LIVRABILUL 1. DOCUMENT ÎNSOȚITOR 4 Creșterea și contracția orașelor din România: o analiză spațială ROMÂNIA Acord pentru servicii de asistență tehnică rambursabile privind Politica Urbană a României (P171176) LIVRABILUL 1. ANALIZA DOCUMENTELOR STRATEGICE, LEGISLATIVE ȘI DE PLANIFICARE EXISTENTE DOCUMENT ÎNSOȚITOR 4 Creșterea și contracția orașelor din România: o analiză spațială Iulie 2020 Declinarea responsabilității Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod obligatoriu părerile directorilor executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care le reprezintă aceștia. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document. Declarație privind drepturile de autor Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în vigoare. Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (Bd. Libertății nr. 16, Sector 5, București, România); sau (ii) Grupul Băncii Mondiale – biroul din România (Str. Vasile Lascăr nr. 31, et. 6, sector 2, București, România). Prezentul raport a fost transmis în luna iulie 2020 în cadrul Acordului pentru servicii de asistență tehnică rambursabile privind Politica urbană a României, încheiat între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare la 29 noiembrie 2019. Raportul reprezintă un document justificativ al Livrabilului 1 din cadrul acordului menționat mai sus – Analiza documentelor strategice, legislative și de planificare existente. MULȚUMIRI Acest raport este transmis conform prevederilor Acordului pentru servicii de asistență tehnică rambursabile privind Politica urbană a României și a fost elaborat sub conducerea și îndrumarea domnului David N. Sislen (Practice Manager în domeniul urban și al gestionării riscului de dezastre pentru Europa și Asia Centrală) și a doamnei Tatiana Proskuryakova (Manager de țară, România și Ungaria). Raportul a fost elaborat de o echipă aflată sub coordonarea lui Dean Cira (specialist principal în domeniul urban) și a lui Paul Kriss (specialist principal în domeniul urban) și alcătuită din Alexandra Nae (expert în dezvoltare urbană) cu contribuții de la Carli Venter ( specialist senior în dezvoltare urbană), Marcel Ionescu-Heroiu (specialist senior în dezvoltare urbană), Yondela Silimela (specialist senior în dezvoltare urbană), Cushman & Wakefield Echinox, și George Moldoveanu (asistent informații). Echipa dorește să își exprime recunoștința pentru excelenta cooperare, îndrumarea și feedbackul rapid primite de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special de la domnului ministru Ion Ștefan, secretarului de stat Mihail Veștea, directorului general Diana Țenea, directorului Liviu Băileșteanu, șefului de birou Radu Necșuliu, precum și următoarelor persoane: Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Beniamin Stoica, Georgiana Toth, Emilia Milutinovici, Alina Huzui și tuturor partenerilor locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea prezentului raport. CUPRINS REZUMAT .......................................................................................................................................... 1 1. INTRODUCERE ...................................................................................................................... 3 2. DATE ȘI METODOLOGIE ........................................................................................................ 4 3. DEFINIȚII............................................................................................................................... 5 4. O POVESTE DESPRE CREȘTERE ȘI CONTRACȚIE ..................................................................... 7 4.1. Prezentare generală.............................................................................................................. 7 4.2. Modele de creștere ............................................................................................................. 14 4.3. Provocările extinderii urbane .............................................................................................. 19 4.4. Provocările nucleului urban ................................................................................................ 30 5. LECȚII PENTRU DEZVOLTAREA STRATEGICĂ ....................................................................... 33 5.1. Prezentare generală............................................................................................................ 33 5.2. Conservarea resurselor: avantajul urban ............................................................................. 33 5.3. Creșterea rezilientă: controlul extinderii ............................................................................. 35 ANEXA 1. CUANTIFICAREA DINAMICII URBANE .............................................................................. 37 ANEXA 2. DEFINAREA ZONEI DE STUDIU - „INEL PERI-URBAN” ....................................................... 49 LISTA FIGURILOR Figura 1. Schimbare demografică între 1990 și 2006 (%) .................................................................... 8 Figura 2. Schimbare demografică între 2006 și 2019 (%) .................................................................... 8 Figura 3. Venituri firme (mil. euro) în 2015, la nivel de zone urbane funcționale ale reședințelor de județ ................................................................................................................................................. 9 Figura 4. Creștere spațială, stagnare și declin în perioada 1990-2006 ............................................... 12 Figura 5. Creștere spațială, stagnare și declin în perioada 2006-2018 ............................................... 12 Figura 6. Modificare a intravilanului și schimbare demografică în perioada 1990-2006 (%), în funcție de zona totală de creștere ............................................................................................................... 13 Figura 7. Modificare a intravilanului și schimbare demografică în perioada 2006-2018 (%), în funcție de zona totală de creștere ............................................................................................................... 13 Figura 8. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 1990- 2006 ................................................................................................................................................ 15 Figura 9. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 1990- 2006 în 40 de reședințe de județ ..................................................................................................... 16 Figura 10. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 2006- 2018 ................................................................................................................................................ 16 Figura 11. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 2006- 2018 în 40 de reședințe de județ ..................................................................................................... 17 Figura 12. Tipuri de creștere în orașul Craiova și în jurul acestuia [exemplu din anexa 3 - Baza de date cu imagini]....................................................................................................................................... 18 Figura 13. Tipuri de creștere în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018) .. 19 Figura 14. Localizarea creșterii în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018) ........................................................................................................................................................ 19 Figura 15. Modele de creștere în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018) ........................................................................................................................................................ 20 Figura 16. Utilizarea terenurilor în cadrul zonelor de creștere (1990-2018) ...................................... 21 Figura 17. Utilizarea terenurilor în cadrul inelului urban și periurban (1990-2018) ........................... 21 Figura 18. Utilizarea terenurilor în cadrul inelului urban și periurban (1990-2018) ........................... 22 Figura 19. Regiunea Ploiești: clustere de creștere, utilizarea terenurilor și acces la facilități ............. 23 Figura 20. Regiunea Ploiești: unități industriale grupate la N-V de centrul urban.............................. 24 Figura 21. Dezvoltarea de ansambluri rezidențiale în Strejnicu, strâns legată de creșterea industrială ........................................................................................................................................................ 24 Figura 22. Autorizații de construcție (pe suprafață construită) emise între 2009 și 2019, în funcț ie de tipul clădirii ..................................................................................................................................... 25 Figura 23. Distribuția națională a locuințelor în funcție de tipul acestora (2018) .............................. 25 Figura 24. Cartierul Orizont din Târgu Mureș în 2011 și 2019 ........................................................... 26 Figura 25. Cartierul Tineretului din Sibiu în 2007 și 2019 ........................................................... 27 Figura 26. Acces la servicii în zona Sibiu [exemplu din anexa 3: Baza de date cu imagini] ................. 29 REZUMAT Prezentul raport face parte din analiza situației existente și este conceput ca un instrument pentru elaborarea Politicii Urbane a României. Raportul analizează dinamica spațială a orașelor din România după 1989 și cuprinde o prezentare generală a provocărilor și oportunităților generate de actuala formă urbană pentru orașele din România. Analiza prezintă situația din două perspective diferite, creștere și descreștere, evaluate în raport cu numeroasele fațete ale dezvoltării urbane cu consecințe spațiale . Forma unui oraș este rezultatul dinamicii demografice, economice și sociale. Pe de o parte, se observă modificări spațiale, de exemplu expansiune, generate de creșterea economică, iar pe de altă parte, orașele s-au „contractat” din cauza dinamicii sociale, cum ar fi îmbătrânirea populației și contracția spațială. Legislația și investițiile de capital sunt instrumente esențiale în coordonarea strategică a multiplelor dinamici la nivel local, regional și național; prin urmare, implicațiile teritoriale ale deciziilor de reglementare și de investiții trebuie gândite cu mare atenție. Impactul dinamicii unui oraș se extinde cu mult dincolo de limita sa administrativă. Între influența pe care orașul o exercită asupra zonelor din imediata sa vecinătate și forțele regionale care modelează un oraș există o relație de atracție-respingere, necesitând o integrare mai bună între sectoare și o cooperare interjurisdicțională mai strânsă la nivel metropolitan. Decalajul economic și dezvoltarea inegală a orașelor din România se reflectă în modelele de dezvoltare demografice și spațiale, creând diferențe mari între principalii poli de creștere economică – București, urmat de cele mai mari 7 orașe, orașele secundare mai puțin performante cu importanță regională și un număr mare de orașe de dimensiuni mici și medii cu o economie cu probleme, după cum se detaliază în raportul Orașe-magnet al Băncii Mondiale. Între performanța economică și calitatea vieții, a spațiului construit și a infrastructurii publice din centrul urban există o relație de tip cauză -efect, existența acestor elemente putând atrage atât investiții, cât și migranți. În general, orașele mari au instrumentele necesare pentru a soluționa problemele spațiale pe măsură ce apar, însă trebuie acordată mai multă atenție orașelor secundare mai puțin performante și orașelor mici aflate în scădere. Performanța economică are un impact direct asupra modelelor de creștere spațială, de aici rezultând cele trei tipuri de tendințe: creștere, stagnare și scădere. Orașele din România se confruntă cu două provocări spațiale distincte: • Provocări legate de expansiunea urbană – fenomenul de expansiune urbană poate fi observat atât în orașele dinamice din punct de vedere economic, cât și în cele mai puțin prospere, cu o populație în scădere (cum ar fi Zalău), deși este mai accentuat în orașele din prima categorie. Orașele în expansiune au cunoscut vizibile extinderi urbane necontrolate și necoordonate, cu consecințe precum o infrastructură publică neadaptată (drumuri, apă/gaze, trotuare), dependența de automobil și accesul redus la facilități (precum spații publice, școli, spitale). Având în vedere că populația a 34 dintre reședințele de județ a scăzut începând cu 2006, consumul excesiv de terenuri și expansiunea urbană au fost cauzate de factori precum creșterea slab coordonată între așezările vecine și incapacitatea de a controla dezvoltarea speculativă din sectorul privat. • Provocări legate de scăderea calității vieții în centrul urban – atât orașele în creștere, cât și cele în declin cunosc o contracție spațială, însoțită de micșorarea infrastructurii sociale și pietonale, precum și de o vitalitate socială redusă, eforturile de regenerare fiind insuficiente și distribuite inegal. Toate acestea au dus la declinul demografic, la îmbătrânirea țesutului arhitectonic și la deconectarea de viața publică. 1 Începând cu 1990, toate reședințele de județ1 și-au extins amprenta urbană, însă după 2006 creșterea în centrele urbane a încetinit, în timp ce expansiunea în teritoriile administrative învecinate (primul inel suburban) s-a intensificat. 61,3% din creșterea înregistrată în cadrul reședințelor de județ și al teritoriilor administrative învecinate s-a produs dincolo de limitele administrative ale orașului, 68,7% este legată de dezvoltarea de ansambluri rezidențiale și doar 44,5% este o creștere relativ compactă, fie sub formă de valorificare a terenurilor virane, fie ca expansiune la marginea orașului. Pentru ca zonele urbane să atingă potențialul maxim, dezvoltarea urbană ar trebui să fie orientată spre principiile generale de creștere rezilientă și de calitate ridicată a vieții. Ar trebui elaborată o strategie integrată și coordonată la nivel național pentru a ghida creșterea și a controla expansiunea haotică. O atenție deosebită ar trebui acordată coerenței formei urbane a orașelor, valorificării terenurilor virane, densificării și regenerării ca forme de creștere rezilientă. Pentru atingerea acestui obiectiv, cadrul legislativ ar trebui revizuit pentru a ține cont de realitatea actuală și a consolida cooperarea la nivel interjurisdicțional. Este important de menționat faptul că un pas în această direcție este Planul de amenajare a teritoriului național, aflat în prezent în proces de revizuire. Structura și calitatea serviciilor centrului urban joacă un rol esențial în inversarea fenomenului de expansiune; prin urmare, măsurile ar trebui axate pe investiții în servicii publice cheie care țin cont de dimensiunea spațială și demografică, pe regenerarea spațiilor publice și a cartierelor de blocuri, precum și pe abordarea peisajelor urbane fragmentate (terenuri dezafectate, clădiri de patrimoniu). Pe de altă parte, orașele sunt produsul unei dinamici locale unice; prin urmare, o Politică Urbană națională nu poate oferi soluții direct aplicabile, ci mai degrabă un cadru pentru identificarea punctelor forte, elaborarea de planuri strategice de dezvoltare, asigurarea unor investiții care să țină cont de dimensiunea spațială și îmbunătățirea măsurilor legislative pentru a asigura cooperarea pe verticală și orizontală și realizarea de parteneriate cu părțile interesate din sectorul privat. 1 Cu excepția municipiului București și a județului Ilfov, studii ale unor cazuri excepționale care nu se încadrează în tendințele naționale. 2 1. INTRODUCERE Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA) a încheiat cu Banca Mondială un acord pentru servicii de asistență tehnică rambursabile (RAS) ce are ca obiect oferirea de asistență și de contribuții pentru elaborarea Politicii Urbane a României (2021 -2035). Prezentul raport se axează pe dimensiunea spațială, urmărind să analizeze dinamica urbană actuală și să evidențieze principalele provocări și puncte forte ale orașelor din România și ale zonelor de influență ale acestora. Forma spațială este pânza pe care se țes avantajele urbane, cum ar fi economia prosperă, calitatea ridicată a vieții și creșterea durabilă și partajată. În România, sistemul urban a avut o evoluție mai degrabă organică după 1989, fără un cadru cuprinzător pe care să se bazeze amenajarea teritoriului. Luarea în considerare a acestor două aspecte este adesea percepută ca un „lux” pe care puține orașe și-l permit. Totuși, lipsa de atenție acordată acestor aspecte a dus la modele de creștere nesustenabile, care sunt greoaie, dificil de întreținut și care mențin orașele pe o traiectorie de creștere deloc sustenabilă. Rolul critic al relației dintre amenajarea teritoriului și avantajele urbane a fost evidențiat în multe studii ale Băncii Mondiale, în special Orașe -magnet (2017), care a menționat calitatea vieții ca un factor important în competitivitatea urbană, și Consolidarea capacității de planificare spațială – Precondiție pentru dezvoltarea urbană sustenabilă (2015). Prezentul raport își propune să analizeze dinamica urbană din perioada post-socialistă și să evidențieze principalele provocări generate de dualitatea creștere -descreștere (din perspectivă economică, demografică și fizică), precum și punctele forte și oportunitățile care ar trebui să aibă un rol mai important în strategiile de dezvoltare viitoare. Principalele constatări se bazează pe o evaluare a discursurilor existente pe aceste teme și pe o analiză urbană cuprinzătoa re a tuturor reședințelor de județ, cu excepția regiunii Ilfov și a municipiului București, unde tendințele de dezvoltare urbană sunt atipice. Sunt analizate câteva dintre cele mai dinamice orașe, cu importanță națională și regională, printre care cei 7 poli de creștere și cei 13 poli de dezvoltare urbană. În plus, orașele selectate reprezintă 33,8%2 din toată suprafața intravilanului urban, concentrează 57% din populația urbană și au o contribuție semnificativă la PIB-ul național, cele mai mari 8 orașe din România generând aproximativ 53% din PIB-ul țării3. Raportul începe cu o notă referitoare la date și metodologie, urmată de definiții și de prezentarea celor trei părți ale poveștii: creșterea, stagnarea și scăderea orașelor dintr-o perspectivă spațială. Continuă apoi cu descrierea modelelor de creștere, a provocărilor și a oportunităților asociate expansiunii și contracției urbane, precum și a deteriorării centrului urban. Raportul se încheie cu un set de scurte recomandări și lecții pentru îmbunătățirea politicii de amenajare a teritoriului. 2 Baza de date TEMPO. INS. Tabelul GOS102A și TEMPO Complementar ArcGIS Layer 1.1.2. Suprafața intravilană a municipiilor și orașelor – UAT (2013). 26.06.2020] https://ot.mdrap.ro/arcgis/rest/services/TEMPO_Complementar/TEMPO_Complementar/MapServer/1 3 Banca Mondială. Orașe-magnet. 2017. p. 8. 3 2. DATE ȘI METODOLOGIE Analiza de față coroborează informații din literatura de specialitate referitoare la dinamica urbană după 1989 în România, cu concluzii trase în urma analizării indicatorilor spațiali și a datelor demografice pentru toate reședințele de județ și inelul de teritorii administrative învecinate, având în vedere că dezvoltarea urbană depășește limita administrativă a unui oraș. Au fost definite zonele urbane funcționale (ZUF) pentru reședințele de județ, însă în acest studiu spațial au fost incluse doar municipiile, orașele și satele învecinate care alcătuiesc zona periurbană, având în vedere legătura spațială directă dintre acestea. Raportul examinează tendințele demografice și evoluția intravilanului și a utilizării terenurilor. Dinamicile spațiale au fost evaluate utilizând datele preluate din baza de date Corine Land Cover, imagini din sistemul de satelit Landsat, hărțile elaborate de autori prin intersectarea mai multor straturi de informații intr-un software de cartografiere și analiză spațială (GIS) și imagini din satelit de pe Google Earth. Datele oficiale referitoare la populație sunt furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) conform recensământului din 1992, 2002 și 2011, însoțite de proiecții demografice până în ianuarie 2017 pentru toate unitățile administrativ-teritoriale (UAT-uri) și până în iulie 2019 pentru orașe. Indicatorii statistici pentru diferite subiecte, precum locuințele, infrastructura, calitatea vieții și economia au fost extrași din bazele de date Eurostat și TEMPO. Analiza spațială se bazează pe date cantitative și pe evaluarea vizuală a modelelor de creștere din jurul orașelor. Analiza combină limitele administrative furnizate de ANCPI4 cu interpretarea privind utilizarea terenurilor folosind seturile de date din 1990, 2000, 2006, 2012 și 2018 incluse în baza de date Corine Land Cover și cu date despre distribuția facilităților, infrastructura socială, serviciile publice și private, precum și principalele investiții de pe piața imobiliară, colectate de la Cus hman Wakefield, Open Street Maps și din alte resurse ale Băncii Mondiale. Baza de date Corine Land Cover a fost folosită pentru cuantificarea modificărilor suprafeței construite a așezărilor urbane și periurbane. OCDE definește suprafața construită ca „prezența clădirilor (structuri cu acoperiș)”5, ce corespunde următoarelor straturi din CLC: 111: Țesut urban continuu și 112: Țesut urban discontinuu, asociate cu utilizarea terenurilor în scop rezidențial și mixt, și 121: Unități industriale sau comerciale. Zonele urbanizate deschise, cum ar fi parcurile, bazele de agrement și sportive, au fost reprezentate separat în defalcarea utilizării terenurilor pentru 21 din 40 de reședințe de județ, documentate în anexa 3 – Baza de date cu imagini. Pentru determinarea seturilor de modificări – creștere și fragmentare – au fost utilizate date din baza de date Corine Land Cover/Land Change. Acestea au fost analizate suplimentar prin intermediul imaginilor din satelit, care au confirmat zonele de creștere, dar au prezentat un nivel mai mic de precizie pentru zonele de fragmentare. Dinamica urbană și disponibilitatea datelor au dus la o diferențiere între perioadele 1990-2006 și 2006- 2018. Dinamica urbană și cea demografică din prima perioadă amintită au fost influențate de tranziția post-socialistă, care a generat schimbări economice și demografice importante, cu un impact inevitabil asupra organizării spațiale. Pe măsură ce unele dintre aceste dinamici au început să se stabilizeze, legea-cadru privind amenajarea teritoriului (Legea nr. 351/2001) și planul de dezvoltare regională (HG nr. 998/2008) au stimulat expansiunea spațială în și în jurul celor 7 poli de creștere și al celor 13 poli de dezvoltare urbană, în timp ce legea finanțelor publice locale (Legea nr. 273/2006) a declanșat un nou val de dezvoltare în zonele periurbane. 4 Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. 5 Baza de date OCDE. Intravilanul și modificările sale în diferite țări și regiuni. 4 3. DEFINIȚII Pentru o evaluare pertinentă a dinamicii urbane și înțelegerea gradului de expansiune urbană este importantă definirea clară a termenilor și componentelor utilizate în prezentul raport și în documentele însoțitoare, având în vedere că nu există un consens privind definiția unor termeni larg răspândiți precum expansiune, suburbanizare sau centru urban. • Suprafața construită: Există un acord general privind definirea suprafeței construite ca suprafața acoperită cu structuri artificiale/caracterizată prin prezența clădirilor. Această definiție include locuri cu caracteristici atât urbane, cât și rurale, sate și grupuri de clădiri separate. Termenul de suprafață construită este utilizat în paralel cu cel de așezare. • Unitate administrativ-teritorială (UAT): Este important de menționat faptul că, în România, intravilanul unui municipiu, oraș sau comună nu coincide cu limitele sale administrative oficiale, cunoscute și sub denumirea de UAT. Această zonă poate include mai multe așezări – oraș, sate, precum și terenuri agricole și neexploatate. Conform Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi, „unităţile administrativ-teritoriale sunt comunele, oraşele şi judeţele. Unităţile admini strativ- teritoriale de bază sunt oraşele şi comunele care cuprind una sau mai multe localităţi”. • Suprafața intravilanului: Suprafața totală construibilă a unui oraș sau a unei comune; este important să distingem între intravilan și extravilan, întrucât costul terenurilor este foarte diferit în cele două zone. Legea finanțelor publice locale (Legea nr. 273/2006) menționează populația, suprafața din intravilanul unității administrativ -teritoriale și capacitatea financiară a unității administrativ-teritoriale ca principale criterii pentru repartizarea sumelor de la bugetul de stat către bugetele locale. • Nucleu urban: Utilizat în general pentru a desemna zonele cu o densitate mare a populației și a clădirilor, în prezentul raport acest termen face referire la suprafața contruită inițială a orașului – amprenta din 1990. Termenul de oraș este utilizat în sens larg pentru a face referire la toate componentele unui sistem urban. • Expansiunea urbană este definită de Agenția Europeană de Mediu ca „modelul fizic de extindere a zonelor urbane mari, dominată de ansambluri de clădiri cu densitate scăzută, în condițiile pieței, în principal către zonele agricole învecinate”, lucru „sinonim cu o dezvoltare urbană treptată neplanificată, caracterizată prin mai multe tipuri de utilizări ale terenurilor, cu densitate scăzută, la periferia orașului” și cu „un control redus al planificării parcelării. În consecință, dezvoltarea este neuniformă, neregulată și lipsită de consistență, cu o tendință de discontinuitate”. (AEM, 2006) • Suburbanizare: Deși nu este clar definit în literatura de specialitate, termenul este asociat în mod obișnuit cu expansiunea planificată a ansamblurilor rezidențiale cu densitate mică în zona metropolitană (nu rurală), independent de așezarea existentă6. Acest fenomen este asociat cu modelele de creștere larg răspândite în SUA, Regatul Unit și Australia. Termenul de „expansiune urbană” descrie mai bine modelele de creștere la nivel național și european; prin urmare termenii suburbanizare, suburbie și zonă suburbană nu vor fi folosiți în acest studiu decât pentru a se referi în mod specific la o comunitate planificată. 6 Forsyth, Ann. Defining Suburbs. Journal of Planning Literature 27. Nr. 3. 5 • Zonă periurbană: Zonele periurbane sunt definite în mod obișnuit ca „spații de tranziție cu combinarea într-o anumită măsură a utilizărilor urbane și rurale”7. În Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, teritoriul periurban este definit ca „suprafața din jurul municipiilor și orașelor, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relații de independență în domeniul economic, al infrastructurii, deplasărilor pentru muncă, asigurărilor cu spații verzi și de agrement, asigurărilor cu produse agroalimentare etc.” Pentru prezenta analiză spațială, zona studiată a fost definită ca teritoriul administrativ al unui oraș împreună cu inelul format din teritoriile administrative învecinate. Sfera de cuprindere a altor forme de organizare a zonei de influență urbană, cum ar fi Zona Urbană Funcțională sau Zona Metropolitană, depășește împrejurimile urbane imediate și, uneori, exclude unele comune din vecinătatea orașului (în România, acesta este cazul Craiovei). Prin urmare, având în vedere modelele mixte de creștere la marginea orașului și a așezărilor învecinate, urbane și rurale, pentru desemnarea zonei studiate se va folosi termenul de zonă periurbană sau inel periurban. Având în vedere că orașele mari sunt înconjurate de așezări rurale și de orașe mai mici, pentru a desemna amprenta inițială a oricăreia dintre aceste entități se va utiliza termenul de așezare periurbană. • Zonă Urbană Funcțională (ZUF): „Zonă formată din unul sau mai multe centre urbane cu caracter polarizator din punct de vedere socio-economic și unitățile administrativ- teritoriale învecinate aflate în zona de navetă, între care există relații de cooperare în mai multe sectoare”. În prezent, cadrul legislativ privind zonele urbane funcționale la nivel național este în curs de revizuire ca parte a Planului de amenajare a teritoriului național (Legea nr. 351). Conform definiției de mai sus, aceste relații sunt bazate pe migrație și navetism (datorată proximității); localitățile împărtășesc una sau mai multe specializări funcționale sau caracteristici cultural-istorice; ZUF însumează o populație de cel puțin aproximativ 250.000 de locuitori”.8 • „Orașele în declin” reprezintă un fenomen îndelung studiat în România de Ilinca Păun Constantinescu, rezultatul unei „suprapuneri complexe de factori […] ce se manifestă cantitativ și calitativ în cadrul unui oraș sau al unor părți ale sale” și care cuprinde următoarele aspecte: contracție socio-culturală, fizică, economică și demografică.9 Termenul este preluat din proiectul Schrumpfende Städte (2002-2008), care se traduce prin Orașe în declin, derulat de Philipp Oswalt, Fundația Culturală Federală din Germania, Galeria de Artă Contemporană din Leipzig, Fundația Bauhaus Dessau și revista ARCH+. 7 Wandl, A and Magoni, M. Sustainable Planning of Peri-Urban Areas. Planning Practice & Research. Vol. 32, Nr. 1, 2017. Routledge. 8 Centrul Român de Politici Europene. România are nevoie de Zone Urbane Funcționale: Oportunitatea includerii acestora în Strategia de Dezvoltare Teritorială. 9 Păun Constantinescu, Ilinca. Orașe românești în declin. Berlin/București, 2019. DOM Publishers. 6 4. O POVESTE DESPRE CREȘTERE ȘI CONTRACȚIE 4.1. Prezentare generală Configurația spațială a orașelor este într-o continuă schimbare, deoarece țesutul urban continuă să crească, să se contracte sau să se fragmenteze, la fel ca un organism viu. Transformarea urbană în România după 1989 nu a avut la bază o viziune cuprinzătoare asupra dezvoltării care să țină cont de punctele forte și provocările specifice fiecărui oraș; prin urmare, creșterea a fost mai degrabă una organică și necoordonată, în funcție de cerințele pieței și de inițiativa individuală, atât în interiorul, cât și în exteriorul limitelor administrative ale orașului. Într-un context de declin demografic, descentralizare și instabilitate economică, dar și o formă urbană insuficient controlată și reglementată, dinamica urbană reflectă un proces de creștere, stagnare și regres. Sub incidența mai multor factori, cum ar fi lipsa unei viziuni clare de dezvoltare urbană la nivelul întregului oraș și o coordonare slabă sau inexistentă între oraș și zona sa de influență, expansiunea urbană s-a impus ca formă implicită de creștere. De multe ori, această expansiune haotică s-a produs în detrimentul nucleului urban, ale cărui puncte forte inerente nu au fost exploatate la potențialul lor maxim de către administrațiile publice. Evoluția suprafeței construite este strâns legată de schimbările demografice și economice. Ca urmare a procesului de dezindustrializare de după prăbușirea regimului comunist și a scăderii severe a economiei din anii ’90, în România s-a putut observa o tendință dublă de migrație spre orașele prospere și de migrație inversă spre zonele rurale. După anul 2000, în România se observă o creștere a migrației externe și a mobilității teritoriale a forței de muncă, Bucureștiul și cei 7 poli de creștere atrăgând majoritatea migranților – București este orașul cel mai atractiv, urmat de Timișoara, Cluj - Napoca și Iași, în timp ce Constanța și Craiova încearcă din răsputeri să-și păstreze atractivitatea.10 România se confruntă cu un puternic declin demograf ic din cauza îmbătrânirii populației, a scăderii natalității și a migrației. Totuși, populația a crescut în perioada 1990 -2006 în 45% dintre reședințele de județ (18/40) și în 62,5% (25/40) dintre zonele periurbane, în timp ce în perioada 2006 -2019 populația a crescut în doar 17,5% dintre reședințele de județ (7/40), după cum este ilustrat de graficele de mai jos. Printre orașele care au înregistrat o creștere a populației se numără trei dintre cele mai dinamice orașe – Alba Iulia, Cluj-Napoca și Sibiu, trei orașe din regiunea Moldovei – Iași, Suceava, Vaslui, dar și Bistrița – una dintre reședințele de județ mai mici. Este de remarcat faptul că un factor de creștere demografică în regiunile din Moldova este reprezentat de imigrația din Republica Moldova. În același timp, orașele mici situate în imediata apropiere a unei reședințe de județ au continuat de obicei să crească. Câteva exemple excepționale din cele mai dinamice zone periurbane sunt Florești, situat în apropiere de Cluj-Napoca, a cărui populație a crescut de peste cinci ori față de cea raportată la recensământul din 1992, și Giroc, situat în apropiere de Timișoara, a cărui populație s-a triplat. 10 Banca Mondială, Orașe-magnet. 2017. p. 55. 7 Figura 1. Schimbare demografică între 1990 și 2006 (%) Figura 2. Schimbare demografică între 2006 și 2019 (%) Sursa datelor: Institutul Național de Statistică (INS) 8 Economia națională se bazează într-o foarte mare măsură pe reședințele de județ și zonele urbane funcționale aferente, conform analizei realizate în cadrul raportului Orașe-magnet al Băncii Mondiale. De exemplu, conform ultimului recensământ din 2011, cele 41 de zone urbane funcționale asigurau 61% din totalul locurilor de muncă existente în România, peste 70% din cele neagricole și generau 90% din veniturile firmelor naționale. 11 Figura 3. Venituri firme (mil. euro) în 2015, la nivel de zone urbane funcționale ale reședințelor de județ Sursa datelor: Banca Mondială, Orașe-magnet, Tabelul 17 – Listă Firme. Dinamica spațială a orașelor din România , evaluată prin prisma evoluției suprafeței construite și a tiparelor de modificare a spațiului urban, poate fi împărțită în următoarele categorii: creștere (expansiune), stagnare și declin (fragmentare). 1. Orașe în creștere: orașe în care spațiul urban a continuat să crească atât prin densificare, cât și prin expansiunea suprafeței construite – în această categorie sunt incluse orașele cu o creștere de peste 5% a suprafeței construite urbane. În perioada 1990-2006 a existat o tendință de creștere a populației și a suprafeței construite, concentrată în cadrul limitelor administrative ale orașului: 72,5% dintre reședințele de județ (29/40) și-au extins suprafața construită în cadrul limitelor administrative, în timp ce doar 15% (6/40) dintre acestea au înregistrat o extindere a suprafeței construite dincolo de limitele lor administrative, în inelul periurban. Brașov, Iași, Constanța, Timișoara și Slobozia sunt singurele orașe care și-au extins suprafața construită atât în cadrul, cât și în afara limitelor lor administrative. Suprafața construită a orașului Târgu Mureș a rămas relativ constant, însă inelul periurban s-a extins semnificativ. Pe de altă parte, suprafața construită a orașului Deva și din jurul acestuia a suferit o contracție puternică, o excepție în rândul reședințelor de județ. Totuși, această perioadă este una de tranziție, dinamica spațială fiind influențată de dezindustrializare, precum și de unele inexactități în procesul de colectare a datelor din Corine Land Cover care, în câteva cazuri, nu a inclus proiectele de la finalul perioadei comuniste în 11 Banca Mondială, Orașe-magnet. 2017. p. 48. 9 baza de date din 1990, acestea fiind introduse în seturile de date ulterioare (de exemplu, Călărași, Slobozia). În perioada 2006-2018, pe măsură ce dinamica urbană a început să se stabilizeze, ritmul de creștere a populației și a suprafeței construite a încetinit în cadrul limitelor administrative, dar s-a intensificat în inelul periurban: doar 32,5% dintre reședințele de județ (13/40) și-au extins suprafața construită urbană, în timp ce cea periurbană a crescut în 60% dintre acestea (24/40). Numărul orașelor care au cunoscut o expansiune atât a zonei urbane, cât și a zonei periurbane s-a dublat (20%), mare parte dintre acestea fiind orașe mari, dinamice, precum Brașov, Cluj- Napoca, Ploiești și Oradea, în timp ce Baia Mare, Alexandria și Târgoviște sunt câteva exemple de orașe mai mici, dar în expansiune. Expansiunea spațială nu este legată exclusiv de tendințele economice și demografice pozitive, întrucât chiar și unele orașe mai puțin prospere sau dinamice au continuat să-și extindă masa urbană. Dezvoltarea neplanificată determinată de prețul terenurilor, accesibilitatea autovehiculelor pentru un număr tot mai mare de oameni, schimbarea nivelului de trai și a stilului de viață inclusiv prin preferința pentru locuințe mai mari (unifamiliale) situate în zone mai liniștite și mai puțin poluate și creșterea mobilității clasei superioare și de mijloc contribuie la expansiunea zonei construite. În această categorie sunt incluse orașe mari, cu o economie prosperă, unde dezvoltarea periurbană a avut loc în ciuda unui nucleu urban relativ stagnant, și chiar unele orașe mai mici, de exemplu, cele aflate în vecinătatea unui pol dinamic. Cluj- Napoca, Ploiești și Brașov sunt câteva exemple de poli de creștere cu cea mai rapidă expansiune, Oradea, Alba-Iulia, Sibiu și Târgu Mureș sunt în topul polilor de dezvoltare urbană din acest punct de vedere, în timp ce Zalău și Târgoviște sunt exemple interesante de creștere a orașelor de dimensiuni medii. 2. Orașe stagnante: orașe mai puțin dinamice, a căror amprentă urbană a rămas relativ neschimbată în ciuda declinului demografic general, în timp ce inelul periurban fie a rămas constant, fie s-a micșorat – în această categorie sunt incluse orașele cu o modificare a suprafeței construite între -5% și 5%. În perioada 1990-2006, 17,5% dintre reședințele de județ (7/40) puteau fi considerate stagnante - centru urban stagnant, cu o zonă periurbană stagnantă și în scădere: Galați dintre polii de creștere, Arad și Bacău dintre polii de dezvoltare urbană, Alexandria, Piatra -Neamț, Târgu Jiu și Tulcea dintre celelalte reședințe de județ. Țesutul industrial și comercial s -a redus în 6 din 7 orașe, în timp ce țesutul rezidențial s-a redus în doar 2 din 7 orașe. Suprafața construită a inelului periurban a stagnat în 35% (14/40) dintre reședințele de județ: 10/14 cu un o amprentă urbană în creștere, 2/14 în stagnare și 2/14 cu o amprentă urbană în declin. 50% dintre reședințele de județ (20/40) au înregistrat o restrângere a suprafeței construite periurbane conform datelor furnizate de Corine Land Cover, influențată de contracția infrastructurii industriale și agricole. În perioada 2006-2018, 27,5% dintre reședințele de județ (11/40) au cunoscut o stagnare relativă: un procent ridicat este reprezentat de reședințele de județ mai mici și mai puțin dinamice, cu o expansiune limitată, cum ar fi Buzău, Reșița, Călărași, Slatina sau Deva, singura reședință de județ care încă înregistrează o restrângere a intravilanului periurban; Iași și Craiova sunt excepțiile din această listă, ca poli de creștere cu o extindere redusă a intravilanului. De menționat faptul că este posibil ca datele generale cu privire la suprafața construită să nu reflecte cu exactitate creșterea urbană, aceasta putând fi anulată de o contracție urbană semnificativă. Au fost identificate unele erori de citire în seturile de date CLC din perioada 1990-2006, care au o precizie tematică de 85% și o precizie geometrică de 100 m. 10 Pe fondul unui puternic declin demografic, această categorie întâmpină probleme ce țin de calitatea spațiului construit – țesut urban îmbătrânit, spații publice prost întreținute și disoluția vieții publice – și de menținerea vitalității culturale și a unui sentiment de comunitate. Având în vedere importanța regională a unora dintre orașele din această categorie, ele sunt în continuare active economic și atrag populația din zona rurală și din orașele mai mici învecinate. Sunt avantaje care le-ar putea permite să devină centre regionale puternice și, deși sunt printre ele și câteva exemple de succes, le lipsește adesea o viziune integrată de dezvoltare urbană. 3. Orașe în contracție: orașe cu o scădere a formei construite, reflectată fie printr-un țesut urban îmbătrânit, fie prin terenuri urbane dezafectate sau o subutilizare a spațiului, și uneori prin contracția spațiului construit urban – modificare negativă sub -5%. Orașele în declin reprezintă un fenomen îndelung studiat în România de Ilinca Păun Constantinescu, rezultatul unei „suprapuneri complexe de factori […] ce se manifestă cantitativ și calitativ în cadrul unui oraș sau al unor părți ale sale” și care cuprinde următoarele aspecte: contracție socio-culturală, a spațiului urban, economică și demografică.12 Pe lângă contracția și fragmentarea spațială, indicatorii cheie ai regresului includ calitatea vieții, vitalitatea culturală, calitatea locuințelor, procentul de comunități urbane marginalizate, fațadele și infrastructura socială în proces de deteriorare, numărul de terenuri urbane dezafectate, reducerea spațiilor verzi și numărul spațiilor rezidențiale și comerciale neocupate. Întrucât acești indicatori sunt uneori dificil de determinat prin date sau nu sunt disponibili, de multe ori urgența situației este greu de întrevăzut. Prin urmare, orașele în declin au fost deseori excluse din strategiile naționale de reamenajare, în timp ce acțiunile locale depind de bugetele alocate, dar mai ales de acceptarea realității. Această categorie include orașele mici și mijlocii care se confruntă cu un declin demografic accentuat și o contracție a țesutului urban construit ca urmare a dezintegrării motorului economic, creat de obicei artificial în perioada socialistă și puternic afectat de descentralizare, cum este cazul orașelor monoindustriale. Ținând cont de rolul regional și numărul de locuitori al reședințelor de județ incluse în analiza noastră, doar Deva și Oradea au înregistrat o contracție de -9,43%, respectiv -10,31% în perioada 1990-2006. Totuși, și alte reședințe de județ, cum ar fi Reșița și Piatra-Neamț, sunt considerate orașe în declin, după cum se menționează în strategiile lor de dezvoltare, lista fiind completată de alte orașe de pe Valea Jiului. 12 Păun Constantinescu, Ilinca. Orașe românești în declin. Berlin/București, 2019. DOM Publishers. 11 Figura 4. Creștere spațială, stagnare și declin în perioada 1990-2006 Figura 5. Creștere spațială, stagnare și declin în perioada 2006-2018 12 Figura 6. Modificare a suprafeței construite și schimbare demografică în perioada 1990-2006 (%), în funcție de zona totală de creștere Figura 7. Modificare a a suprafeței construite și schimbare demografică în perioada 2006-2018 (%), în funcție de zona totală de creștere Sursa datelor: INS și seturile de date Corine Land Cover din 1990, 2000, 2006, 2012, 2018 13 4.2. Modele de creștere Creșterea este un indicator pozitiv al competitivității economice și sociale, însă modelele de creștere în jurul orașelor din România indică un nivel ridicat de expansiune urbană. Această dinamică perturbă echilibrul dintre nucleul urban și zona periurbană și are un impact direct asupra calității vieții în mediul urban. Printre consecințe se numără repartizarea dezechilibrată a fondurilor publice, fragmentarea terenurilor, trafic aglomerat și poluare, accesul inegal la servicii și diferențe tot mai mari între locul în care oamenii locuiesc, lucrează și socializează. Există un consens larg cu privire la faptul că actualele modele de expansiune urbană contrazic principiile durabilității și dezvoltării reziliente. Cel mai recent raport al AEM (Agenției Europene de Mediu) referitor la expansiunea urbană oferă o evaluare cuprinzătoare a impactului economic, de mediu și social asociat acestei extinderi: • Impact asupra mediului: un consum mai mare de energie și emisii mai ridicate de gaze cu efect de seră, un nivel mai ridicat de poluare fonică și a aerului și ca urmare a creșterii volumului de trafic, fragmentarea terenurilor – pierderea de terenuri agricole, straturi vegetale. • Impact economic: expansiunea urbană pune presiune pe administrația publică pentru extinderea infrastructurii de transport și de servicii publice, generează costuri de trai mai ridicate asociate cu un timp de navetă mai lung și un consum de energie mai mare de persoană, precum și pierderi economice ca urmare a fragmentării terenurilor agricole și necesității de transport al bunurilor de la distanțe mai mari. • Impact social/asupra calității vieții: diferențierea dezvoltărilor imobiliare rezidențiale în funcție de venituri, timp de navetă mai lung, accesibilitate limitată la proiectele imobiliare noi, izolare socială, probleme de sănătate din cauza poluării, schimbarea nivelului de trai și a preferințelor.13 România se confruntă cu o dublă provocare: expansiunea urbană și „ contracția” nucleului urban. În secțiunile următoare ale raportului sunt explorate în detaliu fiecare dintre aceste provocări. Contracția din cadrul nucleului urban se caracterizează prin declin demografic, spații rezidențiale și comerciale neocupate, țesut urban îmbătrânit, inclusiv fațade și spații publice, scăderea calității vieții și discrepanța tot mai mare între noul nivel de trai și fondul locativ existent, trafic aglomerat, atenția insuficientă acordată infrastructurii pietonale și transportului public, generând per ansamblu o calitate scăzută a vieții. Expansiunea urbană este dominată de ansambluri de clădiri cu densitate mică destinate persoanelor cu venituri ridicate și câteva ansambluri de clădiri cu densitate mare în jurul Bucureștiului și al principalilor poli de creștere în contextul unui declin demografic. Pe măsură ce au apărut localitățile suburbane, procentul populației din orașe, dar și din comunitățile rurale a scăzut semnificativ după 2006: între 2006 și 2018, procentul populației suburbane s-a modificat de la 0,9% la 25,4%, în timp ce populația urbană a scăzut cu 8,8%. Toate formele de expansiune a spațiului urban dincolo de nucleul urban inițial, indiferent de nivelul de planificare, densitate sau apropierea lor de centru, sunt considerate expansiune dacă potențialul de dezvoltare a nucleului nu a fost exploatat la maxim prin valorificarea terenurilor virane, densificare și reabilitare. Începând cu 1990, suprafața construită în limitele administrative ale reședințelor de județ a crescut cu 24,21% din amprenta inițială (199,66 13 Agenția Europeană de Mediu - AEM și Oficiul Federal pentru Mediu - FOEN. Urban Sprawl in Europe (Expansiunea urbană în Europa). Raportul AEM nr. 11/2016. 14 km2), în timp ce suprafața construită a inelului periurban s-a extins cu 20,19% din amprenta inițială (263,53 km2). În general, 43,1% din creșterea înregistrată în zona studiată a reședințelor de județ și inelului învecinat s-a produs în cadrul limitelor administrative ale orașului, iar 56,9% în inelul periurban. În ceea ce privește utilizarea terenurilor, doar 31,3% din creșterea urbană este reprezentată de unități industriale și comerciale, restul de 68,7% fiind dominată de clădiri rezidențiale. Procentul unităților industriale și comerciale este mai mare în zona urbană – 41,3%, în timp ce zona periurbană este dominată în general de clădiri rezidențiale – 68,7%, în mare parte locuințe unifamiliale individuale. Populația mobilă este formată în proporție covârșitoare din persoane cu venituri mai ridicate – peste 60% din venitul mediu echivalat. Expansiunea urbană este, de asemenea, determinată prin raportul dintre rata expansiunii urbane și rata de creștere a populației pe baza formulelor LUE și LCRPGR, utilizând metodologia descrisă în anexa 1. Dacă ne raportăm exclusiv la zona urbană, doar 12,5% dintre reședințele de județ ( 5/40) au înregistrat o rată a consumului de terenuri mai mică decât creșterea populației în perioada 1990-2006, ceea ce înseamnă expansiune necontrolată în restul de 87,5% (35/40); aceste valori sunt în concordanță cu indicatorul LCRPGR care a arătat că 52,5% dintre orașe (21/40) au o rată a consumului de terenuri mai mare decât rata de creștere a populației, iar în 42,5% dintre orașe (17/40) s -a înregistrat o scădere a populației și o creștere a ratei consumului de terenuri. În perioada 2006-2018, doar 7,5% (3/40) dintre reședințele de județ au înregistrat o rată a consumului de terenuri mai mică decât rata de creștere a populației pe baza formulei LUE, în timp ce formula LCRPGR indică un procent de 17,5% (7/40). În ceea ce privește zona urbană și suburbană, definită în acest studiu drept inelul învecinat al UAT-urilor reședințelor de județ, fenomenul de expansiune urbană s-a intensificat după 2006, lucru indicat de o scădere a procentului de zone cu o rată a consumului de terenuri mai mică decât rata de creștere a populației de la 45% la 25% conform formulei LUE și de la 47,5% la 12,5% conform formulei LCRPGR. Figura 8. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 1990 -2006 15 Figura 9. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 1990 -2006 în 40 de reședințe de județ Figura 10. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 2006-2018 Sursa datelor: INS și Corine Land Cover, calcul realizat conform metodologiei descrise în anexa 1 16 Figura 11. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 2006-2018 în 40 de reședințe de județ Modelele de creștere indică o lipsă de planificare și control în dezvoltarea urbană , având ca rezultat grupuri de clădiri fragmentate, cu densitate mică, distribuite la periferia orașelor și în zonele periurbane. Creșterea s-a produs inițial în cadrul limitelor administrative ale orașelor, însă anul 2006 a reprezentat un punct de cotitură înspre dezvoltarea periurbană fragmentată și încetinirea creșterii urbane controlate. În perioada 1993-2018, suprafața totală a intravilanului celor 319 orașe s-a dublat - creștere de 107%14 și, deși creșterea a fost mai intensă înainte de 2006, această dinamică a fost încurajată de legea finanțelor publice locale (Legea nr. 273/2006), care menționează suprafața din intravilanul unității administrativ-teritoriale ca un criteriu major în repartizarea fondurilor publice. Acest lucru a dat un impuls și multor administrații rurale pentru a-și extinde suprafața intravilanului, în special celor situate în vecinătatea unui centru urban dinamic. Având în vedere prețul mai mic al terenurilor și normele mai relaxate privind construcțiile în zonele rurale, modelele de creștere au trecut după 2006 de la expansiunea compactă la marginea orașului la creșterea fragmentată în zonele periurbane. Expansiunea suprafețelor intravilane a făcut ca suburbanizarea să fie mai profitabilă, astfel încât procentul noilor ansambluri rezidențiale urbane a scăzut de la 85% în 1990 la 50% în 2006, rămânând relativ constant până în 2018 – 52,3%15. 14 Baza de date TEMPO. INS. Tabelul GOS102A 15 Baza de date TEMPO. INS. Tabelul CAV101O 17 Analizând modelele de creștere în reședințele de județ, pot fi definite următoarele forme de creștere: • Valorificarea terenurilor virane/periferia orașului: extinderea zonei contruite în cadrul nucleului urban sau la marginea amprentei urbane inițiale. • Marginea așezărilor periurbane/Liniară: expansiune de-a lungul principalelor axe de transport dincolo de limitele administrative ale unui oraș sau la marginea așezărilor urbane sau rurale învecinate. De multe ori, acest lucru este determinat de „forța gravitațională” a centrului urban sau a infrastructurii de transport. Uneori, dezvoltarea se produce treptat, prin mici clustere planificate, având ca rezultat un peisaj de tranziție între urban și rural – „periurban”. • Dezvoltare în “salturi”: extinderea suprafeței construite ca ansambluri de clădiri independent de alte așezări existente. [exemple în anexa 3 – Baza de date cu imagini] Figura 12. Tipuri de creștere în orașul Craiova și în jurul acestuia [exemplu din anexa 3 - Baza de date cu imagini] Sursa datelor: Seturile de date Corine Land Cover din 1990, 2000, 2006, 2012, 2018 18 4.3. Provocările extinderii urbane Începând cu 1990, forma dominantă de creștere urbană a fost expansiunea urbană - creștere treptată, necontrolată, prin dezvoltări imobiliare cu densitate mică. Ritmul rapid de ocupare a terenurilor a fost întreținut de declinul demografic și de avantajele practice, cum ar fi costurile mai mici pentru terenuri și curățare sau normele flexibile privind construcțiile, asociate cu dezvoltarea terenurilor neexploatate sau agricole, în comparație cu valorificarea terenurilor virane, densificarea sau reamenajarea urbană. Modelele de creștere în jurul reședințelor de județ și al inelului periurban indică faptul că 44,5% din expansiunea spațială totală s -a produs prin valorificarea terenurilor virane și la marginea amprentei existente a orașului, 10,3% a fost o dezvoltare în salturi, iar cea mai semnificativă creștere a intravilanului, de 45,2%, s-a produs la marginea așezărilor periurbane sau ca expansiune liniară de-a lungul drumurilor principale. Per ansamblu, 61,3% din această creștere s -a produs în afara limitelor administrative ale orașelor. Figura 13. Tipuri de creștere în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990 -2018) Figura 14. Localizarea creșterii în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018) Sursa datelor: Seturile de date Corine Land Cover 19 Cuantificând suprafața zonei ocupate de noi proiecte de dezvoltare, cei 7 poli de creștere se numără printre orașele cu cea mai rapidă creștere, alături de Oradea și Pitești , în timp ce orașele mai mici, care s-au luptat să-și refacă motorul economic în perioada post-socialistă, precum Reșița, Deva, Giurgiu și Alexandria au înregistrat cea mai mică creștere 16. Nu există un model perceptibil privind natura creșterii între orașele în expansiune și cele aflate în contracție – unele orașe cu creștere rapidă (Cluj-Napoca, Oradea etc.) și unele cu un ritm modest de creștere (Zalău, Călărași etc.) par să fi adoptat un model de creștere compactă; pe de altă parte, modelul de creștere al unui număr semnificativ de orașe se caracterizează prin expansiunea pe șirul neîntrerupt de creștere – cu Brașovul la un capăt și Deva la celălalt. Orașele cu cea mai prosperă economie din fiecare regiune au și cea mai rapidă creștere. Figura 15. Modele de creștere în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018) Sursa datelor: Seturile de date Corine Land Cover În ceea ce privește utilizarea terenurilor, creșterea este dominată de expansiunea ansamblurilor rezidențiale, 68,7% din creșterea totală fiind asociată cu dezvoltarea imobiliară în scop rezidențial și mixt și doar 31,3% cu cea în scop industrial și comercial. Procentele sunt mai echilibrate în cadrul limitelor administrative ale orașului, unde 41,3% din creștere reprezintă unități industriale și comerciale și 58,7% clădiri rezidențiale și mixte. 16 Banca Mondială. Orașe-magnet. 2017. p. 118 Tabelul 17. Performanța la nivel regional a zonelor urbane funcționale ale reședințelor de județ (după numărul de angajați și ven iturile firmelor). 20 Figura 16. Utilizarea terenurilor în cadrul zonelor de creștere (1990-2018) Figura 17. Utilizarea terenurilor în cadrul inelului urban și periurban (1990-2018) Sursa datelor: Seturile de date Corine Land Cover Există o legătură directă între dezvoltarea economică a unui oraș, dimensiunea acestuia și atractivitatea dezvoltării imobiliare în scop industrial și comercial. Cele mai mari zone cu proiecte industriale și comerciale noi sunt situate în jurul a șase din cei șapte poli de creștere 17, cu excepția Iașiului, al polilor de dezvoltare urbană Oradea și Galați, și în jurul orașului Călărași, un pol agricol național important, cu cele mai mari venituri obținute din activități agricole din regiunea Sud - Muntenia.18 17 Banca Mondială. Orașe-magnet. 2017. p. 118 Tabelul 17. Performanța la nivel regional a zonelor urbane funcționale ale reședințelor de județ (după numărul de angajați și veniturile firmelor). Ultimul recensământ (2011) indică faptul că 90% din veniturile totale ale firmelor din România sunt generate în reședințele de județ, din care 75% sunt generate în zonele aflate la distanță de o oră de condus în jurul celor 7 poli de creștere și București. 18 Baza de date TEMPO. INS. Tabelul AGR206A. La nivel județean, Călărașiul se află pe locul 8 în rândul veniturilor totale obținute din activități agricole și pe primul loc în regiunea Sud -Muntenia, cea mai importantă regiune în producția agricolă. 21 Figura 18. Utilizarea terenurilor în cadrul inelului urban și periurban (1990-2018) Sursa datelor: Seturile de date Corine Land Cover De obicei, clusterele de creștere sunt monofuncționale și, cu excepția unor spații de birouri și a unor spații de retail mai mici, ele pot fi clasificate drept expansiune. Dinamica utilizării terenurilor urmează modelele de mai jos: • unitățile industriale/logistice apar ca formă de dezvoltare în salturi de-a lungul principalelor axe de transport sau la nodurile de transport importante, în afara orașului. • ansamblurile rezidențiale sunt, în general, rezultatul extinderii treptate a așezărilor existente, cu un nivel ridicat de fragmentare și o planificare deficitară. • spațiile de retail mai mici sunt distribuite în centrul urban și în cartierele rezidențiale, în timp ce unitățile de retail mari se dezvoltă la periferie, fie ca expansiune urbană, fie ca reamenajare a fostelor spații industriale. • spațiile de birouri au apărut în doar câțiva dintre polii de creștere (Brașov, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași), cu o preferință pentru locații centrale, care favorizează mersul pe jos, cu legături bune cu transportul public. Bucureștiul constituie o excepție de la acest model, lucru indicat de aglomerarea infrastructurii de birouri în zona de nord a orașului (Pipera). Ploieștiul este un exemplu elocvent de oraș puternic industrializat, care a continuat să atragă investiții pentru proiecte industriale și comerciale, fiind a doua cea mai mare zonă industrială nouă după Brașov. Totuși, 72,7% din noile zone industriale și comerciale sunt situate în inelul periurban, în localități precum Ariceștii Rahtivani sau Blejoi, în timp ce dezvoltarea urbană este dominată de un cluster logistic și comercial situat la marginea limitei administrative, departe de nucleul urban. Infrastructura de transport, șoseaua de centură și autostrada A3 au jucat un rol 22 important în distribuția creșterii, însă prețurile mai mici ale terenurilor și implicarea părțil or interesate19 au influențat dezvoltarea localității Blejoi ca principal centru de logistică și de retail și a localității Ariceștii Rahtivani ca un centru industrial strategic. Dezvoltarea economică a generat densificarea și expansiunea proprietăților rezidențiale la marginea așezărilor existente, de exemplu la Strejnicu (Târgșoru Vechi), unde intravilanul a crescut cu 66,7%. Figura 19. Regiunea Ploiești: clustere de creștere, utilizarea terenurilor și acces la facilități Sursa datelor: Corine Land Cover, Cushman Wakefield, Open Street Maps 19 „Alinso [investitor major] a colaborat cu Petrică Ușurelu, om de afaceri local, acesta având o contribuție semnificativă în procesul de achiziție și consolidare a terenurilor, fiind și persoana de legătură cu autoritățile locale;” (Livrabilul 1. Studiu de caz: Ploiești, Cushman Wakefield) 23 Figura 20. Regiunea Ploiești: unități industriale grupate la N -V de centrul urban Sursa datelor: Corine Land Cover, Cushman Wakefield, Open Street Maps Figura 21. Dezvoltarea de ansambluri rezidențiale în Strejnicu, strâns legată de creșterea industrială Sursa datelor: Corine Land Cover, Cushman Wakefield, Open Street Maps Clădirile rezidențiale cu regim mic de înălțime au o pondere dominantă în dinamica pieței . În perioada 2007-2018, 63,9% din totalul autorizațiilor de construcție emise la nivel național au fost acordate pentru proiecte rezidențiale, în timp ce procentul de locuințe unifamiliale din stocul rezidențial național a crescut de la 58,6% la 62,1%, după cum este detaliat în graficele următoare. În mod indirect, dezvoltarea de ansambluri rezidențiale de către dezvoltatori privați este într-o oarecare măsură sprijinită public, de exemplu prin programul Prima Casă, care încurajează achiziția de locuințe noi la prețuri mici. 24 Figura 22. Autorizații de construcție (pe suprafață construită) emise între 2009 și 2019, în funcție de tipul clădirii20 Figura 23. Distribuția națională a locuințelor în funcție de tipul acestora (2018) Sursa datelor: INS – Baza de date TEMPO, tabelele CAV1010 și LOC108A. Lipsa unei planificări organizate și a unei coordonări dincolo de limitele administrative a dus la construirea treptată pe parcele mici de teren și la o preferință pentru locuințele unifamiliale. Comunitățile astfel rezultate se conturează mai degrabă organic și se pot întinde peste diferite limite administrative, ducând la disparități în ceea ce privește regulile de construire și la un nivel scăzut de control asupra calității mediului construit și a standardelor de servicii de infrastructură. Se întâmplă des ca dezvoltatorii sau persoanele fizice să achiziționeze terenuri fără a avea intenția de dezvoltare imediată sau completă, având ca efect un nivel ridicat de fragmentare a terenurilor și alăturarea unor 20 În categoria „Altele” sunt incluse următoarele tipuri de clădiri: transport/comunicații, industriale, agricole, învățământ, culturale/artistice, sănătate, sport și agrement. 25 terenuri agricole sau abandonate cu noile proiecte de dezvoltare, fără nicio formă de control oficial sau de jos în sus. Proiectele de extindere sau îmbunătățire a infrastructurii joacă un rol important în expansiunea bazată pe criteriul economic, dar nu este principalul factor de dezvoltare rezidențială. Există o legătură clară între amplasarea proiectelor majore de infrastructură (adică autostrăzi, șosele de centură) și zonele metropolitane dinamice care au atras numeroase investiții în sectorul industrial/logistic. Pe de altă parte, zonele de dezvoltare rezidențială nu par a fi legate de proiectele de infrastructură, ci sunt mai degrabă determinate de o multitudine de factori, cum ar fi costul terenului, reguli de construire mai relaxate și procesul mai simplu de obținere a autorizației de construire, caracteristicile peisajului, cum ar fi vedere spre lacul sau pădurea situată în apropiere, și apropierea de infrastructura rutieră care face legătura cu nucleul orașului. Sistemele de infrastructură, rețeaua stradală, transportul public și utilitățile publ ice din cadrul noilor dezvoltări rezidențiale nu au tinut pasul cu noua realitate. Aceasta este consecința transformării terenurilor agricole în zone construibile și a dezvoltării treptate neplanificate. Totuși, există o corelație pozitivă între ansamblurile rezidențiale mai mari, comunitățile suburbane planificate, uneori chiar ca dezvoltare în salturi, și o calitate mai bună a infrastructurii. Acestea reprezintă însă doar un mic procent din dezvoltarea rezidențială la nivel național (de exemplu, Avantgarden Brașov, Orizont în Târgu Mureș). De obicei, locuințele individuale sunt dezvoltate treptat, împreună cu rețeaua de drumuri, având ca rezultat lipsa unei structuri și a unei ierarhii a drumurilor (de exemplu, cartierul Tineretului din Sibiu). De multe ori, străzile rămân neasfaltate mult timp după apariția așezărilor și, pe măsură ce comunitățile continuă să se extindă, volumul traficului depășește capacitatea acestor rețele stradale rurale. Infrastructura de bază pentru alimentarea cu apă, gaze și siste mul de canalizare fie trebuie să țină pasul cu această expansiune sau, în cazul în care noul ansamblu este conectat la rețelele de utilități ale unui ansamblu învecinat, supraîncărcă sistemul. Lipsa de coordonare, bugetele limitate și tendința de a acorda prioritate sistemului stradal în detrimentul rețelelor mai puțin vizibile generează costuri suplimentare pe termen lung. Figura 24. Cartierul Orizont din Târgu Mureș în 2011 și 2019 26 Figura 25. Cartierul Tineretului din Sibiu în 2007 și 2019 Sursa datelor: Google Earth Ca urmare a extinderii urbane, sunt distanțe tot mai mari între locul în care oamenii locuiesc, lucrează și zonele în care se află facilitățile publice și private. După cum s-a demonstrat în raportul Orașe-magnet, mobilitatea lucrătorilor români a crescut în ultimele decenii, lucru reflectat de ultimul recensământ efectuat în 2011, care a indicat faptul că 21,2% dintre persoanele angajate făceau naveta în altă localitate decât cea de reședință, o creștere de la 16,8%, procent înregistrat la recensământul din 2002. Fenomenul este mai accentuat în zonele mai puțin dezvoltate ale României, cum ar fi regiunile din sudul și estul țării care depind într-o măsură foarte mare de București, fenomen reflectat de o creștere a ponderii navetiștilor către alt județ decât cel în care locuiesc de la 23,7% la 39,8%. Schimbarea stilului de viață este indicată și de ponderea dominantă a lucrătorilor tineri (cu v ârste cuprinse între 25 și 29 de ani) în rândul populației mobile care sunt dispuși să facă naveta pe distanțe mai mari și de o corelare între orașele cu expansiunea cea mai rapidă și economie dinamică și fluxurile de navetiști. Procesul de suburbanizare dominat de creșterea periurbană este indicat de procentul ridicat - 62% - al lucrătorilor care fac naveta dinspre zonele rurale, concentrate în special de -a lungul orașelor mari21. Lipsa unor dezvoltări imobiliare cu funcțiuni mixte a modelat un stil de viață orientat spre destinație care, în absența unui sistem extins de transport, a generat un volum mai mare de trafic și timpi de călătorie mai lungi. Prin urmare, noile ansambluri rezidențiale cu un statut rural depind în mare măsură de locurile de muncă situate în centrul urban și de utilizarea automobilului, generând un stil de viață care creează insule de inegalitate și izolare socială. În plus, aceste noi tipare de mișcare accentuează efectul de cartier-dormitor, cauzând izolare socială și pierderea sentimentului de comunitate. Noile ansambluri rezidențiale nu sunt gândite pentru pietoni deoarece nu dispun de o infrastructură pietonală și socială în apropiere. Din cauza lipsei de planificare și a unei etapizări a executării lucrărilor, dar și din cauza faptului că dezvoltatorii nu au finalizat ultimele faze din planurile de construcție, majoritatea ansamblurilor rezidențiale noi nu dispun de trotuare, intersecții și iluminat stradal. Fără mai multe școli, spitale, servicii și spații de agrement planificate în cadrul acestor comunități, locatarii depind de facilitățile situate în centrul urban sau în satele din jur, facilități care se pot supraaglomera cu ușurință. Aceasta este o concluzie extrasă din toate studiile de caz analizate, de exemplu în Sibiu, unde facilitățile publice și private și spațiile de agrem ent sunt concentrate în centrul urban, în timp ce în clusterele de creștere facilitățile sunt limitate la magazine, sau în Iași, unde noile ansambluri rezidențiale se bazează pe școlile ce deservesc comunitățile rurale existente. Interesul mai mare pentru imobilele noi nu reflectă neapărat o îmbunătățire generală a calității vieții în cadrul comunității, ci calitatea generală scăzută a locuințelor . Deși are cel mai mare procent 21 Banca Mondială. Orașe-magnet. 2017. p. 36. 27 de locuințe ocupate de proprietari din UE – 96,8% și a înregistrat o îmbunătățire semnificativă a indicatorilor, datele Eurostat indică faptul că România are: • cel mai mare procent de persoane care locuiesc în gospodării supraaglomerate – 47% din populație, comparativ cu media europeană de 15,7%. • cel mai mic număr de camere de persoană – 1,1 camere, comparativ cu media europeană de 1,6 camere; expansiunea urbană nu a determinat o creștere semnificativă a numărului de camere de persoană la nivel național. • cea mai mare rată a privării de locuință – 16,5%, comparativ cu media europeană de 4%.22 22 Eurostat. Condiții de viață în Europa – Calitatea locuințelor. Baza de date statistice. 28 Figura 26. Acces la servicii în zona Sibiu [exemplu din anexa 3: Baza de date cu imagini] Sursa datelor: Corine Land Cover, Cushman Wakefield, Open Street Maps Dinamica de creștere reflectă o schimbare a nivelului de trai și o preferință pentru locuințe individuale, spații de locuit mai flexibile, grădini private și spații verzi în apropiere , ceea ce duce la dependența de autovehicul și un timp mai lung de navetă spre locul de muncă, servicii publice, facilități, și chiar la izolare socială. Totuși, această reacție firească a populației cu venituri mari este alimentată de o atitudine relaxată față de dezvoltarea durabilă, preferința dezvoltatorilor pentru zonele periurbane având în vedere costurile mai scăzute ale terenurilor și procesul mai simplu de obținere a autorizației de construire și lipsa de stimulente pentru regenerare urbană. 29 4.4. Provocările nucleului urban Calitatea vieții în nucleul orașelor este în scădere în ciuda sustenabilității sale inerente, orașele fiind inițial planificate în jurul unor comunități dense, active, care favorizează mersul pe jos, cu un amestec sănătos de funcțiuni. Deși este destul de dificil de exprimat printr-un indicator clar, oamenii sunt atrași în mod instinctiv de locurile cu o calitate ridicată a vieții: ei apreciază peisajele urbane plăcute din punct de vedere estetic, preferă să petreacă timp în spații publice animate și să dezvolte un sentiment de apartenență în cadrul unor comunități diverse, care favorizează mersul pe jos, cu o infrastructură pietonală bună. Calitatea vieții este o noțiune definită de Eurostat ca ceva „mai mult decât producția economică și nivelul de trai, incluzând o gamă completă de factori ce influențează aspectele vieții care dau un sens existenței oamenilor, dincolo de aspectele materiale”23. Calitatea scăzută a locuințelor și a spațiilor publice, fragmentarea țesutului urban (de exemplu, terenuri dezafectate), traficul aglomerat și gestionarea insuficientă a parcărilor au un impact semnificativ asupra calității generale a vieții. Chestionarul efectuat de echipa Băncii Mondiale pentru raportul Orașe-magnet, „marea majoritate a respondenților au menționat calitatea vieții ca unul dintre cei mai importanți factori” ai deciziei de mutare într-un anumit oraș. 1. Multe administrații locale, în special cele mici și mijlocii, mai puțin dinamice, nu au acordat suficientă atenție și nu au realizat suficiente investiții pentru îmbunătățirea calității vieții, copleșite de declinul demografic, rata mare spații vacante și nevoia de a furniza servicii publice de bază. Orașele dinamice cu bugete mai generoase s-au axat în general pe restaurarea clădirilor istorice în scopuri de agrement, stimulând turismul și economia, dar nu au acordat suficientă atenție calității vieții din cartierele rezidențiale urbane. Deși centrele istorice bine definite și spațiile publice de înaltă calitate au un impact major asupra calității generale a vieții, incapacitatea de a asigura spații de socializare de bună calitate și locuințe moderne în cartierele rezidențiale din centrul urban are un impact mai mare în decizia de mutare într-un anumit loc. 2. Lipsa amenajării teritoriului la nivel regional și local duce la un stil de viață do minat de dependența de autovehicul, timp lung de navetă, trafic aglomerat și poluare. Deși numărul de autoturisme pe cap de locuitor în România este unul dintre cele mai mici din Europa, numărul de autovehicule a crescut de patru ori din 1990 și de două ori din 200624, în timp ce infrastructura de transport public nu a reușit să țină pasul cu această explozie. În același timp, numărul autovehiculelor de transport public a scăzut cu 26,2%, mai puternic după 2006, în timp ce lungimea totală a liniilor de transport public (fără autobuze) a scăzut cu 26,6 km sau 15%. 3. Orașele dinamice se luptă cu gestionarea parcărilor. Având în vedere că numărul de autovehicule aproape că s-a dublat din 2006, autoritățile publice nu au fost capabile să limiteze impactul spațial și ecologic al acestora nici prin norme de politică, nici prin extinderea infrastructurii de parcare. Prin urmare, în special orașele dinamice sunt sufocate de autovehicule parcate ilegal, care ocupă orice bucată de teren nerevendicat, inclusiv trotuare, zone verzi și spații publice. Șoferii pierd zilnic foarte mult timp încercând să găsească un loc de parcare, în timp ce pietonii sunt puși în pericol. Zonele cele mai afectate sunt cartierele rezidențiale din interiorul orașului, prinse între centru și suburbiile în creștere. Poluarea fonică și atmosferică sunt probleme des întâlnite în mediul urban, România fiind una dintre țările cu cel mai mare procent al populației afectate de zgomotul provenit de la vecini sau de pe stradă25. Viața publică este direct afectată de traficul 23 Eurostat. Calitatea vieții. URL: https://ec.europa.eu/eurostat/web/gdp-and-beyond/quality-of-life. [08.05.2020] 24 Baza de date TEMPO. INS. Tabelul TRN103B 25 Eurostat. Condiții de viață în Europa – Calitatea locuințelor. [08.05.2020] URL: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Living_conditions_in_Europe_-_housing_quality 30 aglomerat și de o gestionare deficitară a parcărilor, din cauza contracției spațiilor de socializare, inclusiv a activităților statice spontane de pe trotuare. Numărul și calitatea spațiilor publice urbane la nivel național sunt surprinzător de scăzute, iar multe clădiri istorice sunt în pericol sau într-o stare avansată de degradare. Aceasta rămâne o problemă des întâlnită în multe orașe mai puțin dinamice, dar sunt și exemple pozitive ale unor orașe mari precum Alba Iulia, Brașov, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Sibiu, Oradea, care oferă o paletă largă de strategii de regenerare26. Regenerarea clădirilor istorice și a spațiilor publice este esențială pentru definirea identității urbane, sprijinirea turismului, implicarea comunității și îmbunătățirea calității vieții. Provocările spațiale sunt legate de gestionarea parcărilor, întrucât chiar și spațiile publice sunt sufocate de autovehicule parcate, lipsa infrastructurii pietonale și a planificării la scară umană – oamenii preferă spațiile intime, dar spațiile civice ale epocii socialiste se extind pe suprafețe mari, cu puține piese de mobilier urban. Orașele mai mici se confruntă cu rate mari de neocupare și închiderea facilităților culturale. Restaurarea arhitecturală sau intervențiile urbane nu activează în mod implicit viața publică; acestea trebuie să fie completate de o funcționalitate îmbunătățită, ținând cont de preferințele oamenilor. Cartierele cu locuințe colective, care reprezintă 69,7% din locuințele urbane27, se confruntă cu un țesut urban îmbătrânit, o calitate scăzută a spațiilor publice și lipsa implicării în comunitate. Planificate ca niște comunități-dormitor bazate pe conceptul de uniformitate socială și unitatea familiei, aceste cartiere nu mai corespund preferințelor actuale de a locui în unități mai mari, flexibile, cu facilități și funcțiuni noi amestecate în țesutul urban (spații comerciale, facilități culturale și de agrement, spații comunitare). În plus, lățimea străzilor din zonele rezidențiale nu a fost planificată pentru noul volum de autovehicule și cererea de locuri de parcare, ocupând din spațiul public dedicat. În timp ce unele orașe se confruntă cu lipsa spațiilor verzi și a copacilor, altele nu reușesc să profite de zonele verzi existente și le consideră spații reziduale, sub formă de grădini împrejmuite, neîntreținute, ratând oportunitatea de a crea spații de socializare vibrante. Dincolo de termoizolarea fațadelor – în derulare în unele orașe, este nevoie de expertizarea și consolidarea structurală a clădirilor îmbătrânite. Fațadele din beton cenușii, repetitive creează o imagine urbană anostă, în timp ce renovarea necoordonată a apartamentelor individuale după 1989 a avut consecințe estetice suplimentare – imagine haotică, „peticită”. Platformele industriale urbane dezafectate sunt răspândite în multe dintre fostele orașe industriale, cauzând fragmentare urbană și declin în zonele înconjurătoare. Declinul industrial de după căderea comunismului a avut un impact spațial asupra multor orașe, întrucât fostele situri industriale au fost abandonate fără o reabilitare corespunzătoare a mediului și au fost lăsate să se degradeze lent. În lipsa unei strategii de reamenajare și a unor informații clare cu privire la nivelul de contaminare, terenurile dezafectate sunt în general evitate de dezvoltatorii imobiliari. Prin urmare, acestea devin principala cauză a fragmentării în centrul urban, constituind bariere fizice care cauzează declinul în zonele înconjurătoare. Este o situație deosebit de problematică pentru orașele mici și mijlocii, în special cele monoindustriale unde terenurile dezafectate ocupă o mare parte din intravilan (Călan, Năvodari, Reșița, Călărași), precum și pentru unele orașe mari care au avut industrie siderurgică și metalurgică (Galați, Hunedoara, Baia Mare) și, prin urmare, au unele dintre cele mai mari situri industriale dezafectate28. Investițiile private în reamenajarea fostelor situri industriale au fost limitate de costurile ridicate și de dificultatea procesului de decontaminare. Câteva exemple de succes provin din industria de retail, unde locația este esențială. Totuși, investitorii preferă, în general, dezvoltarea 26 Nae, A. și Vințan, A. Ghid de Reabilitare a Spațiilor Publice. 2018. 27 Baza de date TEMPO. INS. Tabelul CAV1010. 28 Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences. Filip, S și Cocean, P. Urban Industrial Brownfields: Constraints and Opportunities in Romania. Nov. 2012. Vol. 7, nr. 4, pp. 155-164. 31 pe terenuri neexploatate, în ciuda distanței față de transportul public și serviciile publice. Autoritățile publice ar trebui să privească siturile industriale urbane dezafectate ca pe o provocare pentru calitatea vieții, fiind necesară gestionarea corespunzătoare a reabilitării mediului și degajării terenurilor. În plus, oportunitățile de reamenajare funcțională, de reabilitare a spațiilor verzi și de conservare arhitecturală ar trebui explorate și propuse ca o alternativă durabilă la expansiunea necontrolată. Restrângerea spațiilor verzi și a numărului de copaci în mediul urban are un impact negativ asupra sănătății, microclimatului urban și calității vieții29. Calitatea și cantitatea spațiului verde din orașele românești este cu mult sub norma de 50 m2/cap de locuitor recomandată de OMS, în timp ce doar câteva orașe îndeplinesc standardul UE de 26 m2/cap de locuitor, în ciuda datelor oficiale care indică o creștere semnificativă a spațiilor verzi urbane începând cu 1990. Realitatea urbană indică faptul că această aparentă creștere se datorează modificărilor aduse metodologiei de calcul și nu se reflectă într-o creștere efectivă a spațiilor verzi publice de calitate. Deși parcurile mari s -au bucurat de atenția cuvenită, spațiile verzi informale situate de obicei în cartierele rezidențiale sunt tratate ca spații reziduale – îngrădite, neîntreținute. În același timp, în multe cartiere rezidențiale nu există niciun parc la o distanță de până la 10 minute de mers pe jos, un standard general privind calitatea vieții. Modificările spațiale contribuie semnificativ la disoluția vieții sociale, manifestată pri n izolare socială, implicare comunitară și civică redusă și deconectarea de viața publică. În ciuda structurii care favorizează mersul pe jos, aceasta este o problemă întâlnită atât în orașele mari, cât și în orașele mici, deși are cauze diferite. Orașele mici nu au infrastructura socială necesară pentru a stimula implicarea comunității – mobilier urban, scuaruri, centre comunitare, iar declinul demografic și rata de neocupare contribuie la pierderea vitalității sociale. Pe măsură ce tot mai multe orașe reușesc să își îmbunătățească spațiile publice importante, accentul ar trebui să se îndrepte spre regenerarea cartierelor cu locuințe colective. Viața publică este esențială în crearea unei identități urbane și în stimularea implicării civice și a inițiativelor cetățenești. 29 Parlamentul României – Camera Deputaților. Dezvoltarea urbană și arhitectura modernă în raport cu zonele verzi, cu parcurile municipale. 18 martie 2018. URL: http://www.cdep.ro/presa/DP%20urbanism- spatiu%20verde%20.pdf 32 5. LECȚII PENTRU DEZVOLTAREA STRATEGICĂ 5.1. Prezentare generală Eforturile de dezvoltare urbană ar trebui să aibă în vedere Agenda urbană a UE și Agenda 2030 a ONU pentru „un viitor durabil al Europei”, dar este necesară o schimbare de paradigmă către dezvoltarea strategică bazată pe cei trei piloni: mediu – social – economic (Agenda Lisabona a UE). Prin urmare, toate strategiile și proiectele de dezvoltare ar trebui să asigure un echilibru între competitivitatea economică, coeziunea socială și calitatea mediului. Există un acord general conform căruia zonele urbane contribuie la succesul economic, social și în materie de mediu al unei țări sau regiuni (Orașe-magnet, Acquis URBAN). Agenda urbană a UE se angajează să ofere sprijin pentru o mai bună reglementare, finanțare și cunoaștere a problemelor urbane, în scopul valorificării întregului potențial al orașelor. Amenajarea teritoriului joacă un rol esențial în modelarea orașelor, având un impact direct asupra celor trei piloni de dezvoltare. Analiza spațială a orașelor din România evidențiază provocările economice, sociale și de mediu rezultate din lipsa coordonării și planificării în procesul de urbanizare. Trebuie menționat faptul că este în curs de elaborare un nou cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, însă este necesară instituirea unui cadru legislativ care să asigure o mai bună colaborare și implementare. Per ansamblu, trebuie îndeplinite următoarele obiective finale pentru orașele din România: • Planificare strategică, care să abordeze nevoile diferite ale orașelor mari sau mici, dinamice sau în declin, care să răspundă unor contexte urbane unice și care să urmărească în același timp îndeplinirea obiectivelor naționale și regionale. • Planificare integrată, care să coordoneze eforturile de dezvoltare în zonele metropolitane și să asigure medierea între diferitele părți interesate - autorități publice, dezvoltatori privați, și bunăstarea individuală. • Creștere rezilientă, care să asigure echilibrarea la nivel local și macro a obiectivelor economice, de sustenabilitate și sociale prin fiecare proiect nou de dezvoltare. Acest lucru abordează în mod direct aspectele legate de expansiunea urbană și de mobilitate • Calitatea vieții, ca un criteriu multidimensional de măsurare a performanței economice, bunăstării sociale și sustenabilității, evaluând experiența de viață generală. 5.2. Conservarea resurselor: avantajul urban Conservarea clădirilor ar trebui să fie o prioritate majoră pentru păstrarea calității vieții urbane și reducerea amprentei energetice asociate clădirilor și construcțiilor. Sectorul clădirilor și construcțiilor este unul dintre principalii consumatori de energie la nivel global, responsabil pentru 36% din consumul de energie și 39% din emisiile de CO2. Conservarea și reabilitarea clădirilor sunt strategii cheie pentru sporirea eficienței energetice a acestora, amprenta energetică asociată acestui proces fiind mult mai mică decât construirea unei noi structuri 30. În plus, se știe că locuințele unifamiliale mai mari, tipice pentru expansiunea urbană, sunt mai puțin eficiente decât imobil ele de locuințe colective. Orașele din România au un parc imobiliar deosebit de vechi – 87% din locuințele urbane sunt construite înainte de 1990 31, în timp ce 73% dintre locuitorii din mediul urban stau în 30 UN Environment. Global Status Report: Towards a zero-emission, efficient, and resilient buildings and construction sector. 2007. 31 Baza de date TEMPO. INS Tabelul LOC101A. 33 cartiere cu locuințe colective. Această situație evidențiază nevoia urgentă de conservare a clădirilor, fiind și un motiv pentru prioritizarea investițiilor în cartierele cu locuințe colective. Îmbunătățirile aduse anvelopei clădirilor sunt importante pentru creșterea eficienței energetice, însă acest proces ar trebui să fie completat de o expertiză tehnică a structurii de rezistență și de intervenții arhitecturale. Pentru sporirea siguranței, a eficienței și a atractivității blocurilor de locuințe construite înainte de 1989, eforturile trebuie să țină cont de trei aspecte cheie: • Reabilitarea energetică a anvelopei clădirilor: În prezent, sunt depuse eforturi pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuințe în baza unui program național (OUG nr. 18/2009) destinat asociațiilor de proprietari. Acest program ar trebui să fie coordonat la nivel local și integrat într-o viziune urbană care vizează rezistența structurală și îmbunătățirile estetice (de exemplu, coduri cromatice). • Expertiza tehnică și consolidarea structurii de rezistență: Pe o mare parte din teritoriul României se înregistrează activitate seismică, orașele și clădirile mai vechi, în special cele construite înainte de cutremurul din 1977, fiind deosebit de vulnerabile - București este capitala europeană cu cel mai mare risc seismic. Prin urmare, orașele vulnerabile trebuie să aibă o evaluare clară a clădirilor vulnerabile și să realizeze evaluarea și consolidarea structurii de rezistență a clădirilor, acolo unde este posibil. • Intervenții arhitecturale: Schimbarea nivelului de trai a scăzut atractivitatea blocurilor de locuințe cenușii și anoste din perioada socialistă; prin urmare, nevoia de reabilitare energetică și seismică ar trebui să constituie o oportunitate pentru intervenții arhitecturale. Aceste intervenții ar trebui să se axeze pe transformarea coordonată a fațadelor și varietatea arhitecturală, printr-o negociere abilă între individualitate și colectivitate, între vechi și nou. Aceasta poate fi o oportunitate de diversificare a funcțiunilor din cartier, prin crearea de spații comerciale/de birouri mici, introducerea de facilități comune și, dacă este posibil, extinderea spațiilor verzi și de agrement prin grădini de acoperiș și extinderi ale balcoanelor. Proprietățile subdezvoltate sau vacante reprezintă resurse valoroase, unde dezvoltarea ar trebui să fie o prioritate. Autoritățile locale ar trebui să acorde mai multă atenție terenurilor dezafectate, clădirilor de patrimoniu abandonate, proprietăților private abandonate, având în vedere valoarea lor ridicată, amplasarea strategică și valoarea arhitecturală. Ținând cont de provocările și costurile mai mari aferente terenurilor dezafectate și clădirilor de patrimoniu abandonate, este nevoie de stimulente publice și de planificare strategică. Declinul demografic nu trebuie perceput doar ca o dinamică negativă, ci și ca o oportunitate de îmbunătățire a calității vieții. Scăderea populației a dus la rate mari de neocupare și locuințe abandonate. Acestea nu numai că au un impact estetic și economic negativ asupra cartierului, dar sunt și oportunități ratate de reamenajare în zone cu densitate mare, de exemplu cartiere rezidențiale supraîncărcate/supraaglomerate, lipsite de spații de parcare, spații publice, dotări sau facilități culturale. Legea nr. 255/2010 instituie cadrul legislativ pentru expropriere. Administrațiile ar trebui să gestioneze spațiile deschise î n mod eficient, pentru a stimula interacțiunea socială și a îmbunătăți calitatea vieții. Spațiile deschise, verzi sau pavate, reprezintă o resursă importantă pentru îmbunătățirea calității vieții și stimularea interacțiunii sociale. În prezent, un procent ridicat de spații deschise nu au o definire spațială și sunt utilizate ca locuri de parcare de suprafață sau considerate spațiu rezidual sub formă de grădini împrejmuite, neîntreținute, o resursă verde de care orașele duc lipsă. Autoritățile publice și asociațiile de proprietari ar trebui să colaboreze pentru a utiliza și gestiona mai bine spațiile deschise în vederea extinderii spațiului public și a zonelor verzi - mici parcuri, locuri de joacă, spațiu de socializare. Trebuie acordată o atenție deosebită conservării și extinderii spațiilor verzi existente, în special în zonele cu suprafețe impermeabile extinse. 34 Autoritățile locale ar trebui să acorde prioritate formelor reziliente de mobilitate urbană - mersul pe jos, mersul cu bicicleta și transportul public, să descurajeze utilizarea automobilelor și să dezvolte strategii de gestionare a parcărilor și a traficului. Este bine cunoscut faptul că „Dacă planifici orașele pentru mașini și trafic, ai parte de mașini și trafic. Dacă planifici pentru oameni și locuri, ai parte de oameni și locuri.” (Fred Kent), dar dincolo de multitudinea de strategii de mobilitate pe care le -ar putea aplica autoritățile locale, este necesară o schimbare de paradigmă pentru administrații, dezvoltatori și persoane fizice. Orașele în declin sub presiunea economică (de exemplu, fostele orașe monoindustriale) ar trebui să se bazeze pe resursele spațiale locale pentru reamenajarea teritoriului. • localizarea geografică: apropierea de graniță, intersectarea cu drumuri de importanță națională, apropierea de un pol de creștere, apropierea de resurse naturale. • resursele naturale: peisaj, tratament balnear, ape – râuri, lacuri. • patrimoniul arhitectural 5.3. Creșterea rezilientă: controlul extinderii Există un acord general la nivel european cu privire la nevoia urgentă de a acționa înspre o creștere rezilientă, deoarece cu cât expansiunea avansează mai mult, cu atât mai dificilă devine îndeplinirea obiectivelor de durabilitate. În general, România are unul dintre cele mai reduse niveluri de expansiune din Europa, însă nivelul de dispersare și de fragmentare a terenurilor a înregistrat una dintre cele mai rapide rate de creștere din 200632, fapt ce explică urgența de a acționa acum. Este de remarcat faptul că nivelul redus de dispersie este influențat de numărul mare de orașe mici și sate, fapt care generează provocări suplimentare. Gestionarea limitelor de creștere urbană – controlul extinderii urbane ar trebui să devină o prioritate la nivel național și coordonată la nivel interjurisdicțional. Autoritățile publice dispun de instrumentele necesare pentru a stimula valorificarea terenurilor virane din mediul urban, densificarea, creșterea compactă și pentru a restricționa modelele de creștere nesănătoasă. Pentru aceasta este nevoie de strategii de dezvoltare regională, cooperare interjurisdicțională și planificarea integrată a transportului și dezvoltării. Orașele ar trebui să își pună în valoare punctele forte inerente, înglobate în țesutul lor dens și variat, iar regenerarea urbană ar trebui să reprezinte un instrument în inversarea tendinței actuale de expansiune. Durabilitatea integrată a cartierelor rezidențiale din perioada socialistă și vitalitatea socială care ar putea fi impulsionată de infrastructura culturală și de agrement, clădirile istorice și resursele naturale sunt puncte forte care ar trebui păstrate și aduse la standardele actuale. Totuși, îmbunătățirea infrastructurii urbane poate duce la creșterea valorii proprietăților, fenomen cunoscut sub numele de gentrificare, și la costuri de trai mai ridicate; prin urmare, regenerarea ar trebui gândită luând în calcul echitatea și interesele tuturor grupurilor sociale. Este nevoie de consolidarea capacității la nivel local de coordonare a dezvoltării urbane prin planificare spațială. Autoritățile publice trebuie să înțeleagă rolul esențial pe care îl au în dezvoltarea spațială a orașului și să își consolideze instrumentele disponibile pentru a continua să atragă investitori, menținând în același timp sub control fenomenul de expan siune. Unele strategii includ stabilirea unor zone construibile clare, a unor densități minime, utilizarea terenurilor în scopuri mixte și corelarea amenajării terenurilor cu dezvoltarea infrastructurii. 32 Agenția Europeană de Mediu - AEM și Oficiul Federal pentru Mediu - FOEN. Urban Sprawl in Europe (Expansiunea urbană în Europa). Raportul AEM nr. 11/2016. 35 Evaluarea și abordarea nevoilor de dezvoltare periurbană existente înainte de planificarea unor proiecte noi de dezvoltare. Întrucât dezvoltarea post-socialistă a dus la apariția unui peisaj periurban fragmentat și a unor clustere de dezvoltare cu infrastructură mai puțin dezvoltată, este importantă mai întâi înțelegerea provocărilor actuale și îmbunătățirea calității serviciilor și a infrastructurii existente în aceste clustere. Cooperarea interjurisdicțională și implicarea părților interesate locale sunt esențiale pentru o dezvoltare echilibrată și rezilientă. Pentru toate proiectele noi ar trebui realizată o secvențiere clară a intervențiilor publice și private referitoare la amenajarea terenului, pentru a asigura respectarea standardelor urbanistice ș i arhitecturale. Dinamica puterii dintre autoritățile locale și dezvoltatorii privați ar trebui să fie clar stabilită înainte de lansarea unui nou proiect de dezvoltare, stipulând clar cine este responsabil de furnizarea serviciilor de bază, cum ar fi drumuri, trotuare, iluminat stradal, alimentarea cu apă, gaze și infrastructura de eliminare a deșeurilor. Ar trebui să existe planuri de dezvoltare pe termen lung pentru a evalua nevoile populației și cerințele de trafic și pentru a planifica mai bine capaci tatea infrastructurii rutiere și serviciile sociale (de exemplu, școli). Ar trebui stabilite de la bun început principiile arhitecturale, cum ar fi dimensiunea blocurilor, regimul de aliniere, limitele de înălțime și planificarea la scară umană, iar autoritățile locale ar trebui să monitorizeze în mod constant respectarea acestor principii. Eficiența energetică ar trebui promovată prin coduri energetice pentru construcții. Calitatea spațiului construit și calitatea vieții sunt esențiale pentru dezvoltarea rezilientă pe termen lung. Este o lecție importantă de care autoritățile publice, dezvoltatorii și persoanele fizice ar trebui să țină cont, în ciuda beneficiilor pe termen scurt, cum ar fi venituri mai mari din impozite și prețuri mai mici ale proprietăților. Exemplele internaționale și naționale au demonstrat faptul că prețul inițial mai mare asociat cu dezvoltarea de înaltă calitate este mai rentabil pe termen lung. Uneori, această lecție este înțeleasă prin metoda învățării din greșeli, însă autoritățil e locale au capacitatea de a stabili și consolida standardele de calitate. În deceniile de după căderea comunismului, realitatea orașelor din România a dezvăluit o perspectivă dublă, de creștere și declin. Dinamicile demografice și economice au creat decal aje de dezvoltare între orașe, în timp ce provocările spațiale gravitează în jurul extinderii necontrolate și al scăderii calității centrului urban. Per ansamblu, o politică urbană națională nu este o chestiune de a vedea cine câștigă și cine pierde din acest demers, ci mai degrabă de a înțelege realitățile spațiale, de a identifica punctele forte și provocările specifice fiecărei categorii și de a elabora strategii în consecință. Un astfel de document poate ghida orașele spre o dezvoltare planificată și durabilă și poate extinde discursul axat în prezent pe orașele dinamice pentru a include și orașele stagnante și cele în descreștere. 36 ANEXA 1. CUANTIFICAREA DINAMICII URBANE Raportul dintre rata expansiunii urbane și rata de creștere a populației este un i ndicator de monitorizare a dezvoltării urbane creat de Organizația Națiunilor Unite ca parte a cadrului Obiectivelor de dezvoltare durabilă în perspectiva anului 2030. Având în vedere că nu există o definiție clară a teritoriului urban, UN-Habitat a propus măsurarea „suprafeței construite a aglomerării urbane” – centrul orașului și suburbiile sale. Cu toate acestea, unele studii de cercetare privind dinamica urbană din Europa3334 afirmă că formula LCRPGR propusă de ONU are o serie de limitări, cum ar fi val ori nedeterminate și interpretări duale ale valorilor negative fie ca creștere a populației/ scădere a consumului de terenuri, fie ca scădere a populației/ creștere a consumului de terenuri, motiv pentru care propun ca alternativă o adaptare a formulei de calcul al eficienței utilizării terenurilor (Land Use Efficiency – LUE). Țări precum Regatul Unit, Italia și Franța raportează de asemenea rata expansiunii urbane și rata de creștere a populației sub formă de modificări procentuale. Formulele LCRPRG și LUE sunt asociate următoarelor expresii matematice: 35 Aceste metode au fost aplicate și în România, la nivel de municipiu și la nivelul primului inel „suburban”, utilizând datele din baza de date Corine Land Cover pentru a estima suprafața construită și date din INSSE pentru populație. Studiul se limitează numai la suprafața construită, corespunzător categoriilor CLC 111 – Țesut urban continuu, 112 – Țesut urban discontinuu și 121 – Unități industriale și comerciale, deoarece variațiile tematice și zonele limitate indică un grad mare de inexactitatea în identificarea CLC a spațiilor urbane deschise, corespunzător categoriilor CLC 141 – Spații verzi urbane și 142 – Facilități pentru sport și agrement. Indicatorii arată următoarele tipare: • LCRPRG > 1 creștere a ratei de creștere a populației și a ratei consumul ui de terenuri; rata consumului de terenuri este mai accelerată decât cea a creșterii populației; • LCRPGR < 0 creștere a ratei consumului de terenuri, declin demografic; • 0 < LCRPGR < 1 creștere a ratei de creștere a populației și a ratei consumului de terenuri; rata de creștere a populației este mai accelerată decât cea a consumului de terenuri; • LUE < 0 expansiune teritorială și declin demografic; • LUE > 0 rata consumului de terenuri este mai lentă decât cea a creșterii populației. 33 Corbane, C et all. LUE User Guide: A Tool to Calculate the Land Use Efficiency and the SDG 11.3 Indicator with the Global Human Settlement Layer. Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene: Luxemburg, 2017. 34 Nicolau, R et all. International Journal of Geo-Information. Ratio of Land Consumption Rate to Population Growth Rate – Analysis of Different Formulations Applied to Mainland Portugal. Decembrie 2018. 35 Nicolau, R et all. International Journal of Geo-Information. Ratio of Land Consumption Rate to Population Growth Rate – Analysis of Different Formulations Applied to Mainland Portugal. Decembrie 2018. p. 4. 37 Tabelul 1. Aplicarea formulelor LUE și LCRPGR celor 40 de orașe reședințe de județ studiate 38 Figura 1. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 1990-2006 Figura 2. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 1990-2006 39 Tabelul 2. Tipuri de creștere în cadrul zonei urbane și periurbane a celor 40 de reședințe de județ studiate 40 Tabelul 3. Modificarea suprafeței construite în zona urbană și periurbană a celor 40 de reședințe de județ studiate 41 Tabelul 4. Evoluția suprafeței intravilanului a orașelor din cadrul județelor 42 Tabelul 5. Distribuția utilizării terenurilor în zona urbană și periurbană a celor 40 de reședințe de județ studiate (km.2) 43 Tabelul 6. Modificări ale densității de utilizare (a terenurilor amenajate) în zona urbană și periurbană a celor 40 de reședințe de județ studiate 44 Tabelul 7. Suprafața spațiilor verzi urbane în toate cele 41 de județ și în București 45 Tabelul 8. Evoluția sectorului transporturilor în funcție de alocarea bugetară și de infrastructură Sursa datelor: INSSE – Baza de date TEMPO, MDRAP TEMPO Complementar ArcGIS Layers, Corine Land Cover 46 Notă explicativă Formulele LCRPRG și LUE sunt asociate următoarelor expresii matematice: (1) (2) Fig. 1 Formula propusă în prezent de UN-Habitat (LCRPGR) măsoară raportul dintre cele două rate: Rata consumului de terenuri = Rata de creștere a populației (1) ln (+/) = (2) n ln (+/) ș ț = (3) n unde ln = logaritm natural Urbt+n = Suprafața ocupată de zone urbane în anul final (t+n) Urbt = Suprafața ocupată de zone urbane în anul inițial (t) Popt+n = Populația care locuiește în zone urbane în anul final (t+n) Popt = Populația care locuiește în zone urbane în anul inițial (t) n = Numărul de ani dintre cele două momente Fig. 2 Formula LUE adaptată de Corbane et al. măsoară rata de modificare a intravilanului p e cap de locuitor (Idxt): Yt−Yt+n = Yt (4) unde BUt = Popt (5) 47 BUt+n + = Popt+n (6) BUt = Suprafața ocupată de intravilan în anul inițial (t) Popt = Populația totală în cadrul intravilanului în anul inițial (t) BUt+n = Suprafața ocupată de intravilan în anul final (t+n) Popt+n = Populația totală în cadrul intravilanului în anul final (t+n) Pentru a asigura o comparabilitate a rezultatelor în diferi te momente, se recomandă normalizarea valorilor Idxt pentru a obține o modificare medie de 10 ani. Acest lucru se realizează prin multiplicarea indicatorului cu 10, divizat de numărul de ani dintre cele două momente (n). Yt−Yt+n 10 10 = Yt (7) 48 ANEXA 2. DEFINAREA ZONEI DE STUDIU - „INEL PERI-URBAN” Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 PERI-URBAN TOTAL 69279 75093 87782 Sânpetru 3111 3676 6301 Săcele 30068 32421 36185 Râșnov 15711 16606 17886 Brașov Cristian 3264 4008 5209 Ghimbav 4426 5427 6151 Hălchiu 5600 4336 4841 Hărman 3830 4640 6401 Bod 3269 3979 4808 PERI-URBAN TOTAL 33156 34031 66060 Baciu 7843 8029 11119 Florești 5574 7149 31564 Ciurila 1837 1353 1480 Cluj-Napoca Tureni 2799 2440 2251 Feleacu 4322 3565 3850 Apahida 7427 8757 12550 Chinteni 3354 2738 3246 PERI-URBAN TOTAL 72381 89473 106425 Năvodari 31276 38244 41869 Ovidiu 12468 14610 15705 Constanța Valu lui Traian 7471 10167 15163 Cumpăna 7882 10486 14562 Agigea 3948 5954 8089 Eforie 9336 10012 11037 PERI-URBAN TOTAL 34325 31906 36499 Simnicu de Sus 4310 4075 4782 Isalnita 4002 3853 4024 Breasta 3835 4092 4213 Craiova Bucovat 4234 3985 4203 Podari 5991 6295 6707 Malu Mare 4697 3029 4739 Cârcea 1504 1530 2441 Ghercesti 1920 1687 1696 49 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 Pielesti 3832 3360 3694 PERI-URBAN TOTAL 55441 64975 93396 Rediu 5411 3621 6340 Valea Lupului 3428 3428 7107 Miroslava 6397 8606 17019 Ciurea 7371 10244 15054 Iași Bîrnova 2941 3904 6520 Tomești 10766 12744 14006 Holboca 10661 12569 15065 Aroneanu 2592 2853 3937 Popricani 5874 7006 8348 PERI-URBAN TOTAL 60916 64280 69246 Blejoi 7633 8146 8849 Paulesti 4947 5087 6184 Targsoru Vechi 8072 8965 10418 Ploiești Brazi 7929 8233 8305 Berceni 5836 6083 6379 Bărcănești 8870 9254 9667 Bucov 9651 10463 11311 Ariceștii Rahtivani 7978 8049 8133 PERI-URBAN TOTAL 36136 39051 63080 Mosnița Noua 4009 4304 8240 Ghiroda 4950 4965 6894 Giroc 3964 4461 12462 Dumbrăvița 2712 2937 5228 Timișoara Săcălaz 5506 6747 8956 Sanmihaiu Roman 4045 4432 7395 Sînandrei 4730 5922 6997 Dudeștii Noi 2313 2477 3392 Șag 3907 2806 3516 PERI-URBAN TOTAL 40413 43893 52523 Hemeiuș 3004 3979 5740 Bacău Săucesti 3448 4241 5418 Letea Veche 3811 4794 7086 50 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 Nicolae Bălcescu 10756 9767 10104 Sărata 1771 1887 2241 Luizi-Călugăra 5690 5597 5327 Măgura 3396 4014 5166 Margineni 7293 8370 9925 Itesti 1244 1244 1516 PERI-URBAN TOTAL 15789 16225 18814 Cazasu 2636 2697 3543 Chișcani 4817 5339 5865 Brăila Smîrdan 1054 1104 1148 Vadeni 3722 3718 4129 Mărașu 3560 3367 4129 PERI-URBAN TOTAL 29000 31627 36323 Vînători 3557 4153 5807 Smîrdan 3087 4282 5807 I.C.Brătianu 1229 1147 1188 Galați Grindu 1480 1529 1403 Tulucești 7701 7807 7705 Șendreni 2771 3163 4673 Jijila 5453 5828 5611 Vadeni 3722 3718 4129 PERI-URBAN TOTAL 31481 31736 41243 Sîntandrei 3472 3961 6008 Borș 3429 3504 4192 Biharia 5865 3980 4487 Oradea Paleu 1562 1643 2933 Oșorhei 5247 5837 6959 Sînmartin 7562 8376 11071 Nojorid 4344 4435 5593 PERI-URBAN TOTAL 52149 54047 58893 VLADIMIRESCU 9611 11374 13223 Arad LIVADA 2899 3205 3581 ZIMANDU NOU 4375 4592 4916 SOFRONEA 2475 2493 2794 51 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 IRATOȘU 2182 2327 2563 PECICA 12720 13453 14138 ZADARENI 2375 2464 2855 VINGA 6388 6610 6929 SAGU 3908 3967 4189 FANTINELE 5216 3562 3705 PERI-URBAN TOTAL 42196 47217 56275 Bradu 4692 5424 7971 Albota 3773 3624 3973 STEFANESTI 11453 12960 15449 Pitești MARACINENI 3878 4621 5315 BUDEASA 3878 4621 4129 Bascov 7873 9037 10623 BĂBANA 2779 2728 2904 MOȘOAIA 3870 4202 5911 PERI-URBAN TOTAL 25236 26657 26201 OCNELE MARI 3534 3462 3512 VLADESTI 2069 2442 3202 BUJORENI 3331 3867 996 Râmnicu Vâlcea DAESTI 2649 2755 3105 GOLESTI 2777 2543 2589 BUDESTI 4975 5264 6045 MIHAESTI 5901 6324 6752 PERI-URBAN TOTAL 47204 50250 60201 Sura Mare 2885 3526 4627 Oras Ocna Sibiului 4510 4353 4318 Sura Mica 2041 2608 3110 Cristian 2986 3812 4267 Sibiu Poplaca 1715 1680 1840 Rasinari 5874 5677 5744 Oras Cisnadie 17527 18184 20104 Selimbar 4794 5173 10344 Rosia 4872 5237 5847 Târgu Mureș PERI-URBAN TOTAL 32518 34456 42190 52 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 SANCRAIU DE MURES 6116 6667 8664 SANTANA DE MURES 3624 4393 5858 SANGEORGIU DE MURES 7078 8631 10292 LIVEZENI 3626 2231 3382 CORUNCA 1806 1920 3248 CRACIUNESTI 4611 4555 4343 CRISTESTI 5657 6059 6403 PERI-URBAN TOTAL 61454 61806 62527 CIUGUD 2639 2677 3010 SANTIMBRU 2542 2812 2178 GALDA DE JOS 4620 4441 4398 CRICĂU 2112 2013 2099 Alba Iulia IGHIU 6685 6600 6913 METES 3365 3005 2823 VINTU DE JOS 5356 5432 5480 SEBES 30996 31695 32481 DAIA ROMANA 3139 3131 3145 PERI-URBAN TOTAL 15512 14118 13573 SLOBOZIA 2525 2449 2362 Giurgiu FRATESTI 5439 5268 5298 STANESTI 3445 2773 2648 OINACU 4103 3628 3265 PERI-URBAN TOTAL 31085 31149 33187 ALEXANDRU CEL BUN 4805 5332 6063 PIATRA ȘOIMULUI 8658 8819 8596 Piatra-Neamț DUMBRAVA ROSIE 6257 7456 8428 GIROV 7147 4938 5203 GARCINA 4218 4604 4897 PERI-URBAN TOTAL 40322 37837 36470 TARNOVA 2113 1811 1645 EZERIS 1378 1267 1306 Reșița BOCȘA 20125 19594 19088 OCNA DE FIER 945 801 723 LUPAC 3044 2792 2659 53 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 CARAȘOVA 3600 3233 2961 BUCOȘNIȚA 3289 2954 2804 VALIUG 1021 857 776 BUCHIN 2070 2042 2045 PALTINIS 2737 2486 2463 PERI-URBAN TOTAL 31725 25135 24197 COSAMBESTI 3753 2066 1843 ORAS AMARA 7204 7820 7939 CIULNITA 2323 2521 2460 Slobozia PERIETI 3431 3589 3731 GRIVITA 7564 3916 3408 GHEORGHE LAZAR 2591 2543 2325 BUCU 4859 2680 2491 PERI-URBAN TOTAL 44431 38383 35057 Poroschia 4762 4680 4510 Tigănești 6018 5507 4926 Ștorobăneasa 4166 3561 3098 Mirzănești 4714 3978 3686 Alexandria Vitănești 3368 2902 2764 Măgura 3426 3017 2661 Orbeasca 8890 8191 7407 Mavrodin 5601 2886 2423 Nanov 3486 3661 3582 PERI-URBAN TOTAL 67874 67647 70071 Săpânța 3266 3235 3182 Certeze 6008 5860 5858 Negrești-Oaș 17292 16904 16887 Tăuții-Măgherăuș 6428 6741 8186 Baia Mare Recea 5015 5371 6291 Groși 2294 2341 2882 Baia Sprie 16472 16988 17048 Desești 2918 2564 2344 Ocna Șugatag 4343 4233 4188 Giulești 3838 3410 3205 54 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 PERI-URBAN TOTAL 33751 34262 35590 Dumitra 4062 5093 5512 Șintereag 3969 3907 3651 Șieu-Măgheruș 3319 4114 4612 Bistrița Mărișelu 2592 2654 2560 Budacu de Jos 2632 3087 3285 Cetate 5013 2654 2906 Livezile 3954 4566 5118 Feldru 8210 8187 7946 PERI-URBAN TOTAL 26769 28221 30544 Roma 3230 3340 3508 Mihai Eminesu 5795 6728 7966 Botoșani Curtești 4498 4720 5525 Bălușeni 5890 5338 5003 Stăuceni 3219 3457 3669 Răchiți 4137 4638 4873 PERI-URBAN TOTAL 46912 48417 51494 Vernești 8096 8507 9097 Merei 7246 7014 6785 Stîlpu 3151 3133 3109 Buzău Costești 4862 4816 4945 Țintești 4638 4472 4532 Gălbinași 4062 4061 4306 Vadu Pașii 8578 9008 9751 Mărăcineni 6279 7406 8969 PERI-URBAN TOTAL 21383 22458 21898 Cuza Vodă 4238 4024 3951 Călărași Ștefan Vodă 2356 2446 2361 Modelu 9037 10460 10639 Ostrov 5752 5528 4947 PERI-URBAN TOTAL 112545 105992 97941 Șoimuș 3395 3291 3488 Deva Vețel 2302 2442 2879 Cârjiți 864 684 680 55 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 Pestișu Mic 1188 1100 1148 Hunedoara 86602 80241 71899 Băcia 1547 1749 1865 Simeria 14762 14561 13851 Hărău 1885 1924 2131 PERI-URBAN TOTAL 32799 32351 31137 Orșova 15848 14592 12762 Ilovița 1613 1359 1303 Drobeta-Turnu-Severin Breznița-Ocol 4125 4022 3981 Izvoru Bîrzii 2969 2698 2784 Șimian 8244 9680 10307 PERI-URBAN TOTAL 33135 29958 33060 Odobești 8248 8530 9684 Cîmpineanca 2810 3471 4044 Golești 2888 3801 4597 Focșani Slobozia Ciorăști 2123 2157 2058 Milcovul 9490 3758 3620 Răstoaca 2340 2340 2458 Vînători 5236 5901 6599 PERI-URBAN TOTAL 30164 26392 27413 Ciceu 2630 2660 2823 Vlăhița 7952 7631 7634 Lueta 3888 3763 3693 Miercurea-Ciuc Merești 1634 1403 1366 Brăduț 4420 4869 5152 Sâncrăieni 6330 2600 2622 Leliceni 1670 1736 2187 Păuleni-Ciuc 1640 1730 1936 PERI-URBAN TOTAL 48593 48447 54181 Dorolț 3709 3833 4108 Vetiș 4584 4832 5506 Satu Mare Doba 3166 2873 2992 Terebești 1835 1646 1969 Ardud 6753 6762 7452 56 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 Viile Satu Mare 3470 3286 3836 Păulești 4366 4751 5902 Odoreu 4855 5331 5970 Botiz 5040 3583 3865 Agriș 1703 1777 2145 Micula 3554 4019 4180 Lazuri 5558 5754 6256 PERI-URBAN TOTAL 22505 23529 25444 Arcuș 1250 1279 1629 Belin 2686 2837 3087 Hăghig 2036 2220 2322 Vîlcele 3390 4195 5145 Sfântu Gheorghe Ilieni 1902 1819 2010 Chichiș 1681 1605 1595 Ozun 4713 4672 4681 Reci 2317 2254 2300 Ghidfalău 2530 2648 2675 PERI-URBAN TOTAL 26757 23327 22658 Curtișoara 4406 4269 4320 Pleșoiu 3575 3054 2871 Găneasa 4060 3730 3560 Slatina Slătioara 2505 2451 2460 Milcov 3014 1468 1475 Brebeni 2850 2635 2667 Valea Mare 4160 3859 3696 Priseaca 2187 1861 1609 PERI-URBAN TOTAL 38796 40681 50092 Pătrăuți 3578 4666 5437 Șcheia 6880 7885 11317 Moara 4238 4571 5674 Suceava Ipotești 4635 5274 7484 Salcea 8051 9502 10565 Adâncata 7873 4414 4352 Mitocu Dragomirnei 3541 4369 5263 57 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 PERI-URBAN TOTAL 44379 45842 48051 Șotânga 7002 7264 7185 Mănești 4270 4779 5253 Dragomirești 8205 8365 8864 Târgoviște Ulmi 3703 3920 4455 Gura Ocniței 7555 7429 7267 Răzvad 7849 8262 8788 Aninoasa 5795 5823 6239 PERI-URBAN TOTAL 39580 39810 38936 Turcinești 2336 2279 2122 Stănești 2762 2414 2229 Lelești 1903 1701 1716 Bălești 6983 7227 7479 Târgu Jiu Drăguțești 4600 4973 4985 Dănești 3805 3587 3677 Scoarța 4843 4726 4642 Bălănești 2471 2208 2134 Bumbești-Jiu 9877 10695 9952 PERI-URBAN TOTAL 20278 19727 20325 Ceatalchioi 413 667 732 Somova 4518 4365 4935 Frecăței 4069 3664 3633 Tulcea Mihai Kogălniceanu 3303 3392 3243 Valea Nucarilor 4428 3765 3540 Nufăru 2272 2277 2707 Maliuc 807 1040 946 Pardina 468 557 589 PERI-URBAN TOTAL 26781 23872 23802 Zăpodeni 4541 4076 3756 Bălteni 1656 1607 1611 Vaslui Pușcași 3118 3218 3663 Lipovăț 4344 4208 4203 Muntenii de Jos 3406 3925 4260 Tanacu 6106 2599 2038 58 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017 Muntenii de Sus 3610 4239 4271 PERI-URBAN TOTAL 21202 20926 21807 Hereclean 4021 3709 3829 Vîrșolț 2703 2483 2312 Mereșenii de Jos 3021 3058 3131 Zalău Treznea 935 974 1051 Românași 2990 3044 3126 Creaca 3134 2823 2783 Mirșid 2285 2335 2422 Crișeni 2113 2500 3153 59