Însă, ca și pentru serviciile AMP, studiul din 2018120 a arătat deja că ar fi necesar un sprijin financiar suplimentar, în principal pentru ca accesul copilului la anumite servicii de care are nevoie să nu fie refuzat, amânat sau anulat. Nevoia de a crește sprijinul financiar acordat PFam a fost exprimată de 45%121 dintre șefii Serviciului MC/PFam din DGASPC , 0-25%122 dintre MC, precum și de majoritatea familiilor de plasament. Sprijinul financiar suplimentar ar fi necesar în principal pentru a acoperi cheltuielilor curente - alimente, îmbrăcăminte, haine, igienă și locuință. Dar, din perspectiva specialiștilor, sprijinul suplimentar ar trebui acordat mai ales PFam din familii monoparentale, mai ales pentru bunic(ă) – copil, și PFam care îngrijesc copii/tineri din categoriile vulnerabile, mai ales cu dizabilități, CES și tulburări de comportament. au fost asistați de o persoană care era din afara serviciului unde copilul era plasat (sau așa ar fi trebuit să fie, conform instrucțiunilor din metodologie). O participare mai redusă a fost înregistrată în rândul copiilor/tinerilor cu dizabilități (75% față de 84% dintre cei fără dizabilități), mai ales a celor cu handicap grav (56%). 118 Calitatea percepută a îngrijirii este un indice sumativ construit în baza a patru indicatori: (1) se simt în siguranță, (2) se simt bine îngrijiți, (3) simt că adulții din serviciu /familie îi consideră important(ă) și (4) simt că au un cuvânt de spus, fiind luați în seamă de adulți din serviciul/familia de plasament. Pentru fiecare din acești patru indicatori, copiii/tinerii selectează una dintre următoarele valori: 0 - Niciodată, 1 – În cea mai mare parte a timpului, 2 – Întotdeauna. Prin urmare, indicele sumativ poate lua valori între minim 0 (=copilul răspunde cu ”niciodată” la toate întrebările) și maxim 8 (=copilul răspunde cu ”întotdeauna” la toate întrebările). 119 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 120 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 121 Din cele 35 județe, 5 nu au răspuns și 14 au susținut că un sprijin financiar suplimentar nu ar fi necesar. 122 Dintre MC, 6% nu au răspuns și 69% nu au considerat necesar un sprijin financiar suplimentar. 47 Oricum, pentru a crește calitatea îngrijirii la PFam, toți actorii implicați cad de acord că dincolo de bani este nevoie stringentă de dezvoltarea serviciilor în comunitate, în proximitatea PFam, în special centre de zi, centre/servicii de recuperare și programe școală după școală. 1.3.3. Fluxurile de intrări-ieșiri din PFam Rețeaua națională de PFam este mult mai puțin dinamică decât cea de AMP. În total, pentru anul 2020, au fost raportate în I-Progres 917 intrări și doar 431 ieșiri din rețeaua națională de PFam. Intrările în PFam (noi și prin transfer) Figura 15: Total intrări (prin orice modalitate) din ultimele 12 luni în PFam, pe categorii de vârstă ale copiilor/tinerilor (număr copii/tineri) Sursa: I-Progres, Registrul PFAM. Notă: PFam la rude includ PFam mixte. Din rețeaua națională de PFam, o pondere de doar 5% din PFam la rude, respectiv 7% dintre PFam, au înregistrat intrări (prin orice modalitate) în anul 2020. Privind numărul total de intrări în PFam de-a lungul ultimelor 12 luni, distribuția între județe este foarte inegală. În Ilfov și Mehedinți nu au existat intrări, în 9 județe au fost sub 5 intrări, iar în alte 4 județe au fost cel mult 10 intrări. La polul opus, DGASPC Iași a raportat un număr total de 187 intrări. Deci, dacă județul Iași nu este luat în considerare, rețeaua națională de PFam poate fi descrisă ca fiind statică. Intrările includ atât intrări noi, cât și transferuri din alte servicii. La nivel național, intrările noi reprezintă 73% din total intrări în PFam la rude și 50% din total intrări în PFam la alte persoane/familii , restul până la 100% fiind intrări prin transfer.  Intrările noi în PFam: La nivel național, în 2020, au fost înregistrate 602 intrări noi în PFam. În PFam la rude intră predominant cazuri noi dintr-o familie (93%). Spre deosebire, plasamentele la alte persoane familii sunt folosite asemănător cu AMP, adică intrările sunt 71% - dintr-o familie, 18% - dintr-un CPRU, 12% - din unități sanitare sau copil găsit. În rețeaua națională de PFam au fost plasați în 2020 un număr de 20 copii părăsiți în unități medicale (spre deosebire de 339 intrați în rețeaua națională de AMP).  Intrările prin transfer în PFam: Aceste sunt puține, 315 la nivel național, în 2020. Printre intrările la PFam prin transfer predomină pe de departe transferurile de la un AMP DGASPC și transferurile de la alte PFam.  Relația între PFam la alte persoane/familii și AMP: Există o legătură strânsă între rețeaua de PFam la alte persoane/familii și rețeaua de AMP. Nu doar că cele două rețele au caracteristici asemănătoare pe mai multe dimensiuni, așa cum am arătat mai sus, dar 34% dintre persoanele ocrotitoare din actualele PFam la alte persoane/familii au fost anterior AMP. Adică, o parte consistentă din actuala rețea națională de PFam la alte persoane/familii a fost formată ca o soluție la situația în care AMP-ul se pensionează și vrea să păstreze copilul.  Relația între PFam și CP: Intrările prin transfer de la un centru de plasament sunt foarte puține, 23 din CP ale DGASPC aflate în proces de închidere și alți 7 din CP ale DGASPC care nu sunt în proces de închidere, la nivelul țării. Acești copii/tineri au fost preluați de 20 PFam. Prin urmare, relația între rețeaua de PFam și centrele de plasament care trebuie închise este deosebit de 48 slabă. Mai mult, din întreaga rețea națională de PFam, doar 8 persoane ocrotitoare din PFam la rude și doar 40 din cele din PFam la alte persoane/fam ilii au fost anterior angajate într-un CP închis/restructurat sau în proces de închidere/restructurare. Plasamentele familiale depind de existența unei familii extinse pentru copil și de eforturile managerilor de caz de a identifica rude sau alte familii/p ersoane dornice de a lua copilul în îngrijire. În această privință, situația copiilor și tinerilor din centrele de plasament nu este favorabilă. Mulți dintre aceștia au ajuns în sistemul de protecție la vârste foarte mici. Alții sunt de prea mult timp în s istem. Per total, sub o treime (31%) dintre copiii din centrele de plasament au identificată o familie pentru (re)integrare. Prin urmare, serviciile de plasamente familiale sunt puțin relevante pentru procesul de închidere a centrelor de plasament pentru copii, în absența unor eforturi susținute din partea managerilor de caz. Ieșirile din PFam (în afara sistemului și prin transfer) La nivelul întregii țări, doar 3% dintre PFam au înregistrat ieșiri (prin orice modalitate) în anul 2020. Numărul total de ieșiri din PFam de-a lungul ultimelor 12 luni variază între județe, între 1 și 60 (Călărași), dar 28 de județe înregistrează cel mult 10 ieșiri. Ieșirile includ atât ieșiri din sistem, cât și transferuri către alte servicii sau ieșiri prin alte modalități. La nivelul rețelei naționale de PFam, ieșirile din sistem reprezintă 81% din totalul de 431 ieșiri. Cu alte cuvinte, în serviciile de PFam, intră majoritar copiii din afara sistemului (dintr-o familie) și, după ce petrec perioada în sistem la același PFam, ies predominant în afara sistemului.  Ieșirile din PFam în afara sistemului: La nivel național, ieșirile din PFam (indiferent de tip) sunt peste 85% la împlinirea vârstei de 18+ ani. Rarele cazuri de copiii care ies prin adopție au fost în PFam la alte persoane/familii și nu la rude . Acest rezultat a fost obținut și de studiul diagnoză din 2018, fapt ce întărește afirmațiile unor specialiști conform cărora există județe în care acest tip de plasament la alte persoane/familii este folosit ca modalitate de a ocoli dificultățile sau obstacolele legate de procesul de adopție.  Reintegrările în familie din PFam: Sunt foarte puține, doar 45 copii/tineri, în 2020, în toată țara. Conform interviurilor cu managerii de caz realizate în cadrul studiului din 2018, 123 reintegrarea în familie este dificil de realizat din mai multe motive , și anume: (i) cele mai multe dintre PFam au fost solicitate de rude/familiile copiilor, în principal din nevoia de reprezentant legal pentru copiii cu părinți decedați, deținuți sau plecați în străinătate; (ii) doar 47% dintre plasamentele familiale au fost instituite cu acordul părinților,124 prin urmare, în multe cazuri persoanele care se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului nu au o relație bună cu părinții (mama sau tatăl) acestuia și nu permit vizite; (iii) aproape 20% dintre plasamente au fost instituite pentru că părinții (mama sau tatăl) nu pot îngriji copilul fie pentru că suferă de diferite boli care le afectează abilitățile parentale, fie pentru că nu au locuință sau mijlo ace economice de a îngriji copilul; și (iv) o mică parte dintre plasamentele familiale sunt păstrate active, mai ales pentru tinerii de 18+ ani, pentru că în absența acestora tinerii nu ar avea mijloacele necesare pentru a își continua educația.  De asemenea, 25% dintre dintre copiii/tinerii plasați în PFam la rude (dar 40% dintre cei la PFam la alte familii/persoane) nu au o familie identificată (cu nume și adresă) pentru o posibilă reintegrare/integrare. Printre ceilalți, care au identificată o familie, circa 40% au doar mama sau doar tatăl identificați. Majoritatea celorlalți au ambii părinți identificați, dar aceștia sunt separați și nici unul dintre ei nu este pregătit să ia copilul acasă .  În cazul copiilor/tinerilor în PFam, doar 5% au ambii părinți identificați și aceștia locuiesc încă împreună. Ieșirile prin transfer din PFam reprezintă 10% din total ieșiri din PFam la rude și 20% din total ieșiri din PFam la alte familii/persoane, la nivel de țară. Oricum, ieșirile prin transfer din PFam sunt doar 55 de- a lungul unui an, cu 15 județe fără nici un astfel de transfer și restu l cu 1-6 cazuri. De remarcat, la nivel național, intrările prin transfer au fost 315, în timp ce ieșirile prin transfer au fost d oar 55. 123 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 124 Cu un maxim de 62% dintre plasamentele la rude, 44% dintre PFam la alte familii/persoane și un minim de 35% dintre plasamentele mixte. 49  Ieșirile din PFam prin transfer: Marea majoritate a transferurilor au fost de la PFam către servicii rezidențiale. Nu doar că PFam preaiu puțini copii/tineri din CP care se închid/restructurează, dar chiar alimentează serviciile rezidențiale cu copii/tineri. Numărul de transferuri este însă mic. Transferul din PFam în alte servicii este de cele mai multe ori determinat de decesul sau starea de sănătate precară a îngrijitorilor bunici, „tulburările de conduită” asociate adolescenței și problemele de sănătate ale copiilor (în special, ale copiilor cu dizabilități). Circa 7% dintre ieșirile din PFam sunt prin alte modalități decât ieșiri din sistem sau transferuri către alte servicii de protecție a copiilor.  Decese: La nivel național au fost raportate 2 decese ale copiilor/tinerilor plasați la un PFam.  Transferurile din PFam către servicii pentru adulți: În 2020, nu au fost raportate cazuri de transfer de PFam către instituții pentru adulți. Riscul ca o familie/persoană de plasament să renunțe la copil nu este nici acesta evaluat de DGASPC. Conform declarațiilor managerilor de caz, 125 în februarie-martie 2018, doar circa 2-3% dintre plasamentele familiale aveau un astfel de risc. Pentru anul 2020, datele raportate în I-Progres duc la rezultate similare, 2,5% dintre PFam (sau 212 PFam la rude și 97 la alte familii/persoane) sunt la risc să renunțe la plasamentul copilului/copiilor. Unul din principalele motive aduse în discuție ține de faptul că din cauza alocația de plasament persoanele care se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului nu pot obține ajutorul social care este acompaniat de asigurare medicală. Mai ales când apar problemele de sănătate, faptul că alocația de plasament nu este acompaniată și de asigurare medicală poate pune la risc bunăstarea copiilor îngrijiți în familii de plasament. Această situație trebuie privită cu atenție cu atât mai mult având în vedere că 75% dintre persoanele ocrotitoare în cadrul PFam la rude, respectiv 63% dintre cele din PFam la alte persoane/familii, au vârste de peste 50 de ani, cu riscuri de sănătate multiple. 125 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 50 Capitolul 2 LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ REFERITOARE LA SERVICIILE ALTERNATIVE DE TIP FAMILIAL Analiza legislativă 51 2. Serviciile de tip familial: ANALIZA LEGISLATIVĂ Acest capitol prezintă principalele reglementări din legislația în vigoare cu privire la serviciile de tip familial. Legea cadru în domeniul protecției drepturilor copilului în România, respectiv Legea nr.272/2004 republicată, reglementează sistemul de protecție specială a copilului, precum și serviciile sociale destinate copilului separat temporar sau definitiv de familie, inclusiv serviciile de tip familial destinate copiilor și tinerilor din sistemul de protecție specială . Definiție: Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora (Art. 54) . Beneficiarii măsurilor de protecție specială: a) copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela; b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora; c) copilul abuzat sau neglijat; d) copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare; e) copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal (Art. 60). 2.1. Măsurile de protecție specială a copilului Trei măsuri de protecție specială a copilului sunt prevăzute în legislație, toate trei cu caracter temporar, și anume: 1) plasamentul; 2) plasamentul în regim de urgență; 3) supravegherea specializată (Art. 59). 2.1.1. Plasamentul Prioritățile la stabilirea măsurii de plasament sunt următoarele (Art. 63 - Art. 64): • plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă; • menținerea fraților împreună; • plasarea copilului cu vârsta de sub 7 ani se dispune numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidențial fiind interzis, cu exceptia copilului cu handicapuri grave, dependent de îngrijiri în servicii specializate de tip rezidențial; • facilitarea exercitării de către părinți a dreptului de a vizita copilul și de a menține legătura cu acesta. 52 Dispunerea plasamentului Măsura plasamentului se stabilește/hotărește de către : Comisia pentru Comisia pentru protecția copilului decide în situația în care există acordul protecția părinților, pentru următoarele cazuri : copilului • copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora; • copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal. Instanța Instanța judecătorească hotărește, la cererea DGASPC, în următoarele situații: judecătorească • copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela; • dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către DGASPC în cazul copilul abuzat sau neglijat, precum și al copilului găsit sau copilul părăsit în unități sanitare; • atunci când nu există acordul părinților, pentru situația in care copilul nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acest ora sau în cazul în care copilul a săvârșit o faptă penală și care nu răspunde penal (Art. 65). Plasamentul poate fi dispus la: (i) persoană sau familie cu domiciliul în România care oferă garanții morale și dispune de condițiile materiale necesare pentru a primi un copil în plasament, evidențiate prin evaluarea efectuată de DGASPC; (ii) un asistent maternal; (iii) un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii (Art. 62). Persoana sau familia la care se dispune plasamentul poate fi: (i) persoana sau familia care face parte din familia extinsă, respectiv rudă până la gradul al IV -lea inclusiv cu copilul; (ii) persoana sau familia care face parte din reţeaua socială a copilului, respectiv rude, altele decât cele până la gradul al IV -lea inclusiv, afini, cunoştinţe sau prieteni ai familiei ori ai familiei extinse a copilului faţă de care acesta a dezvoltat relaţii de ataşament sau alături de care s-a bucurat de viaţa de familie. Criteriile de prioritate la dispunerea plasamentului sunt următoarele: • proximitatea domiciliului persoanei sau familiei faţă de locul din care provine copilul; • necesitatea menţinerii fraţilor împreună; • facilitarea exercitării de către copii a dreptului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care au dezvoltat legături de ataşament; • necesitatea asigurării continuităţii frecventării cursurilor şcolare. Aspecte avute în vedere la • profilul psihologic al membrilor familiei sau al persoanei; evaluarea garanţiilor morale • starea sănătăţii; şi a condiţiilor materiale ale • situaţia economică; persoanei sau ale familiei la • viaţa familială; care se va dispune • condiţiile de locuit; plasamentul copilului: • comportamentul social al acestora. 53 Etapele procesului de stabilire a măsurii plasamentului: (1) Persoana sau familia care solicită plasamentul unui copil, depune o cerere de evaluare la DGASPC în a cărei rază administrativ-teritorială îşi are stabilit domiciliul sau reşedinţa. (2) Cererea cuprinde, în mod obligatoriu, motivele pentru care doreşte să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului separat temporar de familia sa; (3) Documente anexate la cerere: copii de pe actele de stare civilă ale solicitantului; o scurtă prezentare a persoanelor cu care locuieşte solicitantul, în care să se menţioneze numele, prenumele şi data naşterii acestora, precum şi, după caz, gradul lor de rudenie cu solicitantul; adeverinţă eliberată de medicul de familie, care să prezinte o evaluare completă a stării de sănătate a solicitantului şi a persoanelor menţionate la lit. b); aviz psihologic; certificat de cazier judiciar al solicitantului şi al persoanelor cu care acesta locuieşte; copie de pe titlul de proprietate, contractul de închiriere sau orice alt document care atestă dreptul de proprietate ori, după caz, folosinţă; declaraţie pe propria răspundere cu privire la faptul că nu se află în una dintre situaţiile care nu permit stabilirea plasamentului la persoana sau familia solicitantă. (4) Evaluarea situației psiho-socio-medicală a solicitantului se realizează de către DGASPC prin interviuri luate solicitantului şi persoanelor cu care acesta locuieşte de către un asistent social şi de către un psiholog, vizite la domiciliul solicitantului, recomandări ale vecinilor, cunoscuţilor, precum şi ale reprezentanţilor autorităţii publice locale de la domiciliul acestuia cu privire la comportamentul social al solicitantului, orice investigaţii suplimentare considerate utile de evaluator. (5) Elaborarea raportului de evaluare, se efectuează în termen de maximum 90 de zile, în baza analizei cererii și documentelor anexe și a evaluării psiho -socio-medicală a solicitantului. Drepturile și obligațiile părintești • Drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii p lasamentului dispus de către comisia pentru protecția copilului sau de instanță (Art. 66) . • Comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța care a dispus plasamentul copilului va stabili, dacă este cazul, și cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, în condițiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul județului, respectiv la cel al sectorului municipiului București, de unde provine copilul. Dacă plata contribuției la întreținerea copilului nu este posibilă, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială (Art. 67). • Drepturile și obligațiile părintești față de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanță sunt exercitate de către directorul DGASPC. 2.1.2. Plasamentul în regim de urgență Plasamentul în regim de urgență se stabilește pentru copilul aflat în următoarele situații: • abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violență; • găsit sau părăsit în unități sanitare. • copilul al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reținuți, arestați, internați sau în situația în care, din orice alt motiv, aceștia nu-și pot exercita drepturile și obligațiile părintești cu privire la copil (Art.68). Măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către directorul DGASPC care va sesiza, în maxim 5 zile, instanța judecătorească, organism ce va dispune, încetarea plasamentului în regim de urgență și, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu tutela sau cu măsura plasamentului. Totodată instanța se va pronunța cu privire la exercitarea drepturilor părintești. 54 Drepturile și obligațiile părintești Pe toată durata plasamentului în regim de urgență se suspendă de drept exercițiul drepturilor părintești, până când instanța judecătorească va decide cu privire la menținerea sau înlocuirea acestei măsuri și cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Pe perioada suspendării, drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copilului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau șeful serviciului de tip rezidențial care a primit copilul în plasament în regim de urgență, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului (Art. 68, Art. 100). 2.1.3. Supravegherea specializată Măsura de supraveghere specializată se stabilește față de copilul care a săvârșit o faptă penală și care nu răspunde penal, de către: • comisia pentru protecția copilului, în cazul în care există acordul părinților sau al reprezentantului legal; • instanța judecătorească, în cazul în care nu există acordul menționat (Art. 71) . Măsura supravegherii specializate constă în: • menținerea copilului în familia sa, sub condiția respectării de către acesta a unor obligații, cum ar fi: frecventarea cursurilor școlare, utilizarea unor servicii de îngrijire de zi, urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie, interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane. • plasamentul copilului în familia extinsă ori în cea substitutivă, în cazul în care menținerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu își îndeplinește obligațiile stabilite prin măsura supravegherii specializate. • plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat, numai în cazul în care fapta săvârșită de copilul care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum și în cazul în care copilul pentru care s-a dispus supravgherea În familie săvârșește în continuare fapte penale (Art. 85 – Art. 86). 2.2. Serviciile de tip familial Pentru prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și pentru realizarea protecției speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, se organizează și funcționează următoarele tipuri de servicii: • servicii de zi; • servicii de tip familial; • servicii de tip rezidențial (Art.119). Definiție: Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, ca urmare a stabilirii, în condițiile legii, a măsurii plasamentului (Art. 121). Serviciile de tip familial sunt acordate de : (a) Asistent maternal (b) Familie/persoană, care poate fi familie extinsă sau familie substitutivă: • familia extinsă reprezintă rudele copilului până la gradul IV inclusiv; • familia substitutivă reprezintă persoanele, altele decît cele din familia extinsă, precum și asistenții maternali. Organizarea și funcționarea serviciilor sociale 55 Pentru asigurarea protecției speciale a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi, consiliul județean și, respectiv, consiliul local al sectorului municipiului București au obligația să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de tip familial și de tip rezidențial, potrivit nevoilor identificate la nivelul unității lor administrativ -teritoriale. În funcție de nevoile evaluate ale copiilor plasați, consiliul județean poate organiza și dezvolta și servic ii de zi (Art. 125). Serviciile sociale de tip familial sunt organizate ca servicii fără personalitate juridică, funcțiile acestora fiind îndeplinite de minimum două persoane/serviciu, reprezentate de managerul de caz al copilului și de persoana, familia sau asistentul maternal profesionist la care a fost dat în plasament copilul, conform hotărârii/deciziei organismelor abilitate prin lege. Serviciile sociale de tip familial sunt înființate, organizate, administrate și monitorizate de furnizori publici de servicii sociale reprezentați de DGASPC, precum și de furnizori privați de servicii sociale reprezentați de organismele private autorizate prevăzute de lege. Lista actelor normative care conțin reglementări referitoare la serviciile sociale de tip familial este prezentată în Anexa 1. 2.3. Asistentul maternal Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condițiile legii, se desfășoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecției copilului, încheiat cu DGASPC sau cu un organism privat acreditat (OPA), care are următoarele elemente caracteristice: a) activitatea de creștere, îngrijire și educare a copiilor aflați în plasament se desfășoară la domiciliu; b) programul de lucru este impus de nevoile copiilor; c) planificarea timpului liber se face în funcție de programul familiei și al copiilor aflați în plasament; d) în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activității desfășurate, cu excepția cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa este autorizată de direcție (Art.122). Principalele reglementări privind condițiile de angajare, atribuțiile, drepturile și obligațiile asistentului cuprinse în HG nr. 679/2003126 sunt listate în continuare. Definiție: Asistentul maternal profesionist (AMP) este persoana fizică, atestată în condițiile prezentei hotărâri, care asigură prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său creșterea, îngrijirea și educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primește în plasamen t sau în încredințare. Etapele recrutării asistenților maternali Solicitantul depune cererea la DGASPC sau OPA; în cerere se va menționa obligatoriu numărul de copii pentru care solicitantul consideră că poate asigura simultan condiții optime de îngrijire, grupa de vârstă și sexul acestora, disponibilitatea de a îngriji copii cu dizabilități. Evaluarea cuprinde elementele sociale, psihologice și medicale ale capacității solicitantului și se realizează prin interviuri, vizite la domicliu, recomandări. Elaborarea raportului de evaluare a capacității solicitantului de a deveni asistent maternal profesionist se realizează în baza analizei cererii, documentelor anexe și a rezultatelor evaluării psiho-socio-medicale. Raportul va menționa cunoștințele dobândite de solicitant în urma cursurilor de formare profesională, precum și propunerea motivată a celui care a efectuat evaluarea, referitoare la eliberarea sau, după caz, neacordarea atestatului de asistent maternal profesionist. 126 Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist. 56 După efectuarea evaluării, solicitantul adresează comisiei pentru protecția copilului de la domiciliul său o cerere de eliberare a atestatului de asistent maternal profesionist care va decide, în baza analizei dosarului solicitantului (cerere și raport de evaluare) și a audierii persoanei. Atestatul de asistent maternal profesionist Condiții pentru atestare care trebuie îndeplinite de persoana care depune cererea sunt reglementate prin HG nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist. Acestea sunt: • au capacitate deplină de exercițiu; • prin comportamentul lor în societate, starea sănătății și profilul lor psihologic, prezintă garanții pentru îndeplinirea corectă a obligațiilor care revin unui părinte, referitoare la creșterea, îngrijirea și educarea copiilor săi; • au în folosință o locuință care acoperă necesitățile de preparare a hranei, igienă, educație și odihnă ale utilizatorilor săi, inclusiv cele ale copiilor care urmează a fi primiți în plasament sau în încredințare; • au urmat cursurile de formare profesională organizate de serviciul publ ic specializat pentru protecția copilului sau organismul privat autorizat care efectuează evaluarea pentru acordarea atestatului de asistent maternal profesionist. Durata atestatului este de 3 ani. Atestatul va menționa datele de identitate ale titularului , durata de valabilitate a atestatului, numărul maxim de copii care pot fi primiți simultan în plasament sau în încredințare, grupa de vârstă și sexul acestora, precum și ca pacitatea titularului de a îngriji copii cu dizabilități. Atestatul poate fi reînnoit, suspendat sau retras de comisia pentru protecția copilului, la propunerea temeinic motivată a DGASPS/OPA care supraveghează activitatea asistentului maternal profesionis t. Contractul de muncă și convenția anexă Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecției copilului, încheiat cu DGASPS/OPA. Executarea contractului individual de muncă începe pe data primei hotărâri de încredințare sau de plasament al unui copil asistentului maternal profesionist. Persoanele pensionate pentru limită de vârstă, atestate ca asistent maternal profesionist, își desfășoară activitatea pe baza unui contract individual de muncă încheiat prin cumul c u pensia. Pentru fiecare copil primit în plasament, asistentul maternal profesionist încheie o convenție, care constituie anexă la contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul Convenția se încheie cu acordul scris al soțului sau, după caz, al soției asistentului maternal profesionist. Convenția cuprinde următoarele elemente: (i) informații referitoare la copil: identitatea, originea etnică și religioasă, situația sa personală, familială, socială și medicală, nevoile sale speciale; (ii) motivele hotărârii de plasament; (iii) planul de aplicare și obiectivele plasamentului; (iv) modalitățile de menținere a contactului între copil și părinții săi biologici și modul de pregătire a reintegrării copilului în familia sa naturală, în cazul plasamentului; (v) modul de pregătire a integrării copilului într-o familie adoptivă; (vi) modalitățile de supraveghere a activității asistentului maternal profesionist și de evaluare periodică a evoluției copilului primit în plasament; (vii) drepturile și obligațiile specifice ale părților. 57 Obligațiile AMP privind copiii primiți în plasament sau încredințați • să asigure creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, în vederea asigurării unei dezvoltări armonioase fizice, psihice, intelectuale și afective a acestora; • să asigure integrarea copiilor în familia sa, aplicându-le un tratament egal cu al celorlalți membri ai familiei; • să asigure integrarea copiilor în viața socială; • să contribuie la pregătirea reintegrării copiilor în familia lor naturală sau la integrarea acestora în familia adoptivă, după caz; • să permită specialiștilor DGASPC sau OPA supravegherea activității sale profesionale și evaluarea evoluției copiilor; • să asigure continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați pentru această perioadă este autorizată de către angajator; • să păstreze confidențialitatea informațiilor pe care le primește cu privire la copii. • să informeze de îndată DGSAPC/OPA care le supraveghează activitatea cu privire la orice schimbare survenită în situația lor personală, familială sau socială care ar putea să influențeze activitatea lor profesională. • să participe la cursurile de perfecționare organizate de angajatori. • să prezinte anual comisiei pentru protecția copilului un certificat medical din care să rezulte că starea sănătății proprii, cât și a persoanelor cu care locuiește, permite continuarea desfășurării activității. Monitorizarea AMP Activitatea de monitorizare a asistentului maternal profesionist este detaliată în HG nr. nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist. Monitorizarea activității asistentului maternal profesionist revine angajatorului, respectiv DGASPC/OPA. Personalul de specialitate, reprezentat de managerii de caz, elaborează obligatoriu rapoarte trimestriale referitoare la evoluția copiilor dați în plasament asistenților maternali profesionișt, precum și un raport de evaluare anuală, documentele menționate urmând a fi transmise comisiei pentru protecția copilului. Reprezentanții comisiei pentru protecția copilului au drept de control asupra activității asistenților maternali profesioniști, conform prevederilor. Inspecția/controlul serviciilor de tip familial se realizează conform prevederilor Legii nr.197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordinului nr. 26/2019 pr ivind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de tip familial destinate copiilor din sistemul de protecție specială. 2.4. Monitorizarea aplicării măsurilor de protecție specială 2.4.1. Planul individualizat de protecție Măsurile de protecție specială a copilului se stabilesc și se aplică în baz a planului individualizat de protecție PIP, prevăzut la art. 57 din Legea nr.272/2004. PIP este întocmit și revizuit conform normelor metodologice elaborate și aprobate de MMPS, respectiv Ordinul nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului de servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecţie. În termen de 30 de zile după primirea cererii de instituire a unei măsuri de protecție specială sau imediat după ce s-a dispus plasamentul în regim de urgență, DGASPC are obligația de a întocmi planul individualizat de protecție a copilului. 58 2.4.2. Supravegherea și monitorizarea aplicării măsurilor de protecție specială Obligația de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecție specială, dezvoltarea și îngrijirea copilului pe perioada aplicării acestora revine DGASPC/OPA care întocmesc, trimestrial sau ori de câte ori situația o impune, rapoarte privitoare la evoluția dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului și a modului în care acesta este îngrijit. În cazul în care împrejurările care au decis instituirea măsurilor de protecție specială s -au modificat, DGASPC este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii , conform prevederilor art. 72 și art. 73 din Legea nr.272/2004. Detalierea activităților de monitorizare a aplicării măsurii plasamentului copilului sunt cuprinse în Ordinul nr. 1733/2015 privind aprobarea Procedurii de stabilire şi plată a alocaţiei lunare de plasament . • Obligaţia efectuării monitorizării revine DGASPC sau, după caz, organismului privat acre ditat de la domiciliul copilului. DGAPSC poate realiza monitorizarea prin personal propriu sau, după caz, prin contractare de servicii cu un furnizor privat de servicii sociale.În acest scop, DGASPC/OPA din unitatea administrativ-teritorială în care este plasat copilul, prin personal propriu ori, după caz, contractat, efectuează vizite de monitorizare anunţate şi neanunţate, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, la domiciliul persoanei/familiei/asistentului maternal la care este plasat copilul ori, după caz, la sediul serviciului rezidenţial al organ ismului privat acreditat. Vizitele de monitorizare se pot realiza în colaborare cu serviciul public de asistenţă socială în a cărui rază de competenţă se află domiciliul acestora. • După efectuarea vizitei de monitorizare se întocmeşte un raport trimestrial privitor la evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copiilor aflaţi în plasament şi a modului în care aceştia sunt îngrijiţi, crescuţi şi educaţi. Raportul de monitorizare se redactează conform Modelul-cadru prezentat în anexa nr. 1 la ordin. • DGASPC are obligaţia de a transmite agenţiei pentru plăţi şi inspecţie socială judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, copii/certificate pentru conformitate cu originalul, ale rapoartelor de monitorizare întocmite. 2.4.3. Managementul de caz127 Toţi copiii aflaţi în protecţie specială, toţi copiii cu dizabilităţi aflaţi în evidenţa serviciului de evaluare complexă din cadrul DGASPC, precum și toţi copiii abuzaţi, neglijaţi şi/sau exploataţi aflaţi în evidenţa DGASPC au desemnat un manager de caz. Atribuțiile și activitățile derulate de managerii de caz sunt detaliate în Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Definiție: Managerul de caz (MC) este profesionistul care asigură coordonarea activităţilor de asistenţă socială şi protecţie specială desfăşurate în interesul superior al copilului, având drept scop principal elaborarea şi implementarea: • planului individualizat de protecţie (PIP) pentru copiii separaţi de familie, prevăzut de art. 53 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului; • planului de abilitare/reabilitare pentru copiii cu dizabilităţi; • planului de reabilitare şi/sau reintegrare socială pentru copiii abuzaţi, neglijaţi şi/sau exploataţi, inclusiv victime ale traficului, exploatării prin muncă, exploatării sexuale în scop comercial, în baza art. 92 din Legea nr. 272/2004; Managementul de caz, aplicat în domeniul protecţiei drepturilor copilului, implică parcurgerea următoarelor etape principale:  Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor;  Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului; 127 Vezi și secțiunea 1.1. 59  Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut în legislaţie: PIP, plan de abilitare/reabilitare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială, PIS;  Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant legal şi alte pers oane importante pentru copil;  Monitorizarea şi re-evaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor şi intervenţiilor specializate;  Închiderea cazului. Managerul de caz monitorizează implementarea planului individualizat de protecţie sau, după caz , a celorlalte planuri prevăzute în legislaţie, respectiv progresele care se înregistrează în soluţionarea situaţiei copilului până când procesul de asistenţă şi/sau protecţie nu se mai dovedeşte necesar. Managerul de caz, respectiv responsabilul de caz prevenire, împreună cu echipa multidisciplinară realizează re-evaluarea situaţiei copilului o dată la 3 luni sau de câte ori este nevoie, precum şi revizuirea planului corespunzător. Formarea profesională a MC: MC beneficiază de cel puţin 42 de ore pe an de formare continuă în domeniul managementului de caz şi de cel puţin 42 de ore de formare continuă în domeniul protecţiei copilului sau domenii conexe/interdisciplinare, asigurate din bugetul angajatorului. Supervizare: Furnizorii de servicii sociale au obligaţia de a asigura supervizarea internă şi externă a MC şi responsabililor de caz. • Supervizarea internă: Coordonatorii serviciilor organizează cel puţin o dată pe lună întâlniri de supervizare internă cu MC, individual şi în echipă, şi la cererea acestora. • Supervizarea externă: Se realizează de specialişti cu studii superioare socio -umane sau medicale cu experienţă de cel puţin 5 ani în servicii pentru copil şi familie, pregătire în supervizare şi experienţă de cel puţin doi ani în servicii pentru copil şi familie în plus faţă de persoanele cărora li se asigură supervizarea respectivă. 2.5. Instituțiile cu responsabilități în domeniul protecției speciale a copilului Responsabilități în domeniul protecției speciale au instituții de la toate nivelurile administrației publice, precum și organismele private autorizate. Acestea sunt prezentate în această secțiune, în continuare. 2.5.1. Autorități ale administrației publice centrale Ministerul Muncii și Protecției Sociale (MMPS) asigură coordonarea și controlul activității de protecție și promovare a drepturilor copilului și monitorizarea respectării principiilor și drepturilor stabilite de Legea nr.272/2004, precum și de Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la d repturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare (Art. 111) . Avocatul Poporului este instituția care asigură apărarea drepturilor și libertăților copilului în raporturile acestuia cu autoritățile publice cu scopul de a promova și de a îmbunătăți condiția copilului ( Art. 112). Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, conform prevederilor HG nr. 10 02/2019 privind organizarea și funcționarea ANDPDCA. Funcții principale ale Autorității includ: a) de autoritate de stat; b) de reprezentare; c) de reglementare; d) de strategie; e) de monitorizare și control;f) de administrare. Autoritatea monitorizează respectarea principiilor și drepturilor copilului și îndeplinește obligațiile prevăzute în Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, adoptată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 60 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare. În exercitarea funcțiilor sale, Autoritatea are atribuții cu caracter general, cum ar fi: • elaborează strategiile naționale în domeniile de competență, coordonează activitățile și măsurile de implementare a obiectivelor strategiilor adoptate ; • elaborează proiecte de acte normative în domeniile de competență; • monitorizează implementarea strategiilor autorităților administrației pu blice locale privind dezvoltarea de servicii sociale în domeniile de com petență; • colectează, prelucrează și diseminează date statistice în domeniile de competență; • elaborează și fundamentează programe în domeniul protecției drepturilor copilului și al adopției; • încheie, prin MMPS, tratate internaționale, la nivel departamental, sau inițiază demersurile necesare încheierii tratatelor la nivel de stat sau de Guvern, în domeniile de responsabilitate; • elaborează rapoarte anuale cu privire la situaţia copiilor ş i a familiilor acestora, pe care le prezintă Guvernului, Parlamentului şi publicului larg. Aceste rapoarte vor cuprinde, dacă este cazul, şi recomandări în vederea îmbunătăţirii legislaţiei privind modul de organizare şi acordare a pachetului minimal de servicii. 2.5.2. Autorități ale administrației publice locale Autoritățile administrației publice locale își realizează atribuțiile prevăzute de lege în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului prin intermediul serviciilor publice de asistență socială, (DGASPC la nivel județean și al sectoarelor municipiului București și SPAS la nivel de municipii, orașe și comume), conform prevederilor următoarelor principale acte normative: • Legii nr.272/2006 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare; • Legii asistenței sociale nr. 292/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare • Hotărârii Guvernului nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative d e personal, cu modificările ulterioare. Autoritățile administrației publice locale au obligația:  să garanteze și să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitățile adminis trativ- teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinților să i (Legea nr.272/2004, Art.113).  să implice colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunității și de soluționare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii. În acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând, în principal oameni de afaceri locali, preoți, cadre didactice, medici, consilieri locali, polițiști. Rolul acestor structuri este atât de soluționare a unor cazuri concrete, cât și de a răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivități. M andatul structurilor comunitare consultative se stabilește prin acte emise de către autoritățile administrației publice locale. Pentru a-și îndeplini rolul pentru care au fost create, structurile comunitare consultative vor beneficia de programe de formare în domeniul asistenței sociale și protecției copilului. (Legea nr.272/2004, Art. 114) Direcția generală de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), ca serviciu public de asistență socială cu personalitate juridică, funcționează în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București. Atribuțiile și regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale DGASPC se aprobă prin hotărâre a Guvernului .128 Structura organizatorică, numărul de personal și finanțarea DGASPC se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consi liului local al sectorului municipiului București, care o înființează. 128 Respectiv Hotărârea Guvernului nr.797/201 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal 61 DGASPC are, în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, următoarele atribuții principale: a) coordonează activitățile de asistență socială și de protecție a familiei și a drepturilor copilului la nivelul județului, respectiv al sectorului municipiului București; b) coordonează, la nivel județean, activitățile și măsurile de implementare a obiectivelor strategiei județene în domeniul protecției și promovării drepturilor copilul ui; c) asigură îndrumarea metodologică a activităților serviciilor publice de asistență socială; d) asigură, la nivel județean, aplicarea unitară a prevederilor legislației din domeniul protecției și promovării drepturilor copilului; e) monitorizează și analizează respectarea drepturilor copilului la nivelul județului/sectorului și propune măsuri pentru situațiile în care acestea sunt încălcate; f) monitorizează activitatea autorizată prestată de copii în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar și de modeling, în raza sa de competență teritorială; g) solicită informații și documente, în condițiile legii, de la orice persoană juridică publică sau privată, ori de la persoane fizice implicate în sfera sa de competență, acestea având obligația de a le pune la dispoziție în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării. Comisia pentru protecția copilului (CPC) funcționează în cadrul DGASPC, ca serviciu public specializat fără personalitate juridică. Organizarea și metodologia de funcționare a CPC se reglementează prin hotărâre a Guvernului.129 Comisia pentru protecția copilului are următoarele atribuții principale: • stabilirea încadrării în grad de handicap și orientarea școlară a copilului; • pronunțarea, în condițiile prezentei legi, cu privire la propunerile ref eritoare la stabilirea unei măsuri de protecție specială a copilului; • soluționarea cererilor privind eliberar ea atestatului de asistent maternal. (Legea nr. 272/2004, Art.114 - Art. 118). Serviciul public de asistență socială (SPAS), cu sau fără personalitate juridică, este înființat în subordinea consiliilor locale ale municipiilor și orașelor, precum și în cadr ul aparatului primarului la nivel de comună. Regulament de organizare și funcționare al SPAS, precum și atribuțiile principale sunt aprobate prin hotărâre a consiliului local, cu respectarea prevederilor HG nr.797/2017.130 SPAS – urile organizate la nivelul municipiilor și orașelor, precum și persoanele cu atribuții de asistență socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protecției copilului următoarele atribuții principale: 1. monitorizează și analizează situația copiilor din unitatea administrativ-teritorială, precum și modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea și sintetizarea datelor și informațiilor relevante, în baza unei fișe de monitorizare aprobate prin ordin al MMPS; 2. realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa; 3. identifică și evaluează situațiile care impun acordarea de servicii și/sau prestații pentru prevenirea separării copilului de familia sa; 4. elaborează documentația necesară pentru acordarea serviciilor și/sau prestațiilor și acordă aceste servicii și/sau prestații, în condițiile legii; 5. asigură consilierea și informarea familiilor cu copii în întreținere asupra drepturilor și obligațiilor acestora, asupra drepturilor copilului și asupra serviciilor disponibile pe plan local; 6. asigură și urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a consumului de alcool și droguri, de prevenire și combatere a violenței în familie, precum și a comportamentului delincvent; 7. vizitează, periodic, la domiciliu, familiile și copiii care beneficiază de servicii și prestații și urmăresc modul de utilizare a prestațiilor, precum și familiile care au în îngrijire copii cu părinți plecați la muncă în străinătate; 129 Respectiv Hotărârea Guvernului nr. 502/2017 privind organizarea şi funcţionarea comisiei pentru protecţia copilului. 130 HG nr.797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal. 62 8. urmăresc evoluția dezvoltării copilului și modul în care părinții acestuia își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile cu privire la copilul care a beneficiat de o măsură de protecție specială și a fost reintegrat în familia sa; 9. colaborează cu DGASPC în domeniul protecției copilului și transmit acesteia toate datele și informațiile solicitate din acest domeniu; 10. urmăresc punerea în aplicare a hotărârilor comisiei pentru protecția copilului/instanței de tutelă referitoare la obligașiile părintești reprezentate de prestarea acțiunilor sau lucrărilor d e interes local. Metodologia de lucru privind colaborarea dintre DGASPC și SPAS, precum și modelul standard al documentelor elaborate de către acestea sunt aprobate prin HG nr 691/2015 pentru aprobarea Procedurii de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care aceştia pot beneficia, precum şi pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciil e publice de asistenţă socială şi a modelului standard al documentelor elaborate de către acestea . 2.5.3. Organisme private (OPA) Organismele private care pot desfășura activități în domeniul protecției drepturilor copilului și al protecției speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, constituite și acreditate în condițiile legii. Organismele private care organizează și dezvoltă servicii de prevenire a separării copilului de familia sa, precum și servicii de protecție specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi au obligația de a notifica DGASPC data începerii funcționării efective a acestora și de a permite accesul specialiștilor direcției în spațiile în care se furnizează serviciile. Organismele private acreditate pot încheia convenții de colaborare cu DGASPC și/sau cu serviciile publice de asistență socială sau pot contracta servicii destinate prevenirii separării copilului de părinții săi, precum și protecției speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, în condițiile legii (Legea nr.272/2004, Art. 126). 63 Capitolul 3 PRACTICI INTERNAȚIONALE ÎN ORGANIZAREA SERVICIILOR ALTERNATIVE DE TIP FAMILIAL Analiza documentară 64 3. Serviciile de tip familial: PRACTICI INTERNAȚIONALE Experiența crizei economice din 2007-2010 a confirmat faptul că guvernele tind să adopte, în perioadele de recesiune, măsuri de reducere a cheltuielilor din așa-numitele sectoare „neproductive” (asistență socială, educație, sănătate) pentru acoperirea deficitelor bugetare, 131 deși principiul solidarității sociale impune multiplicarea și diversificarea intervențiilor tocmai în aceste domenii. Pe acest fond al scăderii investițiilor pentru copii, concomitent cu intensificarea presiunilor asupr a veniturilor familiilor, sistemele de protecție socială a copiilor sunt afectate direct. În mod particular, copiii care au nevoie de o formă alternativă de protecție, precum plasamentul, devin mai numeroși, iar structurile responsabile cu recrutarea și formarea persoanelor de plasament și asigurarea monitorizării și susținerii calității în îngrijirea copiilor, se contractă semnificativ ori își suspendă dezvoltarea. La 10 ani de la încheierea primei mari recesiuni a secolului XXI, criza sanitară globală provocată de pandemia de COVID-19 din 2020 a produs un nou impact negativ, profund și imediat, asupra familiilor, copiilor și a altor persoane aflate în situații de risc. Acestea se confruntă nu doar cu presiuni asupra veniturilor, ci cu nou context al vulnerabilității și nesiguranței sociale, al izolării și al restrângerii contactelor sociale, pe fondul suspendării ori scăderii în intensitate a activității serviciilor sociale. În aceste condiții, exploatarea, violența și abuzul capătă dimensiunile unei crize umanitare,132 avertizând asupra urgenței consolidării serviciilor sociale de tip familial, precum plasamentul într -o familie, considerată de specialiști soluția optimă pentru asigurarea dezvoltării fizice, intelectuale și morale a copiilor. Datele din analizele133 realizate în statele europene (Marea Britanie, Spania, Irlanda, Germania, Italia, Norvegia, Suedia, Olanda, Lituania, Franța, Danemarca) ori la nivel global (Australia, Statele Unite, Noua Zeelandă) au arătat dificultățile pe care le întâmpină sistemele d e plasament de a recruta suficient de mulți părinți/familii de plasament (foster) și de a-i forma corespunzător, pentru a acoperi, în orice moment și în contexte imprevizibile de criză socială, nevoile de potrivire și plasare a copiilor fără familie sau care nu mai pot rămâne în familiile lor naturale. Pentru exemplificarea acestor tendințe globale și pentru a extrage lecții folositoare pentru o nouă politică publică în România cu privire la serviciile de tip familial, acest capitol începe cu o scurtă trecere în revistă a sistemului de asistență maternală din șapte țări europene și continuă cu analize cuprinzătoare ale sistemelor de servicii de tip familial (foster) din trei țări: Australia, Franța și Croația. Deși diferite din perspectivă culturală și istorică, aceste țări au însă în comun principiul prevenirii separării copilului de familia sa biologică, stabilirea unei soluții de tip familial temporară în cazul necesității scoaterii copilului din familie și menținerea legăturii cu părinții săi naturali în vederea reintegrării sale familiale. Descrierea acestor trei sisteme aflate într -o continuă adaptare la realitățile sociale cuprinde informații utile pentru România cu privire la: evoluția sistemelor de plasament; modificările succesive de legislație; diversificarea formelor de plasament pentru a răspunde adecvat situațiilor și nevoilor copiilor și tinerilor; provocărilor logistice ale sistemelor de protecție și rezolvările adoptate; susținerea financiară a familiilor de plasament; pregătirea și evaluarea continuă a părinților și specialiștilor adulților implicați în dinamica plasamentului; exemple de bună practică. 131 Richardson, D. (2010), Child and Family Policies in a Time of Economic Crisis. Children & Society, 24: 495-508. https://doi.org/10.1111/j.1099-0860.2010.00334.x; UNICEF Office of Research (2014). ‘Children of the Recession: The impact of the economic crisis on child well-being in rich countries’, Innocenti Report Card 12, UNICEF Office of Research, Florence. 132 UNICEF, (2020). Don’t Let Children be the Hidden Victims of COVID-19 pandemic. https://www.unicef.org/press-releases/dont- let-children-be-hidden-victims-covid-19-pandemic 133 Jorge F. del Valle & Amaia Bravo, 2013. Current trends, figures and challenges in out of home child care: An international comparative analysis. Psychosocial Intervention 22 (2013) 251-257. 65 3.1. Scurtă trecere în revistă a sistemelor de servicii de tip familial din șase țări europene Există consensul unanim, consacrat în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și în Declarația de la Stockolm din 2003 cu privire la Copii și Îngrijirea Rezidențială, 134 al primordialității identificării unui mediu familial pentru fiecare copil și al implicării acestuia în decizii atât de impor tante pentru prezentul și viitorul lui. Cu toate acestea, conform celei mai recente evaluări a Comisiei Europene cu privire la șapte dintre sistemele de plasament din Europa ( Croația, Cehia, Spania, Italia, Ungaria, Lituania și Olanda),135 sistemele de protecție a copilului sunt în continuare în găsirea unor soluții la probleme care țin de găsirea și pregătirea persoanelor pentru plasament, promovarea și susținerea rețelelor de familii de plasament, crearea sau dezvoltarea plasamentului profesionist care să preia copiii cu dizabilități sau cu probleme comportamentale adesea plasați în sistemul rezidențial și pentru care statele nu pun la dispoziția familiilor de plasament servicii medicale, psihoterapeutice și pedagogice specifice. De pildă, în ceea ce privește identificarea persoanelor pentru a deveni părinți/familii de plasament, în țările cuprinse în analiză: • resursele financiare nu foarte atractive pot împiedica intrarea în sistem de noi persoane pentru preluarea copiilor în plasament (Ungaria, Croația); • reglementările de profesionalizare a părintelui/familiei de plasament nu sunt încă aplicate (Spania); • sprijinul serviciile sociale pentru părintele/familia de plasament sau comunicarea cu acesta este deficitară (Olanda); • părinții/familiile de plasament nu beneficiază de asistență și nu au acces adecvat la servicii destinate copiilor (Lituania). Așadar, problemele puse în evidență la nivelul serviciilor de tip familial din România (AMP și PFa m, vezi capitolul 1) sunt constatate și în alte țări. Acest capitol face o trecere în revistă a sistemelor de servicii de tip familial din alte țări europene pentru a extrage lecții și modele care pot fi de folos în reformarea sistemului din România. Informațiile prezentate în continuare au la bază evaluarea sistemelor din Cehia, Spania, Italia, Ungaria, Lituania și Olanda realizată de Comisia Europeană în 2021. Cehia În Cehia, plasamentul are trei forme: • plasamentul tradițional sau de lungă durată (11.618 în 2019), • plasamentul temporar (835 în 2019) și • tutela cu îngrijire personală (3.402 în 2019). Un copil poate fi dat în plasament doar prin hotărâre judecătorească. Instituționalizarea prin plasament într-un centru rezidențial este doar de competența instanței, pentru o perioadă limitată de timp, l a cererea părinților, a copilului sau cu aprobarea autorității locale de protecție a copilului. Beneficiile financiare sunt următoarele: • contribuție lunară a cărei valoare depinde de nevoile copilului (190-280 €); • plata lunară a persoanei de plasament temporar (700 €); • plata lunară pentru plasamentul tradițional (460 €/1 copil, 690 €/2 copii, 1.150 €/cel puțin 3 copii sau unul dintre copii cu dizabilități; 134 Stockholm Declaration on Children and Residential Care – 12-15 May 2003. https://resourcecentre.savethechildren.net/node/2584/pdf/2584.pdf 135 Comisia Europeană - DG Employment, Social Affairs and Inclusion. Peer Review on “Furthering quality and accessibility of Foster Care service”, 20-21 May 2021. https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=1024&furtherNews=yes&newsId=9969 66 • prestații unice – o contribuție financiară la primirea copilului (308 -385 €), contribuție pentru automobil o dată la 5 ani (pentru trei sau mai mulți copii), o contribuție la ieșirea copilului din plasament (960 €). Dacă plasamentul se face la bunici sau străbunici și se constată că este necesară sprijinirea lor, aceștia pot primi ajutorul financiar din partea autorităților. Așa numitele organizațiile neguvernamentale ”de acompaniament”, care asigură asistență profesională familiilor de plasament (cum ar fi , pregătirea suplimentară a familiilor pentru 24 de ore anual, sprijin în menținerea contactului dintre copil și familia de origine, monitorizarea gradului de îndeplinire a obligațiilor de către părinții foster, cooperare cu autoritățile responsabile cu protecția socială și juridică a copiilor), primesc din partea autorităților o sumă de 1.850 € pentru un an de acompaniere a unei familii de plasament. Plasamentul familial (de lungă durată) Familiile de plasament sunt îndreptățite să primească beneficii, asistență profesională și îndrumare. Aceasta este o formă de plasament care presupune pregătirea (48 de ore) și evaluarea capacității solicitanților de a deveni familii/persoane de plasament. Autoritățile regionale păstrează un registru al potențialelor familii de plasament, din care pot selecta pe aceia mai potriviți, în funcție de nevoile copilului. Dacă rudele copilului sau persoanele apropiate copilului sunt luate în calcul pentru plasament, atunci evaluarea și pregătirea nu mai are loc, iar o solicitare este înaintată direct instanței. În cazul plasamentului asigurat de bunici sau străbunici, care au grijă de un copil sau doi copii fără dizabilități fizice, aceștia primesc remunerație numai în cazurile care ridică probleme deosebite. Plasamentul temporar Această măsură este prevăzută excluziv pentru situațiile când un copil are nevoie urgentă de protecție, de exemplu, înainte de a fi adoptați sau dați în plasament pe termen lung. Sunt și situații când plasamentul temporar se decide de către instanțele judecătorești pentru situații când părinții nu pot îngriji copilul din motive care nu depind de voința lor sau se află în atenția serviciilor sociale ori a autorităților pentru comportamente abuzive ori comiterea de infracțiuni. Perioada de plasament în acest tip de îngrijire este limitată la un an. Fiind vorba despre situații de criză, familiile care primesc copii în plasament temporar beneficiază de o pregătire de cel puțin 72 de ore, fiind mai complexă din punct de vedere al conținutului decât pregătirea familiilor de plasament de lungă durată. Această formă de plasament este similară plasamentului în regim de urgență din legislația românească. Tutela cu îngrijire personală Măsura este luată când părinții copilului nu mai trăiesc, sunt declarați incapabili, drepturile lor părintești sunt ridicate etc. Tutorele este reprezentantul legal al copilului. Plasamentul copilului în grija altei persoanei Această formă de plasament, nemediată de servicile sociale locale, dar pronunțată de instanță, presupune ca părintele foster să fie propus dintre rudele sau persoanele apropiate copilului. În 2019, numărul copiilor plasați în acest mod reprezentau aproximativ 22% din totalul copiilor aflați în plasament (4.450 de cazuri din totalul de 20.035). Aplicarea acestei măsuri este condiționată de posibilitatea părinților de a plăti o sumă de bani unui îngrijitor substitutiv, considerată a fi adecvată îngrijirii copilului, și reprezintă o formă de îngrijire temporară. În acest tip de plasament, îngrijitorul nu are dreptul la niciun beneficiu special sau sprijin sub formă de îndrumare din partea autorităților, iar părinții păstrează responsabilitățile parentale în limitele dispuse de instanța judecătorească. Recomandările Comisiei Europene pentru sistemul din Cehia: • introducerea plasamentului și pentru tinerii până în 26 de ani 67 • introducerea plasamentului specializat (după modelul din Croația) ca soluție pentru absorbția în sistemul de plasament a copiilor cu dizabilități fizice, mentale ori mixte, a copiilor victime ale abuzului și neglijenței și a copiilor cu probleme de comportament. Italia Politicile de foster care din Italia sunt caracterizate, similar Spaniei, prin importanța acordată familiei naturale și, din acest motiv, cele două sisteme sunt numite uneori modele mediteran eene. Cu toate acestea, criza economică recentă (2007-2008) a produs un impact negativ asupra sistemului de protecție a copilului, prin reducerea constantă a alocărilor bugetare, afectând puternic viața de familie și bunăstarea copiilor. Mărturie a acestor dificultăți interesul în revizuirea politicilor sociale, operate în perioada care a urmat recesiunii economice. Pe fondul scăderii disponibilității familiilor și comunităților cu privire la asistența maternală, Ministerul Muncii și Politicilor Sociale a inițiat și promovat programul național „Calea spre asistența maternală” prin implicarea principalilor actori sociali din do meniu: ministere, serviciile de coordonare națională a asistenței maternale, Conferința Regiunilor și Provinciilor Autonome, Asociația Națională a Municipalităților, asistenți sociali și reprezentanți ai societății civile. Principalul rezultat al campaniei a constat în sistematizarea intervențiilor adresate copiilor din afara familiei biologice, prin publicarea „Liniilor Directoare ale Asistenței Maternale” (2012), a „Ghidului pentru Operatorii de Plasament” (2014), a „Liniilor Directoare pentru intervenția pentru copii și familii în condiții vulnerabile” (2017) și a „Proiectului Care Leavers” (2018). Competențele pentru organizarea sistemului de plasament familial aparțin regiunilor și provinciilor autonome. Serviciile sociale locale ale municipalităților răspund de implementarea legislației privind plasamentul în parteneriat cu instituțiile medicale, cu organizațiile neguvernamentale, f amiliile de plasament și rețelele de părinți. La nivel local, pentru asigurarea managementului și monitorizării familiilor de plasament, sunt create Centre ale Familiilor de Plasament. Conform Ghidului Familiilor de Plasament, acestea sunt organizate: • interfamilial (în familia extinsă) – copiii sunt plasați cu rude până la gradul IV inclusiv; • heterofamilial (plasament tradițional) – copiii sunt plasați în alte familii decât cele de mai sus. Din punct de vedere juridic, plasamentul prezintă două forme: • Plasament consensual – prin decizie a serviciilor sociale locale, cu consimțământul părintelui sau al tutorelui, după ascultarea copilului care a împlinit 12 ani sau mai mic, dacă are maturitatea necesară să înțeleagă situația în care se află. • Plasament judiciar – prin decizia Tribunalului pentru Minori, la propunerea serviciilor sociale, cu consimțământul părinților și cu indicarea perioadei de plasament, fără a depăși 2 ani, cu posibilitatea de prelungire, dacă instanța consideră că suspendarea afectează negat iv copilul. Pentru copiii aflați în situații speciale, există următoarele forme de plasament, similare plasamentului în regim de urgență din legislația românească, dar specializate pe nevoile specifice ale copilului ori adolescentului:  Plasament familial temporar pentru copiii mici (0-24 luni): pentru o perioadă scurtă, acoperind doar timpul necesar lucrătorilor sociali pentru a efectua evaluarea competențelor parentale și pentru ca instanța să decidă asupra viitorului copilului (întoarcere în familie, plasament familial, adopție);  Plasament familial în situații de urgență: pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 10 ani, aflați în situații de risc care necesită „intervenție imediată”;  Plasament familial pentru adolescenți: se aplică adolescenților, dar și tinerilor cu vârsta peste 18 ani, în considerarea necesității susținerii lor în dezvoltarea abilităților de viață independentă;  Plasament familial în situații deosebit de complexe: copii cu nevoi complexe și speciale (dizabilități, tulburări psihiatrice, probleme de sănătate), pentru care este necesară o 68 disponibilitate specifică din partea asistenților maternali, precum și intervenții specifice de sprijin;  Plasament familial pentru minorii străini neînsoțiți: în cadrul unui proiect individualizat care ia în considerare contextul și planurile privind reintegrarea familială și reîntoarcerea copilului în țara de origine. Alte forme de îngrijire a familiei includ:  Plasament părinte-copil: destinată atât părintelui, cât și copilului (sau chiar întregii famili i) cu scopul menținerii unității familiei, consolidării abilităților părintești și promovării dezvoltării abilităților sociale către bunăstare și autonomie;  Plasarea într-o familie de plasament care aparține unei rețele de familii: familia de plasament este integrată unor rețele de familii organizate în structuri asociative menite să asigure sprijinul reciproc, atât din perspectiva relațiilor, cât și cu privire la bunăstarea materială;  Plasament familial profesionist: în cazul anumitor familii de plasament, în special în cazul copiilor de vârstă foarte mică, un membru al familiei de plasament devine partener ul profesionist al serviciilor sociale, dobândind astfel atribuții specifice pe parcursul tuturor etapelor de management și monitorizare a plasamentului, fiind luat în considerare și sprijinul pedagogic al unui specialist. De regulă, acest tip de plasament e de scurtă durată și rareori aplicat. În parteneriat cu Istituto degli Innocenti, Ministerul Muncii realizează, la fiecare 5 ani, o evaluare calitativă și cantitativă a serviciilor de plasament, a familiilor și copiilor din Italia, instrument esențial în cunoașterea și analiza nevoilor lor. În 2018, această evaluare a indicat o stagnare a evoluției sistemului de plasament la nivel național, cu diferențe majore între diferite regiuni ale Italiei. Numărul copiilor aflați în plasament era de 13.632, adică 1,4 la mia de copii aflați pe teritoriul Italiei, în 4 din 5 cazuri fiind vorba despre plasament judiciar. Un aspect cheie ce rezultă din analiza sistemului din Italia, este participarea activă și relevantă a copiilor în aproape toate etapele plasamentului. Deciziile referitoare la plasarea copilului într-o familie de plasament sau la revenirea acestuia în familia de origine trebuie întotdeauna explicate și împărtășite copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate al acestuia. Spania Sistemul de plasament creat în 1996, prin Legea Protecției Copiilor, este extrem de divers de la o regiune la alta. La 31 decembrie 2019, erau 23.209 copii în sistem rezidențial și 19.230 în sistem de foster. Există, din punct de vedere al duratei, 3 tipuri de plasament:  plasamentul de urgență, pentru copiii sub 6 ani, pentru o durată de maximum 6 luni;  plasamentul temporar pentru nu mai mult de 2 ani (o soluție practică de evitare a plasării copiilor în sistemul rezidențial) și  plasamentul permanent, fără o limită de timp. Cu toate acestea, plasamentul în regim de urgență atinge un procent de 65% dintre măsurile de plasament luate în 2019.136 Deși nu se face distincția între tipurile de plasament folosind criteriul rudeniei părinților foster cu copilul, datele indică păstrarea prevalenței plasamentului în familia lărgită față de plasamentul la o persoană din afara familiei lărgite (75% față de 25%).137 Evaluarea familiilor/persoanelor de plasament trebuie să ia în considerare situația familială și abilitățile lor de educatori, capacitatea lor de a răspunde în mod adecvat nevoilor minorilor în cauză, concordanța dintre motivația lor și natura și scopul plasamentului, în funcție de tipul acestuia, precum și disponibilitatea de a facilita îndeplinirea obiectivelor planului individual de îngrijire și, dacă există, 136 Observatorio de la Infancia (2020). Boletín de datos estadísticos de medidas de protección a la infancia: Datos de 2019 [Bulletin of Statistical Data of child protection measures: Data of 2019]. Ministerio de Derechos Sociales y Agenda 2030: Madrid 137 Jorge F. del Valle & Amaia Bravo (2013), Current trends, figures and challenges in out of home child care: An international comparative analysis, Psychosocial Intervention 22 (2013) 251-257. 69 planul de reuniune familială, încurajând relația minorului cu familia inițială. Regimul de vizitare între copil și părinții naturali poate avea loc la punctele de întâlnire convenite, dacă acest lucru este recomandabil în interesul minorului și al dreptului la viață privată al familiilor naturale ori de plasament. Tipul de plasament va fi decis, prin luarea în consid erare a adecvării vârstei părinților de plasament și a copilului primit, precum și relația prealabilă dintre aceștia, acordând prioritate, cu excepția cazului în care măsura nu este în interesul copilului, plasamentului în familia lărgită, dacă aceasta îndeplinește condițiile cerute de lege. De reținut este rolul important pe care-l joacă mișcările asociative ale familiilor de plasament organizate în 17 asociații regionale, care sunt reunite în Asociația Națională a Asistenței Maternale. În Spania, organizațiile neguvernamentale joacă un rol important în diversificarea serviciilor destinate familiilor de plasament. Plasamentul specializat standard și profesionist Articolul 20 al Legii 26/2015 stabilește posibilitatea ca plasamentul la o familie ai cărei membri nu sunt rude cu copilul să poată fi organizat ca plasament specializat, acest lucru presupunând că cel puțin unul dintre membrii săi să dovedească calificarea, experiența și pregătirea specifică pentru a înd eplini acest rol în ceea ce privește minorii cu nevoi speciale sau aflați în circumstanțe speciale, cu disponibilitate deplină, și care primesc compensația financiară relevantă pentru aceasta, fără ca aceasta să dea naștere la o relație de muncă. Mai mult, aceeași lege precizează că autoritățile regionale pot organiza și un sistem de plasament profesionist, ca subtip al plasamentului specializat, ceea ce poate da naștere unei relații contractuale cu persoana/persoanele care primesc copilul în această formă de plasament. În ciuda clarității textului juridic și a nevoilor constatate într-un sistem de protecție cu un număr mare de copii instituționalizați, nu există încă inițiative de dezvoltare a acestei forme de plasament. Proiectul Legii pentru o Integrală Protecție a Copiilor și Adolescenților Împotriva Violenței, aflat în proces de adoptare, va elimina forma profesionistă a plasamentului, păstrând plasamentul specializat, ce va fi efectuat de persoane care au „calificarea, experiența și formarea” corespunzătoare și care vor primi alocații speciale, co nsiderându- se implicarea ca fiind o normă întreagă. Legea va permite completarea cu reglementări de angajare a părinților de plasament ca lucrători cu statut special. Recomandări ale Comisiei Europene pentru sistemul din Spania: • generalizarea la nivelul tuturor celor 19 structuri autonome (17 comunități și 2 orașe) a Planului Individualizat de Protecție; • respectarea angajamentului Spaniei de a aloca fonduri din Planul de Reziliență, Transformare și Reziliență pentru îmbunătățirea serviciilor de protecție socială, a procesului de digitalizare și de formare a specialiștilor. Lituania În aprilie 2021, existau în Lituania 6.622 de copii în sistemul de protecție, din care 2.959 în plasament în familia extinsă, 1.605 în plasament la o familie sau persoană, 188 în plasament la asistenți maternali profesioniști, iar 307 în case de tip familial. Restul de 1.563 se aflau în centre de tip rezidențial ori în centre rezidențiale comunitare. Sistemul de plasament este reglementat prin Codul Civil și hotărâri de guvern pri vind organizarea plasamentului copilului. Plasamentul poate fi temporar (până la 12 luni, cu posibilitatea de extindere cu 6 luni, prin ordin al directorului administrației locale de protecție a copilului) sau permanent (pentru copiii care nu se pot întoarce în familia naturală, prin decizia curții districtuale). Plasamentul copilului sub 3 ani într-un centru rezidențial este interzisă. Urmând bunele practici ale organizațiilor neguvernamentale care au dezvolta t independent servicii destinate familiilor de plasament (consiliere psihologică, consiliere socială, grupuri de suport, asistență 70 juridică și alte forme de asistență), în 2018, au fost înființate 66 de Centre de Plasament în cele 60 de municipalități ale Lituaniei. Acestea îndeplinesc rolul de promov are a plasamentului și adopției și de identificare și selectare a familiilor de plasament (pentru plasamentul simplu și cel profesionist) și a familiilor de adopție. Toți părinții foster sunt înregistrați și monitorizați prin aceste centre. Tipurile de plasament sunt: 1. Plasamentul în familie pentru cel mult trei copii (numărul total de copii din familie, inclusiv propriii copii, nu trebuie să fie mai mare de șase copii, cu excepția cazului în care este nevoie ca frații să rămână împreună). Aceasta formă include atât plasamentul în familia lărgită, cât și plasamentul în tr-o familie care nu are vreo legătură de rudenie cu copilul. 2. Plasamentul copilului într-o unitate rezidențială familială. Acesta reprezintă o formă de plasament prin care o persoană juridică (gospodărie de plasament familial) ia în îngrijire patru sau mai mulți copii (numărul total de copii dintr-o astfel de casă de tip familial, inclusiv propriii copii, nu poate fi mai mare de opt, cu excepția cazului în care se impune păstrarea fraților împreună. Numărul de copii poate fi, de asemenea, mai mic de opt, dacă printre ei se numără copii cu dizabilități). 3. Plasamentul profesionist. În acest caz, plasamentul se instituie prin decizia Centrului de Plasament, care are statutul de reprezentant legal al copilului. Copilul este plasat în familia unui asistent maternal profesionist care nu este reprezentantul legal al unui copil, dar oferă îngrijire și se asigură că sunt satisfăcute toate nevoile pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Asistența maternală profesionistă a fost înființată cu scopul de a preveni plasarea copiilor în sistemul instituțional, în special în situațiile de urgență când se impune scoaterea copilului din familia sa și nu există alternativa plasării la o rudă apropiată. 4. Plasamentul într-un centru comunitar de plasament. În cazul copilului lipsit de îngrijire părintească, pentru care nu există o soluție de plasament, copilul poate fi plasat într -o centru comunitar de plasament care poate găzdui pană la 8 copii. Personalul acestor centre urmează un program de pregătire similar celui adresat familiilor de plasament ori părinților adoptatori (programul GIMK). 11% dintre deciziile de plasament au vizat această formă de protecție Din relatările familiilor de plasament, precum și din declarațiile organizațiilor neguvernamentale implicate în procesele de plasament, a reieșit că, deși sprijinul financiar este foarte important, părinții/familia de plasament resimt nevoia continuă de asistență și ajutor imediat din partea specialiștilor din cadrul centrelor de plasament (în sensul de centre de coordonare a activităților de plasament la nivel local) în rezolvarea problemelor cu care se confruntă, cum ar fi creșterea copilului, prevenirea și eliminarea problemelor de comportament ale copiilor sau adolescenților, înțelegerea nevoilor copilului, gestionarea epuizării etc. Centrele de Plasament sunt înființate ca servicii de suport și coordonare pentru părinții/familiile de plasament, părinții adoptivi, membrii unităților rezidențiale de plasament și părinții de plasament din cadrul acestora. Olanda Țară cu o lungă tradiție a plasamentului familial, Olanda a dezvoltat forma profesionistă a plasamentului încă din anii ’50, odată cu înființarea unei asociații naționale pentru familiile de plasament și cu adoptarea unei legi a plasamentului familial (195 1). În cele 7 decenii de îmbunătățire a sistemului de foster, a fost introdus treptat sprijinul financiar pentru părinții foster, au fost folosite programe complexe de formare și sisteme de screening, a fost întărit plasamentul profesionist și, pentru faci litarea tranziției spre autonomie, a fost extins plasamentul la tineri între 18 și 21 de ani. În 2015, este adoptată Legea tinerilor (Rijksoverheid, 2015), municipalitățile devenind responsabile pentru protecția și plasamentul copiilor. Serviciile legate de asistența maternală (de exemplu, recrutarea și instruirea personalului, recrutarea părinților foster, gestionarea contractelor etc.) se realizează prin contractarea acestora de către furnizori privați de servicii sociale (organizații neguvernamentale). În prezent, există 28 de furnizori de îngrijire care oferă servicii de plasament pentru 71 20-25.000 de copii anual (la o populație de 3,5 milioane de copii), din care 16.000 în familii de plasament. Părinții/familiile de plasament primesc suport financiar pentru creșterea copilului aflat în plasament: • Decontarea standard a cheltuielilor: depinde de vârsta copilului aflat în plasament, variind de la 585 €/lună (vârsta 0-18 ani) la 720 €/lună (vârsta 18+). • Decontare suplimentară: unii părinți foster primesc un ajutor financiar suplimentar când a) există un plasament de criză; b) plasamentul privește trei sau mai mulți copii; sau c) copilul aflat în plasament prezintă dizabilități psihice sau fizice. • Costuri excepționale: sub forma unor despăgubiri pentru cheltuieli neprevăzute (costuri medicale accidentale, o bicicletă nouă etc.). Furnizorul de asistență maternală stabilește dacă aceste costuri sunt necesare pentru creșterea copilului aflat în plasament . Nu există plasament specializat în Olanda. În schimb, există „case familiale”, unde “părinți sociali” profesioniști locuiesc cu un grup de copii. Spre deosebire de părinții foster, acești profesioniști sunt furnizori de îngrijire calificați și certificați și primesc un salariu. Această formă de îngrijire este organizată într-un cadru puțin mai mare decât plasamentul în familie (patru până la șase copii pentru o casă familială de acest tip). Juridic, plasamentul se poate realiza în mod voluntar sau ca măsură a unei decizii de plasament. Plasamentul se dispune: • cu program integral (ședere permanentă la familia de plasament) sau • temporar (în weekend, pentru câteva zile pe săptămână). Nu există o certificare formală a părintelui/familiei de plasament, iar pentru a deveni părinte de plasament, vârsta minimă e de 21 de ani. Etapele sunt următoarele: 1. Evaluare individuală de către Consiliul de Protecție a Copilului 2. Întâlnire de informare, organizată de furnizorii de servicii de plasament, pentru oferirea de informații potențialului părinte foster, acordarea de sprijin, deseori cu prezența unor actuali părinți foster. 3. Training inițial de câteva zile (al cărui plan este întocmit de Centrul Părinților Foster și asociațiile părinților foster), cu scopul informării despre rolul și responsabilitățile familiei de plasament, aspecte cu privire la dezvoltarea copiilor aflați în plasament și la nevoile lor, precum și aspecte privind modalitățile de comunicare și activitățile cu părinții naturali ai copiilor dați în plasament. 4. Comunicare complexă cu furnizorul de servicii de plasament, pentru ca reprezentanții serviciului să-și formeze o imagine de ansamblu asupra situației sociale și asupra trecutului potențialilor părinți foster. Pe baza acestora, furnizorul determină dacă potențialul părinte foster este calificat pentru a primi în plasament un copil. 5. Angajamentul final al persoanei de plasament. Principiul dominant care a condus la favorizarea plasamentului profesionist este respectarea dreptului la familie pentru orice copil sau adolescent care nu poate trăi alături de părinții naturali. Modelul familial este puternic înrădăcinat cultural, iar intervențiile și măsurile de plasament conțin componente specifice de voluntariat, iar adopția ca efect al scoaterii copilului din familia naturală este o măsură rar întâlnită. Principala dificultate pe care o întâmpină sistemul de plasament este legată de problemele de potrivire a copilului cu familia de plasament și a disponibilității părinților foster în raport cu numărul de copii care au nevoie de protecție. Procesul de recrutare este considerat dificil și menține cu dificultate un echilibru între numărul de părinți foster și numărul copiilor care au nevoie de plasament. Politicile sociale din Olanda au urmărit creșterea fluxului de noi părinți foster și reducerea numărului de ieșiri din 72 sistem cauzate de lipsa suportului acordat părinților foster în vederea depășirii problemelor întâmpinate în creșterea copiilor. De asemenea, un interes ridicat îl prezintă necesitatea consolidării statului părinților foster și creșterea numărului lor. În ciuda campaniilor media, există o continuă îngrijorare în Olanda în ceea ce privește numărul familiilor de plasament, intrarea noilor familii de plasament depășind foarte puțin fluxul de ieșire din sistem. O parte din fluxul de ieșire este „natural” (de exemplu, părinții de plasament care decid să renunțe din cauza vârstei lor sau rude ale copiilor care renunță la părăsirea familiei). Cu toate acestea, în Țările de Jos, vedem și părinți de plasament care părăsesc asistența maternală din alte motive, cum ar fi lipsa sprijinului sau dificultățile dintre părinții de plasament și copiii dați în plasament. Dintre soluțiile propuse pentru evitarea ieșirii din sistem a părinților de plasament și creșterea numărului lor se numără: implicarea unui „mentor” sau „părinte foster senior” în creșterea copilului aflat în plasament, accesul la servicii de consiliere pentru părinte și de terapie pentru copil/adolescent, evaluări periodice, monitorizarea situației din familiile de plasament. Principalele situațiile considerate frustrante de către părintele foster, chiar după 10 ani de activitate, sunt: lipsa sprijinului din partea serviciilor de plasament și a altor structuri relevante, comunicarea defectuoasă cu servic iile de suport și monitorizare, dificultățile în accesarea serviciilor medicale. 138 Ungaria Similar României, Ungaria reprezintă exemplul al clasic al politicilor consecvente, inițiate în 1997 ,139 de prioritizare a plasamentului familial pentru reducerea, pe cât posibil, a oricărei forme de instituționalizare. Evoluția măsurii de protecție specială a plasamentului a însemnat trecerea de la plasamentul tradițional slab sprijinit financiar, prin comparație cu plasamentul profesionist, la situația actuală a echilibrului între cele două forme, ambele dispunând de o mai bună susținere financiară și tratament egal în asigurările sociale oferite. Plasamentul simplu este forma cea mai răspândită din sistemul de plasament și folosește drept criteriu nevoile copilului și cum este evaluat acesta în termeni de nevoi medii, nevoi deosebite (dizabilități, boli cronice, vârsta sub 3 ani) și nevoi speciale (simptome psihotice, tulburări disociative, consum de droguri). La acesta se adaugă plasamentul temporar sau de urgență (câ teva zile) pentru copii care se află în pericol iminent sau într-o situație vulnerabilă pentru care nu se poate proceda imediat la o evaluare. Astfel, plasamentul poate fi: • Plasament simplu; • Plasament pentru copii cu nevoi deosebite; • Plasament pentru copii cu nevoi speciale – deși e prevăzut de lege, în practică, acesta nu este folosit, neexistând părinți care să-și asume această responsabilitate de a prelua copii cu probleme severe de sănătate mentală. Familiile de plasament au statut de angajați, iar venitul lunar corespunde salariului minim pe economie și variază în funcție de nevoile copilului în îngrijire. Asistenții maternali beneficiază de alocații pentru copii (de exemplu, alocații pentru îngrijirea copilului pentru părinții cu copii cu vârsta d e până la doi ani, utilizarea gratuită a transportului public de 16 ori pe an/copil). În anumite condiții, părinții de plasament pot avea și un alt loc de muncă. Legea prevede plata unei alocații lunare pentru a acoperi cheltuielile copilului, valoarea alocației depinzând de nevoile copilului (110-140 €/copil/lună), precum și de suma altor prestații financiare (40 -65 €/copil/lună). Astfel, un părinte de plasament care acordă îngrijire pentru trei copii ar primi o plată lunară de aproximativ 300 €, plus o in demnizație suplimentară de cel puțin 420 €. Justificarea reglementării care permite suplimentarea veniturilor unui părinte de plasament prin ocuparea unui alt loc de muncă constă în oferirea șansei unui venit mai mare și a unui 138 Nederlands Jeugdinstituut (NJi), 2020. Waarom stoppen pleegouders? https://www.nji.nl/nl/Download-NJi/Publicatie- NJi/Waarom-stoppen-pleegouders-Onderzoeksrapport.pdf 139 Prin Legea de Protecție a Copilului. https://net.jogtar.hu/jogszabaly?docid=99700031.tv 73 model pozitiv de urmat de către copiii aflați în îngrijire al părinților care lucrează în timp ce își cresc copiii. Rolul de sprijinire și monitorizare a asistenților maternali revine Serviciilor din Domeniul Protecției Specializate a Copiilor, iar promovarea sistemului de plasament este în sarcina rețelelor locale și naționale de profil. Ministerul Capacităților Umane a inițiat, în 2018, o campanie multianuală de promovare a asistenței maternale pentru creșterea numărului de asistenți maternali, campanie numită „Te primesc acasă”, devenită în prezent „Căutăm părinți!”.140 Asistenți maternali pot deveni persoanele care au împlinit 24 de ani, sunt cu 18 ani mai mari decât copilul, dar nu cu mai mult de 50 de ani, îndeplinesc cerințele legale și dețin competențele cerute, urmează sesiuni anuale de pregătire. Asistentul maternal este în permanență asistat de un consilier de plasament. Pregătirea cuprinde 60 de ore de cursuri, însă formarea continuă 2 ani de la momentul primirii pentru prima dată a unui copil în plasament, putând totaliza 5 00 de ore de formare acreditată, persoana căpătând titlul de asistent maternal calificat. Numărul de copii pe care îi poate avea în grijă, incluzând și propriii copii, nu poate fi mai mare de 6. Recomandări ale Comisiei Europene pentru sistemul din Ungaria: • dezvoltarea serviciilor existente și a capacităților asistenților maternali pentru încurajarea preluării în plasament și a copiilor mai mari de 12 ani și a celor cu probleme de comportament ori cu nevoi deosebite/speciale. • dezvoltarea capacității Serviciului din Domeniul Protecției Specializate a Copilului și implicării acestei instituții în pregătirea și evaluarea asistenților maternali, caracterul ei independent de structurile de asistență maternală putând garanta creșterea calității îngrijirii copilulu i. • alocarea unor resurse financiare suplimentare pentru rețelele de asistență maternală, dar și pentru serviciile comunitare, pentru a fi în măsură să sprijine familiile, naturale și foster, cu servicii diversificate, inclusiv servicii de sănătate mentală. O observație pozitivă este profesionalizarea funcției de asistent maternal prin formare continuă în primii doi ani de activitate de îngrijire a copilului, asigurând stabilitatea financiară și recunoașterea socială a profesiei. 3.2. Trei modele internaționale de sisteme de servicii de tip familial Această secțiune analize cuprinzătoare ale sistemelor de servicii de tip familial ( foster) din trei țări: Australia, Franța și Croația. Scopul este de a extrage informații utile pentru România pentru îmbunătățirea actualului sistem de servicii de tip familial. Australia Îngrijirea în afara familiei (out-of-home) În Australia, fiecare stat ori teritoriu dispune de propria legislație pentru protecția drepturilor copilului, fundamentată pe Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. Când devin victime ale abuzului fizic, sexual și emoțional, ale neglijării și violenței domestice și nu mai pot trăi alături de părinții lor, copiii și adolescenții beneficiază de servicii de plasament la r ude, familii, alte persoane sau în sistem rezidențial, prin decizia instanțelor judecătorești pentru copii. Pentru a preveni astfel de situații, sunt oferite servicii de sprijin prin intervenții timpurii, pentru a evita scoaterea copilului din familia sa. 140 https://www.neveloszuloiprogram.hu/index.html 74 Soluțiile de tip familial Plasamentul în familia extinsă sau substitutivă (kinship care) Deși există multe asemănări între plasamentul în familia lărgită ( kinship care) și plasamentul tradițional (foster care), prima formă are anumite particularități. Persoanele care asigură plasamentul î n familia lărgită sunt eligibile pentru aceleași servicii și pot beneficia de același sprijin ca persoanele din sistemul tradițional de plasament și trebui să solicite ajutorul serviciului de plasament dacă nu primesc acest sprijin. Relația aparte pe care persoanele care asigură plasamentul în familia lărgită o au cu familia biologică a copilului face ca acest tip de plasament să fie mai special, dar și mai complicat. Plasamentul în familia lărgită e deseori preferat în cazul copiilor și tinerilor fiindcă e mai puțin stresant și menține relațiile familiale. În statul Tasmania, când un c opil are nevoie de plasament, legea cere ca plasamentul în cadrul familiei lărgite să fie luat în calcul înaintea altor opțiuni. Persoana care asigură plasamentul în cadrul familiei lărgite are o legătură cu copilul și un istoric familial comun. Plasamentu l în cadrul familiei lărgite este asigurat de rude sau de membri ai rețelei sociale din care f ace parte copilul. Deseori, persoanele care asigură plasamentul în cadrul familiei lărgite sunt bunici, mătuși sau unchi. Deși prezintă multiple avantaje, plasamentul în cadrul familiei lărgite presupune anumite provocări în ceea ce privește îngrijirea copilului:  copilul este rudă cu cel în grija căruia se află și, din acest motiv, e posibil ca cel care are grijă de copil să rezoneze cu suferința părinților copilului, care îi sunt, de asemenea, rude;  părinții știu cine e persoana care are grijă de copil și unde locuiește aceasta;  uneori, părinții sunt mulțumiți că plasamentul e asigurat de o anumită persoană din familia extinsă, alteori, nu;  persoana care asigură plasamentul poate fi pusă în situația de a refuza o persoană apropiată (în cazul vizitelor sau a comunicării periodice, de exemplu);  persoana care asigură plasamentul îngrijește un membru al familiei în colaborare cu o instituție, iar acest lucru ridică deseori probleme;  ca și în cazul plasamentului tradițional, cei care asigură plasamentul în cadrul familiei lărgite și membrii familiei trebuie să fie evaluați de către serviciile sociale, locuința acestora trebuind să fie pregătită. Plasamentul tradițional (foster care) Persoanele care asigură plasament tradițional sau în cadrul familiei lărgite trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte privitor la contacte:  data, ora și alte aranjamente vor fi menționate în Planul de protecție și îngrijire ( Case and Care Plan) și vor fi respectate pe cât posibil  celelalte angajamente ale persoanelor de plasament trebuie luate în considerare în elaborarea planului de contacte  persoanele de plasament au dreptul de a fi informate despre eventuale schimbări privind contactele cu cel puțin 24 de ore înainte  persoanele de plasament trebuie să poată oferi susținere copilului înainte și după contact  persoanele de plasament au dreptul de primi feedback din partea persoanei care supervizează contactul  persoanele de plasament au dreptul de a fi informate în cazul în care copilul trebuie să ia cu el ceva de mâncat, de băut sau orice altceva Plasamentul de scurtă durată (short-term foster care) Persoanele care asigură plasament de scurtă durată oferă îngrijiri zilnice copiilor și tinerilor pe o perioadă de până la doi ani, timp în care serviciile sociale încearcă să reunească copilul cu familia sa. Persoanele care asigură plasamentul colaborează îndeaproape cu serviciile sociale, astfel încât copilul să țină legătura constant cu familia sa. Plasamentul de scurtă durată este asigurat copiilor și tinerilor pe perioada în care familiile lor sunt în proces de evaluare. Durata plasamentului poate varia de la câteva nopți la 12 luni. La finalul plasamentului de scurtă durată, copilul se poate întoarce în familie 75 sau poate intra în plasament de lungă durată. În unele cazuri, familia c are ia un copil în plasament de scurtă durată asigură ulterior plasamentul de lungă durată. Plasamentul de lungă durată (long-term foster care) Plasamentul de lungă durată este asigurat copiilor care au nevoie de un cămin stabil și de susținere până când situația lor familială se schimbă sau până devin majori. Plasamentul de repaus (respite care) Plasamentul de repaus se asigură copiilor pe perioade scurte, pentru a le oferi celor care îi au în grijă pe termen lung câte un repaus în mod regulat, de exemplu timp de un weekend pe lună. Când este posibil, cei care asigură plasamentul de repaus se angajează să preia aceiași copii în mod regulat timp de 12 luni. Deseori, persoanele de plasament încep cu plasamentul de repaus, iar, după ce capătă experiență, asigură plasament pe termen lung. Unele persoane care asigură plasament de scurtă durată sau de lungă durată aleg să asigure și plasament de repaus în beneficiul altor copii și al persoanelor care îi au în grijă pe aceștia, dacă situația le -o permite. Acest tip de plasament se regăsește în legislațiile din Irlanda, Marea Britanie, Statele Unite și Noua Zeelandă. Sunt cercetări care subliniază importanța deosebită a acestei forme de plasament pentru ajutorul pe care-l oferă familiilor de plasament de lungă durată sau pentru familiile naturale cu copii cu nevoi speciale, în special când plasarea copiilor pe perioade scurte are caracter regulat, spre deosebire de repausul stabilit după apariția situației de criză. Plasamentul de urgență (emergency care) Plasamentul de urgență se asigură pe termen scurt copiilor care au nevoie urgent de un loc unde să stea. Acest tip de plasament poate fi necesar atunci când un copil intră în sistemul de protecție, până când este identificată o persoană care să asigure plasamentul p e termen lung sau atunci când un copil are nevoie de o locuință înainte de a intra în plasament pe termen lung. Deseori, persoanele care asigură plasament de urgență sunt specializate în îngrijirea copiilor care au suferit abuzuri sau traume. Unele persoane care asigură plasament pe termen scurt sau pe termen lung pot să aleagă să ofere și plasament de urgență. Plasament specializat (Intensive foster care) Copiii care au nevoi complexe sau speciale pot fi dați în grija unor persoane care asigură plasament specializat. Deseori, este vorba despre copii care au suferit traume grave sau care au pierdut o persoană apropiată. Prin urmare, aceștia au deseori nevoi complexe și comportamente specifice, tulburări de atașament, probleme de dezvoltare sau de învățare. S erviciile nonguvernamentale de plasament de urgență acoperă aproape în întregime nevoile de recrutare, formare, evaluare și sprijinire a persoanelor care asigură plasamentul de urgență al copiilor și tinerilor. Persoanele care au în grijă copii cu nevoi speciale beneficiază de pregătire suplimentară, de sprijin financiar și de perioade de repaus. Copiii cu nevoi mai complexe ce trebuie monitorizați sunt plasați în grija unor persoane care au abilități și cunoștințe avansate. Soluții de tip rezidențial Case de tip familial pentru frați (siblings groups) Când mai mulți frați sunt preluați de către serviciile sociale, se încearcă găsirea unei soluții pentru ca aceștia să fie dați în plasament împreună. Fiindcă puține persoane au posibilitatea de a lua în grijă mai mulți frați în propria casă, statul plasează copiii în case de tip familial, în care se mută și persoanele care îi iau în grijă. Dacă frații nu pot rămâne împreună, managerul de caz, lucrătorii sociali și persoanele care asigură plasamentul elaborează un plan de vizitare, pentru a se asigura că frații se întâlnesc în mod regulat. Case de tip familial (family group home) 76 Plasamentul se face într-o clădire rezidențială care aparține municipalității și în care îngrijirea este similară celei din cadrul familiilor, aceasta fiind asigurată pentru un grup restrâns de copii și realizată de îngrijitori rezidențiali (resident carers) cu un program permanent. Plasamentul rezidențial (residential care) În cazul copiilor mai mari sau al tinerilor cu nevoi multiple sau speciale, dacă plasamentul tradițional sau în familia lărgită nu este posibil, există posibilitatea plasamentului rezidențial. Plasamentul este asigurat de către lucrători sociali plătiți, care lucrează în schimburi, copiii fiind permanent în grija acestora. Recrutarea persoanelor pentru plasament Australia se confruntă de mai bine de un deceniu cu creșterea numărului de copii care intră în sistemul de protecție și pentru care plasamentul la o familie sau la o persoană reprezintă cea mai adecvată soluție, în timp ce, în aceeași perioadă, se înregistrează un deficit din ce în ce mai accentuat de persoane sau cupluri care acceptă să devină familii de plasament. Factorii sociali cu impact negativ asupra procesului de recrutare a familiilor/persoanelor de plasament și care au fost menționați în cercetări realizate în acest scop au fost: • Campaniile actuale de recrutare de persoane de plasament nu ajung la cea mai mare parte a populației sau nu au impact asupra acesteia. • Se estimează că numărul crescând de femei care intră în câmpul muncii va contribui și mai mult la scăderea numărului de persoane de plasament în următorii zece ani. • Familiile se plasament includ, de regulă, femei de 35 -54 ani care nu sunt în câmpul muncii. Majoritatea persoanelor de plasament și-au dorit dintotdeauna să ia copii în plasament sau au știut un anumit copil care avea nevoie de îngrijire. 141 Activitatea de recrutare implică un consum mare de timp și de resurse, etapele procesului de recrutare având ca rezultat multe situații de respingere sau de retragere. Dintre motivele cel mai des invocate de către respondenții unui studiu comandat de Departamentul pentru Familie și Servicii Comunitare care nu au intrat în sistemul de plasament se numără: obligațiile de serviciu nu permit acest lucru; îngrijirea unui copil aflat în plasament nu corespunde stilului lor de viață; nu s -au gândit niciodată la acest lucru; e foarte puțin probabil că vor accepta să îngrijească copii cu care nu sunt înrudiți; costurile de îngrijire a unui copil sunt prea mari.142 În cadrul unei analize a impactului unei campanii de recrutare de persoane de plasament desfășurate prin intermediul mass media, 126 din cele 331 de solicitări de informații primite pe perioada studiului nu erau rezultatul activităților de informare din campania derulată.143 Ele aparțineau unor persoane care aveau legătură anume cu serviciul de plasament, auziseră de plasament de la cineva apropiat sau le fusese recomandat serviciul de plasament de către o altă organizație. În mod sim ilar, s-a arătat că una dintre cele mai bune strategii de recrutare este recrutarea directă realizată de către persoane de plasament cu experiență.144 Studiile arată că, stabilind legături cu anumite comunități, inclusiv cu grupuri caracterizate de o diversitate culturală și lingvistică, și folosind cunoștințele acestor comunități, recrutarea de membri din cadrul acestor grupuri poate fi făcută mai eficient. O dimensiune importantă este cea a compatibilității dintre nevoile copiilor care necesită plasament și abilitățile și situația familială a persoanelor de plasament. Acest lucru deschide posibilitatea recrutării țintite pentru anumite tipuri de plasament (plasament de repaus, plasament de lungă durată, plasament de urgență pentru nou -născuți etc). De asemenea, s-a subliniat că e nevoie de informări clare și realiste privind criteriile de eligibilitate, 141 Osborn, A., Panozzo, S., Richardson, N. & Bromfield, L. Foster Families, NCPC Brief No. 4 — October 2007. 142 South Australian Department of Family and Community Services. (1997). Fostering: The future. Adelaide: Author. 143 Lawrence, R. (1994). Recruiting carers for children in substitute care: The challenge of program revision. Australian Social Work, 47(1), 37-42. 144 McHugh, M., McNab, J., Smyth, C., Chalmers, J., Siminski, P., & Saunders, P. (2004). The availability of foster carers. Sydney: Social Policy Research Centre, University of New South Wales. 77 sprijinul și beneficiile primite, precum și de o abordare adecvată din punct de vedere cultural și din punct de vedere al dezvoltării copilului în procesul de evaluare și de aprobare. Evaluările trebuie să țină cont și de nevoile indivizilor și familiilor, fără însă a ignora principiul interesului superior al copilului. Pentru evitarea ieșirii din sistem a persoanelor de plasament, devine necesară evaluarea g radului de satisfacție a persoanelor care au primit copii în plasament. Conform analizelor, mare parte dintre acestea au declarat, în diverse cercetări că, în activitatea lor, au primit un sprijin nesemnificativ sau insuficient din partea serviciilor de stat relevante, a managerilor de caz sau a asistenților sociali ai persoanelor de plasament.145 În plus, nivelul și calitatea sprijinului primit din partea serviciilor de stat a fost perceput ca fiind inferior celui primit din partea organismelor nonguvernamentale. Printre aspectele problematice s-au numărat: oferirea unui nivel adecvat de sprijin din partea managerilor de caz; sprijin și informări privind drepturile legale, precum și facilitățile și serviciile de care pot beneficia persoanele de plasament; nevoia de a fi informați, pregătiți, sprijiniți și consultați de către reprezentații serviciilor de stat pentru o mai bună stabilitate a plasamentului. Cu privire la resursele financiare investite în sistemele de plasament și protecție a copilului, cercetăr ile au arătat că sumele preconizate și alocate pentru persoanele de plasament pentru acoperirea cheltuielilor de îngrijire de bază per copil sunt insuficiente. 146 Estimarea costurilor de îngrijire prin raportarea la copiii care locuiesc cu propriile familii nu este adecvată, deoarece copiii aflați în plasament au mai multe nevoi decât copiii care nu au fost niciodată în plasament. S -a spus că persoanele de plasament ar putea fi sprijinite mai eficient prin pachete de rambursare a cheltuielilor mai mari, prin recunoașterea meritelor și prin implicare (de exemplu, în luarea de decizii cu privire la copiii aflați în plasament), informări mai detaliate cu privire la copil și un ajutor susținut (de exemplu, acces la anumite servicii și la pauze). Referitor la renunțarea la calitatea de familie sau persoană de plasament, mai mult de jumătate dintre respondenți declară că motivul îl reprezintă schimbarea situației sau a circumstanțelor personale. Cu toate acestea, mai mult de o treime pun această decizie pe seama experiențelor negative în relația lor cu adolescenții aflați în plasament. În privința pregătirii persoanelor de plasament, deși sistemele specifice statelor australiene sunt bine articulate și se afirmă că persoanele care primesc copii în plasament sunt suficient de bine pregătite, în fapt, multe dintre ele nu au cunoștințele necesare să -și îndeplinească obligațiile, jumătate din eșantionul unui studiu din 2005 declarând că nu au participat la sesiunile de formare înainte de a primi copiii în plasament.147 Cu toate acestea, majoritatea persoanelor de plasament s-au arătat interesate de cursuri de pregătire practice și recunoscute la nivel național. Managerul de caz sau ofițerul pentru siguranța copilului Copilul sau adolescentul aflat în afara familiei se află în grija unui asistent social, numit „ofițer pentru siguranța copilului” (child safety officer în statele Queensland și Tasmania), care răspunde de servicii de evaluare, intervenție, monitorizare și managementul de caz pentru a asigura calitatea îngrijiri i copiilor și revenirea în familia biologică. El face parte dintr-unul dintre serviciile specializate (de ex., Child Safety Services) ale departamentelor statale de protecție a copilului (numite și departamente ale serviciilor comunitare) care pot externaliza servicii de îngrijire organizațiilor neguvernamentale ca furnizori privați de servicii. Responsabilitatea ofițerului pentru siguranța copilului este de a lucra cu copilul, familia de plasament și familia biologică, prin întâlniri cu copilul cel puțin o dată pe lună sau mai des, în funcție de nevoi, de a gestiona dosarul și planul copilului, de a pune la dispoziția familiei de plasament documentele și informațiile necesare în creșterea copilului, de a pune în legătură instituții 145 Australian Foster Care Association. (2001). Supporting strong parenting in the Australian foster care sector. Canberra: Author. Retrieved 21 May 2007, from http://www.fostercare.org.au/docs/reportFINAL.doc 146 McHugh, M. (2002). The costs of caring: A study of appropriate foster care payments for stable and adequate out of home care in Australia. Haymarket, NSW: Association of Childrens Welfare Agencies Inc. 147 Butcher, A. (2005). Upping the ante! The training and status of foster carers in Queensland. Children Australia, 30, 25–30. 78 relevante pentru copil, cum ar fi școala, sistemul medical și serviciile de sănătate mentală,148 de a organiza vizitele și contactele cu membrii familiei de origine, de a se asigura că deciziile stabilite pentru copil sunt respectate și puse în aplicare, ținând seama de contextul cultural și dreptul copilului la participare. Asistenții sociali din sistemul de protecție a copilului trebuie să își folosească autoritatea cu tenacitate, ținând cont de opiniile celor care îl cunosc cel mai bine pe copil. Printre sarcinile care le revin se numără: • managementul general al cazului și coordonarea echipei de îngrijire; • facilitarea și susținerea legăturilor naturale din viața unui copil; • sprijinirea membrilor echipei de îngrijire în îndeplinirea sarcinilor stabilite în beneficiul copilului; • crearea unei relații cu copilul; • ascultarea activă a copilului; • evaluarea progreselor făcute de copil în timpul plasamentului. Pentru persoanele/familiile de plasament, serviciile sociale trebuie să asigure următoarele facilități: • training și evaluare la începutul plasamentului • training și sprijin pe perioada plasamentului • plasament de repaus, la nevoie • consiliere privind îngrijirea copilului, sprijin din partea serviciilor de protecție a copilului și consiliere juridică • serviciu non-stop de consiliere telefonică • punerea în legătură cu alte persoane care asigură plasament tradițional sau în cadrul familiei lărgite • sprijin financiar • sprijin practic Menținerea legăturii cu familiile biologice și contactele cu alte persoane Este în interesul superior al copilului ca acesta să păstreze legătura cu familia biologică. Situațiile diferă, iar persoana de plasament trebuie să elaboreze un plan în colaborare cu asistentul social și cu serviciul de plasament. În Tasmania, se folosește, în general termenul „contact” pentru a face referire la interacțiunea cu familia biologică. Contactul poate fi realizat fizic, la sediul serviciilor sociale sau în alt loc, telefonic sau prin intermediul scrisorilor. Copilul își poate contacta unul dintre părinți sau pe amândoi, frații sau alți membri ai familiei. Deciziile privind planul de contacte ale unui copil sunt luate de către instanță și puse în aplicare de către managerul de caz. Deciziile se regăsesc în Planul de protecție și îngrijire ( Case and Care Plan). Toate deciziile privind contactele vor ține cont de vârsta copilului, de evoluția copilului, de școala și de locuința acestuia, precum și de alte aspecte, de dorințele tânărului sau copilului în cauză și de angajamentele familiale ale persoanei de plasament. Doar persoanele care au primit aprobare din partea serviciilor sociale pot participa la vizitele făcute de copil. Dacă în timpul vizitei apare o persoană care nu este aprobată, vizita va fi întreruptă pentru a proteja copilul. Echipa de Îngrijire (care team)149 Asistentul social manager de caz nu lucrează s ingur, ci într-o rețea numită „echipa de îngrijire” ( care team), considerată un element integrator al departamentelor locale de protecție a copilului și de sprijin pentru familie, fiind strâns legat de cadrul legislativ și politicile adresate copiilor și familiilor. Cu o componență variabilă în funcție de caracteristicile individuale și de nevoile copilului și vârsta acestuia, echipa de îngrijire reprezintă o abordare coordonată în acordarea de servicii pentru copil și 148 Deși studiile realizate în Statele Unite privind starea de sănătate a copiilor aflați în plasament prezintă indicatori mai slabi decât populația generală a copiilor, accesul lor la sistemul medical este cel mai dificil. Barber, J. Children in Foster Care, Routledge, 2004. 149 Care Team Approach – Practice Framework, Australia - Government of Western Australia, Department for Child Protection and Family Support, 2016. 79 are responsabilitatea monitorizării continue a plasamentului pentru a se asigura că standardele de îngrijire sunt respectate și adaptate la contextul social și dezvoltarea copilului. Echipa de îngrijire trebuie creată după intrarea copilului în sistemul de plasament, cât mai curând posibil. Acest proces poate fi facilitat prin identificarea și menținerea legăturilor pozitive, inclusiv a relațiilor cu alți copii create înainte de intrarea în sistemul de plasament. Fiecare copil aflat în plasament beneficiază de o „echipă de îngrijire” formată din persoane importante pentru copil și familia de plasament care au rolul de a coordona și îndeplini toate sarcinile și activitățile necesare pentru a acoperi nevoile copilului. Managerul de caz al copilului, al ături de reprezentantul serviciilor de plasament, se va consulta cu părinții, cu copilul și cu persoanele de plasament pentru a identifica viitorii membri ai echipei de îngrijire, pentru a facilita întâlnirile și a se consulta cu aceștia, în funcție de context. Din această echipă fac parte: • copilul, atunci când vârsta și abilitățile lui o permit (atunci când copilul nu este un membru activ din cauza vârstei sau capacității, echipa de îngrijire are responsabilitatea suplimentară de a găsi modalități de a menține opinia copilului în centrul activității sale); • părinții și membrii familiei; • îngrijitorul (carer) și membrii familiei sale; • membrii rețelei de suport; • membrii comunității în care trăiește copilul; • managerul de caz (responsabilul cu protecția copilului) și alți membri ai personalului Departamentului de Protecție a Copilului și Familiei, cum ar fi membri ai conducerii serviciilor de plasament, asistenți sociali, psihologi, educatori etc.) • asistentul social sau alt specialist al organizațiilor neguverna mentale (community sector organisations - CSO) – în situația în care copilul se află în plasamentul coordonat de CSO; • personalul serviciului rezidențial – în situația în care copilul este plasat într-un serviciu rezidențial; • un reprezentant al culturii cărei îi aparține copilul (membru al familiei, l ider sau un alt membru al comunității aborigene ori un reprezentant al unei organizații comunitare); • profesioniști sau lucrători din servicii specializate care se adresează copilului (sănătate, educație etc.); • orice altă persoană considerată importantă în viața copilului, cum ar fi un prieten apropiat. După formarea echipei de îngrijire, va avea loc o primă întâlnire pentru a prezenta membrii echipei, pentru a discuta despre scopul întâlnirilor echip ei de îngrijire și pentru a stabili regulile de bază în vederea construirii unei relații întemeiate pe încredere și respect. 150 Deși separați de copilul lor, părinții continuă să aibă un rol important în viața copilului, mai ales atunci când reîntregirea familiei reprezintă scopul final. Părinții dețin informații despre copil pe care e important să le cunoască și alți membri ai echipei de îngrijire. Este esențial ca părinții să împărtășească, în special cu persoana de plasament, cât mai multe informații despre copil și despre aspecte relevante care țin de istoricul familial. Membrii echipei se vor întâlni regulat (nu doar în situații de criză) pentru a discuta și a stabili de ce servicii au nevoie copilul și persoana de plasament (de exemplu, să planifice schimbări majore, cum ar fi transferul la o altă școală, aranjamentele de plasament și ieșirea din plasament) și pentru a sprijin i copilul să participe la evenimentele importante din familie, inclusiv cu revenire în țara de origine. Persoanele de plasament și familiile acestora trebuie să coopereze cu familia copilului, cu reprezentanți ai sistemului de plasament și cu alți membri ai echipei de îngrijire. Una dintre sarcinile esențiale ale acestora este să sprijine relațiile copilului cu familia și cu alte persoane. Persoanelor de plasament le 150 Membrii echipelor de îngrijire au o abordare bazată pe următoarele comportamente: discută liber și sincer folosind un limbaj pe înțelesul tuturor; respectă opiniile celorlalți, chiar și atunci când nu sunt de acord cu ele; respectă abilitățile, punctele forte și ariile de expertiză ale celorlalți; fac ceea ce se angajează să facă; înțeleg faptul că toată lumea face greșeli (nimeni nu e perfect); respectă cultura și credințele celorlalți; se țin reciproc la curent cu cursul evenimentelor; respectă confidențialitatea și nu dezvăluie informații care nu sunt relevante în ceea ce privește îngrijirea copilului mențin și sprijină legătura copilului cu cultura căreia îi aparține, cu familia sa și cu alte persoane importante pentru acesta. 80 revine sarcina de a menține legătura cu părinții copilului; în cazuri rare, în anumite circumstanțe, acest lucru nu se aplică. Implicarea activă a copilului în activitățile echipei de îngrijire este esențială, oferindu -i acestuia ocazia de a se pronunța cu privire la aspecte și decizii care îl privesc, de a crea relații semnificative cu alte persoane implicate și de a -și consolida încrederea în sine și abilitățile. Gradul de implicare a copilului în cadrul echipei de îngrijire va varia în funcție de vârsta și de capacitatea de înțelegere a acestuia. Atunci când e posibil, întâlnirile echipei de îngrijire trebuie să fie organizate într-un loc unde copilul se simte confortabil. Membrii echipei trebuie să încurajeze copilul să își exprime opiniile (atunci când vârsta și capacitatea de înțelegere a copilului permit acest lucru) și să îl implice în pro cesul de luare a deciziilor într-un mod adecvat vârstei acestuia. Este vital ca membrii echipei să învețe să asculte, să empatizeze cu copilul și să comunice cu acesta într-un mod adecvat, astfel încât să îl înțeleagă, să îl sprijine și să îl încurajeze să își exploreze emoțiile și să vorbească despre ceea ce gândește și simte. Biroul Apărătorului Public Biroul Apărătorului Public (Office of the Public Guardian), instituția de tip ombudsman în statul Queensland,151 apără drepturile copilului în relația lor cu structurile de protecție ori alte instituții specializate, asigură accesul la servicii al copiilor aflați în plasament, într-o instituție rezidențială, psihiatrică ori în detenție și participarea lor concretă în luarea deciziilor care-i privesc în mod direct. Copiii și adolescenții pot beneficia de ajutor apelând la două categorii de specialiști: 152 Vizitatorul comunitar (Community Visitor)153 este o persoană independentă, cu pregătire în dom eniile socio-umane (psihologi, asistenți sociali, cadre didactice, educatori, juriști, asistente medicale, lucrători sociali). Nu se subordonează niciunui departament guvernamental local ori vreunei structuri comunitare, singurul său obiectiv fiind să se asigure că îngrijorările, opiniile ori dorințele copiilor și adolescenților sunt ascultate și luate în considerare în mod serios. Funcțiile primordiale ale acestei poziții în sistemul de protecție sunt construirea unei relații de încredere cu copiii aflați în plasament și identificarea și raportarea abuzurile comise în relația de plasament. Prin vizite regulate, vizitatorul comunitar poate comunica, în interesul copiilor, cu asistenții sociali (ofițerii pentru siguranța copilului) despre dorințele, propunerile și nemulțumirile copilului aflat într-una dintre situațiile de mai sus și se asigură că planurile stabilite pentru educația, asistența medicală și consilierea copilului /adolescentului reflectă participarea lui directă. De asemenea, vizitatorul comunitar se poate implica în contactarea părinților biologici sau a fraților și, cu excepția situațiilor de risc, este obligat să respecte confidențialitatea informațiilor și discuțiilor. Dacă intervin aspecte juridice ce impun consilierea de specialitate, vizitatorul referă cazul unui consilier juridic pentru apărarea interes elor copilului. Vizitele pot avea loc în spații adecvate întâlnirilor dintre copil și vizitatorul comunitar sau la locuința de plasament a copilului. Din punct de vedere al formării profesionale, vizitatorii beneficiază de pregătire privind politicile sociale și documentația specifică în baza căreia va activa, privind sistemele de baze de date și legislația în vigoare. Aceștia pot fi angajați între 10 și 36 de ore pe săptămână, fiind plătiți de Biroul Apărătorului Public, și sunt coordonați de un manager regional. Pentru redactarea documentelor, toți vizitatorii folosesc propriile mijloace (locuință, autoturism, computer, imprimantă), munca lor având caracter itinerant. Consilierul juridic pentru apărarea intereselor copilului (Child Advocate Legal Officer) nu este un avocat din oficiu, ci un avocat specializat care protejează drepturile copilului și ale adolescenților, cu privire la deciziile cu impact asupra situației lor juridice sau la aspec tele legate de stabilirea plasamentului. Sprijinul acordat poate consta în rezolvarea disputelor legale, în formularea și transmiterea plângerilor pentru tratamente considerate a fi injuste în legătură cu măsurile de protecție, 151 Keeping Queensland’s children more than safe: Review of the foster care system. The State of Queensland (Queensland Family and Child Commission) 2017. 152 https://www.publicguardian.qld.gov.au/i-am-a-child-or-young-person/who-can-help-you 153 https://www.qfcc.qld.gov.au/sites/default/files/final_report_FC_review.pdf 81 însoțind copiii și adolescenții ori de câte ori este necesar sau la cerere. El poate repreze nta copilul în justiție, la solicitarea acestuia. Franța Un copil poate fi scos din mediul lui familial și plasat într -o structură de protecție (familie de plasament, instituții precum Satele Copiilor și Adolescenților) atunci când sănătatea, educația sau dezvoltarea sa morală sunt în pericol sau când condițiile de viață precare riscă să compromită dezvoltarea sa fizică, emoțională, socială și intelectuală. Când apare un caz de copil aflat în pericol sau supus abuzului, Celula de Colectare de Informații Alarmante (Cellule de Recueil des Informations Préoccupantes - CRIP) anunță serviciile de asistență socială locale, care trimit un asistent social să verifice informația la domiciliul copilului. Dacă situația semnalată necesită o intervenție, asistentul social estimează ce soluții de sprijin sau de protecție pentru copil și părinți se impun și verifică în ce măsură părinții sunt de acord cu privire la măsurile propuse. Plasamentul copilului la o familie, o persoană sau în sistem rezidențial154 Similar legislației din România, în situații de urgență, de pericol iminent, copilul poate fi pus imediat sub protecție prin internarea într-unul dintre Căminele Copilăriei (Foyer de l’Enfance) ale Institutului Departamental al Copilăriei și Familiei, până la pronunțarea de către un judecător a unei măsuri de plasament. Plasamentul unui copil presupune retragerea temporară a copilului din mediul său familial pentru a -l plasa la o familie sau la o persoană, p entru a-i asigura protecția. În Franța, există două tipuri de plasament: primul, de ordin administrativ, e condiționat de acordul părinților care solicită ajutor serviciilor sociale specializate; al doilea, de natură judiciară, este impusă părinților constrânși să respecte decizia unui judecător de copii. Plasamentul voluntar Părinții, conștienți de dificultățile lor materiale sau psihologice sau de imposibilitatea de a îngriji copilul pe viitor, în cazul unei spitalizări sau afecțiuni medicale, pot cere serviciilor sociale departamentale plasamentul voluntar al copilului, pentru o perioadă determinată sau nedeterminată. Ținând seama de vârsta și gradul de maturitate, copiii sunt implicați în deciziile care -i privesc. Plasamentul se poate face la o familie de primire sau la un asistent familial (famille d’accueil /assistant familial), care își exercită profesia ca salariat al serviciului social al departamentului sau al unei asociații neguvernamentale destinate protecției drepturilor copilului, la o instituție specializată sau la domiciliul unei persoane terțe voluntare, selectată cu prioritate dintre persoanele pe care copilul le cunoaște deja. Copilul este dat în plasament pentru o perioadă de maxim un an, însă aceasta poate fi prelungită. Părinții nu pierd autoritatea parentală, ei putând delega, parțial sau în totalitate, exercițiul drepturilor și obligațiilor lor. Plasamentul copilului prin decizie judiciară Plasamentul judiciar poate fi decis de către judecătorul de copii în două situații: • când mediul familial nu prezintă condițiile necesare pentru siguranța fizică, emoțională, medicală și dezvoltarea morală adecvată (în special când părinții consumă alcool, au comportamente adictive, cum ar fi consumul de droguri, sau sunt acuzați de violență); • când copilul trăiește într-un mediu insalubru, afectat de sărăcie extremă, iar părinții sunt vinovați de neglijență gravă în îndeplinirea obligațiilor lor parentale. Sesizarea judecătorului poate fi făcută de procurorul Republicii, la solicitarea părinților, a un ei persoane sau a reprezentantului instituției căreia copilul îi este încredințat temporar de către L'Aide Socia le à 154 Code de l'action sociale et des familles: articles L221-1 à L227-12. 82 l'Enfance (ASE) sau, în situații speciale, chiar de către copil. În mod excepțional, judecătorul se poate autosesiza. În situațiile de urgență semnalate de serviciile departamentale, judecătorul copiilor pronunță o măsură de protecție provizorie de încredințare a copilului unuia dintre părinți, unui membru al familiei, unui serviciu, centru de primire sau serviciu departamental, urmând ca măsura de plasament definitiv să fie pronunțată într-un interval de 6 luni de la măsura provizorie. Durata acestei a este de maximum 2 ani, decizia putând fi modificată oricând sau reînnoită motivat. Copilul este dat în plasament: • către ASE, care va decide cărei familii de plasament sau centru rezidențial îi va fi încredințat copilul; • celuilalt părinte (dacă copilul nu locuia cu acesta și plasamentul nu prezintă vreun pericol ); • unui membru al familiei lărgite (unchi sau bunic) sau unei persoane de încredere; • unui serviciu sau instituții abilitate pentru primirea de minori pe termen scurt (pe durata unei zile – similar plasamentului de repaus, de 2 ori pe săptămână etc.) . Autoritatea parentală este exercitată în continuare de către părinți, însă ea poate fi limitată sau retrasă, dacă acest lucru este în interesul copilului, cel mai adesea în caz de refuz abuziv, nejustif icat sau de neglijență. Stabilirea localității de plasament trebuie să permită dreptul de vizită al părinților și menținerea contactelor și legăturilor între frați, dacă plasamentul nu a permis menținerea lor împreună. Plasamentul unui copil aflat sub tutela statului Această formă de plasament se stabilește pentru copilul care a pierdut orice legătură cu familia sa, fiind un copil: • cu părinți necunoscuți (copil găsit sau provenit dintr -o naștere X, adică anonimă) aflați în grija ASE de mai mult de 2 luni; • cu filiație stabilită și cunoscută, aflat în grija ASE de mai mult de 2 luni, în mod expres pentru adopție, de către alte persoane care au autoritatea de a consimți la adopție; • orfan, aflat în grija ASE de mai mult de 2 ani, pentru care niciun membru al familiei extinse nu și-a manifestat intenția de a-l adopta; • încredințat ASE de mai bine de 6 luni, la decizia unui părinte sau al ambilor, pentru a intra sub tutela statului; • încredințat ASE de către părinți decăzuți din drepturile părintești; • pentru care instanța judecătorească a pronunțat o decizie judiciară pentru neglijență gravă. Copilul se află în grija ASE și este considerat un copil adoptabil. Odată cu pronunțarea tutelei, el este dat în plasament, în funcție de vârstă, într-o creșă sau la o familie de plasament. Serviciile sociale întocmesc pentru fiecare copil un document numit Proiectul pentru copil ( Projet Pour l'Enfant - PPE) care conține informații asupra naturii și obiectivelor intervențiilor cu privire la copii, părinți și anturajul lor social, termenul de pune în aplicare a măsurilor, rolul părinților și al celorlalte persoane apropiate copilului, identitatea referentului din structurile ASE. Proiectul Copilului e prezentat copilului și părinților, luând în considerare relațiile între frați și surori, pentru a evita separarea lor. Asistentul familial și asistentul maternal Asistentul familial primește o remunerație pentru plasamentul la domiciliul său al unui copil sau al unui adolescent care nu a împlinit 21 de ani. El devine, astfel, salariatul unei persoane juridice de drept public (consiliile generale departamentale) ori de drept privat (asociații specializate). Activitatea lui se desfășoară într-o echipă interdisciplinară din care fac parte psihologi, educatori specializați și asistenți sociali. Plasamentul este, în mod general, de lungă durată, dar poate fi decis și pentru perioade mai scurte de timp. Pentru a încheia un contract, asistentul familial trebuie să obțină un certificat din partea 83 serviciilor sociale care să ateste că toate condițiile de plasament vor garanta securitatea, sănătatea și dezvoltarea copiilor și că persoanele care îi vor îngriji au capacitatea și abilități le necesare. Asistentul familial este considerat un lucrător social ale cărui competențe sunt atestate prin obținerea unei diplome de stat de asistent familial. Pentru aceasta, persoanele interesate adresează o solicitare Președintelui Consiliului General al departamentului de rezidență, prin depunerea la serviciul departamental al Protecției Maternale Infanti le (Protection Maternelle Infantile - PMI). Înainte de formarea propriu-zisă a asistenților familiali, serviciile competente ale departamentelor apreciază condițiile de primire și capacitatea solicitanților prin evaluarea: • capacităților și calităților personale pentru primirea de minori sau adolescenți; • cunoștințelor cu privire la rolul și responsabilitățile asistenților familiali; • nivelului limbii franceze orale și a aptitudinilor de comunicare; • disponibilității și capacității de organizare și adaptare la situații variate;, • dimensiunilor, stării locuinței, a organizării spațiului și a securității; • zonei rezidențiale, a aspectelor de risc și a accesibilității generale la serviciile destinate copilului; • mijloacelor de comunicare care să permită intervenții în situații de urgență; • riscurilor legate de prezența animalelor din locuințe sau din preajma casei; • comportamentelor de risc pentru sănătatea și siguranța copilului ori adolescentului; • căile de transport și de deplasare. În plus, sunt luate în considerare și aspectele care privesc mediul familial, poziția celorlalți membri față de decizia de plasament a copiilor. Rolul asistentului familial vizează: • să asigure o relație continuă și funcțională cu copilul prin integrarea sa în familia de plasament, îngrijire și educație adaptate la viața de zi cu zi și la nevoile copilului, adolescentului și tânărului; • să răspundă nevoilor fizice, sociale și emoționale ale copilului, adolescentului și tânărului și să - l susțină să-și regăsească echilibrul și să dobândească abilitățile necesare dezvoltării autonomiei; • să permită și să stimuleze crearea de relații pozitive cu familia de origine. Pregătirea profesională a asistenților familiali este obligatorie și cuprinde în total 300 de ore, din care 240 de ore de predare și un stagiu de pregătire practică de 60 de ore, și se desfășoară pe o durată de maximum 24 de luni, în etape de două zile consecutive, de câte 6 ore pe lună. Important de reținut este faptul că formarea are caracter continuu și nu se limitează la faza inițială de integrare a asistenților familiali în sistem. Astfel, orice asistent familial parcurge primele 60 de ore de curs în cele două luni care preced primirea primului copil în plasament, restul de ore urmând a fi acoperite în următoarele 22 de luni. Structura formării cuprinde trei domenii de competențe (DC): DC1 – Plasamentul și integrarea copilului în familia de plasament (satisfacerea nevoilor fizice, psihice și de îngrijire, integrarea copilului în familia de plasament); DC2 – Suport educațional (favorizarea dezvoltării integrate a copilului, luând în considerare trecutul familiei, cultura, nivelul și ritmul propriu de dezvoltare, cu respectarea așteptărilor și proiectelor personale, inserția socială, educațională și profesională); DC3 – Comunicarea profesională (comunicarea cu membrii echipei de plasament familial și respectarea principiului confidențialității, dezvoltarea sentimentului de apartenență la sistemul de protecție a copilului, comunicarea cu persoane din afara familiei ș i echipei pluridisciplinare). Asistentul familial face parte dintr-o echipă pluridisciplinară formată din personal educativ, medical și paramedical și participă, după caz, la reuniuni instituționale, la ședințe clinice, la evaluările interne ale serviciilor departamentale. În fiecare an, asistenții familiali sunt convocați la o discuție individuală cu 84 un reprezentant al serviciului de plasament căruia i se subordonează, având ca temă evoluția generală a sistemului de plasament, așteptările și proiectele personale pentru dezvoltarea profesională. Deși legea nu prevede în mod explicit forma de plasament terapeutic, asistenții familiali pot primi în plasament copii care prezintă tulburări de sănătate mentală și care pot fi îngrijiți la domiciliul unui asistent familial în vederea readaptării la viața socială și a creșterii autonomiei. Considerată o formă alternativă la spitalizarea pedopsihiatrică, de îngrijire completă sau parțială, pe timp de zi și/sau noapte, plasamentul este coordonat de o echipă pluridisciplinară a serviciului medical psihiatric pediatric. Plasamentul familial terapeutic poate fi dispus înaintea spitalizării, în cursul spitalizării (punctual sau pentru câteva zile pe săptămână) sau după îngrijirea în unitățile medicale pe perioade mai lungi de timp. Asistentul maternal, supranumit profesionistul micii copilării, este persoana care, în schimbul unei remunerații (aproximativ salariul mediu la nivel național), poate primi în plasament la domiciliul său sau într-o casă a asistenților maternali (Maison d’Assistants Maternels - MAM) până la patru copii mai mici de șase ani, fără ca numărul total, incluzând și propriii copii, să depășească șase. Ca și asistentul fam ilial, asistentul maternal este angajat de o persoană juridică de drept public sau de drept privat și, în anumite condiții expres prevăzute de lege, chiar de către părintele copilului, ca formă alternativă de baby - sitting. Similar asistenților familiali, asistenții maternali își exercită profesia după ce primesc un certificat din partea președintelui consiliului departamental al departamentului unde aceștia locuiesc. Acesta se obține prin participarea la sesiuni de informare cu privire la profesia de asist ent familial/maternal, rolul, responsabilitățile și aptitudinile necesare îngrijirii copiilor. Evaluarea realizată de serviciile competente ale departamentelor cuprinde verificarea condițiilor de primire, aprecierea numărului de copii ce pot fi primiți în plasament, vârsta și perioadele optime. În acest sens, sunt organizate una sau mai m ulte întrevederi la domiciliul asistentului sau la MAM pentru a evalua, într-o etapă inițială: • aptitudinea de comunicare și de dialog; • capacitățile de ascultare, de observație și de luare în considerare a nevoilor copilului, respectând individualitatea și nevoile specifice ale fiecăruia; • capacitatea și calitățile personale pentru primirea copiilor în condiții adecvate asigurării dezvoltării fizice și intelectuale; • disponibilitatea și capacitatea de organizare și adaptare la situații variate; • cunoștințele dobândite despre rolul și responsabilitățile asistentului maternal; • dacă locuința, mediul și accesibilitatea generală permit, la nevoie, acordarea de servicii de sprijin și de intervenție pentru garantarea sănătății, securității și dezvoltării copiilor, ținâ nd seama de vârsta și numărul copiilor; • dacă sunt în măsură să identifice potențialele riscuri legate de locuința de plasament pentru copii și să prevadă adaptările necesare pentru prevenirea accidentelor; • cadrul relațional general al familiei și atitudinea membrilor ei față de schimbările pe care le presupun noua calitate de asistent maternal și venirea unui copil sau a mai multor copii în familie. Rezultatele evaluării sunt comunicate în termen de trei luni, răspunsurile negative fiind justificate. Contractele de muncă se încheie, pe perioadă nedeterminată, separat pentru fiecare copil luat în plasament și cuprinde, pe lângă datele de identitate și condițiile de desfășurare a activității, și informații despre sănătatea copilului, regimul său alimentar, m edicul de familie, tratamentele medicale aflate în curs și contactele în situații de urgență. Perioada maximă de probă este de 3 luni, dacă plasamentul copilului se efectuează pentru 1, 2 sau 3 zile pe săptămână, și de 2 luni pentru plasament periodic de 4 zile sau mai mult. Sesiunile de formare sunt organizate astfel: 60 de ore înainte de luarea în plasament a copilului și 60 de ore după debutul activității de asistent maternal. La acestea se adaugă și cursurile de prim ajutor și cursuri specifice organizării plasamentului colectiv în MAM. Pentru reînnoirea autorizării, asistenții 85 maternali trebuie să treacă două probe EP1 (probă orală) și EP3 (probă scrisă și orală) ale sis temului extins de pregătire profesională numit CAP Accompagnant éducatif Petite Enfance.155 Proba EP1 presupune realizarea a două fișe pe care asistentul maternal trebuie să le prezinte juriului format din două persoane (un profesor de specialitate și un pr ofesionist din domeniul plasamentului). Fișele descriu un program de îngrijire cotidiană a copilului și o situație de îndrumare a copilului în activități de explorare și învățare. Ele trebuie să prezinte contextul intervenției (descrierea domiciliului, a activităților și prezentarea copiilor). Proba EP3 are un grad mai ridicat de complexitate și constă fie în prezentarea întregii activități în scris la fața locului și apoi oferirea de răspunsuri orale la întrebările juriului, fie în prezentarea orală unui proiect de plasament redactat anterior în 5 pagini care reflectă propria filozofie profesională cu privire la îngrijirea copilului aflat în plasament. Casa Asistenților Maternali (MAM) Din 2010, alternativ la îngrijirea copiilor la domiciliul asistenților maternali, asistenții maternali autorizați pot să preia copiii în grija lor în afara domiciliului, în locuri special amenajate numite „Case ale Asistenților Maternali” (Maison d’Assistants Maternels - MAM). În prezent, există aproape 1.600 de MAM în Franța (la sfârșitul anului 2016), atât în orașe, cât și în comune, iar numărul lor continuă să crească, dovedindu-se una dintre soluțiile preferate ale asistenților maternali de organizare a timpului cu copiii aflați în plasament și de asigurare a socializării complexe a copiilor. Numărul asistenților maternali era în 2019 de 256.000, aflat într-o ușoară scădere, iar numărul cuplurilor care apelează la asistenți maternali era în același an de 751.000, ceea ce reprezintă 10% din totalul familiilor cu copii. 156 În aceste locuri, în funcție de mărimea spațiului, pot veni, simultan sau în baza unui orar convenit, până la 4 asistenți maternali cu copiii lor, ceea ce înseamnă un maximum de 16 copii. Fiind aplicată doar asistenților maternali angajați ai părinților, ei continuă să beneficieze de aceleași drepturi, avantaje și obligații prevăzute de dispozițiile legale și contractuale aplicabile asistenților maternali care preiau copiii în plasament la domiciliul lor. Croația Din 2007 până în prezent, Croația a elaborat și aplicat trei versiuni ale unei legi speciale pentru plasamentul în familie al copiilor (2007, 2011, 2018). Un părinte foster este un reprezentant al unei familii de plasament sau o persoană singură care primește în plasament un copil într-un mediu familial stimulant și pozitiv, în conformitate cu planul individual de dezvoltare al copilului. O familie de plasament este formată dintr-un părinte foster, soțul/soția sau partenerul/partenera de viață a acestuia, copii și alte rude care locuiesc în aceeași gospodărie cu părintele foster. Părintele foster este selectat în principal din cercul de rude sau din rândul altor persoane apropiate beneficiarului, la locul de reședință al acestuia, ori de câte ori este posibil și atunci când este în interesul său. Beneficiarul este un copil, un tânăr – până la sfârșitul ciclului de școlarizare sau până la un an după finalizarea ciclului de școlarizare, dacă acesta nu poate intra pe piața muncii, și maxim până la vârsta de 26 de ani. Legea Plasamentului (2018) a adus inovații în materie de plasament, prevăzând trei tipuri de plasament posibile: 155 CAP (certificat d'aptitude professionnelle) reprezintă o diplomă oferită de Ministerul Educației Naționale ce permite exercit area unor profesii în structuri colective sau în medii familiale a unor profesii specifice copilăriei timpurii (asistent maternal, educator de creșă, specialist teritorial pentru educația preșcolară). Programul de pregătire cuprinde 16 săptămâni de stagiu organizat e pentru 3 probe profesionale (EP1 – acompaniament pentru dezvoltarea copilului, EP2 – exercitarea activităților în cadrul colectiv, EP3 – derularea de activități în cadru individual) și 3 probe generale (EG1 – franceză, istorie, geografie, EG2 – matematică, fizică și chimie și EG3 – educație fizică și sportivă). http://www.cap-accompagnant-educatif-petite-enfance.fr/ 156 Conform Institutului Național de Statistică și Studii Economice. www.insee.fr/ 86 • plasamentul tradițional, • plasamentul în familia lărgită (la rude) și • plasamentul profesionist (plasamentul ca ocupație). Totodată, noul act normativ a eliminat plasamentul de urgență, înlocuindu-l cu plasamentul temporar prevăzut în Legea Asistenței Sociale pentru situații de criză (pentru o săptămână sau 5 zile lucrătoare) și posibil doar prin plasarea copilului într-un serviciu de tip rezidențial. Recunoscând riscul plasării copilului pe termen lung în sistem rezidențial, sistemul legislativ croat permite plasamentul pe termen lung doar în familii foster, case de tip familial sau, pentru adolescenți, case sociale ( organised housing). Interesul general pentru această formă de protecție și suportul serviciilor/centrelor de plasament, perceput ca fiind de calitate, a încurajat părinții foster să-și creeze propriile asociații reprezentative, indiferent de forma de plasament la care s-au angajat. De asemenea, parteneriatele considerate a fi durabile și lipsite de formalism au contribuit la dezvoltarea de servicii diversificate, atât pentru părinții foster, cât și în intervențiile destinate familiilor aflate în situații vulnerabile (familii cu copiii cu dizabilități ori probleme comportamentale, familii din comunitățile etnice sau familii aflate în situații de criză). Una dintre dificultățile subliniate face referire la practica din sistemul de plasament prin care potrivirea unui copil cu o familie foster se bazează pe principiul disponibilității locurilor în familiile foster, mai degrabă decât pe baza stabilirii plasamentului centrat pe copil și nevoile lui. Raportul între numărul de copii și părinții foster era, în martie 2021, de 2.245 de copii aflați în 1.319 familii de plasament, la o populație a Croației de 4.080.000 de persoane. Centrele de Plasament sunt organizate de centrele de servicii sociale ( social welfare centres) și sunt responsabile cu activitățile de identificare și contactare a potențialilor părinți foster, cu pregătirea și evaluarea lor și cu plasarea copiilor în familii foster. Aceste servicii cuprind în structura lor echipe de plasament formate dintr-un asistent social și un psiholog pentru 100 de familii de plasament, iar, la aproximativ 300 de familii, un avocat. Toate activitățile sistemului de plasament sunt gestionate și monitorizate de către instituțiile de stat, organizațiile neguvernamentale fiind active în oferirea de servicii de suport, consiliere, intervenții pentru familiile de plasament în colaborare cu a lte structuri ale autorităților și în organizarea campaniilor de informare și promovare a politicilor de plasament. Plasamentul tradițional/plasamentul în familia lărgită (kinship foster care) În cazul plasamentului tradițional, plasamentul unui copil est e decis de Centrele de Plasament din sistemul de protecție asistență socială și este efectuat de o familie de plasament al căre i reprezentant îndeplinește următoarele condiții: • are vârsta legală, este apt din punct de vedere legal și este cetățean croat cu domiciliul permanent în Croația • are sub 60 de ani, cu excepția cazului în care continuă să asigure plasament sau dacă are calitatea de rudă a copilului • a absolvit cel puțin învățământul secundar, cu excepția cazului în are calitatea de rudă a copilului • a finalizat cursurile de formare în domeniul plasamentului, cu excepția cazului în care are calitatea de rudă a copilului • beneficiază de condiții de locuit și dotări care permit o dezvoltare psihică și fizică optimă a copilului și o educație care să țină cont de originea etnică, religioasă, culturală și lingvistică a acestuia • are consimțământul scris de a asigura plasament al tuturor adulților din gospodăria comună, cu excepția cazului în care plasamentul este asigurat de către o persoană singură. 87 Cu alte cuvinte, pentru plasamentul în familia lărgită, nu există cerințe speciale privind educația părinților foster, pregătirea lor sau limita de vârstă pentru această responsabilitate. Plasamentul nu poate fi asigurat de o persoană: 1. în a cărei familie există relații disfuncționale sau în cazul în care a fost impusă o măsură de protecție pentru propriul copil 2. care are o boală sau o afecțiune care ar pune în pericol sănătatea sau alte interese ale copilului dat în plasament sau 3. care are un comportament social inacceptabil (condamnat pentru o infracțiune penală, sancționat contravențional pentru violență domestică, dependent de alcool, narcotice și/sau jocuri de noroc și alte forme de dependență sau în cazul în care a fost impusă o măsură de protecție a unui copil din familia respectivă). Plasamentul în familia lărgită este ales dacă se stabilește că este în interesul copilului această măsură. Copilul poate fi luat în plasament de bunică, bunic, unchi, mătușă, unchi, frați/frați vitregi, surori/surori vitrege, nepoți/nepoate și soțiile/soții sau partenerii de viață ai acestora. În mod excepțional, plasamentul în familia lărgită poate fi asigurat și de către alte rude ale beneficiarului dacă se decide că este în interesul acestuia.  Un părinte foster care este înrudit cu beneficiarul va avea dreptul la o alocație de subzistență/ajutor social. Alocația nu este considerată salariu ori alt venit supus impozitării și este determinată în funcție de tipul vârsta și condițiile de sănătate ale beneficiarului și e proporțională cu durata și scopul plasamentul. Alocația este menită să acopere costurile de trai ale titularului.  Un părinte foster cu un copil aflat în plasament tradițional are dreptul la întreținere și dreptul la compensație pentru serviciile prestate. Cuantumul compensației este stabilit prin decizie guvernamentală și se calculează din prima zi până în ultima zi de îngrijirje a copil ului. Compensația reprezintă acoperirea costurilor și a eforturilor de îngrijire a copilului de către părintele foster și nu este considerată salariu. Persoana care solicită să asigure plasament și membrii familiei sale, cu care locuiește într -o gospodărie comună, trebuie să aibă propriile venituri, în cuantum de peste 70% din alocația minimă garantată pentru o persoană singură sau o gospodărie, stabilită în legislația specifică privind drepturile din sistemul de asistență socială, cu excepția cazului în care plasamentul este asigurat de către o rudă sau ca ocupație. În cazul îndeplinirii condițiilor de mai sus, Centrul de Plasament trebuie să evalueze familia, motivele solicitantului și ale membrilor familiei sale cu privire la plasament, relațiile de familie și impactul acestora în cazul acceptării beneficiarilor în familie, să evalueze abilitățile familiei foster și riscurile plasamentului. De asemenea, centrul de plasament trebuie să efectueze testări psihologice ale solicitanților și să analizeze toți ceilalți factori care ar putea afecta satisfacerea nevoilor beneficiarilor și interesele acestora, ținând seama de recomandările furnizorilor de servicii sociale și ale altor organisme din cadrul comunității locale. Nu pot fi plasați mai mult de 3 copii într-o familie de plasament tradițional și doar 2 în cazul plasamentului pentru o persoană, singura excepție de depășire a acestor limite fiind făcută în cazul fraților, cu acordul serviciului de plasament. Plasamentul a trei copii cu dizabilități es te posibil, cu condiția ca doar unul dintre ei să prezinte forme severe de dizabilități fizice, intelectuale, senzoriale ori de comunicare. Plasamentul profesionist/ca ocupație Plasamantul profesionist/plasamentul ca ocupație poate fi de două tipuri: 1. plasament standard sau 2. plasament specializat. În ambele variante, persoanele care primesc în plasament copii au dreptul la beneficii, alocația de plasament, pensie, asigurare medicală și dreptul la ajutor de șomaj. Plasamentul profesionist/ca ocupație standard 88 O persoană care preia un copil în plasament îl va îngriji pe acesta la domiciliul său. Plasamentul standard ca ocupație poate fi efectuat de către un părinte foster care: 1. nu este angajat, nu desfășoară o activitate comercială independentă, o profesie liberală sau alte activități independente 2. a asigurat plasament tradițional timp de cel puțin șase luni 3. asigură găzduire unui număr de trei copii sau patru adulți în același timp și 4. are o reședință permanentă pe raza acelei unități administrativ -teritoriale regionale căreia îi aparține Comisia de Plasament 5. a fost selectat de Comisia de Plasament să exercite plasamentul ca ocupație. Plasamentul profesionist/ca ocupație specializat Plasamentul specializat se asigură în cazul copiilor și tinerilor cu vârsta până în 26 de ani, cu probleme de comportament și în cazul copiilor cu nevoi speciale care sunt încredințați unei familii foster. Părinții foster specializați sunt profesioniști cu formare în domeniu care pot oferi îngrijiri complexe și specifice copiilor și adulților tineri grav bolnavi sau cu grave dizabilități fizice, intelectuale sau senzoriale sau cu dizabilități multiple. În plus față de condițiile prevăzute pentru plasamentul profesionist standard, plasamentul specializat prevede pentru familia/persoana de plasament încă trei cerințe complexe : 1. a finalizat studii universitare sau un curs specializat în domeniul asistenței sociale, psihologiei, reabilitării educaționale, pedagogiei sociale, logopediei, terapiei ocupaționale, fizioterapiei sau asistenței medicale; 2. are cel puțin trei ani de experiență profesională în lucrul cu copiii; 3. are cunoștințe și abilități speciale, în conformitate cu nevoile specifice ale copilului căruia îi asigură plasamentul. Experiența ultimilor doi ani de aplicare a Legii plasamentului a confirmat temerile inițiale că cerințele pentru plasamentul specializat vor fi greu de îndeplinit în lipsa unor campanii de promovare în rândul profesioniștilor care ar putea prelua această poziție profesională și în condițiile unei remunerații mai mici decât veniturile medii obișnuite normale pentru nivelul de pregătire profesională solicitat. În martie 2021, în Croația existau 1.319 de familii de plasament. Doar 35 dintre părinții foster erau profesioniști și niciunul nu a fost desemnat părinte foster specializat conform Legii privind plasamentul din 2018. În baza legii anterioare, există 25 de părinți foster specializați cu atestat valabil în baza legii anterioare privind plasamentul, dar niciunul dintre părinții foster care dețin un atestat de plasament specializat valabil în temeiul legislației anterioare nu îndeplinește criteriile actuale privind plasamentul specializat, conform noilor prevederi legale. Deși în prezent se află în plasament 360 de copii cu dizabilități și probleme de comportament, aceștia nu pot fi dați în plasament pentru simplul fapt că niciun părinte foster nu îndeplinește criteriile exigente pe care la impune leg ea (studii superioare, experiență practică de mai mulți ani în lucrul cu copii cu nevoi speciale). Această situație sui -generis, a inexistenței totale după doi ani de aplicare a legii a familiilor/persoanelor specializate, poate fi explicată și prin efectele pe care le-a produs pandemia din 2020 asupra dinamicii sistemului de plasament din Croația și prin lipsa de atractivitate financiară. Pregătirea familiilor de plasament Instruirea pentru plasament se desfășoară în cadrul procedurii de emitere a atestatului și este asigurată de un serviciu/centru de plasament cu jurisdicție în zona unde domiciliază solicitantul. Pregătirea de bază cuprinde minimum 40 de ore de noțiuni teoretice, ateliere de lucru și exemple practice , inclusiv pentru plasamentul ca ocupație specializat. Totodată, există și o instruire suplimentară a solicitanților care și -au exprimat interesul vizavi de plasarea temporară a unui copil și a unui tânăr care nu a împlinit 26 de ani cu probleme de comportament 89 sau plasarea unui copil de altă naționalitate aflat pe teritoriul Republicii Croația fără supravegherea părinților. Instruirea se efectuează în cadrul procedurii de emitere a atestatului de familie/părinte de plasament și este asigurată de serviciul/centrul de plasament în cauză pe parcu rsul a 6-12 ore. La instruirea inițială se adaugă o instruire anuală obligatorie de cel puțin 4 ore, în cazul plasamentului în familia lărgită, și de cel puțin 8 ore pentru alte familii și persoane de plasament și pentru familiile care asigură plasament ca ocupație. În cazul plasamentului ca ocupație specializat, pot fi prevăzute ore de pregătire anuală, la decizia Centrului de Plasament. Instruirea anuală a părintelui foster și a soțului/soției/partenerului/partenerei sale de viață va fi organizată de către echipa de plasament sau de către un profesionist de la Centrul de Plasament și este desfășurată de către centrul de servicii sociale și/sau centrul de servicii comunitare. Centrul de plasament poate include în procesul de instruire inițială, instruire suplimentară și instruire anuală prin participarea experților organizațiilor neguvernamentale, comunităților religioase, instituțiilor medicale, instituțiilor academice, precum și a i altor persoane juridice. Evidența pregătirii persoanelor care primesc în plasament copii, inclusiv soții sau partenerii, se face în Registrul Plasamentului. Instruirea generală pentru părinți foster include următoarele module:  serviciul social de plasament și drepturile copiilor - cadru legislativ internațional și național  obligațiile generale ale părintelui foster și obligațiile speciale ale părintelui foster care are în grijă un copil  provocări ale sistemului de plasament și cooperarea cu centrele de asistență socială și cu alte servicii - obligații ale centrului beneficiar pe perioada găzduirii beneficiarului, centrul de plasament, asistență și sprijin profesional și obligații speciale ale centrului de asistență socială și ale centrului de servicii comunitare  probleme specifice legate de etapele de dezvoltare ale copilului  dezvoltarea atașamentului  importanța familiei biologice în viața copilul aflat în plasament și importanța menținerii relației cu aceasta  recunoașterea și tratarea traumei și a consecințelor abuzului asupra copiilor  metode eficiente din punct de vedere educațional  modalități de a face față stresului în familia foster  importanța încurajării educației  pregătirea copilului și a membrilor familiei foster privind schimbările din timpul plasamentului sau privind plecarea copilului din familie și impactul plasamentului asupra dinamicii relațiilor familiale  interculturalitate și competențe interculturale  noțiuni despre nevoile și caracteristicile sociale ale următoarelor categorii: femei însărcinate și părinți cu copii de până la un an, copii cu dizabilități și copii cu probleme de comportament. Atestarea părinților foster profesioniști de către Comisiile de selectare a părinților foster profesioniști Comisiile de plasament, care atestă părinții foster profesioniști sunt înființate la nivel local prin decizia autorității regionale privind politicile și serviciile de asistență socială și sunt compuse din: un reprezentant al autorității regionale; un reprezentant al serviciului de asistență socială regional (la nivelul capitalei, comisia unică are 6 astfel de reprezentanți); un reprezentant al părinților foster cu o experiență de cel puțin 6 ani; un reprezentant al persoanelor foster pentru adulți; un reprezentant al centrelor comunitare ori de tip familial pentru copii; un reprezentant al centrelor comunitare ori de tip familial pentru adulți. Supravegherea modului în care familiile foster, în calitate de furnizori de servicii, își îndeplinesc obligațiile, este efectuată de inspectori ai ministerului protecției sociale, în timp ce legalitatea activității centrelor de servicii sociale în procesul de acordare a atestatelor de plasament se face administrativ, pe cale ierarhică. 90 Efect al adoptării Legii parteneriatului pentru viață, o lege organică din 2014, care permite constituirea de parteneriate sociale între persoanele de același sex, Curtea Constituțională a pronunțat, în 31 ianuarie 2020, o decizie care obligă instanțele judecătorești, autoritățile și instituțiile relevante să aplice principiul nediscriminării la adresa cuplurilor de același sex, menționând expres Legea plasamentului. De asemenea, conform poziției Ombudsmanului pentru copii, „principalele criterii pentru realizarea plasamentului ar trebui să fie competența, motivația și dedicarea persoanelor de a îngriji copii într-un mod adecvat, nu orientarea lor sexuală sau identitatea de gen”. Responsabilitățile Centrului de Plasament Echipa de plasament sau lucrătorul profesionist al Centrului de plasament îndeplinește următoarele sarcini: 1. informează persoanele interesate cu privire la plasament și cooperează cu fu rnizorii de servicii, asociații și alte organizații ale societății civile, școli și alte instituții, precum și cu mass -media, în vederea promovării plasamentului în comunitate 2. stabilește priorități în raport cu nevoile de plasament din comunitatea locală 3. asigură instruire de bază părinților foster pentru o perioadă de 40 de ore, evaluează gradul de motivare al acestora și face selecția părinților foster 4. organizează instruirea anuală a părinților foster 5. contribuie la acordarea de sprijin profesional părintelui foster 6. are grijă ca părintele foster care asigură plasamentul profesionist să își îndeplinească îndatoririle la maximă capacitate, conform interesului superior al copiilor 7. participă la evaluarea nevoilor copiilor aflați în plasament 8. participă la selectarea și pregătirea părinților foster 9. participă la monitorizarea serviciilor de găzduire furnizate de către părinții foster 10. cooperează cu echipe mobile de lucrători profesioniști din cadrul centrelor de servicii sociale, al centrelor de servicii comunitare și cu alți furnizori acreditați de servicii sociale 11. organizează o linie telefonică pentru părinții foster, în cooperare cu centrul de servicii sociale și cu centrul de servicii comunitare 12. organizează supravegherea plasamentului în cooperare cu centrul de servicii sociale și cu centrul de servicii comunitare Centrele de Plasament sunt sprijinite profesional în act ivitatea lor de către centrul de servicii sociale, casa de asistență socială și centrul de servicii comunitare. Asistența și sprijinul profesional pot fi furnizate în cooperare cu asociații și alte organizații ale societății civile, comunități religioase ș i alte persoane juridice și fizice care oferă servicii de asistență profesională în familie, intervenții timpur ii, consiliere și asistență în familie și alte servicii familiale și ale comunității locale. Responsabilități speciale ale centrului de servicii sociale și ale centrului de servicii comunitare sunt următoarele: 1. să informeze toate persoanele interesate în legătură cu plasamentul și să coopereze cu alte centre de servicii sociale, cu asociațiile și cu alte organizații ale societății civile, cu școli și cu alte instituții, precum și cu mass-media, în vederea promovării plasamentului în comunitate 2. să asigure instruire, asistență profesională și sprijin părinților foster 3. să organizeze și să desfășoare grupuri de sprijin ocazionale pentru părinții foster și pentru beneficiari 4. să desfășoare ședințe de consiliere individuală și de grup pentru părinții foster și separat pentru copiii aflați în plasament 91 5. să organizeze echipe mobile pentru furnizarea de servicii în familia foster, în conformitate cu planul individual de servicii al beneficiarilor 6. să contribuie la pregătirea copilului în vederea revenirii sale în familie, în vederea adopției sau în vederea începerii unei vieți independente și în cazul transferării lui către o altă familie foster sau către un alt furnizor de servicii. Drepturile copiilor aflați în plasament 1. să fie informați, în conformitate cu vârsta lor, cu privire la toate etapele procesului de părăsire a propriei familii, a centrului de servicii sociale, a centrului de as istență comunitară sau a persoanelor de plasament și să fie pregătiți în vederea plasării în grija unor persoane d e plasament 2. să participe la luarea deciziilor care îi privesc în mod direct 3. să beneficieze, pe perioada plasamentului, de o atenție sporită în vederea asigurării continuității educației, ținând seama de originea sa etnică, religioasă, culturală sau lingvistică 4. să primească asistență și sprijin continuu de la părinții foster, de la angajații centrului de asistență socială și de la furnizorii de servicii 5. să aibă o relație de atașament și apropiere emoțională cu părinții foster, prin crearea unei legături cu familia foster și cu alte persoane importante din viața sa 6. să beneficieze de educație, de dezvoltarea abilităților și de orientare profesională, pentru a putea reuși în viață 7. să aibă acces la servicii și programe de sprijin care vizează bunăstarea copilului, pentru ca acesta să- și poată valorifica pe deplin potențialul 8. să beneficieze permanent de îngrijire, acceptare, respect și sprijin pentru a-și dezvolta identitatea și pentru a căpăta încredere în sine 9. să i se respecte confidențialitatea și să aibă acces la informații și documente oficiale legate de propria familie 10. să i se respecte demnitatea și siguranța și să fie protejat împotriva vătămărilor, violenței fizice sau psihologice și a altor forme de abuz și exploatare 11. să contacteze și să mențină un contact permanent și regulat cu membrii propriei familii, dacă acest lucru nu este contrar interesului său superior 12. să fie informat și pregătit pentru încetarea plasamentului, inclusiv prin consiliere și asistență 13. să depună plângeri la Centrul de Plasament. Centrul de Plasament, în funcție de tipul plângerii depuse, este obligat să răspundă imediat și nu mai târziu de 15 zile de la data primirii plângerii și, dacă este necesar, să ia măsuri și să desfășoare activități în vederea eliminării motivelor plângerii. Centrul de Plasament poate organiza, în zona sa de jurisdicție, Consiliul copiilor și tinerilor aflați în plasament, care promovează interesele acestora și dreptul la viață de familie și la incluziune în comunitate. Acesta stabilește componența, conținutul și maniera de lucru în cadrul Consiliului copiilor și tinerilor aflați în plasament. Finanțarea serviciilor de plasament Fondurile pentru serviciile de plasament sunt asigurate din bugetul de stat. Acestea se distribuie părinților foster sub formă de ajutor financiar pentru plata cheltuielilor pentru copil și, separat, sub forma unei alocații de plasament. 92 Plățile acordate familiilor/persoanelor de plasament variază în funcție de vârsta și starea de sănătate a copilului și sunt proporționale cu durata și scopul serviciului de plasament. Ele nu sunt considerate salarii și nu sunt supuse vreunei forme de impozitare. Pentru părinții care asigură plasament ca ocupație exclusivă, legea oferă suplimentar o bază lunară de calcul pentru plata contribuțiilor sociale care este corespunzătoare mediei salariului brut pe angajat la nivel național în perioada ianuarie -august a anului anterior. Astfel, în 2019, cheltuielile acoperite pentru copil erau 260-277€ și 20-40% din alocația pentru copiii cu dizabilități, acordându-se în toate situațiile de plasament. În cazul plasamentului tradițional, se adaugă alocația de plasament (110€). Pentru plasamentul profesionist standard, alocația fixă este de 330€, iar pentru plasamentul profesionist specializat, această alocație devine o formă de compensație financiară (660 -855€) al cărei cuantum depinde de nivelul de educație. Premierea părinților foster La propunerea unui Comitet de Premiere, Ministerul Afacerilor Sociale poate acorda premii anuale în bani (700 €) părinților foster care au obținut rezultate excepționale. Listele de candidați cuprind propunerile trimise de serviciile de plasament, asociațiile de plasament, consiliul copiilor și tinerilor aflați în plasament, beneficiarii plasament ului sau alte persoane interesate. De asemenea, Centrele de Plasament pot oferi diplome familiilor de plasament la fiecare 5 ani de activitate, iar, pentru părinți i foster cu cel puțin 20 de ani de activitate, se acordă Premiul pentru Întreaga Carieră și s uma de aproximativ 1400 €. Recomandările Comisiei Europene pentru Croația Raportul Comisiei Europene157 propune următoarele intervenții:  Colectarea de date și efectuarea de cercetări științifice în domeniul plasamentului pentru a asigura informarea continuă a instituțiilor decizional, astfel încât serviciile sociale să răspundă nevoilor din sectorul protecției sociale.  Reconsiderarea formelor de încurajare a familiilor tinere de a deveni părinți foster, inclusiv prin organizarea de campanii de informare și implicarea mass-media.  Asociațiile de părinți foster au nevoie de consolidarea capacităților lor de dezvoltare (prin susținerea infrastructurii lor și oferirea de resurse financiare) ce pot asigura creșterea calității serviciilor lor și o o mai echilibrată acoperire geografică.  Revizuirea standardelor și a măsurilor prevăzute pentru plasamentul profesionist specializat  Creșterea investițiilor în serviciile sociale locale, prin dezvoltarea celor existente și crearea altora servicii în comunitățile în care nu există. Un model de bună practică: PROIECTUL EUROPEAN FALEFOS 2013-2015 ÎNVĂȚAREA ÎN FAMILIILE DE PLASAMENT (FAMILY LEARNING IN FOSTER FAMILIES)158 Scopul acestui proiect a fost de a consolida și îmbunătăți, pentru bunăstarea copiilor și prin oportunități de învățare și formare pentru familii și profesioniști, înțelegerea și cooperarea între părinții foster, părinții biologici și asistenții sociali. Programul s -a derulat în parteneriat cu structuri și organizații din Austria, Elveția, Croația, Germania, Italia, Polonia și România (DGASPC Harghita). Participanții la atelierele de lucru și dezbaterile organizate în cadrul acestui proiect au subliniat că au putut afla (în premieră, mulți dintre ei) despre experiența directă a actorilor sociali din domeniul plasamentului și despre dificultățile cu care se confruntă aceștia, precum și despre limitările și 157 Peer Review on “Furthering quality and accessibility of Foster Care service” - Foster care for children in Croatia: country overview (20-21 May 2021). https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=1024&furtherNews=yes&newsId=9969 158 https://falefos.eu/ 93 obligațiile legale ale asistenților sociali, faptul că au înțeles asemănările și diferențele dintre nevoile/problemele lor și că și-au putut împărtăși opiniile/experiența. Principalele tematici abordate au fost: • relația dintre cei trei actori ai plasamentului (în special cea dintre părinții biologici și părinții foster) și modalitățile de a îmbunătăți această relație, • ce înseamnă „ajutor și sprijin” pentru fiecare actor al plasamentului și așteptările pe care actorii le au unii de la alții, • metode de lucru pentru fiecare grup țintă, • informații juridice și psihologice, • exerciții de relaxare, • metode de a face față problemelor de comportament ale copiilor aflați în plasament, • comunicarea dintre cele trei părți implicate, empatie, abilități de soluționare a conflictelor, • sfaturi practice privind schimbarea perspectivei asupra anumitor probleme și • folosirea creativității în cadrul plasamentului, exerciții practi ce, sfaturi. 94 4. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 4.1. Rețeaua națională de AMP: Principalele concluzii și nevoi de dezvoltare La începutul anului 2021, serviciile de asistență maternală cuprindeau 11.726 de AMP ce îngrijeau peste 17.700 copii și tineri și erau monitorizați de 526 manageri de caz. 159 În ultimii doi ani, rețeaua națională de AMP a revenit la o tendință de creștere, fiind stimulată de implementarea proiectului ”Team Up: Progres în calitatea îngrijirii alternative a copiilor”.160 Rețeaua națională de AMP este alcătuită din rețelele județene care diferă semnificativ în mai multe privințe. Astfel, rețeaua națională este un mix între rețele dezvoltate la începutul anilor 2000 și rețele consolidate după 2011, între rețele extinse și rețele mici, unele predominant urbane și altele rurale. Dincolo de aceste diferențe, rețeaua de AMP este înalt feminizată, îmbătrânită și cu un nivel mediu - scăzut de educație. În medie, experiența ca AMP este de 11 ani, dar experiența de lucru cu copii/tineri cu nevoi speciale (cu dizabilități, cu CES, în conflict cu legea, precum și cu grupurile de frați) este redusă în rândul AMP. Pe lângă experiența limitată, nici formarea de care beneficiază AMP nu este suficientă pentru a crea o masă critică de specializare în lucrul cu co piii/tinerii cu nevoi speciale. Figura 16: La 1 ianuarie 2021, aproape jumătate din rețeaua națională de AMP aveau în îng rijire unul sau mai mulți copii/tineri din categoriile cu nevoi speciale Sursa: I-Progres, Registrul AMP și Registrul COPII. Proiectul Team-Up nu corectează diferențele marcante în ceea ce privește dimensiunea rețelelor județene, dar are efecte de echilibrare a rețelei naționale cu privire la celelalte caracteristici. Totuși, numărul de AMP nou angajați este încă prea mic pentru a influența substanțial profilul dominant al rețelei de AMP. Una dintre propunerile șefilor de servicii AMP pentru a crește gradul de profesionalizare a rețelei de AMP este impunerea unor condiționalități privind vârsta și nivelul de educație pentru atestarea ca AMP. Această propunere nu a fost încă aplicată nici în cadrul proiectului Team -Up. Principala consecință a eterogenității rețelei naționale este că orice nouă reglementare, cu atât mai mult o nouă politică publică cu privire la asistența maternală sau la serviciile de tip familial, are mari șanse să aibă impact diferit în județe diferite. Mai mult, foarte posibil, anumite reglementări vor putea 159 I-Progres, Registrul AMP și Registrul MC. 160 Proiectul ”Team Up: Progres în calitatea îngrijirii alternative a copiilor” vizează extinderea și profesionalizarea rețelei de asistență maternală și este implementat în parteneriat de MMPS, ANDPDCA și cele 47 de DGASPC-uri din țară. Proiectul este finanțat din fonduri europene, contractul de finanțare fiind semnat în 8 noiembrie 2018, cod SMIS 1271 69. 95 fi puse în practică fără probleme în unele județe, în timp ce alte județe pot întâmpina dificultăți în implementare. Rețeaua de AMP joacă un rol important în cadrul procesului de adopție și în plasamentul în regim de urgență al copiilor/tinerilor, dar este foarte puțin folosită în a prelua copii/tineri din centrele de plasament sau alte servicii rezidențiale. Calitatea îngrijirii copiilor în rețeaua națională de AMP este bună, însă există câteva arii care necesită îmbunătățiri. În acest scop, nevoile de dezvoltare cele mai acute se referă la AMP care au în îngrijire copii/tineri din categoriile cu nevoi speciale – copii/tineri cu dizabilități, cu CES, în conflict cu legea, precum și cu grupurile de frați. Principalele nevoi de dezvoltare sunt următoarele:  Sprijin pentru îmbunătățirea, extinderea sau adaptarea locuinței, mai ales în cazurile de copii cu dizabilități.  Îmbunătățirea accesului la servicii de abilitare/reabilitare pentru copiii/tinerii cu dizabilități de la AMP, deoarece în prezent numărul de beneficiari este încă foarte mic în raport cu nevoile identificate în PIP/PIS.  Sprijin cu educație remedială, ajutor la teme, adică de servicii furnizate de regulă prin programe școală după școală. Aceste servicii sunt cu atât mai necesare dacă luăm în considerare nivelul mediu-redus de educație al AMP care înseamnă că mulți AMP nu pot oferi spri jinul necesar, mai ales elevilor de gimnaziu sau mai mult.  Oferirea unui sprijinul financiar suplimentar lunar, mai ales pentru AMP care au în îngrijire copii/tineri din categoriile cu nevoi speciale, care ar fi necesar în principal pentru asigurarea serviciilor medicale și de recuperare, pentru cheltuielile legate de școală și de activitățile extrașcolare ale copiilor.  Formarea unui număr mai mare de AMP referitor la gestionarea relației între AMP și copil, pentru a reduce dependența copilului de persoana care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui, ar trebui furnizate pe scară mai largă decât în prezent.  Trebuie sporite eforturile de a identifica o familie (cu nume și adresă) pentru o posibilă reintegrare/integrare pentru toți copiii/tinerii plasați la AM P (în prezent, 36% dintre copiii/tinerii plasați la AMP nu au identificată o familie).  Este necesară intensificarea activităților de consiliere și mediere care să încurajeze reluarea/dezvoltarea relației între copii și părinți/familie, m ai ales în cazul copiilor/tinerilor care refuză întâlnirea cu părinții, dar și al părinților de copii/tineri cu dizabilități. Eforturile managerilor/responsabililor de caz și a AMP trebuie intensificate și cu privire la menținerea și dezvoltarea relațiilor cu frații/surorile.  O politică publică care să vizeze fenomenul părăsirii copiilor în unități medicale ar pute a reduce intrările în sistem, cu precădere în serviciile de asistență maternală. Serviciile de asistență maternală au fost introduse ca o soluție temporară de îngri jire într-un mediu familial a copiilor separați temporar sau definitiv de familie, în specia l pentru copiii mici. Din cauza numărului mare de copii din sistemul de protecție specială, a numărului mare de intrări în sistem, a subdezvoltării celorlalte tipuri de servicii și a numărului foarte redus de reintegrări în familii și de adopții, serviciile de AMP au devenit soluții de îngrijire pe termen lung, cel puțin în unele județe. Majoritatea copiilor și tinerilor din asistență maternală nu au un istoric de t ransferuri multiple de la un serviciu la altul din cadrul sistemului înainte de a fi plasați la actualul AMP.161 Iar perioada petrecută la același AMP în care erau plasați la data rundei de monitorizare era de peste 6 ani (76 de luni), pentru copiii/tinerii fără dizabilități, respectiv de aproape 8 ani (92 de luni), pentru cei cu dizabilități. Însă, aproape o treime dintre ei/ele au petrecut la același AMP mai mult de 10 ani, cu un maxim de 22 de ani. Pe de o parte, acest fapt arată că marea majoritate a copiilor/tinerilor plasați la AMP beneficiază de continuitatea serviciilor. Pe de altă parte, însă, o perioadă atât de lungă arată și că asistența 161 Dintre copiii și tinerii plasați la AMP, aproape 80% dintre copiii fără dizabilități, respectiv peste 73% dintre cei cu dizabilități, au fost plasați la actualul AMP încă de la intrarea în sistemul de protecție specială, eventual după un plasament de urgență în primele săptămâni după intrare. 96 maternală, deși a fost proiectată ca o soluție temporară, a devenit pentru mulți copii o soluție permanentă, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Ceea ce vine în contradicție cu faptul că peste jumătate (53%) dintre copiii/tinerii aflați la AMP au finalitatea PIP de reintegrare în familie, iar aproape o treime (32%) au adopția.162 4.2. Rețeaua națională de PFam: Principalele concluzii și nevoi de dezvoltare La începutul anului 2021, serviciile de plasament familial cuprindeau 12.208 de PFam (din toate tipurile) ce îngrijeau peste 15.775 copii și tineri și erau monitorizați de 511 manageri de caz. 163 Rețeaua națională de PFam este alcătuită din plasamente la rude (circa trei sferturi) și plasamente la alte f amilii/persoane (în jur de un sfert). În timp ce plasamentele la rude au cunoscut o tendință de restrângere după 2017, plasamentele la alte familii/persoane s-au extins. În timp ce în asistență maternală sunt plasați copiii mai mici (0 -10 ani), în plasamentele familiale predomină copiii/tinerii de 11 ani și peste, fete și băieți în egală măsură. Copiii/tinerii cu dizabilități sunt puțini în plasamente familiale și au o probabilitate mai mare să se găsească în PFam la alte familii/persoane decât la rude. Rețeaua națională de PFam (ca și cea de AMP) este alcătuită din rețelele județene care diferă semnificativ în mai multe privințe. Astfel, rețeaua națională este un mix între rețele dezvoltate la începutul anilor 2000 și rețele mai recente, între rețele extinse și rețele mici, unele predominant urbane și altele rurale, cu un grad ridicat de concentrare la nivelul anumitor localități. Dincolo de aceste diferențe, rețeaua de PFam este înalt feminizată și îmbătrânită. La nivel național, din totalul de 15.775 copii/tineri plasați în PFam, 33% au drept persoană ocrotitoare o Persoană singură – Femeie; 5% o Persoană singură – Bărbat; 21% o Persoană căsătorită sau în uniune consensuală; și 41% un Cuplu (familie). Deci, 62% dintre copiii/tinerii în PFam trăiesc într -o familie nucleară, iar 38% cresc într- o familie monoparentală. Mai precis, în funcție de tipul de gospodărie al PFam, două treimi dintre copiii/tinerii în PFam se află în doar două tipuri de gospodării: • 28% sunt în familii monoparentale femeie 50+ ani – copil și • 37% sunt la cupluri de 40+ ani. • Ceilalți sunt răspândiți în toate celelalte tipuri posibile de gospodării. Nivelul general de educație al rețelei naționale de PFam este unul scăzut: 47% din persoanele ocrotitoare ale PFam din rețeaua națională au absolvit cel mult gimnaziul, mai ales în rândul femeilor și al PFam la rude. Experiența PFam de lucru cu copii/tineri cu nevoi speciale este, de asemenea, redusă. Cu toate acestea, în conformitate cu reglementările în vigoare, formare inițială și continuă nu este furnizată familiei extinse (din PFam la rude). În plus, serviciile de sprijin pentru PFam nu sunt suficient de dezvoltate și nici disponibile în toate județele pentru a compensa lipsa sau insuficienta instruire. Nu există o metodologie de lucru cu PFam unitară la nivel național, iar practicile județelor diferă sensibil. Plasamentul familial este acreditat ca serviciu DGASPC doar în unele județe. Doar o parte d intre DGASPC-urile din țară au elaborat un document scris care a fost aprobat/avizat și conține metodologia de lucru la nivel județean cu privire la plasamentul familial. Practicile și metodologiile județene de lucru cu familiile de plasament și de monitorizare a acestora diferă considerabil între județe în multe privințe. Principala consecință a eterogenității rețelei naționale este că orice nouă reglementare, cu atât mai mult o nouă politică publică cu privire la serviciile de tip familial, are mari șanse să aibă impact diferit în județe diferite. Mai mult, foarte posibil, anumite reglementări vor putea fi puse în practică fără probleme în unele județe, în timp ce alte județe pot întâmpina dificultăți în implementare. 162 Ceilalți 15% au integrarea socio-profesională ca finalitate PIP. În plus, o pondere sub 1% au altă finalitate sau nu au încă întocmit PIP-ul. 163 I-Progres, Registrul PFAM și Registrul MC. 97 Rețeaua de PFam la alte familii/persoane joacă un rol în cadrul procesului de adopție. Per total, plasamentele familiale sunt foarte puțin folosite în a prelua copii/tineri din centrele de plasament sau alte servicii rezidențiale. Din contră, PFam alimentează serviciile rezidențiale. Doar în unele județe există un regulament în baza căruia se furnizează serviciile sociale pentru copiii aflați cu măsură de protecție specială la PFam. Dar chiar și acolo unde există, acest regulament nu este cunoscut sau este puțin cunoscut de familiile de plasament din aceste județe. În majoritatea județelor, familia de plasament este responsabilă dacă unul din serviciile sociale inclus în PIP/PIS nu este asigurat copilului. Principalele dificultăți în furnizarea serviciilor necesare copiilor țin de absența serviciilor/specialiștilor în comunitățile unde trăiesc copiii din familiile de plasament, în special în mediul rural. În multe privințe, PFam la alte persoane/familii este mult mai asemănător cu serviciul de AMP decât cu PFam la rude. Există o legătură strânsă între rețeaua de PFam la alte persoane/familii și rețeaua de AMP. Nu doar că cele două rețele au caracteristici asemănătoare pe mai multe dimensiuni, dar 34% dintre persoanele ocrotitoare din actualele PFam la alte persoane/familii au fost anterior AMP. Calitatea îngrijirii copiilor în rețeaua națională de PFam este satisfăcătoare, însă există mai multe arii care necesită îmbunătățiri. În acest scop, nevoile de dezvoltare cele mai acute se referă la PFam care au în îngrijire copii/tineri din categoriile cu nevoi speciale – copii/tineri cu dizabilități, cu CES, în conflict cu legea, precum și cu grupurile de frați. Principalele nevoi de dezvoltare sunt următoarele:  Nevoia de sprijin cu privire la îmbunătățirea, extinderea sau adaptarea locuinței este la fel de mare la PFam ca și la AMP, mai ales în cazurile de copii cu dizabilități și de bunici care nu își permit sau nu abilitatea de a le face.  Îmbunătățirea accesului la servicii de abilitare/reabilitare pentru copiii/tinerii cu dizabilități de la PFam, deoarece în prezent numărul de beneficiari este încă foarte mic în raport cu nevoile identificate în PIP/PIS.  Sprijin cu educație remedială, ajutor la teme, adică de servicii furnizate de regulă prin programe școală după școală sunt deosebit de necesare, cu precădere pentru copiii/tinerii în PFam la rude, mai ales în rândul băieților, al adolescenților de 11-17 ani, și între copiii cu dizabilități sau cu CES.  Este nevoie de o procedură clară și transparentă pentru situațiile în care unei familii de plasament i se aduc acuzații de abuz, neglijare sau exploatare a copilului îngrijit, care să fie comunicată și înțeleasă de către familiile de plasament.  Sprijinul financiar suplimentar ar fi necesar mai ales PFam din familii monoparentale, mai ales pentru bunic(ă) – copil, și PFam care îngrijesc copii/tineri din categoriile vulnerabile, mai ales cu dizabilități, CES și tulburări de comportament. Oricum, pentru a crește calitatea îngrijirii la PFam, toți actorii implicați cad de acord că dincolo de bani este nevoie stringentă de dezvoltarea serviciilor în comunitate, în proximitatea PFam, în special centre de zi, centre/servicii de recuperare și programe școală după școală.  Este nevoie de formare în rândul PFam, inclusiv pentru familia extinsă, mai ales dacă are în îngrijire copii/tineri din categoriile expuse riscurilor cum sunt copiii/tinerii cu d izabilități, cei cu CES, cu tulburări comportamentale (inclusiv, în conflict cu legea) sau grupurile de frați.  Cu precădere pentru PFam la alte familii/persoane (ca și la AMP) este necesară intensificarea activităților de consiliere și mediere care să încurajeze reluarea/dezvoltarea relației între copii și părinți/familie, mai ales în cazul copiilor/tinerilor care refuză întâlnirea cu părinții, dar și al părinților de copii/tineri cu dizabilități. Eforturile managerilor/responsabililor de caz trebuie sporite și cu privire la menținerea și dezvoltarea relațiilor cu frații/surorile.  Este necesară monitorizarea sistematică de către managerii de caz a r iscului ca o familie/persoană de plasament să renunțe la copil, pentru a elabora strategii personalizate de prevenire a unei noi separări a copilului și de familia extinsă/substitutivă, adăugată la separarea inițială de părinți/familia biologică. În acest scop, A NDPDCA ar putea considera acordarea asigurării medicale pe lângă alocația de plasament sau ar putea exclude alocația de plasamentul 98 din lista veniturilor luate în considerare în acordarea venitului minim de incluziune, mai ales în cazul PFam monoparentale în care persoana ocrotitoare este peste 50 de ani. Serviciile de plasament familial au fost introduse ca o soluție temporară de îngrijire într -un mediu familial a copiilor deprivați de îngrijire părintească. Totuși, de cele mai multe ori, copiii/tinerii ajunși în PFam, rămân în familia de plasament până ce împlinesc 18 ani și apoi ies din sistem. 99 4.3. Rețeaua națională de PFAMP: Principalele recomandări Recomandările pentru o nouă publică prezentate în această secțiune pornesc de la două premise. Î n primul rând, recomandările de față au în vedere întreaga rețea de servicii familiale (PFAMP), adică plasamente și asistența maternală împreună și nu separat. În al doilea rând, recomandările au în vedere rețeaua națională de servicii familiale indiferent de diferențele (în unele privințe, semnificative) între rețelele județene. Figura 17 arată cum se distribuie rețeaua națională de servicii de tip familial între județe. Astfel, 9 județe concentrează 40% din întreaga rețea națională, ceea ce înseamnă că vo r fi puternic afectate de schimbările introduse prin noua politică publică. Spre deosebire, 12 județe au rețele mici de 240-340 servicii de tip familial și au mai multă flexibilitate în a implementa schimbările. Figura 17: Rețeaua națională de servicii de tip familial (PFAMP = AMP și PFam) pe județe (număr) Sursa: I-Progres, Registrul AMP și Registrul PFam. În prezent, serviciile de tip familial sunt puțin folosite pentru a prelua copiii/tinerii care ies din servicii rezidențiale (inclusiv centrele de plasament care trebuie închise). În schimb, serviciile de tip familial joacă un rol important în plasamentul în regim de urgență și în procesul de adopți e. Însă, predominant, atât AMP, cât și PFam îngrijesc, pe termen lung, 1-2 copii/tineri, fără dizabilități și fără nevoi speciale sau în situații speciale. Figura 18: Structura rețelei naționale de PFAMP în funcție de nevoile/caracteristicile copiilor/tinerilor îngrijiți Sursa: I-Progres, Registrul AMP și Registrul PFam. 100 Așa cum arată Figura 18, în funcție de nevoile și caracteristicile copiilor/tinerilor aflați în grijă, sistemul de PFAMP poate fi privit ca fiind alcătuit din trei straturi. Primul strat este alcătuit din circa 45% dintre AMP și 65% dintre PFam care au în plasament 1-2 copii sănătoși și fără nevoi speciale. În cele mai multe dintre aceste cazuri, AMP este similar cu plasamentul la alte familii/persoane. Al doilea strat de PFAMP cuprinde circa 20% dintre AMP, respectiv 20% dintre PFam care au în îngrijire copii/tineri cu dizabilități ușoare sau medii ori copii/tineri cu CES. În cazul acestora, nevoia de sprijin mai ales cu servicii educaționale este accentuată. Al treilea strat de PFAMP include în jur de o treime164 dintre AMP și aproximativ 15% dintre PFam care îngrijesc copii/tineri cu nevoi multiple – dizabilități accentuate sau grave, imobilizați la pot, grupuri de 3+ frați, aflați în conflict cu legea sau adolescenți de 15+ ani cu probleme de comportament. Specific pentru acest al treilea strat de servicii de tip familial, nevoile de suport sunt multiple de la nevoia de a adapta locuința, la asigurarea accesului la servicii de recuperare/abilitare, la consiliere atât pentru copii/tineri, cât și pentru persoanele ocrotitoare, precum și sprijin cu servicii de tip respiro. Actuala organizare a serviciilor de tip familial în AMP și PFam reflectă mai degrabă diferența între cele două tipuri diferite de plasament decât nevoile copiilor protejați. Datele indică existența unui fenomen de transformare a AMP dintr-un specialist care ar fi trebuit să ia în plasament copilul pe o perioadă de timp determinată și mai scurtă într-o persoană/familie de plasament care ia în îngrijire pe termen lung copii fără probleme de sănătate sau alte nevoi speciale și pentru car e se fac eforturi insuficiente atât pentru reintegrarea în familie, cât și pentru identificarea unei alternative de plasament în familia extinsă. Prin urmare, la nivelul rețelei naționale de „asistenți maternali profesioniști” se poate constata o lipsă de profesionalizare sau un proces de deprofesionalizare. Acesta este accentuat și de deficiențele sistemului de formare profesională a AMP: durata scurtă, de doar 60 ore; calitatea discutabilă dată de o curriculă prea generală; absența sau insuficiența cursurilor de formare pe domenii de specialitate, precum îngrijirea/lucrul cu copilul cu dizabilități sau cu alte nevoi speciale; lipsa sau insuficienta formare continuă sau alegerea unor tematici inadecvate (spre exemplu, cursurile de formare destinate îngrijirii copilului cu dizabilități sunt considerate similare cu cele destinate învățării deprinderilor pentru viață independentă, când acestea din urmă sunt parte oblig atorie a formării generale pentru AMP). În plus, pe lângă deficiențele de formare, colaborarea între AMP și DGASPC este, de asemenea, deficitară, cel puțin în unele județe.165 Spre exemplu, în județele unde o pondere importantă a AMP nu primesc copiile evaluărilor inițiale ale copiilor și nici Planurile individualizate de protecție, iar a ctivitate lor se reduce la îngrijirile de bază necesare creșterii copilului. Sau, în județele unde nu există o rețea funcțională de comunicare și suport între AMP sau între AMP și alți profesioniști ai DGASPC . Ori, în județele unde monitorizarea realizată de managerii de caz pentru AMP este deficitară, fiind bazată pe un număr mic de vizite, vizite superficiale cu recomandări limitate și fără rezultate reale pentru copil . Sau în județele unde a fost identificată o slabă cunoaștere a standardelor minime obli gatorii pentru AMP din partea managerilor de caz care evaluează și monitorizează rețeaua de AMP. Pe de altă parte, numărul de persoane/familii de plasament altele decât familia extinsă este încă redus, sub 3.200 în toată țara. Așa cum am arătat, peste o treime dintre acestea sunt în fapt foști AMP. În plus, unele județe folosesc foarte puțin această formă de plasament. În unele cazuri, PFam la alte persoane/familii este folosit ca modalitate de a ocoli dificultățile sau obstacolele legate de procesul de adopție. În alte cazuri, plasamentul la alte persoane reprezintă doar o soluție la dificultățile procesului de subcontractare a serviciilor de către DGASPC către organisme private. Mai general, cu privire la plasamentele familiale:  Nu există reglementări privind plasamentul la familii;  Nu se realizează formarea profesională a familiilor de plasament și nici nu există reglementări legale în acest sens;  Monitorizarea evoluției copilului în familia de plasament este deficitară. 164 Restul de 3% dintre AMP reprezintă corpul de rezervă care nu aveau copii/tineri în îngrijire, la 1 ianuarie 2021. 165 Banca Mondială (2018) Rezultatul #4, în cadrul proiectului SIPOCA 2. 101 În fine, în prezent, nu există o diferențere mai detaliată a costurilor pentru creșterea și îngrijirea copilului cu nevoi speciale, în scopul alocărilor financiare echitabile/copil și AMP sau PFam, în raport cu dificultatea cazurilor. Pentru a adresa punctele slabe din sistem listate anterior, principalele modalități propuse în vederea dezvoltării serviciilor de tip familial și a creșterii calității acestora sunt identificate mai jos, având la bază analizele sistemului din România și lecțiile extrase din experiențele internaționale. (1) Prioritățile la stabilirea măsurii de plasament Păstrarea celor trei măsuri de protecție specială a copilului prevăzute în Legea nr.272/2004 republicată, toate trei cu caracter temporar, și anume: 1) plasamentul, 2) plasamentul în regim de urgență și 3) supravegherea specializată (Art. 59). Păstrarea priorităților actuale la stabilirea măsurii de plasament (Art. 63 - Art. 64): • plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă; • menținerea fraților împreună; • plasarea copilului cu vârsta de sub 7 ani se dispune numai într-un serviciu de tip familial, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidențial fiind interzis, cu exceptia copilului cu handicapuri grave, dependent de îngrijiri în servicii specializate de tip rezidențial. • facilitarea exercitării de către părinți a dreptului de a vizita copilul și de a menține legătura cu acesta Ridicarea excepției pentru copilul cu vârsta de sub 7 ani cu handicap grav de a fi plasat într-un serviciu rezidențial va fi posibilă prin înființarea și dezvoltarea plasamentului specializat. (2) La cine se dispune plasamentul Conform Legii nr.272/2004 republicată, plasamentul poate fi dispus la: (i) persoană sau familie cu domiciliul în România care oferă garanții morale și dispune de condițiile materiale necesare pentru a primi un copil în plasament, evidențiate prin evaluarea efectuată de DGASPC; (ii) un asistent maternal; (iii) un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii (Art. 62) . Persoana sau familia la care se dispune plasamentul poate fi: (i) persoana sau familia care face parte din familia extinsă, respectiv rudă până la gradul al IV -lea inclusiv cu copilul; (ii) persoana sau familia care face parte din reţeaua socială a copilului, respectiv rude, altele decât cele până la gradul al IV -lea inclusiv, afini, cunoştinţe sau prieteni ai familiei ori ai familiei extinse a copilului faţă de care acesta a dezvoltat relaţii de ataşament sau alături de care s-a bucurat de viaţa de familie. Oricum, date fiind caracteristicile plasamentelor la alte familii/persoane discutate mai sus, este necesară clarificarea relației între acesta și plasamentul la asistent maternal. Pe modelul din celelalte țări, plasamentul la alte persoane/familii poate să fie din cadrul familiei lărgite sau să nu fie rudă cu copilul. Amestecul dintre cele două categorii (rudă și nerudă) poate crea confuzie sau o interpretare discreționară a reglementărilor. (3) Plasamentul specializat pentru copiii/tinerii cu nevoi speciale Pe modelul celor mai multe țări dintre cele studiate (Croația, Italia, Spania, Australia), România ar putea reglementa și dezvolta plasamentul specializat ca soluție pentru absorbția în sistemul de plasament a copiilor cu dizabilități fizice, mentale ori mixte, a copiilor/tinerilor cu probleme de comportament și a celorlalte categorii de copii/tineri cu nevoi speciale sau în situații deosebit de complexe (spre exemplu, care au suferit abuzuri sau traume), pentru care este necesară o disponibilitate specifică din partea persoanelor/familiilor de plasament, precum și intervenții spe cifice de sprijin. Acești copii/tineri au deseori nevoi complexe și comportamente specifice, tulburări de atașament, probleme de dezvoltare sau de învățare. 102 Plasamentul specializat ar putea fi asigurat în cazul copiilor și tinerilor cu vârsta până în 26 de ani atât de către rude ale acestora, cât și de persoane neînrudite (asistenți maternali). Tuturor acestora ar trebui să le fie asigurată instruire suplimentară pentru a lucra cu tipurile specifice de copii/tineri pe care îi îngrijesc. Pe lângă formare, persoanele ocrotitoare ar trebui să beneficieze de o compensație financiară, plus o alocație suplimentară față de plasamentul standard care să acopere extracosturile implicate de nevoile speciale ale copilului/tânărului, sprijin în accesul la servicii și s ervicii de repaus. • În cazul plasamentului specializat, persoanele care asig ură plasamentul în familia lărgită ar trebui să fie eligibile pentru aceleași servicii și să poată beneficia de același sprijin ca și asistenții maternali, tocmai pentru a crea un sistem echitabil în care toți copiii/tinerii au drept la îngrijirea de care au nevoie, indiferent dacă sunt plasați la rude sau la asistenți maternali. • Rudele care îngrijesc aceste categorii de copii/tineri ar putea beneficia de compensațiile financiare, fără ca aceasta să dea naștere la o relație de muncă (cum este în Spania). Spre exemplu, în Cehia, dacă plasamentul se face la bunici sau străbunici, aceștia pot primi o remunerație dacă se constată că este necesar ajutorul financiar. Însă, bunicii sau străbunicii care au grijă de un copil sau doi copii fără dizabilități fizice primesc remunerație numai în cazurile care ridică probleme deosebite. • Pentru rudele care îngrijesc copii/tineri cu nevoi speciale și care nu au în gospodărie nici o persoană angajată formal, ar putea fi luată în considerare acoperirea asigurării de sănătat e, mai ales în cazul bunicilor și mătușilor/unchilor care sunt persoane singure. • Spre deosebire, asistenții maternali ar fi angajați cu statut special, care ar beneficia în plus de remunerație lunară, pensie, asigurare medicală și dreptul la ajutor de șom aj. De asemenea, asistenții maternali care au copii în plasament specializat ar putea, de asemenea, să aleagă să ofere și plasament de urgență sau plasament de repaus pentru alți copii/tineri. (4) Plasamentul de repaus Asociat cu plasamentul specializat, ar putea fi luată în considerare și introducerea/dezvoltarea plasamentului de repaus (pe modelul din Australia, Marea Britanie sau Statele Unite). Asistenții maternali care să asigure plasament de repaus ar trebui să fie special instruiți pentru lucrul cu copiii/tinerii din categoriile cu nevoi speciale. Programările pentru plasamentul de repaus ar putea fi realizate la nivel de DGASPC, eventual cu sprijinul managerilor de caz. De asemenea, pe măsură ce plasamentul de repaus este dezvoltat, acesta ar putea fi extins pentru a furniza servicii și către familiile naturale care au în îngrijire copii/tineri cu nevoi speciale, ca servicii în comunitate de prevenire a separării copilului de familie. (5) Plasamentul standard Pentru copiii/tinerii fără nevoi speciale, ar putea fi asigurat plasament standard, așa cum este și în prezent. În fapt, circa 65% din rețeaua națională de A MP și 85% din cea de PFam asigură plasament standard. În cazul plasamentului standard, accesul la servicii educaționale ar trebui îmbunătățit mai ales pentru mediul rural, familiile de plasament monoparentale, precum și copiii/tinerii cu dizabilități medii/ușoare și cei cu CES. Familiile/persoanele și asistenții maternali care au copii/tineri în plasament standard ar trebui să beneficieze de o formare inițială. Asistenții maternali ar trebui să își completeze continuu formarea, astfel încât să poată trece dacă doresc la plasamentul specializat sau să poată alege să ofere plasament de urgență sau plasament de repaus. Remunerația standard ar putea să depindă de vârsta copilului, așa cum este în Olanda. De remunerație suplimentară ar trebui să beneficieze doar familiile/AMP care au în îngrijire copii/tineri cu nevoi educaționale speciale, spre exemplu pentru plata serviciilor de tip școală după școală sau de educație remedială, dacă acestea nu sunt disponibile gratuit. De asemenea, sprijin financiar ar putea fi oferit copiilor cu talente deosebite pentru a îi susține în a-și atinge potențialul. De asemenea, pentru familiile monoparentale care nu au alte venituri sau au venituri foarte mici, ar putea fi asigurat accesul persoanelor ocrotitoare la asigurare medicală , pentru a reduce riscul de 103 renunțare la plasament. Alternativ, ar putea fi adoptat modelul din Croația, unde familia/persoana care este înrudită cu copilul poate avea dreptul la o alocație de subzistență/ajutor social în cazul în care trăiește din venituri modeste care o califică pentru un astfel de sprijin. (6) Formarea Formarea persoanelor/familiilor care iau în plasament copii/tineri (standard sau specializat) este furnizată în majoritatea țărilor (nu în toate). O formare inițială (de 60 de ore) cu noțiunile de bază ar trebui furnizată către toate persoanele ocrotitoare, rude sau nu. În plus, pentru a fi considerată calificarea necesară, spre exemplu, pentru plasament specializat este necesară formare continuă în conformitate cu curricule diferențiate, în special pentru categoriile de copii/tineri c u nevoi speciale. Spre exemplu, în Ungaria, sunt necesare 500 de ore de formare acreditată pentru a obține titlul de asistent maternal calificat. (7) Echipa de îngrijire Pentru a asigura calitatea serviciilor ar trebui îmbunătățită nu doar calitatea managementului de caz, ci și a mecanismului de lucru în echipă care implică o serie de alți specialiști DGASPC, în funcție de nevoile specifice ale copilului. În prezent, știm că atât managementul de caz cât și lucrul în echipă funcționează deficitar în multe județe. Manager de caz au toți copiii, dar pentru monitorizarea serviciilor de tip familial, doar AMP au desemnați manageri de caz, nu și plasamentele familiale. În plus, abordarea nu este centrată pe copilul. Copilul nu este parte din echipă, nu ia parte la deciziile care îl /o privesc, decât cel mult în mod formal. Nici managerul de caz și nici un alt specialist DGASPC (din afara plasamentului) nu interacționează cu copilul în baza unei relații de încredere. Mai mult, nici satisfacția persoanelor/familiilor de plasament nu este colectată în mod sistematic. Un posibil model, centrat pe copil, este cel al echipei de îngrijire pe modelul descris pentru Australia și ilustrat schematic în figura de mai jos. DGASPC JUDEȚ Supervizare Management de caz SPAS COMUNITATE Astfel, manageri de caz ar fi numiți pentru copiii/tinerii din serviciilor de tip familial, așa cum sunt și în prezent. MC au responsabilitatea de a urmări situația și progresele copiilor. Însă managerul de caz ar trebui să alcătuiască și coordoneze pentru fiecare copil o echipă de îngrijire. Această echipă poate avea o componență variabilă, în funcție de vârsta, caracteristicile și nevoile specifice ale copilului. Rolul echipei ar fi de a monitoriza continuu plasamentul pentru a asigura o îngrijire la standardele de calitate 104 și adaptată la contextul în care trăiește copilul și optimă pentru dezvoltarea copilului la întregul său potențial. Dar echipa are și rol de suport pentru familia/persoana de plasament, pentru a realiza toate activitățile necesare pentru a răspunde nevoilor copilului. În cadrul DGASPC, pentru asistenții maternali (sau familiile/persoanele de plasament care nu sunt înrudite cu copilul) ar trebui să existe supervizori care să urmărească activitatea plasamentelor și să ofere acestora sprijin pentru colaborarea cu alți specialiști sau alte servicii ale DGASPC, p recum cele de consiliere, servicii de reabilitare, servicii de tip respiro (inclusiv plasamentele de repaus, dacă se vo r înființa). De asemenea, supervizorii ar trebui să răspundă de serviciile de consiliere telefonică pentru plasamentele (de orice tip). Supervizorii ar înlocui astfel actualii manageri de ca pentru AMP. Echipele de îngrijire pentru serviciile de tip familial ar trebui să includă pe lângă manager de caz și supervizor, din partea DGASPC, următorii membri: (1) copilul, în funcție de vârstă și gradul de maturitate; în general, toți copiii de 10 ani și peste ar trebui să fie un membru activ al echipei de îngriire; (2) familia de plasament, rude sau asistent maternal și membrii familiei sale; (3) părinții sau orice alți membri adulți din familia lărgită a copilului, mai ales dacă finalitatea PIP a copilului este reintegrarea în familie sau dacă se lucrează pentru preluarea în plasament de către un membru al familiei lărgite; (4) asistentul social din localitatea unde trăiește copilul; (5) cel puțin o persoană considerată importantă de către copil, care poate fi prieten apropiat, frate/soră, mentor etc. (6) orice altă persoană din comunitate, reprezentanți ai societății civile sau ai serviciilor de care beneficiază copilul care poate contribui. Construirea unei echipe de îngrijire încă de la început ar permite managerului de caz o mai bună monitorizare a situației și o organizare a activității mai personalizată, alături de persoane care cunosc copilul, familia de plasament și sunt dornice să spr ijine eforturile de dezvoltare a copilului. Echipa de îngrijire ar trebui să fie nominal (cu nume și adrese) menționată în PIP , iar minutele întâlnirilor sau comunicărilor (prin orice mijloace) să fie înregistrate la dosarul copilului. (8) Menținerea și dezvoltarea legăturii cu familia Aceasta este altă arie slab acoperită în prezent. Adoptarea echipelor de îngrijire ar fi utilă și în acest scop. O metodă în plus, ar fi adoptarea politicii contactelor pe modelul din Australia. Astfel, relația copilului cu familia biologică ar fi abordată într-un mod mai sistematic și nu lăsată strict la inițiativa părinților sau a familiei de plasament. Contactele ar trebui să urmeze un calendar stabilit de managerul de caz în cadrul lărgit al echipei de îngrijire, urmând ca evoluțiile să fi monitorizate (dacă au avut loc, cum, cu ce rezultate). Pentru părinții care nu doresc să țină legătura cu copilul, precum și cu copiii/tinerii care refuză să-și întâlnească părinții, ar trebui să fie disponibilă consiliere și mediere, care să ajute la (re)construcția legăturii. (9) Model de politică publică În baza datelor și recondărilor din acest raport, un model de politică publică este propus în Anexa 2. 105 ANEXE 106 ANEXE Anexa 1. Lista actelor normative care conțin reglementări referitoare la serviciile sociale de tip familial Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată cu modificăril e și completările ulterioare. Actul normativ este lege organică care reglementează cadrul general al sistemului de protecție a copilului din România. Legea actuală a abrogat OUG nr.26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate republicată, cu modificările și completările ulterioare. Legea asistenței sociale nr. 292/2011, republicată, cu modificarile si completările ulterioare Legea nr. 231/2020 pentru completarea Legii asistenţei sociale nr. 292/2011 OG nr.68/2003 privind serviciile sociale Hotărârea Guvernului nr. 426/2020 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale Hotărârea Guvernului nr.1002/2019 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) Hotărârea Guvernului nr.797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal Hotărârea Guvernului nr. 502/2017 privind organizarea şi funcţionarea comisiei pentru protecţia copilului Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor- cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare Hotărârea Guvernului nr.691/2015 pentru aprobarea Procedurii de moni torizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care aceştia pot beneficia, precum şi pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială şi a modelului standard al documentelor elaborate de către acestea Hotărârea Guvernului nr. 1113/2014 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014 - 2016 Hotărârea Guvernului nr.103/2014 pentru aprobarea metodologiei privind realizarea obligaţiilor ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor şi profesioniştilor implicaţi în prevenirea şi intervenţia în cazurile de copii aflaţi în situaţie de risc de părăsire sau părăsiţi în unităţi sanitare Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist În vigoare de la 23 iunie 2003 Hotărârea Guvernului nr. 1018/2002 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la obligaţiile ce revin serviciilor publice specializate pentru protecţia drepturilor copilului în vederea garantării respectării dreptului la imagine şi intimitate al copilului aflat în plasament sau încredinţare 107 Ordinul nr. 26/2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de tip familial destinate copiilor din sistemul de protecție specială Ordinul nr. 1985/1305/5805/2016 privind aprobarea metodologiei pentru evalu area şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi învederea abilitării şi reabilitării copiilor cudizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale Ordinul nr. 1733/2015 privind aprobarea Procedurii de stabilire şi plată a alocaţiei lunare de plasament (conține Sectiunea1 - Stabilirea plasamentului sau a tutelei) Ordinul nr. 14/2007pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de independentă si a ghidului metodologic de im plementare a acestor standarde Ordinul nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului de servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecţie Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului Ordinul nr. 137/2003 privind aprobarea Programei analitice a cursurilor de formare profesională pentru asistenții maternali profesioniști Regementări privind beneficiile de asistență socială acordate pentru copiii aflați în plasament la persoană, familie sau asistent maternal profesionist Legea nr. 61/1993 din 22 septembrie 1993 *** Republicată rivind alocaţia de stat pentru copii Legea nr. 277/2010 din 24 decembrie 2010 *** Republicată privind alocaţia pentru susţinerea familiei Ordonanța de Urgență nr.111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, cu modificările și completările ulterioare Hotărârea Guvernului nr. 904 din 15 octombrie 2014 pentru stabilirea limitelor minime de cheltuieli aferente drepturilor prevăzute de art. 129 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului serviciile publice de asistenţă socială şi a modelului stand ard al documentelor elaborate de către acestea 108 Anexa 2. Model de politică publică166 Titlul propunerii de Creșterea eficacității și eficienței serviciilor de tip familial destinate politică publică copiilor din sistemul de protecție specială Departament inițiator Persoane responsabile și date de contact Stadiu Secțiunea 1 - Argumente pentru inițierea propunerii de politică publică În contextul adoptării de către Uniunea Europeană a Strategiei Europa 2020, România și -a stabilit propriile obiective evidențiate în strategiile sectoriale iar, în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, măsurile considerate prioritare au fost asumate atât prin Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014 – 2020, aprobată prin HG nr. 1113/2014, cât și prin Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015 -2020 aprobată prin HG nr. 383/2015. Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 201 4 – 2020 și- a axat obiectivele prioritare, în principal, pe revizuirea şi ajustarea politicilor privind promovarea drepturilor copiilor, reducerea riscului de sărăcie și deprivare materială în rândul copiilor, asigurarea bunăstării acestora și a familiilor lor, consolidarea sistemului de servicii sociale destinate sprijinirii familiei pentru creșterea și îngrijirea copilului, precum și a serviciilor de prevenție a riscului de separare a copilului de părinți. Obiectivele generale ale Strategiei naționale în domeniu au fost stabilite pe diverse domenii de intervenție, astfel: Ob. Gen.1 Îmbunătăţirea accesului copiilor la servicii de ca litate; Ob. Gen.2 Respectarea drepturilor şi promovarea incluziunii sociale a copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile; Ob. Gen. 3. Prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă; Ob. Gen. 4. Încurajarea participării copiilor la luarea deciziilor care îi privesc. Copiii lipsiți temporar sau definitiv de ocrotirea părinților lor au reprezentat una din prioritățile Strategiei Naționale în domeniu, principalele măsuri și acțiuni adresate sistemului de protecție specială a copilului fiind orientate spre continuarea tranziției de la îngrijirea instituțională a copiilor la îngrijire comunitară. Astfel, Ob. Specific 2.5.1 - Creşterea eficienței şi eficacității actualului sistem de servicii de îngrijire de tip familial, Măsura 2.5.1.1 - Evaluarea oportunității rețelei de asistenţă maternală pentru anumite categorii de copii, cum ar fi copilul mic pentru care este interzisă instituți onalizarea, copilul cu dizabilităţi și copilul cu tulburări de comportament avea, ca rezultat așteptat, constituirea unei rețele de asistență maternală specializată pe anumite categorii de copii. Totodată, Ob. specific 2.5.3 - Închiderea de instituţii de tip vechi şi dezvoltarea de servicii comunitare ar fi trebuit să conducă la închiderea tuturor instituțiilor clasice, precum și la reducerea, într-un procent de cel puțin 25%, a numărului copiilor expuși riscului de separare de familie și care nu vor mai in tra astfel în sistemul de protecţie specială. Alte obiective specifice și măsuri aferente au avut ca scop: - Creșterea calității serviciilor acordate copiilor prin îmbunătățirea suportului tehnic, conform Ob. specific 1.2.1 Măsura 1.2.1.2 - Elaborarea și implementarea unor proceduri de lucru și ghiduri de 166 Redactată conform Instrucțiunilor de completare a politicii publice, aprobate de Guvernul României prin Decizia Prim- ministrului nr.297/2016. 109 bune practici pentru activitatea desfășurată cu principalele catego rii de copii vulnerabili la nivelul tuturor SPAS și DGASPC. - Dezvoltarea și perfecționarea activităților de formare a personalului, conform Ob. specific 1.3.2 dezvoltarea competențelor parentale în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copiilor, Măsura 1.2.5.2 - Implementarea unui sistem de recrutare și selecție a personalului care lucrează cu și pentru copii, bazat pe examene de cunoștințe; testarea cunoștințelor specifice domeniului protecției copilului în cazul noilor angajați și Măsura 1.3.3.2 - Pregătirea personalului din structurile consultative comunitare în problematica drepturilor copilului și adopției. Numărul total de copii și tineri din sistemul de protecție specială a scăzut continuu, de la aproape 65.000 copii în 2010, la circa 58.178 în 201 4, respectiv la circa 48.000, la 1 ianuarie 2021. Scăderile au fost înregistrate la nivelul tuturor serviciilor de protecție specială, însă cel mai mult s-a redus numărul de copii și tineri din servicii rezidențiale, respectiv de la 37% în 2014, la 29% în 2021. Scăderea semnificativă a numărului de copii aflați în servicii de tip rezidențial, publice și private, a fost consecința aplicării politicii de dezinstituționalizare, fie prin reintegrarea lor în familia naturală /extinsă, adopție sau prin înlocuirea măsurii de plasament de tip rezidențial cu una de tip familial. Numărul total al centrelor de tip rezidențial, publice și private, s -a redus de la 1513 în anul 2014 la 1.410 în 2020. În prezent 10.968 copii se află în servicii de tip rezidenţial publice și 2.993 copii în centre rezidențiale private, față de 17.453 copii în centre rezidențiale publice și 4.087 copii în centre rezidențiale priv ate, în anul 2014. În ce privește dezvoltarea serviciilor de tip familial, procentul copiilor aflați în plasament la AMP și la persoane/familii a scăzut în perioada de referință, dar cu un procent destul de mic. Astfel, 70,93 % (34.070) din totalul copiilor din SPSC erau îngrijiți în servicii de tip familial la sfârșitul anului 2020, comparativ cu un procent de 62,98% (36.638) înregistrat în anul 2014. Numărul copiilor aflați în servicii de tip familial a avut următoarea evoluție în ultimii 6 ani: - 17.873 copii la asistenţi maternali în 2020, față de 18.798 copii în 2014. - 11.872 copii la rude până la gradul IV inclusiv în 2020, față de 13.819 copii în 2014. - 4.325 copii la alte familii sau persoane în 2020, față de 4.021 copii în 2014. Numărul AMP angajați ai DGASPC era de 11.680 la sfârșitul anului 2020, față de 12.079 în anul 2014. 167 Prin urmare, pe măsură ce ritmul de dezinstituționalizare se accelerează, serviciile de tip familial vor trebui să preia tot mai mulți copii și tineri aflați în sistemul de protecție specială și, mai ales pe cei nou intrați. Ca atare, o mai bună reglementare a serviciilor de tip familial și creșterea calității serviciilor furnizate de acestea reprezintă o prioritate în prezent. În acest sens, pentru a identifica cele mai potrivite măsuri, orice politică publică din domeniu trebuie elaborată pornind de la analiza elementelor definitorii ale sistemului actual și, mai ales a deficiențelor existente care pot constitui principalele obstacole în îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare a sumate prin strategiile naționale în domeniu și alte documente programatice. Din analiza comparativă a datelor statistice raportate în anii de referință, respectiv anul 2020, față de anul 2014, se evidențiază faptul că procesul de dezinstituționalizare a î nregistrat progrese importante în ultimii ani, dar nu suficiente pentru atingerea rezultatelor așteptate înscrise în Strategia națională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014 – 2020. De asemenea, dacă numărul serviciilor rezidențiale alternative din categoria apartamentelor și căsuțelor de tip familial a crescut în mod real, serviciile de tip familial se situează cam la același nivel, raportat la numărul actual de copii din SPSC. 167 Sursa datelor: BM, Raport național de monitorizare - Copiii și tinerii din sistemul de protecție specială - Data de referință: 01/01/2021. 110 Serviciile de tip familial Categoriile de servicii de tip familial, conform Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, sunt: a) Asistența maternală, acordată de asistenți maternali profesionişti (AMP) și b) Plasamentul familial (PFam) care poate fi dispus la rude până la cele de gradul IV inclusiv (familia extinsă), precum și la alte persoane/familii. Serviciile sociale de tip familial sunt organizate ca servicii fără personalitate juridică, funcțiile acestora fiind îndeplinite de minimum două persoane/serviciu reprezentate de managerul de caz al copilului şi de persoana/familia sau asistentul maternal profesionist la care a fost dat în plasament copilul, conform hotărârii/deciziei organismelor abilitate prin lege. La 1 ianuarie 2021, numărul total al copiilor aflați în servicii de tip familial publice era de 33.485, din care 17.726 copii aflați la AMP și 15.759 copii aflați la PFam. Serviciile de tip familial: Asistența maternală (AMP)168 Asistența maternală, conform legii, este un serviciu social de tip familial care asigură creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, de către asistentului maternal profesionist (AMP), la domiciliul acestuia. Din analiza datelor statistice existente la nivelul ANDPDCA, s-a constatat faptul că rețeaua AMP a înregistrat cea mai mare creștere între anii 2002 -2006, când a atins aproximativ 70% din capacitatea actuală. Ulterior, dezvoltarea rețelei a fost încetinită, iar din anul 2012 până în prezent, numărul AMP a început din nou să crească. În prezent sunt înregistrați 11.726 AMP, din care 11.358 AMP au copii în îngrijire. Capacitatea estimată a rețelei actuale de AMP este de 22.355 copii. În ultimii 2 ani, numărul copiilor aflați în plasament la AMP a crescut cu 5.000, de la 13.725 copii înregistrați în februarie 2018, la 17.737 în anul 2020. Serviciile de asistență maternală au fost introduse ca o soluție temporară de îngrijire într -un mediu familial a copiilor separați temporar sau definitiv de familie, în special pentru copiii mici. Din cauza numărului mare de copii din sistemul de protecție specială, a numărului mare de intrări în sistem, a subdezvoltării celorlalte tipuri de servicii și a numărului foarte redus de reintegrări în familii și de adopții, serviciile de AMP au devenit soluții de îngrijire pe termen lung, cel puțin în unele județe. Majoritatea copiilor și tinerilor din asistență maternală nu au un istoric de transferuri multiple de la un serviciu la altul din cadrul sistemului înainte de a fi plasați la actual ul AMP. Iar perioada petrecută la același AMP în care erau plasați la data rundei de monitorizare era de peste 6 ani (76 de luni), pentru copiii/tinerii fără dizabilități, respectiv de aproape 8 ani (92 de luni), pentru cei cu dizabilități. Însă, aproape o treime dintre ei/ele au petrecut la același AMP mai mult de 10 ani, cu un maxim de 22 de ani. Pe de o parte, acest fapt arată că marea majoritate a copiilor/tinerilor plasați la AMP beneficiază de continuitatea serviciilor. Pe de altă parte, însă, o perioadă atât de lungă arată și că asistența maternală, deși a fost proiectată ca o soluție temporară, a devenit pentru mulți copii o soluție permanentă, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Ceea ce vine în contradicție cu faptul că peste jumătate (53%) dintre copiii/tinerii aflați la AMP au finalitatea PIP de reintegrare în familie, iar aproape o treime (32%) au adopția. Rețeaua AMP este feminizată și îmbătrânită. Majoritatea AMP sunt femei cu vârsta cuprinsă între 40 -60 ani. Este de subliniat și numărul semnificativ de AMP femei cu vârsta între 60-69 ani (1.222). Majoritatea AMP au un nivelul mediu de educație: 45.5% au absolvit școală profesională/prima treaptă de liceu (clasele IX-X) și 40.6% sunt absolvenți de liceu (clasele IX-XII). Repartiția AMP pe medii de rezidență înregistrează diferențe mari între urban și rural. Astfel, în mediul urban sunt înregistrați 4.011 AMP, din care 3.862 au în îngrijire 5.513 copii. În mediul rural activează cel mai mare număr de AMP, respectiv de 7.715, din care un număr d e 7.496 au în îngrijire 12.224 copii. 168 Sursa datelor: BM, Raport național de monitorizare - Asistența maternală - Data de referință: 01/01/2021. 111 Majoritatea copiilor pentru care s-a dispus măsura plasamentului în regim de urgență sunt preluați în îngrijire către AMP. Astfel, din cei 11.726 AMP, un număr de 8101 au preluat, în ultimele 12 luni anterioare monitorizării (anul 2020), cel puțin un copil în regim de urgență. Important pentru evoluția numărului de copii din serviciile de tip familial este faptul că, la nivelul anului 2020, numărul de ieșiri de la AMP, respectiv de 2.207 copii, este aproximativ egal cu numărul de intrări (2.424 copii). Calitatea îngrijirii copiilor în rețeaua națională de AMP este bună, însă există câteva arii care necesită îmbunătățiri. În acest scop, nevoile de dezvoltare cele mai acute se referă la AMP care au în îngrijire copii/tineri din categoriile cu nevoi speciale – copii/tineri cu dizabilități, cu CES, în conflict cu legea, precum și cu grupurile de frați Pe parcursul anului 2020, din totalul de 17.731 copii și tineri aflați la AMP, doar 70.1% au beneficiat în timp real de servi ciile și intervențiile necesare, adecvate situației lor reale, în concordanță cu PIP/PIS. Un procent de 36,2% din copiii și tinerii plasați la AMP nu au o familie (cu nume și adresă) pentru o posibilă reintegrare/integrare, în timp ce 63.8% din copii/tinerii au identificată o familie (cu nume și adresă) cu care se lucrează pentru o posibilă reintegrare/integrare, ponderea cea mai mare fiind reprezentată de cazurile de copii în care doar mama este identificată (31,6%). Din perspectiva relaționării cu famili a, pe parcursul anului 2020, 73,6% din copiii plasați la AMP nu au vizitat sau nu au fost vizitați de părinți/alt membru adult de familie. Deși unul din principalele obiective ale oricărui plan individualizat de protecție - PIP este acela de a pregăti copilul/tânărul pentru o viață independentă și integrare socială, 95.7% din copiii aflați la AMP au declarat că nu au responsabilități specifice de viață independentă, în anul anterior monitorizării. Se constată faptul că rețeaua de AMP joacă un rol important în cadrul procesului de adopție și în plasamentul în regim de urgență al copiilor/tinerilor, dar este puțin folosită în a prelua copii/tineri din centrele de plasament sau alte servicii rezidențiale. Totodată, din cauza numărului mare de copii din sistemul de protecție specială, a numărului mare de intrări în sistem, a subdezvoltării celorlalte tipuri de servicii și a numărului redus de reintegrări în familii și de adopții, serviciile de asistență maternală au devenit soluții de îngrijire pe termen lung. D e asemenea, rețeaua de asistență maternală este îmbătrânită, media de vârstă a AMP situându -se în jurul vârstei de 50 de ani, este distribuită majoritar în mediul rural, iar accesul la serviciile de abilitare/reabilitare recomandate în PIS lasă de dorit în multe cazuri. Serviciile de tip familial- Plasamentul la persoane/familii (PFam) 169 În România, serviciile de plasament familial sunt diferențiate în funcție de tipul familiei, respectiv: - plasament la rude până la gradul IV inclusiv (familia extinsă) - plasament la alte familii sau persoane (de regulă: rude, altele decât cele până la gradul al IV‐lea, afini, cunoştinţe sau prieteni ai familiei ori ai familiei extinse a copilului faţă de care acesta a dezvoltat relaţii de ataşament sau alături de care s‐a bucurat de viaţa de familie.) Rețeaua națională de PFam este alcătuită din plasamente la rude (circa trei sferturi) și plasamente la alte familii/persoane (în jur de un sfert). În timp ce plasamentele la rude au cunoscut o tendință de restrângere după 2017, plasamentele la alte familii/persoane s-au extins. La începutul anului 2021, serviciile de plasament familial cuprindeau 12.208 de PFam (din toate tipurile) și aveau în îngrijire peste 15.775 copii și tineri monitorizați de 511 manageri de caz. În timp ce în asistență maternală sunt plasați copiii mai mici (0 -10 ani), în plasamentele familiale predomină copiii/tinerii de 11 ani și peste, fete și băieți în egală măsură. Copiii/tinerii cu dizabilități sunt puțini în plasamente familiale și au o probabilitate mai mare să se găsească în PFam la alte familii/persoane decât la rude. Procentele cele mai mari de copii/tineri aflați la PFam sunt înregistrate 169 Sursa datelor: BM, Raport național de monitorizare - Plasamentele familiale - Data de referință: 01/01/2021. 112 la copiii din grupa de vârstă 11-14 ani: 28,2% și din grupa de vârstă 15‐17 ani: 26.6 %, urmate de copiii din grupa de vârstă 7-10 ani: 18,0% și grupa de vârstă 18 ani și peste: 15,4%. Serviciile de plasament familial au fost introduse ca o soluție temporară de îngrijire într -un mediu familial a copiilor deprivați de îngrijire părintească. Totuși, de cele mai multe ori, copiii/tinerii ajunși în PFam, rămân în familia de plasament până ce împlinesc 18 ani și apoi ies din sistem. Perioada medie petrecută de copii/tineri în același plasament familial în familia extinsă este de 71.5 luni și de 60.9 luni în cazul copiilor aflați la alte persoane/familii. Ponderea plasamentelor familiale în funcție de mediul de rezidență, urban sau rural, diferă la cele două categorii de PFam. În cazul plasamentului la familia extinsă, numărul PFam este mai mare în mediul rural (5046), decât în cel urban (4089), în timp ce în cazul plasamentului la alte persoane/familii situația se inversează, numărul PFam fiind puțin mai mare în mediul urban (1645), față de mediul rural (1517). Rețeaua națională de PFam (ca și cea de AMP) este alcătuită din rețelele județene care diferă semnificativ în mai multe privințe. Astfel, rețeaua națională este un mix între rețele dezvoltate la începutul anilor 2000 și rețele mai recente, între rețele extinse și rețele mici, unele predominant urbane și altele rurale, cu un grad ridicat de concentrare la nivelul anumitor localități. Rețea ua are un înalt grad de concentrare teritorială, atât în mediul rural, cât și în cel urban. Astfel, 26 dintre orașe concentrează 44% din toate plasamentele familiale din mediul urban și 44% din toț i copiii în PFam în mediul urban. Similar, 170 dintre comune concentrează 26% din toate plasamentele familiale din mediul rural și 29% dintre toți copiii în PFam în mediul rural. Dincolo de aceste diferențe, rețeaua de PFam este înalt feminizată și îmbătrânită. La nivel național, din totalul de 15.775 copii/tineri plasați în PFam, 33% au drept persoană ocrotitoare o persoană singură – Femeie; 5% o Persoană singură – Bărbat; 21% o persoană căsătorită sau în uniune consensuală; și 41% un cuplu (familie). Deci, 62% dintre copiii/tinerii în PFam trăiesc într-o familie nucleară, iar 38% cresc într- o familie monoparentală. Vârsta medie a persoanelor ocrotitoare care se ocupă de creșterea și îngrijirea copiilor din rețeaua de plasamente familiale este de 55 de ani, cu un minim de 17 ani și un maxim de 90 ani. În timp ce persoanele până în 40 ani reprezintă 10% din total, cele de 60 de ani și peste sunt de patru ori mai numeroase. Nivelul general de educație al rețelei naționale de PFam este unul scăzut: 47% din pe rsoanele ocrotitoare ale PFam din rețeaua națională au absolvit cel mult gimnaziul, mai ales în rândul femeilor și al PFam la rude. Experiența PFam de lucru cu copii/tineri cu nevoi speciale este, de asemenea, redusă. Cu toate acestea, în conformitate cu reglementările în vigoare, formare inițială și continuă nu este furnizată familiei extinse (din PFam la rude). În plus, serviciile de sprijin pentru PFam nu sunt suficient de dezvoltate și nici disponibile în toate județele pentru a compensa lipsa sau insuf icienta instruire. Per total, plasamentele familiale sunt foarte puțin folosite în a prelua copii/tineri din centrele de plasament sau alte servicii rezidențiale. De regulă, PFam alimentează serviciile rezidențiale. Calitatea îngrijirii copiilor în rețeaua națională de PFam este satisfăcătoare, însă există mai mul te arii care necesită îmbunătățiri. În acest scop, nevoile de dezvoltare cele mai acute se referă la PFam care au în îngrijire copii/tineri din categoriile cu nevoi speciale – copii/tineri cu dizabilități, cu CES, în conflict cu legea, precum și cu grupurile de frați. În anul 2020, copiii și tinerii cu măsură de protecție specială aflați în serviciile de tip familial ale DGASPC care au beneficiat, în timp real, de serviciile specializate și intervențiile necesare, adecvate situației lor, în concordanță cu PIP, PIS, etc. au înregistrat următoarea situație: 59.1% copii aflați la PFam au beneficiat în totalitate de serviciile recomandate, 38.7% au beneficiat parțial, iar 2.2% nu au primit nici un serviciu/intervenție de specialitate din cele prevăzute în PIP, PIS, șa. Principalele dificultăți în furnizarea serviciilor necesare copiilor țin de absența serviciilor/specialiștilor în comunitățile unde trăiesc copiii din familiile de plasament, în special în mediul rural. Nu există o metodologie de lucru cu PFam unitară la nivel național, iar practicile județelor diferă sensibil. Doar o parte dintre DGASPC-urile din țară au elaborat un document scris care a fost aprobat/avizat și conține metodologia de lucru la nivel județean cu privire la plasamentul familial. 113 Practicile și metodologiile județene de lucru cu familiile de plasament și de monitorizare a acestora diferă considerabil între județe în multe privințe. Principala consecință a eterogenității rețelei naționale este că orice nouă reglementate, cu atât mai mult o nouă politică publică cu pivire la serviciile de tip familial, are mari șanse să aibă impact diferit în județe diferite. Mai mult, foarte posibil, anumite reglementări vor putea fi puse în practică fără probleme în unele județe, în timp ce alte județe pot întâmpina dificultăți în implementare. Doar în unele județe există un regulament în baza căruia se furnizează serviciile sociale pentru copiii aflați cu măsură de protecție specială la PFam. Dar chiar și acolo unde există, acest regulament nu este cunoscut sau este puțin cunoscut de familiile de plasament din aceste județe. În majoritatea județelor, familia de plasament este responsabilă dacă unul din serviciile sociale inclus în PIP/PIS nu este a sigurat copilului. Principalele dificultăți în furnizarea serviciilor necesare copiilor țin de absența serviciilor/specialiștilor în comunitățile unde trăiesc copiii din familiile de plasament, în special în mediul rural. În multe privințe, PFam la alte persoane/familii este mult mai asemănător cu serviciul de AMP decât cu PFam la rude. Există o legătură strânsă între rețeaua de PFam la alte persoane/familii și rețeaua de AMP. Nu doar că cele două rețele au caracteristici asemănătoare pe mai multe dimensiun i, dar 34% dintre persoanele ocrotitoare din actualele PFam la alte persoane/familii au fost anterior AMP. Plasamentele familiale depind de existența unei familii extinse pentru copil, precum și de eforturile personalului DGASPC de a identifica rude sau alte familii/persoane dornice de a lua copilul în îngrijire. Aproximativ o treime (31%) dintre copiii aflați în centrele de plasament au identificată o familie pentru (re)integrare. În același timp, acești copii au ajuns în sistemul de protecție la vârste fo arte mici, sunt de prea mult timp în sistem și nu mai doresc reintegrarea în familia naturală și nici plasament la altă persoană/familie. Prin urmare, serviciile de plasament familial sunt, cel mai probabil, mai puțin relevante pentru procesul actual de închidere a centrelor de plasament pentru copii, dezvoltarea lor fiind esențială pentru copiii noi intrați în sistem, precum și pentru cei aflați în îngrijirea AMP care ar trebui să asigure îngrijirea acestora pe o perioadă de tranziție, până la reintegrarea în familia naturală, adopție sau plasament în familie. Managementul de caz Managerul de caz (MC) este profesionistul care asigură coordonarea și monitorizarea activităţilor de asistenţă socială şi protecţie specială desfăşurate în interesul superior al co pilului. Managerul de caz realizează evaluarea copiilor în risc de separare de părinți, elaborează documentația aferentă plasamentului copilului, propune măsurile și serviciile necesare creșterii și îngrijirii copilului aflat în sistemul de protecție specială și redactează planurile de intervenție personalizată, efectuează v izitele de monitorizare în teren în serviciile în care copilul este îngrijit, pregătește părăsirea sistemului de către copii și tineri. Rețeaua managerilor de caz (MC) Tabel 4: Dimensionarea rețelei de manageri de caz, la 1 ianuarie 2021 Număr % Număr total de manageri de caz (MC) numiți, în scris, de directorul DGASPC, 1.221 100 din care: Număr de MC care au cel puțin un caz activ de copil/tânăr cu măsură de protecție 1.188 97,3 specială Numărul de cazuri active copii/MC - Medie 39,6 Numărul de cazuri active copii/MC – Maxim 145 Număr total de copii și tineri cu măsură de protecție specială, din care: 47.124 100 Număr de copii și tineri care au MC desemnat 47.054 99.9 Număr de copii și tineri fără MC desemnat 70 0,1 Sursa: BM, Raport național de monitorizare – Managementul de caz - Data de referință: 01/01/2021. 114 Deficiențe constatate din rapoartele de monitorizare:170 - Un procent de aproximativ 10% din MC nu îndeplinesc criteriile prevăzute de lege pentru a ocupa această funcție ; - În prezent, există un număr destul de mare de MC care au responsabilități multiple, ceea ce afectează în mod negativ nivelul de performanță profesională al acestora. Există MC c are au cazuri active, atât în servicii rezidențiale, cât și în cele de tip familial, precum și MC cu atribuții de coordonare și monitorizare atât a activităților privind creșterea și îngrijirea copilului, cât și a serviciului de tip familial/rezidențial în care sunt plasați copiii. Astfel, 201 MC au cazuri active atât în servicii rezidențiale, cât și de tip familial, iar 845 reprezintă în același timp și copiii și serviciul în care sunt plasați aceștia. - Perioada medie petrecută de copil în SPSC, în care acesta a avut desemnat același MC este destul de redusă, respectiv de 31,2 luni. - Este de subliniat faptul că, pe parcursul anului 2020, doar 80,9% din copiii din SPSC, au avut, în mediul lor de viață, o întâlnire unu la unu cu MC -ul, fiind asigurată confidențialitatea întâlnirii. - Conform legii, distribuția copiilor aflați în SPSC la managerii de caz ar trebui să fie de maxim 50 copii/MC dar, în unele județe, numărul copiilor/MC este peste 100. Deficiențele constatate afectează calitatea procesului de monitorizare a copiilor aflați în plasament la familia extinsă/substitutivă, mulți manageri de caz reducându-și numărul vizitelor în teren și timpul acordat/vizită. În urma analizei rețelei de servicii de tip familial, necesitatea continuării reformei în domeniul protecției speciale a copilului este evidentă și trebuie susținută de politici publice axate, pe de o parte, pe creșterea eficacității și eficienței serviciilor adresate copiilor lipsiți temporar sau permanent de ocrotirea părinților lor și, pe de altă parte, pe dezvoltarea măsurilor de prevenire a riscului de separare a copilului de părinții săi, susținute de servicii comunitare integrate și echitabil dezvoltate la nivel naţional. Secțiunea 2 - Scopul și a obiectivele propunerii de politică publică Scop: Propunerea de politică publică are drept scop dezvoltarea sistemului de servicii sociale de tip familial, în contextul accelerării procesului de tranziție de la îngrijirea instituționalizată la îngrijirea comunitară a copiilor din sistemul de protecție specială. Obiectiv general: Creșterea eficacității și eficienței serviciilor sociale de tip familial destinate copiilor din sistemul de protecție specială. Obiective specifice: 1.Constitirea unei rețele sustenabile de servicii sociale de tip familial la nivel național; 2.Creșterea calității îngrijirilor acordate copiilor aflați în plasament familial prin îmbunătățirea competențelor profesionale ale personalului de specialitate și dezvoltarea abilităților parentale ale persoanelor ocrotitoare; 3. Perfecționarea sistemului de evaluare și monitorizare a evoluției copilului îngrijit în servicii de tip familial. Obiective operaționale: modificarea și completarea unor acte normative, necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii publice, cum ar fi: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, O rdinul nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului de servicii şi a Normelor 170 Sursa datelor: BM, Raport național de monitorizare – Managementul de caz - Data de referință: 01/01/2021. 115 metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecţie, Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului, Ordinul nr. 137/2003 privind aprobarea Programei analitice a cursurilor de formare profesională pentru asistenții maternali profesioniști . Conform studiului diagnoză al BM ꙽Harta serviciilor de prevenire din comunitățile sursă și a serviciilor alternative la îngrijirea rezidențială dezvoltate de direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului꙽, finalizat în 2018, majoritatea copiilor din sistemul de protecţie specială nu sunt orfani, ci au unul sau mai mulţi părinţi în viaţă. Riscul copiilor de a trece din familie în sistemul de protecţie specială este influențat de o serie de factorii structurali, respectiv sărăcia. contextul socio -economic în care trăiește familia și absenţa unor servicii adecvate de prevenire sau intervenţie timpurie la nivelul comunităţii pentru a evita neglijarea, abuzul şi destrămarea familiei. În anul 2019, din datele raportate de MMPS, rata sărăciei, calculată la pragul de 60% din mediana venituril or disponibile pe adult echivalent, inclusiv consumul din resurse propria, a fost de 18,1%, cu foarte puțin mai mică decât procentul de 18,4% înregistrat în anul 2014. Rata sărăciei în rândul copiilor și tinerilor a scăzut în perioada de referință, dar se menține la cele mai înalte procente față de rata medie, respectiv: Copii 0-15 ani: 23,5% în anul 2019, față de 27,9% în anul 2014; Copii 16 -24 ani: 21,6% în anul 2019, față de 23,6% în anul 2014. De asemenea, peste o treime (35%) dintre copii au intrat în sistem înainte de prima zi de naștere. Alți 17% aveau 1-2 ani când au intrat în sistem. Ca atare, reducerea noilor intrări în sistem va fi puternic influențată de reducerea numărului copiilor părăsiţi în instituţii medicale. Reintegrarea în familie predomină pentru toate categoriile de copii și se realizează în peste 2/3 din cazuri. Totuși, în cazul copiilor rămași mult timp în sistem, posibilitatea reintegrării lor în familia naturală sau în familia extinsă se reduce considerabil. Pe de altă parte, reintegrarea celor mai mulţi copii în familii necesită inclusiv un suport financiar corespunzător, dar și o perioadă de monitorizare realizată de un asistent social sau de o persoană cu atribuţii de asistenţă socială de la nivelul SPAS. În contextul celor prezentate, politicile naţionale pentru combaterea sărăciei şi sistemul beneficiilor de asistenţă socială trebuie revizuite în sensul asigurării unei mai bune țintiri către copiii și tinerii săraci, precum și către familiile acestora. Din analiza legislației existente, se constată necesitatea revizuirii unor acte normative care au fost elaborate și aprobate anterior datei intrării în vigoare a legislației cadru în domeniu, cum ar fi HG nr. 679 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist în vigoare din anul 2003, Ordinul nr. 137/2003 privind aprobarea Programei analitice a cursurilor de formare profesională pentru asistenții maternali profesioniști, Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului. De asemenea, în domeniul serviciilor sociale de tip familial, conform reglementărilor în vigoare, majoritatea procedurilor de lucru/monitorizare sunt elaborate de către furnizorii de servicii sociale, publici sau privați, respectiv DGASPC sau OPA. Ca urmare a acestei situații, s-a constatat existența unor diferențe destul de mari între județe în ce privește conținutul și calitatea instrumentelor procedurale utilizate, ceea ce determină interpretări personale ale angajaților, deficiențe în raportare, dificultăți în interpretarea datelor la nivel central. Ca atare, ar fi de dorit ca modelul procedurilor esențiale pentru activitatea personalului din serviciile de tip familial să fie unic, elaborat și aprobat de ANDPDCA, aplicabil la nivel național. Din analiza rapoartelor de monitorizare realizate de BM în anul 2021 s-au evidențiat o serie de puncte slabe ale rețelei actuale de servicii de tip familial care ar tr ebui luate în considerare pentru elaborarea politicilor publice în domeniu. Principalele concluzii și recomandări extrase din Raportul de politică publică privind îmbunătățirea și diversificarea serviciilor alternative din sistemul de protecție a copilului, elaborat de BM în 2021, se referă la serviciile de tip familial analizate în ansamblul lor. 116 În prezent, într-un procent de peste 80%, atât AMP, cât și PFam îngrijesc, pe termen lung, 1 -2 copii/tineri, fără dizabilități și fără nevoi speciale sau în situații speciale. În această situație, se poate spune că, în majoritatea cazurilor, AMP este similar cu plasamentul la alte familii/persoane. Aproximativ 20% dintre AMP și PFam au în îngrijire copii/tineri cu dizabilități ușoare sau medii ori copii/tineri cu CES. În cazul acestora, s-a evidențiat nevoia de sprijin prin facilitarea accesului la servicii educaționale. De asemenea. circa o treime dintre AMP și aproximativ 15% dintre PFam care îngrijesc copii/tineri cu dizabilități accentuate și grave, grupuri de 3+ frați, aflați în conflict cu legea sau adolescenți de 15+ ani cu probleme de comportament au nevoi de suport multiple cum ar fi: adaptarea locuinței, asigurarea accesului la servicii de recuperare/abilitare, consiliere atât pentru copii/tineri, cât și pentru persoanele ocrotitoare, sprijin cu servicii de tip respiro. Actuala organizare a serviciilor de tip familial în AMP și PFam reflectă existența unui fenomen de transformare a AMP, dintr-un specialist care ar fi trebuit să ia în plasament copilul pe o perioadă de timp determinată și mai scurtă, într-o persoană/familie de plasament care ia în îngrijire pe termen lung copii fără probleme de sănătate sau alte nevoi speciale. În același timp, în aceste cazuri, nu se fac eforturi suficiente atât pentru reintegrarea în familie, cât și pentru identificarea unei alternative de plasament în familia extinsă. Prin urmare, la nivelul rețelei naționale de ”asistenți maternali profesioniști” se poate constata o un proces de deprofesionalizare. Acesta este accentuat și de deficiențele sistemului de formare profesională a AMP: durata scurtă, de doar 60 ore; calitatea discutabilă dată de o curriculă prea generală; absența sau insuficiența cursurilor de formare pe domenii de specialitate, precum îngrijirea/lucrul cu copilul cu dizabilități sau cu alte nevoi speciale; lipsa sau insuficienta formare continuă sau alegerea unor tematici inadecvate (spre exemplu, cursurile de formare destinate î ngrijirii copilului cu dizabilități sunt considerate similare cu cele destinate învățării deprinderilor pentru viață independentă, când acestea din urmă sunt parte obligatorie a formării generale pentru AMP). Pe de altă parte, numărul de persoane/familii de plasament altele decât familia extinsă este încă redus, sub 3.200 în toată țara. Peste o treime dintre acestea sunt în fapt foști AMP. Totodată, unele județe folosesc foarte puțin această formă de plasament iar, în unele cazuri, plasamentul la alte persoane/familii este folosit ca modalitate de a ocoli obstacolele legate de procesul d e adopție. În alte cazuri, plasamentul la alte persoane reprezintă doar o soluție la dificultățile procesului de subcontractare a serviciilor de către DGASPC către organisme private. Este de amintit și faptul că, în prezent, nu există o diferențiere mai detaliată a costurilor pentru creșterea și îngrijirea copilului cu nevoi speciale, în scopul alocărilor financiare echitabile/copil și AMP sau PFam, în raport cu dificultatea cazurilor. Calitatea îngrijirii copiilor în rețeaua națională de PFam este satisfăcătoare, însă există mai multe arii care necesită îmbunătățiri. Principalele nevoi de dezvoltare sunt următoarele:  Nevoia de sprijin cu privire la îmbunătățirea, extinderea sau adaptarea locuinței este la fel de mare la PFam ca și la AMP, mai ales în cazurile de copii cu dizabilități și de bunici care nu își permit sau nu abilitatea de a le face.  Îmbunătățirea accesului la servicii de abilitare/reabilitare pentru copiii/tinerii cu dizabilități de la PFam, deoarece în prezent numărul de beneficiari este încă foarte mic în raport cu nevoile identificate în PIP/PIS.  Sprijin cu educație remedială, ajutor la teme, adică de servicii furnizate de regulă prin programe școală după școală sunt deosebit de necesare, cu precădere pentru copiii/tinerii în PFam la rude, mai ales în rândul băieților, al adolescenților de 11 -17 ani, și între copiii cu dizabilități sau cu CES.  Este nevoie de o procedură clară și transparentă pentru situațiile în care unei familii de plasament i se aduc acuzații de abuz, neglijare sau exploatare a copilului îngrijit, care să fie comunicată și înțeleasă de către familiile de plasament.  Oferirea unui sprijin financiar suplimentar PFam, mai ales pentru bunici și fami lii monoparentale, precum și persoanelor/familiilor care îngrijesc copii/tineri din categoriile vulnerabile, mai ales cu 117 dizabilități, CES și tulburări de comportament. Concomitent, pentru a crește calitatea îngrijirii la PFam, este nevoie stringentă de dezvoltare a serviciilor în comunitate, în proximitatea PFam, în special centre de zi, centre/servicii de recuperare și programe școală după școală.  Este nevoie de formare în rândul PFam, inclusiv pentru familia extinsă, mai ales dacă are în îngrijire copii/tineri din categoriile expuse riscurilor cum sunt copiii/tinerii cu dizabilități, c ei cu CES, cu tulburări comportamentale (inclusiv, în conflict cu legea) sau grupurile de frați.  Cu precădere pentru PFam la alte familii/persoane (ca și la AMP) este necesară intensificarea activităților de consiliere și mediere care să încurajeze reluarea/dezvoltarea relației între copii și părinți/familie, mai ales în cazul copiilor/tinerilor care refuză întâlnirea cu părinții, dar și al părinților de copii/tineri cu dizabilități. Eforturile managerilor/responsabililor de caz trebuie sporite și cu privire la menținerea și dezvoltarea relațiilor cu membrii de familie.  Riscul ca o familie/persoană de plasament să renunțe la copil ar trebui sistematic monitorizat de managerul de caz pentru a elabora strategii personalizate de prevenire a unei noi separări a copilului și de familia extinsă/substitutivă, adăugată la separarea inițială de părinți/familia biologică.  Formarea asistenților maternali referitor la gestionarea relației între AMP și copil, pentru a reduce dependența copilului de persoana care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui.  Trebuie sporite eforturile de a identifica o familie (cu nume și adresă) pentru o posibilă reintegrare/integrare pentru toți copiii/tinerii plasați la AMP (în prezent, 36% dintre copiii/tinerii plasați la AMP nu au identificată o familie).  Mai ales în cazul copiilor/tinerilor care refuză întâlnirea cu părinții, dar și al părinților de copii/tineri cu dizabilități, este necesară intensificarea activităților de consiliere și mediere care să încurajeze reluarea/dezvoltarea relației între copii și părinți/familie.  Politică publică care să vizeze fenomenul părăsirii copiilor în unități medicale ar putea reduce intrările în sistem, cu precădere în serviciile de asistență maternală. Secțiunea 3 - Descrierea opțiunilor de soluționare a problemei/problemelor identificate Analizând stadiul procesului de dezinstituționalizare, gradul de dezvoltare al serviciilor de tip familial, procentul de îndeplinire a obiectivelor asumate în Planul de acțiuni al Strategiei naționale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pe ntru perioada 2014 – 2020 se poate concluziona asupra necesității elaborării de politici publice în scopul sprijinirii continuării măsurilor de reformă privind sistemul de protecție specială a copilului, cu accent pe creșterea eficienței și eficacității serviciilor de tip familial, acordate de personal calificat și suficient, concomitent cu implementarea unui plan de măsuri prioritare, țintite pe: prevenirea riscurilor de separare a copiilor de părinți; diminuarea numărului de copii, aflați în SPSC, prin accelerarea reintegrării lor în familia naturală; limitarea drastică de noi intrări în sistem. Opțiunea 1 Deși serviciile de tip familial au fost reglementate cu peste 15 ani în urmă, dezvoltarea acestora s -a realizat în salturi, cu diferențe mari între județe, precum și între mediul rural și urban. Asistența maternală s-a transformat dintr-un serviciu de îngrijire temporară, într-un serviciu de lungă durată, numărul plasamentelor la persoane/familii, altele decât familia extinsă nu a înregistrat creșteri semnificative, activitatea și competențele parentale ale persoanelor ocrotitoare, inclusiv ale AMP sunt limitate în unele domenii și, totodată, slab evaluate și monitorizate, media de vârstă a AMP este crescută, ca și a persoanelor/familiilor de plasament, personalul de specialitate din cadrul serviciilor publice de asistență socială este redus numeric și slab pregătit, personalul cu atribuții în managementul de caz al copiilor din SPSC este insuficient în raport cu numărul și complexitatea cazurilor, nu beneficiază de o formare specializată în domeniu și nu dispune de mijloacele materiale/echipamentele necesare desfășurării activității în condiții optime, evaluarea comprehensivă a situației copiilor are lacune, 118 evaluarea periodică a evoluției copiilor aflați în plasament familial este superficială, serviciile de specialitate înscrise în PIP/PIS sunt accesate parțial sau nu sunt disponibile pentru toți copiii, toate aceste aspecte având repercusiuni negative asupra calității serviciilor de îngrijire și, mai ales, asupra pregătirii copiilor pentru o viață independentă la ieșirea din sistem. Având în vedere stadiul actual de dezvoltare a serviciilor de tip familial, deficiențele constate în sistem și recomandările rezultate în baza studiilor și rapoartelor de monitorizare efectuate recent în domeniu, principalele direcții de acțiune recomandate au în vedere: (1) Creșterea performanțelor rețelei de asistență maternală; (2) Dezvoltarea serviciilor de tip familial acordate copiilor aflați în plasament la persoane/familii; (3) Îmbunătățirea activităților de evaluare și monitorizare a copilului aflat în îngrijire în servicii de tip familial; (4) Perfecționarea sistemului de formare inițială și continuă a personalului de specialitate al DGASPC și a persoanelor ocrotitoare din serviciile de tip familial; (5) Măsuri de sprijin acordate persoanelor/familiilor de plasament. Pentru implementarea măsurilor aferente direcțiilor de acțiune menționate, ar fi nevoie de unele modificări și completări ale cadrului legislativ actual. În scopul eliminării unor posibile confuzii de interpretare, ar trebui analizată posibilitatea simplificării și clarificării definițiilor serviciilor de tip familial, prin diferențierea plasamentului la persoană, fa milie și cea la AMP (ex: în prezent, familia substitutivă include și AMP). De asemenea, pentru eliminarea oricăror erori în interpretarea actelor normative și pentru facilitarea accesului profesioniștilor la numărul crescut de acte normative în domeniu, ANDPDCA ar trebui să: - publice periodic de broșuri care să cuprindă actele normative din domeniu, însoțite de note explicative acolo unde este cazul; - elaboreze modelele standard de proceduri în domeniul protecției speciale a copilului ; - elaboreze seturi de instrucțiuni de aplicare pentru procedurile utilizate, precum și ghiduri de bune practici ; - revizuiască actele normative aprobate în anii anteriori intrării în vigoare a Legii nr.272/2004; - analizeze impactul reglementărilor în vigoare, să identifice blocajele existente și să revizuiască actele normative prin introducerea altor măsuri în locul celor care s -au dovedit ineficiente. Un exemplu în acest sens ar fi nivelul de dezvoltare al structurilor comunitare consultative și rezultatele activității acestora, având în vedere faptul că sunt constituite în baza Legii nr.272/2004 și ar trebui să funcționeze în majoritatea localităților, mai ales în cazul celor din mediul rural. - revizuiască sistemul de sancțiuni; deși legislația în vigoare este clară și detaliată r eferitor la responsabilități, atribuții și obligații la nivel instituţional, în practică se constată o serie de încălcări ale prevederilor legale care se perpetuează de ani de zile. Prin urmare, ar trebui introduse noi sancțiuni pentru aceste situații. De exemplu, neîndeplinirea, de către persoanele responsabile, a atribuțiilor obligatorii privind asigurarea necesarului de personal de specialitate, realizarea instruirii/formării profesionale conform prevederilor legale în vigoare, elaborarea procedurilor/regulamentelor ș.a, ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni materializate prin amenzi. - în scopul elaborării unui plan individualizat de protecție/plan individualizat de servicii care să corespundă situației și nevoilor reale ale copiilor aflați în îngriji rea persoanelor/familiilor de plasament, ANDPDCA, pe lângă îmbunătățirea formării profesionale a specialiștilor din echipa de evaluare, ar putea să elaboreze o metodologie standard de evaluare comprehensivă, cu secțiuni detaliate pentru fiecare specialitate în parte (asistent social, psiholog, educator, asistent medical, manager de caz, șa), acompaniată de modele tip pentru rapoartele/fișele utilizate, precum și procedura privind organizarea procesului de evaluare. - pentru aplicarea unitară a procedurilor prevăzute în standardele de calitate, acestea ar trebui redactate de către furnizorul de servicii sociale, public sau privat, în baza procedurilor standard elaborate și aprobate de către ANDPDCA. Măsurile ce se subscriu obiectivelor specifice, recomandate p entru a fi analizate din punct de vedere al oportunității și fezabilității lor, pentru a putea fi asumate prin politica publică, sunt următoarele: 119 1. Creșterea performanțelor rețelei de asistență maternală - Pe modelul celor mai multe țări dintre cele studiate (Croația, Italia, Spania, Australia), România ar putea reglementa și dezvolta plasamentul specializat ca soluție pentru absorbția în sistemul de plasament a copiilor cu dizabilități fizice, mentale ori mi xte, a copiilor/tinerilor cu probleme de comportament și a celorlalte categorii de copii/tineri cu nevoi speciale sau în situații deosebit de complexe (spre exemplu, care au suferit abuzuri sau traume), pentru care este necesară o disponibilitate specifică din partea persoanelor/familiilor de plasament , precum și intervenții specifice de sprijin. Acești copii/tineri au deseori nevoi complexe și comportamente specifice, tulburări de atașament, probleme de dezvoltare sau de învățare. renunțare la plasament. Alternativ, ar putea fi adoptat modelul din Croa ția, unde familia/persoana care este înrudită cu copilul poate avea dreptul la o alocație de subzistență/ajutor social în cazul în care trăiește din venituri modeste care o califică pentru un astfel de sprijin. - Ridicarea excepției pentru copilul cu vârsta de sub 7 ani cu handicap grav de a fi plasat într-un serviciu rezidențial va fi posibilă prin înființarea și dezvoltarea plasamentului specializat. - AM și AMS se diferențiază și prin nivelul de educație la recrutare, treapta de salarizare, precum și prin complexitatea și durată formării profesionale. - Revizuirea reglementărilor privind contractul de muncă al AMP, în scopul recunoașterii de către societate a profesiei de asistent maternal profesionist, precum și a creșterii stimei de sine: contractul cu caracter special să fie încheiat pe perioadă nedeterminată, cu respectarea condiționalităților referitoare la evaluările periodice și la formarea continuă; - Pentru situația în care AMP nu are în îngrijire un copil din SPSC din motive imputabile angajatorului, contractul de muncă se suspendă până la data plasamentului unui alt copil în grija sa; dacă în perioada de suspendare, persoana respectivă s-a angajat în alt loc de muncă, contractul de muncă pentru ocupația de AMP încetează. - Având în vedere numărul aproape dublu de AMP din mediul rural, se impune accelerarea recrutării de persoane/familii de plasament cu domiciliul în mediul urban, ceea ce ar facilita inclusiv accesul la educație, servicii de sănătate, și, mai a les la servicii specializate de abilitare/reabilitare a copiilor cu nevoi speciale aflați în plasament. - Diminuarea perioadei maxime de plasament al copilului la AMP, pentru accelerarea transferului acestuia la o persoană/familie. 2. Dezvoltarea serviciilor de plasament în familii - realizarea de campanii de sensibilizare a populației, derulate la nivel naţional de către ANDPDCA, campanii care pot contribui și la creșterea interesului persoanelor/familiilor de a lua în îngrijire unul sau mai mulți copii din SPSC. - inițierea unui program naţional de recrutare a potențialelor persoane/familii de plasament. În acest scop, pot fi organizate evenimente special dedicate în toate localitățile din județ, emisiuni radio/tv, acțiuni de promovare în mediul online, în para lel cu revizuirea procedurilor de recrutare existente, în sensul facilitării relaționării și comunicării cu DGSAPC birocrației. - constituirea unei baze de date cu familiile de plasament potențiale ar putea contribui la dezvoltarea rețelei de servicii de tip familial - ținând cont de ponderea majoritară a familiilor de plasament rezidente în mediul rural, este necesară identificarea măsurilor de sprijin și motivare pentru creșterea numărului de familii de plasament în mediul urban, ceea ce ar contribui la un ac ces mai facil al copiilor la educație, sănătate și servicii specializate. De asemenea, trebuie încurajată recrutarea ca familii de plasament a persoanelor și familiilor tinere, cu vârsta de până în 40 de ani. 3. Îmbunătățirea performanțelor profesionale ale personalului din sistem și dezvoltarea abilităților parentale ale persoanelor ocrotitoare Formarea AM/AMP și persoanelor ocrotitoare din familia de plasament - Revizuirea și adoptarea unei noi programe de formare a AMP și persoane ocrotitoar e din serviciile de tip familial. Curricula/programa de formare a asistenților maternali și a persoanelor ocrotitoare 120 din familiile de plasament trebuie revizuită, în funcție de nevoile de instruire ale acestora, în raport de specificul atribuțiilor, complexitatea activităților și nivelul de educație al persoanelor ce urmează cursurile de formare iniţială și continuă. Ar trebui considerată o prioritate revizuirea modulului de formare a AMP/familiei de plasament referitor la pregătirea copiilor pentru viața independentă, câtă vreme 95.7% din copiii aflați la AMP au declarant că nu au responsabilități specifice de viață independent. - Durata programului de formare. Numărul de ore aferente programei de formare inițială trebuie crescut. De asemenea ar trebui introdus și un program de instruire practică. (Exemple: -pentru AM – asistent maternal: formare inițială, cu durata de 120 ore, din care 90 ore teorie și 30 ore de practică; perioada de formare poate fi împărțită pe perioade, una anterioară angajării și una desfășurată pe parcursul primului an de la angajare. Formarea continuă să conțină minim 12 ore/an. - pentru persoana ocrotitoare din familia substitutivă: formare inițială 60 ore, din care 30 ore efectuate pe durata evaluării și aprobării cererii de a deveni familie de plasament, restul de 30 ore urmând a fi efectuate în primele 6 luni de la primirea copilului în îngrijire: formare continuă: 12 ore/an). Practica se poate face în casele de tip familial, apartamente, sau la AM, cu supervizarea managerului/responsabilului de caz. Pe timpul practicii, persoana ocrotitoare beneficiază de concediu – concediu de plasament, plătit de angajator și finanțat din bugetul de stat. - Realizarea formării de profesioniști în domeniu. În practică, având în vedere că legea permite, formarea inițială a AMP se realizează de personal din cadrul DGASPC care, în marea majoritate, nu are competențele necesare pentru furnizarea cursurilor de formare inițială și continuă. Ca atare, ar trebui să se apeleze la furnizori acreditați de formare profesională sau se poate implementa un proiect/program naţional pentru pregătirea unei rețele de specialiști din cadrul DGASPC ca formatori specializați în domeniu. Formarea persoanelor/familiilor care iau în plasament copii/tineri (standard sau specializat) este furnizată în majoritatea țărilor (nu în toate). O formare inițială (de 60 de ore) cu noțiunile de bază ar trebui furnizată către toate persoanele ocrotitoare, rude sau nu. În plus, pentru a fi considerată calificarea necesară, spre exemplu, pentru plasament specializat este necesară formare continuă în conformitate cu curricule diferențiate, în special pentru categoriile de copii/tineri cu nevoi speciale. Spre exemplu, în Ungaria, sunt necesare 500 de ore de formare acreditată pentru a obține titlul de asistent maternal calificat. Formarea managerilor de caz - Conform concluziilor analizelor/rapoartelor de monitorizare în domeniu, calitatea dosarelor copiilor din SPSC, precum și a planurilor de intervenție personalizată și, implicit, asigurarea serviciilor de specialitate recomandate, depinde aproape integral de profesionalismul MC și gradul de implicare al acestora. Drept urmare, se impune creșterea nivelului de pregătire profesională a managerilor de caz. În acest sens, ANDPDCA poate să colaboreze cu universitățile care au facultăți de sociologie și asistență socială în vederea demarării unui program de master în managementul de caz al copilului, la care să fie admiși absolvenți ai facultății respective, dar și personalul cu studii superioare angajați ai DGASPC și OPA care ocupă funcția de manager de caz, sau doresc să fie MC în viitor. După o perioadă de câțiva ani, DGASPC -urile vor putea organiza concursuri pentru angajarea de MC la care se pot prezenta numai absolvenții cu master în specialitatea respectivă. Formarea continuă a personalului din sistem - ANDPDCA, în baza atribuțiilor conferite de lege, trebuie să efectueze un control tematic cu privire la modalitatea în care se realizează cursurile de instruire anuală a personalului angajat al furnizorilor publici de servicii de tip familial. În cadrul acțiunii de control ar trebui evaluate și verificate nu numai evidențele obligatorii prevăzute în standardele de calitate (Registrul de evidență privind instruirea personalului, deținut de toți furnizorii de servicii sociale), dar și conținutul programelor de formare, precum și nivelul de cunoștințe dobândit de către cursanți. - În funcție de concluziile analizei efectuate în baza rezultatelor controlului temati c, se dispun măsurile necesare asigurării unui sistem performant de formare profesională, inclusiv prin introducerea de reglementări în domeniu. 4. Îmbunătățirea sistemului de monitorizare și supervizare Întărirea colaborării dintre ANDPDCA și Inspecția socială pentru monitorizarea calității serviciilor sociale - Conform legislației în vigoare (Legea nr,197/2011), controlul și monitorizarea calității în domeniul serviciilor sociale se realizează de către Inspecția Socială, prin misiuni de inspecție efectuat e de 121 către inspectorii sociali, angajați ai Agențiilor județene pentru plăți și inspecție socială de la n ivel județean, precum și prin acțiuni de control efectuate de inspectorii sociali din aparatul central al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială. De asemenea, ANDPDCA are atribuții de control în domeniul propriu de activitate. - Pentru evitarea oricăror suprapuneri, precum și în scopul creșterii performanței misiunilor de inspecție și control, trebuie stabilite clar și diferențiat, prin lege , obiectivele misiunilor de inspecție/acțiunilor de control realizate de către fiecare instituție în parte. Totodată, este necesară colaborarea mai strânsă dintre inspectorii sociali din aparatul central al Inspecției sociale și personalul de specialitate din cadrul ANDPDCA, în scopul pregătirii misiunilor de inspecție/control tematice. - Un aspect important, pentru creșterea performanțelor profesionale ale MC, se referă la necesitatea instituirii unui sistem extern de supervizare a activității acestora. Asigurarea monitorizării permanente și de calitate a evoluției copiilor aflați în îngrijire în servicii de tip familial Acțiunile principale referitoare la optimizarea activității MC privesc: distribuirea adecvată a cazurilor active, asigurarea mijloacelor de transport necesare deplasărilor în teren, precum și a echipamentelor IT care pot facilita atât consemnar ea informațiilor și întocmirea rapoartelor de monitorizare, cât și acordarea de consiliere de specialitate la nevoie și în timp util și relaționarea permanentă cu persoana ocrotitoare și copilul aflat în plasament. Este important de evidențiat faptul că, deși legislația în vigoare reglementează clar atribuțiile și modul de colaborare dintre personalul de specialitate al DGASPC și cel de la nivelul SPAS din fiecare unitate administrativ teritorială a județului, în realitate, în majoritatea localităților din județele care au făcut obiectul unor analize/evaluări în ultimii ani, s -a constatat o colaborare sporadică, de regulă doar în cazurile de urgență. Personalul de la nivelul SPAS din mediul rural și din orașele mici este redus numeric (1-2 persoane), nu are pregătire în domeniu, activitatea zilnică rezumându-se la munca de birou în domeniul beneficiilor de asistență socială. Încă din anul 2001, în prima lege privind sistemul naţional de asistență socială, au fost stipulate obligații clare, în sarcina autorităţilor administrației publice locale, referitoare la organizarea și funcționarea SPAS, încadrarea cu personal suficient și de specialitate, precum și la îndeplinirea unor activități esențiale atât în domeniul prevenirii sărăciei și excluziunii sociale, cât și în domeniul protecției copilului (referirea cazurilor către DGASPC și la alte servicii de specialitate, elaborarea planurilor de servicii și colaborarea permanentă cu specialiștii de la nivel județean pentru monitorizarea familiilor în nevoie, cu situație socio-economică precară, monitorizarea permanentă a copiilor cu risc de separare de părinți, implicare, alături de managerul de caz, în monitorizarea evoluției copilului aflat în îngrijire la AMP sau în familia de plasament, monitorizarea tinerilor după părăsirea SPSC și facilitarea accesului acestora la măsurile de reintegrare socială, colectarea datelor statistice privind copiii și adulții beneficiari de servicii sociale și transmiterea acestora către DGASPC, ș.a). După douăzeci de ani, perioadă în care mii de tineri au absolvit facultăți de asistență socială, se menține un deficit major de specialiști în mediul rural și în orașele mici și mai puțin dezvoltate economic. După afirmațiile primarilor, deși au organizat numeroase concursuri pentru angajarea de asistenți sociali, nu a fost persoane interesate, cu excepția comunelor aflate la o distanță care să permită naveta zilnică din capitala de județ. Având în vedere cele prezentate mai sus, pot fi luate în considerare mai multe modalități de reorganiz are în sistemul, cum ar fi: a) Echipa itinerantă: introducerea de echipe itinerante formate din asistenți sociali și alți specialiști, angajați ai DGASPC, care să îndeplinească atribuțiile ce revin în prezent personalului de la nivelul SPAS -urilor comunale, în domeniul protecției copilului, concomitent cu activitățile de monitorizare realizate de către managerii de caz. Aceste echipe își desfășoară activitatea în teren, în baza planificării deplasărilor în localitățile din mediul rural, concentrate zonal. Drept urmare, se pot realiza astfel nu numai activitățile de monitorizare a copiilor aflați în serviciile de plasament familial, ci și activitățile de identificare și evaluare a familiilor în dificultate și a copiilor aflați în risc de separare de părinți. b) Echipa de îngrijire: pentru a asigura calitatea serviciilor ar trebui îmbunătățită nu doar calitatea managementului de caz, ci și a mecanismului de lucru în echipă care implică o serie de alți specialiști DGASPC, în funcție de nevoile specifice ale copilului. În prezent, s-a constatat faptul că atât managementul de caz. cât și lucrul în echipă funcționează deficitar în multe județe. Dacă monitorizarea 122 copiilor aflați la AMP se realizează conform legii, în cazul copiilor aflaţi în plasament la persoane/ familii, aceasta este deficitară sau chiar lipsește. În plus, abordarea nu este centrată pe copil. Copilul nu este parte din echipă, nu ia parte la deciziile care îl/o privesc, decât cel mult în mod formal. Nici managerul de caz și nici un alt specialist D GASPC (din afara plasament ului) nu interacționează cu copilul în baza unei relații de încredere. Mai mult, nici satisfacția persoanelor/familiilor de plasament nu este evaluată în mod sistematic. Drept urmare, ar putea fi reglementată și implementată activ itatea unei echipe de îngrijire cu o componență variabilă, în funcție de vârsta, caracteristicile și nevoile specifice ale copilului. Rolul echipei, coordonată de către MC, ar fi acela de a monitoriza continuu plasamentul pentru a asigura o îngrijire la standardele de calitate și adaptată la contextul în care trăiește copilul și optimă pentru dezvoltarea copilului la întregul său potențial. De asemenea, echipa are și rol de suport pentru familia/persoana de plasament, pentru a realiza toate activitățile necesare pentru a răspunde nevoilor copilului. Echipele de îngrijire pentru serviciile de tip familial ar trebui să includă pe lângă manager de caz și supervizor, din partea DGASPC, următorii membri: (1) copilul, în funcție de vârstă și gradul de maturitate; în general, toți copiii de 10 ani și peste ar trebui să fie un membru activ al echipei de îngriire; (2) familia de plasament, rude sau asistent maternal și membrii familiei sale; (3) părinții sau orice alți membri adulți din familia lărgită a copilului, mai ales dacă finalitatea PI P a copilului este reintegrarea în familie sau dacă se lucrează pentru preluarea în plasament de către un membru al familiei lărgite; (4) asistentul social din localitatea unde trăiește copilul; (5) cel puțin o persoană considerată importantă de către copil, care poate fi prieten apropiat, frate/soră, mentor etc. (6) orice altă persoană din comunitate, reprezentanți ai societății civile sau ai serviciilor de care beneficiază copilul care poate contribui. Construirea unei echipe de îngrijire încă de la început ar permite managerului de caz o mai bună monitorizare a situației și o organizare a activității mai personalizată. Echipa de îngrijire ar trebui să fie nominală (cu nume și adrese), menționată în PIP, iar minutele întâlnirilor sau comunicărilor (prin orice mijloace) să fie înregistrate la dosarul copilului. c) Echipa de supervizare: în cadrul DGASPC, pentru asistenții maternali (sau familiile/persoanele de plasament care nu sunt înrudite cu copilul) ar trebui să existe supervizori care să urmărească activitatea plasamentelor și să ofere acestora sprijin pentru colaborarea cu alți specialiști sau alte servicii ale DGASPC, precum cele de consiliere, servicii de reabilitare, servicii de tip respiro (inclusiv plasamentele de repaus, dacă se vor înființa). De asemenea, supervizorii ar trebui să răspundă de serviciile de consiliere telefonică pentru plasamentele (de orice tip). Supervizorii ar înlocui astfel actualii manageri de ca pentru AMP. 5. Măsuri de sprijin acordate persoanelor/familiilor de plasament În România, ca de altfel, în majoritatea statelor membre UE sau din afara spațiului uniunii, indiferent de nivelul de dezvoltare economică al acestora, specialiștii din sistemul de protecție a copilului reclamă finanțarea insuficientă, lipsa de personal, precum și diminuarea numărului de persoane/familii dispuse să ia în îngrijire copii/tineri pentru care s-a dispus măsura plasamentului. Drept urmare, ar trebui analizată posibilitatea instituirii unui set de măsuri destinate dezvoltă rii serviciilor de tip familial, cum ar fi: - majorarea salariilor AMP; - majorarea periodică a cuantumului alocației de plasament, a alocației de hrană și a cheltuielilor pentru îmbrăcăminte, încălțăminte, etc, în funcție de evoluția prețurilor produselor d e consum necesare traiului zilnic; - acordarea unui buget suplimentar pentru familia de plasament, bazată pe testarea veniturilor, indiferent dacă este familie extinsă sau familie substitutivă (cu excepția AMP); - acordarea de tichete utilizabile numai pentr u plata utilităților (lumină, căldură, apă)și/sau pentru amenajarea/adaptarea locuinței; - acordarea, pentru persoana ocrotitoare, a unui concediu de odihnă anual de 5 zile lucrătoare, suplimentar celui asigurat conform Codului Muncii, plătit din bugetul de stat; 123 - prioritate la obținerea unei locuințe aflate în proprietatea autorităților administrației publice locale pentru persoana/familia care ia în plasament un copil, fie că este familie extinsă sau substitutivă; - dotarea AMP, a persoanei ocrotitoare și a co piilor cu vârsta de peste 7 ani îngrijiți în serviciile de tip familial cu telefoane mobile sau tablete pentru contactarea familiei și a MC; - amenajarea unor instituții închise ca centre de tip respiro, pentru copiii aflați în plasament, pe perioada concediilor familiilor de plasament sau unor situații de urgență. Pentru îndeplinirea obiectivului general al politicii publice, cu privire la Creșterea eficacității și eficienței serviciilor sociale de tip familial destinate copiilor din sistemul de protecție specială, opțiunea optimă este aceea de a implementa măsurile ce se subscriu celor 3 obiective specifice, având ca țintă crearea unei rețele de servicii de tip familial de calitate, echitabil distribuită la nivel național, sustenabilă din punct de vedere financiar și al resurselor umane. Măsurile recomandate trebuie detaliate și reglementate, dacă este cazul, iar implementarea acestora, în funcție de resursele disponibile, se poate realiza concomitent sau etapizat, într-o perioadă de 5-7 ani. Opțiunea a 2-a O opțiune posibilă ar avea în vedere doar implementarea măsurilor înscrise pe două direcții de acțiune prioritare: 1. Creșterea performanțelor rețelei de asistență maternală, prin asigurarea suportului legislativ și tehnic, reprezentat de actualizarea legislației și reglementarea asistenţei maternale pe noi parametri; 3. Îmbunătățirea performanțelor profesionale ale personalului din sistem și dezvoltarea abilităților parentale ale persoanelor ocrotitoare, prin elaborarea de proceduri/metodologii standard l a nivel naţional, realizarea de instrucțiuni de aplicare a actelor normative/ghiduri de bune practice și programe adecvate de formare inițială și continuă necesare perfecționării personalului de specialitate. Opțiunea a 3-a A treia opțiune vizează acțiuni ce se subscriu Măsurilor de sprijin acordat persoanelor și familiilor de plasament materializate prin identificarea și reglementarea unor mijloace de suport material și financiar acordat familiilor de plasament și asistenților maternali, în scopul motivări i acestora de a rămâne în sistem sau de a dori să intre în sistem. Secțiunea 4- Identificarea și evaluarea impactului Impact socio –economic Oricare din soluțiile prezentate reprezintă o investiție importantă în dezvoltarea sistemului de servicii sociale de tip familial, având ca finalitate creșterea calității vieții copiilor lipsiți de ocrotirea părinților lor și asigurarea integrării sociale a acestora la vârsta majoratului.. România va putea astfel să finalizeze procesele de reformă în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, punând bazele unui sistem sustenabil, flexibil și adaptat în permanentă la realitățile socio -economice, capabil să acționeze în interesul superior al copilului și să ofere cele mai bune soluții pentru asigurarea creșterii și dezvoltării armonioase a copiilor în familie, fie că este sau nu familia naturală. Impactul bugetar și financiar Cheltuielile aferente realizării măsurilor prevăzute la Opțiunea 1, sunt dificil de estimat în condițiile unor evoluții sinuoase ale nivelului de dezvoltare socio-economică, subdezvoltării serviciilor de prevenire a separării copilului de părinți și a serviciilor de planificare familială, menținerii numărului crescut de copii abandonați în unități sanitare, concomitent cu nivelul redus de adopții, lipsei standardelor de cost pentru toate categoriile de servicii de tip familial(cum ar fi standardul de cost pentru familiile de plasament) și programe ineficiente de prevenire și combatere a sărăciei în cazul familiilor cu mai mulți copii. O estimare posibilă privește suma totală cheltuită/an pentru îngrijirea copiilor din centrele rezidențiale, calculată pe baza standardelor de cost în vigoare, sumă care ar putea fi economisită prin închiderea instituțiilor respective. 124 Tabel 5: Estimări privind suma totală cheltuită/an pentru îngrijirea copiilor din centrele rezidențiale Tip centre rezidențiale Număr Număr total Standard de Total sumă/nr. beneficiari/tip beneficiari/centr cost/beneficia beneficiari/an/tip de centru e publice și r/an/tip de centru private centru Copii aflaţi în centre rezidențiale Număr total, din care … 13,961 … în centre publice: 10,968 … în centre private: 2,993 Copii în centre de plasament și centre modulate … publice: 3,511 211,247,074 4,126 51,199 lei/an … private: 615 lei/an/total copii Copii în apartamente … publice: 2,036 132,962,770 2,087 63,710 lei/an … private: 51 lei/an/total copii Copii în căsuțe de tip familial … publice: 4,378 283,553,260 6,686 42,410 lei/an … private: 2,308 lei/an/total copii Copii în centre maternale … publice: 323 18,596,592 342 54,376 lei/an … private: 19 lei/an/total copii Copii în centre de primire în regim de urgență 21,158,826 Total 366 366 57,811 lei/an lei/an/total copii Copii în alte servicii rezidențiale 20,465,094 Total 354 354 57,811 lei/an lei/an/total copii 687,983,616 Sumă totală/an/nr. total copii aflați în centre de tip rezidențial, la nivelul anului lei/an/nr. total copii 2021 din centre rezidențiale Valoare medie a costului/copil aflat într-un serviciu rezidențial/an 49,279 lei/an/copil Sursa: Raportul statistic al ANDPDCA 2020. 125 Tabel 6: Estimări privind suma totală cheltuită/an pentru îngrijirea copiilor la AMP Număr AMP 11,726 Număr copii la AMP 17,737 Standard de cost 38,511 lei/an Sumă totală/an 683,069,607 lei/an Sursa: BM, Raport național de monitorizare – Asistența materală - Data de referință: 01/01/2021. Tabel 7: Estimări privind suma totală cheltuită/an pentru îngrijirea copiilor în servicii de tip familial Total copii, din care… … copii cu dizabilități Număr copii în servicii de tip familial 38.042 5,582 Alocația de plasament - cuantum 600 lei/lună 900 lei/lună Sumă totală alocația de plasament/an 305,456,140 lei/an Sursa: Situație beneficii de asistență socială MMPS, martie 2021. Tabel 8: Indemnizații și cheltuieli lunare pentru nevoi personale Copii Copii Copii Copii 0-3 ani 3-7 ani 7-14 ani 14-26 ani Indemnizații și cheltuieli lunare pentru nevoi 366 lei/an 498 lei/an 611 lei/an 844 lei/an personale - cuantum Estimare valoare medie/indemnizație 579.75 lei/an Estimare sumă totală/an indemnizații/cheltuieli 19,752,082.50 lei/an nevoi personale bazată pe costul mediu Cheltuieli personale 12,469,620 lei/an Total sumă: 32,221,702.50 lei/an Sursa: Raportul statistic al ANDPDCA 2020. Prin urmare, dacă s-ar închide, într-o primă etapă toate centrele rezidențiale, cu excepția apartamentelor, căsuțelor de tip familial și centrelor maternale, suma economisită ce ar putea fi redistribuită pentru dezvoltarea și creșterea calității serviciilor de tip familial ar fi de 252.870.994 lei/an, sumă care ar putea acoperi cheltuielile de îngrijire la AMP a unui număr de 6.566 copii sau cheltuielile de îngrijire la persoane/familii pentru un număr mai mult de cât dublu de copii. În prezent, în centrele de plasament, în alte centre rezidențiale și în centrele rezidențiale în regim de urgență se află 4.846 copii. Cheltuielile aferente îngrijirii copilului sunt calculate în baza standardului de cost pentru copilul aflat la AMP, de 38.511 lei/an. În cazul plasamentului la familia extinsă/substitutivă, sumele acordate conform legii, pentru copilul aflat în îngriji re, rezultă din alocația de plasament (7.200 lei/an), indemnizația lunară pentru hrană, îmbrăcăminte, etc (579,75 lei/an) și suma destinată cheltuielilor personale (366 lei/an), respectiv o sumă de aprox imativ 8.145,75 lei/an. De asemenea, în cazul în care copiii noi intrați în sistem vor fi plasați exclusiv în servicii de tip familial, într-o perioadă de aproximativ 5-7 ani numărul copiilor din serviciile alternative de tip rezidențial, respectiv din apartamente și căsuțe de tip familial, se va reduce în mod natural, ceea ce va conduce inclusiv la o reducere majoră a costurilor (standardul de cost la apartamente este de 63.710 lei/an, față de 38.511 lei/an la AMP, sau suma de 8.145,75 lei/an la plasament familial). Dacă s-ar reduce numărul de copii nou intrați în sistem cu un procent de numai 10 % din numărul copiilor aflați în prezent în SPSC, respectiv aproximativ 5000 copii, s-ar economisi o suma în valoare de 192.555.000 lei/an. Suma economisită astfel, la care se adaugă suma rezultată din închiderea tu turor centrelor rezidențiale, cu excepția centrelor maternale și un număr limitat de centre de urgență, reprezintă aproximativ 445.425.994 lei/an și ar putea fi utilizată pentru creșterea calității vieții copiilor 126 aflați în servicii de tip familial, dar și pentru sprijinirea familiilor în scopul prevenirii separării copilului de familia sa și/sau pentru facilitarea reintegrării copiilor în familie. Acordarea unei indemnizații/buget suplimentar, bazată pe testarea veniturilor, în cuantum de 12.000 lei/an (15% din salariul brut actual al AMP), destinată familiei naturale în care se reintegrează cop ilul, dar și familiei extinse sau substitutive la care se află în plasament copilul, asigurată pentru 60% din numărul actual de copii aflați în SPSC (aprox imativ 30.000 copii), ar necesita o sumă de 360.000.000 lei/an. O necesitate rezultată din analiza rapoartelor de monitorizare a serviciilor de tip familial o reprezintă dotarea copiilor aflați în îngrijire la persoane/familii/AMP și a managerilor de caz cu echipam ente IT de tip tabletă, pentru facilitarea comunicării și a procesului de monitorizare. Aco rdarea de tablete pentru 30.000 copii aflați în plasament la persoane/familii și pentru 1221 de MC, achiziționat la un preț mediu de 700 lei/buc, ar presupune o cheltuială de 21.854.700 lei, la care s -ar adăuga suma aferentă abonamentului pentru acces la internet de aproximativ 18.700.000 lei/an, pentru un număr de 32.112 persoane. În situația în care se optează pentru reglementarea asistentului maternal specializat, bugetul aferent salarizării acestora ar trebui să fie crescut astfel încât să permită acord area unui salariu net majorat cu aproximativ 1000 lei. Impactul financiar ar fi de 38.400.000 lei/an aferent bugetului de salarii pentru aproximativ 800 de AM specializați care ar primi un salariu brut de aproximativ 4000 lei/lună, față de salariul brut actual care variază între 2.300 lei/lună pentru gradația 1 și 2700 lei/lună pentru gradația 5. În această situație, oportunitatea sporurilor acordate în prezent trebuie reanalizată. Costurile pentru formarea profesională nu se pot estima în lipsa datelor referitoare la numărul total de AMP și persoane ocrotitoare care necesită, în prezent, formare inițială și continuă, precum și a informațiilor referitoare la furnizorii de formare și a modului de organizare a cursurilor. La modul general, un curs de formare inițială de 60/90 ore teorie și 30 ore practică ar trebui să se încadreze în suma de 800 - 1.000 lei/persoană (sume estimate din costul aplicat de furnizorii de forma re profesională, în prezent). Un impact financiar mai important îl reprezintă cheltuielile pentru achiziţii de autoturisme necesare deplasărilor în teren a managerilor de caz, echipelor itinerante, altor specialiști din cadrul DGASPC. Având în vedere că aria de intervenție o reprezintă întreg județul, cu unele localități greu accesibile, ar fi recomandate autoturisme potrivite și pentru teren accidentat. De exemplu, achiziția unui număr de 2 mașini pentru cele 47 de DGASPC, marca Dacia Duster, în valoare d e aproximativ 14.000 Eur/buc, ar necesita un efort financiar de 1.316.000 Eur, respectiv aproximativ 6.580.000 lei. Impactul social Din punct de vedere al impactului social se poate preconiza faptul că, urmare asigurării unui sistem de protecție specială care să ofere îngrijiri de calitate, precum și servicii de abilitare/reabilitare și de reintegrare socială adecvate, copiii din sistemul de protecție specială vor crește, se vor dezvolta și vor evolua din punct de vedere fizic, psihic și intelectual în condiții similare cu cei din familia naturală, dispunând de educația și pregătirea corespunzătoare pentru intrarea pe piața muncii după vârsta de 18 ani și având dobândite toate abilitățile necesare unei vieți independente. Statul apără astfel drepturile copilului și acționează în interesul superior al acestuia, oferind oportunități egale pentru toți copiii, în scopul promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții întregii populații. Secțiunea 5 - Selectarea opțiunii Opțiunea va fi selectată de către ANDPDCA. Secțiunea 6 - Procesul de consultare publică Propunerea de politică publică asumată trebuie supusă consultării publice, proces inițiat de către ANDPDCA. 127 Secțiunea 7 - Măsuri post-adoptare Se stabilesc după selectarea opțiunii. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ANEXĂ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Datele statistice din domeniul sistemului de protecție specială a copilului, la finalizarea perioadei de implementare a planurilor de acțiune ale Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014 – 2020. Tabel 9: Distribuția copiilor din SPSC pe servicii, 2020 versus 2014 (număr copii) Anul 2020 Anul 2014 Număr total de copii în SPSC, din care: 48.031 100% 58.178 100% 1. Copii aflați în servicii de tip familial Număr total copii în servicii de tip familial, din care... 34.070 70,93% 36.638 62,98%  la asistență maternali 17.873 18.798  la rude până la gradul IV inclusiv 11.872 13.819  la alte persoane/familii 4.325 4.021 2. Copii aflați în servicii de tip rezidențial Număr total copii în servicii de tip rezidențial, din care... 13.961 29,07% 21.540 37,02% 2.a. În centre publice, din care... 10.968 17.453  în centre de plasament 10.279 16.255  în centre de urgență 366 820  în centre maternale 323 378 2.b. În centre private, din care... 2.993 4087  în centre de plasament 2.974 4060  în centre de urgență  în centre maternale 19 27 Sursa: Raportul statistic al ANDPDCA 2014 și 2020. Tabel 10: Distribuția serviciilor de tip rezidențial din SPSC 2020 versus 2014 (număr servicii) Anul 2020 Anul 2014 1. Servicii de tip rezidențial Număr total servicii de tip rezidențial, din care... 1.410 1.513 1.a. Servicii de tip rezidenţial publice, din care: 1.102 1.153  centre de plasament clasice 78 83  centre de plasament modulate 49 83  apartamente 400 387  căsuţe tip familial 437 428  centre maternale 52 50  centre de primire în regim de urgenţă 55 66  alte servicii 31 56 1.b. Servicii de tip rezidenţial private, din care: 308 360  centre de plasament clasice 13 21  centre de plasament modulate 12 15  apartamente 15 23 128 Anul 2020 Anul 2014  căsuţe tip familial 263 295  centre maternale 5 19  centre de primire în regim de urgenţă 0 0  alte servicii 2 43 2. Servicii de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilități Număr total servicii de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilități, 280 361 din care... 2.a. Centre rezidențiale publice, din care... 269 332  centre de plasament clasice 38  centre de plasament modulate 23 44  apartamente 45 57  căsuţe tip familial 158 172  alte servicii 5 7 2.b. Centre rezidențiale private, din care... 11 29  centre de plasament clasice 0 1  centre de plasament modulate: 3 1  apartamente 0 5  căsuţe tip familial 8 22  alte servicii 0 0 Număr total asistenți maternali angajați ai DGASPC 11.680 12.079 Sursa: Raportul statistic al ANDPDCA 2014 și 2020. 129 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă 2014-2020! Titlul proiectului: „PROGRES în asigurarea tranziției de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în comunitate” Codul proiectului: SIPOCA 577/MySMIS 127380 Beneficiar: Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții Data publicării: Octombrie 2021 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României Material gratuit