Servicii de Asistență Tehnică Rambursabile (SATR) Sprijin pentru dezvoltarea zonei montane din România (P176070) POLUAREA APEI CU NITRAȚI ÎN ZONA MONTANĂ DIN ROMÂNIA Aprilie 2023 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020! www.poca.ro Declarație de exonerare a răspunderii Prezenta lucrare reprezintă un produs elaborat de personalul Băncii Mondiale. Constatările, interpretarea și concluziile exprimate în această lucrare nu reflectă neapărat punctele de vedere ale directorilor executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în această lucrare. Prezentul raport nu reprezintă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Guvernului României. Acest document este o versiune tradusă din versiunea originală în limba engleză. În cazul în care există diferențe de sens sau de interpretare între versiunea originală în limba engleză a acestui document și traducerea acestuia, prevalează versiunea originală în limba engleză. Declarație privind drepturile de autor Materialele din această publicație sunt protejate de drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea unor părți din această lucrare fără permisiune poate reprezenta o încălcare a legislației aplicabile. Pentru a obține permisiunea de a fotocopia sau de a retipări orice parte din această lucrare, trimiteți o cerere cu informații complete la: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (Bvd. Carol I nr. 2-4, sector 3, București, România) sau la Grupul Băncii Mondiale România (Strada Vasile Lascăr nr. 31, Et 6, Sector 2, București, România). 2 CUPRINS Listă de figuri și tabele ................................................................................................................................. 5 Acronime și abrevieri ................................................................................................................................... 8 Mulțumiri .................................................................................................................................................... 10 Sumar executiv ........................................................................................................................................... 11 1. Introducere ......................................................................................................................................... 18 1.1 De ce sunt importanți nitrații?............................................................................................................. 18 1.2 Metodologie ......................................................................................................................................... 22 2. Prezentare generală a cadrului de politici ale UE referitor la calitatea apei.................................... 23 2.1 Directiva-cadru europeană a apei ................................................................................................... 23 2.2 Directiva privind nitrații ................................................................................................................... 26 2.3 Directiva privind epurarea apelor urbane uzate ............................................................................. 30 3. Implementarea directivelor UE privind nitrații în România, cu accent pe zonele montane ........... 32 3.1 Prezentare generală a implementării directivei privind nitrații în România ................................. 33 3.2 Tendințe privind sursa de poluare cu nitrați din agricultură în zonele montane .......................... 35 3.2.1 Evoluția sub-sectorului creșterii animalelor (1990 – 2021) ..................................................... 37 3.2.2 Tendințe în ceea ce privește producția de culturi și utilizarea îngrășămintelor ..................... 43 3.3 Tratarea apelor uzate din aglomerări și stadiul de implementare și tendințe în legătură cu directiva UE privind epurarea apelor urbane uzate (DEAUU) în România ........................................... 52 4. Nitrații și starea calității apei în România, cu accent pe zonele montane ....................................... 59 4.1 Calitatea apelor subterane; tendințe .............................................................................................. 60 4.2 Calitatea apelor de suprafață; tendințe .......................................................................................... 65 4.3 Impactul eutrofic .............................................................................................................................. 69 4.4 Proiecții viitoare privind presiunile în materie de poluare a apelor, pe baza scenariilor de modelare................................................................................................................................................. 71 5. Ce s-a făcut pentru a aborda poluarea cu nitrați din agricultură în România? ................................ 73 6. Principalele provocări, oportunități și recomandări specifice privind eforturile de a îmbunătăți calitatea apei și situația în ceea ce privește poluarea cu nitrați în zonele montane ............................... 81 6.1 Principalele provocări și oportunități ........................................................................................ 81 6.2 Recomandări specifice ..................................................................................................................... 87 Referințe ..................................................................................................................................................... 90 Anexe .......................................................................................................................................................... 92 Anexa I – Măsuri de bază și măsuri suplimentare din Directiva-cadru a apei (DCA) .............................. 92 Anexa II – Codurile de bună practică agricolă......................................................................................... 96 Anexa III – Măsurile care trebuie incluse în programele de acțiune privind nitrații .............................. 97 Anexa IV – Detalii privind Programul de acțiune privind nitrații pentru România ................................. 98 Anexa V – Populația de animale domestice în zonele montane............................................................. 99 3 Anexa VI – Criteriile de includere a UAT-urilor în zona montană ......................................................... 100 (Conform Ordinului comun al MADR nr. 97/2019 și MDRAP nr. 1332/2019) ...................................... 100 Anexa VII – Grupe muntoase conform Legii muntelui din 2018 ........................................................... 101 Anexa VIII – Bazine muntoase din România ......................................................................................... 102 Anexa IX – Procentul și suprafața UAT-urilor din zona montană pe județe în România ...................... 103 Anexa X – Cerințe de condiționalitate amplificate și standarde ........................................................... 104 Anexa XI – Studii de caz de gestionare reușită a nitraților în zona montană ....................................... 108 Anexa XII - Analiza SWOT privind calitatea apei și poluarea cu nitrați în zona montană ..................... 115 Anexa XIII – Programe și proiecte de sprijin pentru abordarea poluării cu nitrați în România (2000– 2023) ..................................................................................................................................................... 118 Anexa XIV– Lista de instituții/organizații/entități intervievate ............................................................ 120 4 Listă de figuri și tabele Figura 1: Ciclul azotului ............................................................................................................................... 18 Figura 2: Linia de gândire în sistemele din directiva-cadru a apei .............................................................. 24 Figura 3: Directiva privind nitrații pe scurt ................................................................................................. 27 Figura 4: Procentul de stații de ape subterane care depășesc 50 mg de nitrați pe litru ............................ 29 Figura 5: Tratarea circulară a apei uzate..................................................................................................... 31 Figura 6: Zone vulnerabile la nitrați și potențial vulnerabile la nitrați din România .................................. 33 Figura 7: Perioade de interdicție pentru aplicarea pe sol a îngrășămintelor, pe UAT-uri .......................... 35 Figura 8: UAT-urile din zona montană (delimitarea din 2019) ................................................................... 36 Figura 9: Numărul mediu de capete de bovine și densitatea acestora (2017 – 2021, nivel județean) ...... 40 Figura 10: Numărul mediu de capete de ovine și densitatea acestora (2017 – 2021, nivel județean) ...... 40 Figura 11: Numărul mediu de capete de caprine și densitatea acestora (2017 – 2021, nivel județean) ... 42 Figura 12: Cantitatea de azot produsă din gunoiul de grajd (2017, la nivel de UAT-uri)............................ 43 Figura 13: Distribuția suprafețelor în principalele categorii de SAU la nivel național în 2010 față de 2020 .................................................................................................................................................................... 44 Figura 14: Distribuția spațială a principalelor culturi cultivate în România, 2020 ...................................... 45 Figura 15: Distribuția culturilor de cereale și de semințe oleaginoase (2020) ........................................... 47 Figura 16: Tendințele în utilizarea de substanțe de intrare în agricultură în România, la nivel național și în zona montană, doar în județele selectate .................................................................................................. 48 Figura 17: Suprafețele medii pe care se aplică îngrășăminte organice și chimice (2020 - 2021) ............... 49 Figura 18: Suprafețele medii ale culturilor și suprafețele medii pe care se aplică îngrășăminte chimice (2020 - 2021) ............................................................................................................................................... 50 Figura 19: Îngrășăminte organice și chimice aplicate pe sol (2020 - 2021) ................................................ 51 Figura 20: Azot (N) total din îngrășăminte (2020 - 2021) ........................................................................... 51 Figura 21: Eficiența utilizării azotului, media pe 2000 – 2004 și 2010 – 2014 (total ieșiri de N împărțit la total intrări de N) ........................................................................................................................................ 52 Figura 22: Ape uzate epurate VS neepurate de la agrlomerările umane din România .............................. 54 Figura 23: Populația racordată la rețelele de canalizare în România ......................................................... 54 Figura 24: Nivelul de racordări la canalizare și epurarea apelor uzate în 2018 pentru aglomerările >2.000 l.e................................................................................................................................................................. 55 Figura 25: Aglomerări cu peste 2.000 l.e. ROȘU fără sistem de canalizare ................................................ 56 Figura 26: Stadiul privind conformarea în ceea ce privește colectarea și tratarea deșeurilor de canalizare în aglomerări (România) ............................................................................................................................. 57 Figura 27: Tendințele recente privind cantitatea de ape uzate din aglomerări, care nu este colectată sau tratată ......................................................................................................................................................... 58 Figura 28: Rețeaua hidrografică a României ............................................................................................... 60 Figura 29: Distribuția bazinelor hidrografice și rețeaua hidrografică din România .................................... 60 Figura 30: Total puncte de monitorizare pentru apa subterană (toate tipurile de ape subterane, 2008 - 2022) la nivel național................................................................................................................................. 61 Figura 31: Tendințe în ceea ce privește apele subterane (toate tipurile de ape subterane, 2008 - 2022) 62 Figura 32: Concentrațiile medii anuale de nitrați în apele subterane din România (2020 - 2022) ............ 63 Figura 33: Ape subterane - puncte fierbinți ................................................................................................ 64 5 Figura 34: Distribuția punctelor de monitorizare a apelor de suprafață între diferite tipuri de corpuri de apă de suprafață ......................................................................................................................................... 65 Figura 35: Rețeaua de monitorizare a nitraților în cazul apelor de suprafață (râuri și lacuri) în România (concentrații medii anuale, estimări pentru 2020 - 2022) .......................................................................... 66 Figura 36: Evoluția mostrelor din râuri și concentrațiile medii anuale de nitrați în zona montană (2008 – 2022) ........................................................................................................................................................... 67 Figura 37: Evoluția mostrelor din lacuri și concentrațiile medii anuale de nitrați în zona montană (2008 – 2022) ........................................................................................................................................................... 68 Figura 38: Starea ecologică a corpurilor de apă de suprafață ca urmare a situației concentrațiilor de azot .................................................................................................................................................................... 69 Figura 39: Tendințele de eutrofizare (concentrațiile medii de „clorofilă a”) în apele de suprafață (râuri și lacuri, 2012 – 2019) .................................................................................................................................... 71 Figura 40: Tendințele de eutrofizare (concentrațiile medii de „clorofilă a”) în apele de coastă, de tranziție și marine (2012 – 2019) .............................................................................................................................. 71 Figura 41: Situația de referință privind sursele de emisii de azot în România (2015) VS Rezultatele aplicării scenariului de referință pentru sursele de emisii de azot (2023) ................................................. 72 Figura 42: Platforme comunale necesare conform Directivei privind nitrații ............................................ 78 Figura 43: Evoluția neconformării procentuale cu DN................................................................................ 80 Figura 44: Prezentare generală teritorială a factorilor de presiune antropogenă asupra poluării cu nitrați în apele subterane și de suprafață.............................................................................................................. 84 Figura 45: Comparație între volumele de azot din gunoiul de grajd generat în punctele fierbinți asociate cu creșterea bovinelor, caprinelor și ovinelor în zona montană cu necesarul de platforme de gunoi de grajd identificat de ANSVSA ........................................................................................................................ 86 Tabele Tabel 1: Cauzele poluării cu nitrați în apă ................................................................................................... 20 Tabel 2: Calendarul de implementare a Directivei-cadru a apei de către statele membre ....................... 25 Tabel 3: Cerințele și obiectivele DN ............................................................................................................ 27 Tabel 4: Populația de animale - număr de capete, evoluția la nivel național în perioada 1990 - 2021 ..... 37 Tabel 5: Numărul de capete de animale - tendințe la nivel național vs în zona montană (1990-2021), cu negru nivel național, cu albastru toate județele din zona montană, cu maro județele selectate din zona montană ...................................................................................................................................................... 39 Tabel 6: Numărul de ferme și utilizarea terenurilor agricole la nivel național (2002 - 2020)..................... 44 Tabel 7: Producția la principalele culturi în perioada 1990 - 2021 (tone), la nivel național....................... 45 Tabel 8: Variabilele agricole pentru principalele culturi în perioada 1990 – 2021 pentru zona montană . 46 Tabel 9: Populația racordată la rețelele de canalizare și la serviciile de alimentare cu apă în România ... 54 Tabel 10: Localități montane cu 2.000 l.e. sau peste, fără acces la epurarea apelor uzate ....................... 56 Tabel 11: Mostre de apă subterană la nivel național (toate tipurile de ape subterane, estimare pentru 2020 – 2022) ............................................................................................................................................... 61 Tabel 12: Numărul de foraje și izvoare monitorizate în zona montană (2020-2022) ................................. 63 Tabel 13: Mostre din apa subterană din zona montană (estimate pentru 2020 – 2022) .......................... 64 Tabel 14: Concentrațiile de nitrați din mostrele din râurile și lacurile din zona montană (estimare pentru 2020-2022) .................................................................................................................................................. 66 6 Tabel 15: Clasele de calitate trofică pentru apele de suprafață (2016 – 2019) .......................................... 70 Tabel 16: Investiții în platforme comunale de gunoi de grajd finanțate de proiectul INPC al BM ............. 77 Tabel 17: Platforme comunale de gunoi de grajd în cadrul proiectului INPC al BM - investiții în zona montană din România (2008 – 2023) ......................................................................................................... 77 Tabel 18: Investiții PNRR în cadrul componentei C1 - Managementul apei ............................................... 79 Tabel 19: Zone fierbinți, la risc sau unde se depășește pragul valoric pentru poluarea apelor subterane și de suprafață ................................................................................................................................................ 82 7 Acronime și abrevieri AEM Agenția Europeană de Mediu AFIR Agenția de Finanțare a Investițiilor Rurale ANAP Administrația Națională Apele Române ANSVSA Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ANZM Agenția Națională a Zonei Montane APIA Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură BBA Bilanțul brut de azot BM Banca Mondială CBPA Codul de Bune Practici Agricole DCA Directiva Cadru Apă DAU Directiva Apă Uzată DEP Document de evaluare a proiectului DN Directiva Nitrați EUR Euro FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală FS Finanțare suplimentară GAEC Bune condiții agricole și de mediu GDF Grupuri de discuție ale fermierilor GEF Mecanismul Global pentru Mediu ha hectar ICPA Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - București INS Institutul Național de Statistică ISPA Instrument de Politici Structurale de Preaderare KTN Rețea de transfer de cunoștințe l.e. locuitor echivalent MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale MMAP Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor MONERIS Modelarea emisiilor de nutrienți în sistemele de râuri N Azot PAC Politica Agricolă Comună PAN Programul de acțiune privind nitrații PCIPN Proiectul Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți PHARE Polonia și Ungaria: Instrument de preaderare de ajutor pentru restructurarea economiilor PM Program de măsuri PMBH Plan de management al bazinelor hidrografice PNDR pentru perioada de Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada de programare 2007 – 2013, 2014 - programare 2007 – 2013, 2014 - 2020 și perioada de tranziție 2020 – 2020 și perioada de tranziție 2020 – 2022 2022 8 PNRR 2023 – 2026 Planul Național de Redresare și Reziliență 2023 – 2026 PNS 2023 - 2027 Planul Național Strategic 2023-2027 PPA Pesta porcină africană RAPID Proiectul de prevenire și reducere a poluării în mediul rural din România SAPARD Programul special de aderare pentru dezvoltare agricolă și rurală SAU Suprafață Agricolă Utilizată SM Stat membru SMR Cerință legală privind managementul SSF Sondaj privind structura fermelor SWOT Puncte forte și puncte slabe, oportunități și amenințări UAT Unitate Administrativ-Teritorială UE Uniunea Europeană USD Dolar SUA ZVN Zonă vulnerabilă la nitrați 9 Mulțumiri Raportul “Poluarea Apei cu Nitrați în Zona Montană din România” a fost pregătit în cadrul acordului pentru Servicii de Asistență Tehnică Rambursabile (SATR), Sprijin pentru dezvoltarea zonei montane din România (P176070), semnat între Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și Banca Mondială. Corespunde Output 1 din cadrul acordului mai sus menționat. Acest raport a fost pregătit de o echipă condusă de Luz Berania Diaz Rios (specialist senior în agroeconomie, SCAAG, liderul echipei de lucru), sub îndrumarea generală a lui Frauke Jungbluth (manager de practică, SCAAG). Din echipa tehnică au făcut parte Erika Ruth Felix (expert în agricultură și resurse naturale), Adrian-Radu Rey (expert în dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale și montane) și Gabriel Origel-Gutiérrez (expert în sisteme de informații geografice). George Maier a fost responsabil cu designul raportului. Aira Maria Htenas (economist în agricultură, SCAAG) și Adina Păsărel (expert în programe, politici și instituții UE, SCAAG) au oferit contribuții valoroase. Rosalie Trinidad (asistent de program, SCAAG) și Mihai Preda (asistent de program, ECCRO) au asigurat asistență administrativă foarte importantă. De asemenea, echipa mulțumește pentru îndrumarea utilă primită de la echipa tehnică numită de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de la Agenția Națională a Zonei Montane și le mulțumește tuturor părților interesate pentru contribuția lor valoroasă la acest studiu. Echipa îi este recunoscătoare Annei Akhalkatsi (director de țară, ECCRO) pentru îndrumarea strategică furnizată. 10 Sumar executiv Obiectivul principal al acestui studiu este să evalueze starea în ceea ce privește poluarea cu nitrați și gestionarea nitraților în zonele montane din România și să ajute la înțelegerea: (i) tendințelor și stării de impact a poluării cu nitrați în raport cu calitatea apei în zonele montane, inclusiv a tendințelor sectoriale în agricultură care ar putea contribui la un risc mai ridicat sau mai scăzut de poluare cu nitrați și (ii) a progresului realizat, a deficiențelor și a provocărilor cu care se confruntă fermierii din zona montană pentru a realiza conformarea cu practicile recomandate, cu evidențierea oportunităților de a crește eficacitatea eforturilor aflate în curs implementare pentru rezolvarea problemelor privind poluarea apelor cu nitrați din surse agricole. Acest document este structurat după cum urmează: Secțiunea 1 oferă o introducere privind importanța nitraților ca agenți de poluare a apei. Secțiunea 2 oferă o prezentare generală a politicilor Uniunii Europene (UE) care sunt relevante pentru calitatea apei și poluarea cu nitrați, inclusiv a Directivei Cadru Apă (DCA), a Directivei Nitrați (DN) și a Directivei Apă Uzată (DAU). Secțiunea 3 oferă o prezentare generală a implementării la nivel național a directivelor UE privind nitrații în România, cu accent pe zona montană și analizând mai îndeaproape principalele surse agricole de poluare cu nitrați a apei, dar și alte surse relevante de poluare, cum ar fi apele uzate. Secțiunea 4 prezintă starea calității apei în raport cu nitrații în România, cu accent pe zona montană. Secțiunea 5 prezintă o trecere în revistă a activităților desfășurate în România în vederea rezolvării poluării cu nitrați din agricultură. Secțiunea finală a studiului oferă o discuție privind principalele provocări și oportunități legate de poluarea cu nitrați și de calitatea apei în România și în special în zonele montane și prezintă recomandări specifice pentru creșterea eficacității. De ce sunt importanți nitrații? Azotul (N) este un element esențial pentru viață, care reprezintă aproximativ 78 la sută din aer. Cu toate acestea, o pierdere excesivă de azot în mediu are impact sever asupra solurilor, aerului, apelor dulci și sănătății umane. În apele de suprafață, azotul poate să promoveze dezvoltarea excesivă a plantelor și algelor, care consumă oxigenul și pot declanșa înfloriri toxice ce pot omorî peștii și alte organisme vii, ducând la un proces numit eutrofizare. De asemenea, excesul de azot poate să pătrundă în sol și să se scurgă în sursele de apă subterană sub formă de nitrați. Nitrații sunt printre cei mai frecvenți și mai răspândiți agenți de poluare care se găsesc în sursele de apă subterană. Sursele majore de poluare a apelor cu azot pot fi așezările umane, industriile și, din ce în ce mai mult, activitățile agricole. Pierderile de azot din agricultură provin în principal din fertilizarea culturilor, gunoiul de grajd provenit de la animale și deșeurile din acvacultură. Pierderile de azot pot proveni și din apele uzate municipale și industriale neepurate, în zone în care serviciile de canalizare sunt deficitare. Care este cadrul de politici ale UE cu privire la calitatea apei? Gestionarea nutrienților din nitrați este o prioritate de mediu esențială în legislația UE. În timp ce DCA reprezintă legislația cadru pentru protejarea apelor în UE, există două cadre de politici principale, care tratează fiecare sursă majoră de poluare cu azot: agricultura și apele uzate. Anume, DN a UE este principalul instrument de politici care tratează anume poluarea apelor cauzată de agricultură și are două instrumente esențiale pentru reducerea poluării cu nitrați: Codurile de bune practici în agricultură (CBPA) și Programele de acțiune privind nitrații (PAN). DAU este principalul instrument de politici care tratează poluarea apei cauzată de apele uzate. La nivelul UE, implementarea DN și a DAU a contribuit la reducerea poluării în corpurile de apă și îmbunătățirea calității apei. Însă nivelurile de implementare și aplicare a legii încă nu sunt suficiente pentru a atinge obiectivele DCA, în ciuda progresului realizat până acum. Cum sunt implementate principalele directive ale UE privind nitra ții în România, cu accent pe zonele montane? 11 România implementează măsurile obligatorii și recomandate din DN (PAN și CBPA) pe întreg teritoriul încă din 2013, îndepărtându-se de abordarea bazată pe zone vulnerabile la nitrați (ZVN) aplicată din 2002 până în 2012. Abordarea bazată pe întregul teritoriu a fost adoptată pentru a aborda mai bine problemele legate de eutrofizare conform temeiului principal preventiv de a „anticipa și a reduce încărcătura de nitrați” înainte ca aceasta să ajungă în Dunăre și în Marea Neagră. Unele dintre cele mai importante prevederi ale CBPA și PAN în România se referă la gestionarea gunoiului de grajd (depozitare și aplicarea pe sol), punându -se mai puțin accent pe problemele legate de managementul fertilizării, reflectând probabil faptul că, în România, utilizarea îngrășămintelor este la un nivel scăzut în comparație cu alte țări din UE. Zona montană a României, conform delimitării aprobate în 2019, ocupă peste 38 la sută din teritoriul național și ~29 la sută din suprafața agricolă. Aceasta este caracterizată de limitări naturale de productivitate și de producția extensivă de culturi/creșterea animalelor, în jur de 50 la sută din exploatațiile montane având mai puțin de 1 hectar (ha) de teren, iar alte 40 la sută, între 1 și 5 ha (Banca Mondială, Studiul privind fermele de familie, 2021). Culturile de cereale și de semințe oleaginoase sunt asociate adesea cu sisteme de producție intensivă și cu aplicarea de îngrășăminte chimice și sunt amplasate în principal în afara teritoriului montan. Însă utilizarea de îngrășăminte chimice și organice în județele cu zonă montană este într-o creștere continuă în ultimii 20 de ani, atât în ceea ce privește cantitatea, cât și suprafața de aplicare. Au fost identificate mai multe „zone fierbinți” în teritoriul montan, care ar putea depăși pragul acceptabil (170 kg N/ha) dacă se ia în calcul azotul total combinat aplicat (îngrășăminte organice + chimice), ceea ce indică un potențial risc mai ridicat de poluare a apei. Fermele mici din munți sunt de obicei prietenoase cu mediul, însă acești fermieri au mai puține cunoștințe despre folosirea inputurilor agricole, ceea ce ar putea crește riscul de gestionare eronată a îngrășămintelor organice și chimice și de poluare neintenționată. Agricultura: Zona montană a României include peste 50 la sută din suprafețele de pajiști ale țării (pășuni și fânețe), folosite în principal pentru pășunatul animalelor și producția de fân, evidențiind faptul că principala presiune antropogenă pentru poluarea cu nitrați este asociată cu posibila gestionare eronată a gunoiului de grajd. Presiunile legate de poluare, exercitate de sectorul zootehnic (prin producția de gunoi de grajd) prezintă, în ansamblu, un tipar descrescător după 1990, atât la nivel național, cât și în zonele montane, în special dată fiind reducerea semnificativă a efectivelor de bovine, cabaline și suine. Cu toate acestea, statisticile p rivind efectivele de oi și capre, atât la nivel național, cât și în zonele montane, arată o tendință în creștere din 2000 până în 2021, ceea ce indică un risc în creștere de poluare potențială ca urmare a generării crescute de gunoi de grajd. Zonele montane, conform delimitării actuale, susțin un procent important din numărul total de bovine la nivel național (~42) și de ovine (~37 la sută) în anul 2021, observându-se o tendință crescătoare în cele 12 județe selectate ca fiind reprezentative pentru zona montană (adică aceste județe au peste 50 la sută din teritoriu în interiorul zonei montane și cel puțin 50 la sută din populație în interiorul zonei montane). Aceasta indică faptul că este necesar să se acorde atenție acestor sisteme de producție, prin formare și investiții, pentru a aborda riscurile de poluare potențială cauzată de colectarea gunoiului de grajd și folosirea acestuia pentru fertilizare. În general, măsurile de reducere a riscului de poluare cu nitrați s-au concentrat pe colectarea gunoiului de grajd și acestea sunt în continuare necesare pentru a aborda situația efectivelor de animale aflate în creștere, însă sunt necesare și măsuri care să abordeze managementul nutrienților pentru culturi, care, până acum, a fost relativ absent în managementul nitraților, pentru a rezolva creșterea observată în utilizarea îngrășămintelor chimice și or ganice. Ape uzate: România aplică abordarea bazată pe întreg teritoriul și în cadrul DAU, care prevede ca toate aglomerările de peste 10.000 locuitori echivalenți (l.e.) să aplice tratarea biologică cu eliminarea azotului și fosforului (tratare terțiară/avansată a apei uzate) și toate aglomerările între 2.000 și 10.000 l.e. să aplice cel puțin tratarea biologică (tratarea secundară a apelor uzate). Totuși, România este semnificativ în urmă în ceea ce privește conform area cu aceste cerințe de tratare a apelor uzate, inclusiv în multe comunități montane. De asemenea, numai 55 la sută din populația României este conectată la rețeaua de canalizare (la momentul 2020). Există o separare semnificativă între rural și urban în ceea ce privește accesul la canalizare: din cei peste opt milioane de români care locuiesc în zonele rurale, numai 14,6 la sută beneficiază de facilități adecvate de canalizare. Ca atare, multe comunități rurale încă nu 12 sunt racordate la sistemele publice de colectare a apelor uzate și, chiar dacă ar fi colectate, epurarea apelor uzate nu este întotdeauna adecvată. Datele orientative arată că majoritatea zonelor montane încă nu îndeplinesc parametrii minimi pentru tratarea apelor uzate în sistemele de colectare, iar unele comunități montane rurale din jurul anumitor zone, cum ar fi de exemplu Brașov, Covasna, Harghita sau Maramureș, încă nu sunt conectate la servicii de canalizare. Ce s-a făcut pentru a aborda poluarea cu nitrați din surse agricole în România? România a început să investească în măsuri de abordare a poluării cu nitrați și de îmbunătățire a calității apei încă dinainte de aderarea la UE. Între 2000 și 2006, România a cofinanțat investiții cu impact asupra mediului, destinate reducerii poluării cu nitrați și îmbunătățirii calității apei, cum ar fi infrastructură pentru alimentarea cu apă, canalizare, epurarea apelor uzate și managementul integrat al deșeurilor, dar și destinate reducerii poluării cu nitrați din activități agricole (ex. managementul gunoiului de grajd), prin Instrumentul UE de Politici Structurale de Preaderare (ISPA), Polonia și Ungaria: Ajutor pentru restructurarea economiilor (PHARE) și prin programul SAPARD (Programul special de aderare pentru dezvoltare agricolă și rurală), precum și folosind fonduri de la Banca Mondială. După aderarea României la UE, în 2007, au fost aplicate o serie de instrumente financiare pentru a sprijini investițiile în reducerea poluării cu nitrați din surse agricole și îmbunătățirea calității apei, print re care Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) din 2007 până în 2021 și investițiile finanțate de Banca Mondială în cadrul Proiectului privind controlul poluării din agricultură la Marea Neagră / Proiectul de control integrat al poluării cu nutrienți (INPC), care încă este operațional. De asemenea, un nou proiect finanțat de Banca Mondială, Proiectul pentru prevenirea și reducerea poluării în mediul rural în România (RAPID), este în curs de pregătire și se preconizează că va continua să susțină eforturile de a reduce poluarea cu nitrați pe teritoriul țării, în principal prin managementul gunoiului de grajd 1 și concentrându-se pe înființarea unor centre de formare și extinzându -și sfera de acoperire pentru a aborda și alți agenți de poluare a apei, cum ar fi pesticidele și compușii din medicina veterinară. Pentru România ar fi utilă o abordare integrată, care să incorporeze sprijin acordat fermierilor pentru gestionarea nutrienților și să îmbunătățească utilizarea sustenabilă a in puturilor agricole pentru a evita utilizarea în exces a azotului. În prezent, în cadrul Planului Național Strategic (PNS) 2023 - 2027 există sprijin pentru agricultura ecologică și se încurajează practici agricole extensive promovate prin scheme de agro -mediu, care constau în aplicarea unor cerințe de management care depășesc standardele minime obligatorii (bunele condiții agricole și de mediu, GAEC și cerințele legale privind managementul, SMR) cu scopul de a proteja resursele de apă. Conform unei evaluări realizate la nivel național de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), încă mai este nevoie de multe platforme comunale de gunoi de grajd în unele județe din zona montană (aproximativ 15 - 30 de platforme pe județ). Aceasta evidențiază nevoia de a ținti geografic anumite investiții din cadrul PNS, PNRR și RAPID. Care sunt principalele provocări, oportunități și recomandări specifice privind eforturile de a îmbunătăți calitatea apei și situația în ceea ce privește poluarea cu nitrați în zonele montane din România? În ansamblu, pe de o parte, tendințele privind concentrația nitraților în ap ele subterane și de suprafață din zonele montane indică niveluri scăzute și menținerea unei bune calități a apei, în timp ce numărul de cazuri de niveluri ridicate de nitrați este mai mare în zonele non-montane. Pe de altă parte, tendințele de eutrofizare indică o deteriorare a râurilor și lacurilor montane și arată că, deși apele de suprafață sunt sub pragul critic de nitrați, aceste 1 Proiectul urmează să operaționalizeze investiții mari, adică să construiască sisteme comunale integrate pentru managementul g unoiului de grajd, stații de compost (la nivel de fermă/la nivel de comunități) și centrale de biogaz și să sprijine capacitatea instituțională, în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) 2023 – 2026. 13 valori sunt peste pragul critic ecologic al concentrației de azot.2 Proiecțiile viitoare privind factorii de presiune pentru poluarea apei, pe baza scenariilor de modelare și luând în calcul continuarea sprijinului pentru managementul gunoiului de grajd, arată o scădere a emisiei specifice difuze de azot din activități agricole și o tendință descrescătoare a impactului poluării cu nitrați asupra apelor subterane. În ansamblu, proiecțiile de modelare a difuziei de nitrați arată că agricultura contribuie cu ~13 – 18 la sută din sursele totale de emisie de azot, cu o tendință descrescătoare, în timp ce așezările umane sunt răspuzătoare pentru ~27 - 32 la sută, cu o tendință crescătoare. Principalele tendințe în agricultură arată că utilizarea îngrășămintelor în zona montană este în creștere atât din punct de vedere al cantității, cât și din punct de vedere al suprafeței de aplicare, atât pentru îngrășămintele chimice, cât și pentru cele organice. Acesta este un aspect important, dat fiind faptul că utilizarea la un nivel mai ridicat a fertilizării generează un risc mai ridicat de poluare a apei cu nitrați. În mod tipic, fermele din zonele montane sunt prietenoase cu mediul, deoarece folosesc practici mai tradiționale și mai puține îngrășăminte chimice decât cele din zonele din afara muntelui. Totuși, fermierii din aceste zone sunt mai puțin familiarizați cu practicile adecvate de management al îngrășămintelor. Este necesară întărirea capacității fermierilor de a îmbunătăți managementul îngrășămintelor, atât prin planificarea adecvată a managementului nutrienților, cât și prin practici de management al fertilizării și de acoperire a terenului, sau prin înființarea unor fâșii -tampon în apropierea corpurilor de apă, pentru a reduce scurgerile de azot în apele de suprafață și a minimiza scurgerile în acviferele subterane. În anumite județe din zona montană se observă și tendințe crescătoare și o concentrație mai mare a populațiilor de ovine și bovine, indicând tendințe crescătoare în ceea ce privește generarea de gunoi de grajd, care va trebui gestionat în mod adecvat pentru a evita riscurile de poluare cu nitrați. Declinul observat în trecut la nivelul efectivelor de animale contribuie la presiuni mai scăzute asupra mediului, însă sectorul a început să se redreseze în zonele montane, astfel că este necesar să se asigure disponibilitatea unor opțiuni adecvate de management al gunoiului de grajd și a sprijinului pentru fermieri în gestionarea aplicării de gunoi de grajd. În comunitățile montane în care există o concentrație ridicată a producției de gunoi de grajd și acolo unde peisajul fizic permite, o soluție ar putea fi instalarea de platforme de gunoi de grajd. Până în prezent, sprijinul financiar pentru instalarea de platforme de gunoi de grajd în comunități a fost concentrat în mare în afara zonelor montane. Investițiile în platforme de gunoi de grajd instalate în comunități, prevăzute în cadrul PNRR prezintă o oportunitate de a ținti mai precis nevoile comunităților montane. O comparație între zonele de la munte care produc volume mai mari de azot este aliniată îndeaproape cu nevoia de instalare a unor platforme de gunoi de grajd, astfel cum a fost proiectată de ANSVSA, însă tot mai rămân neacoperite unele zone care sunt expuse la risc. Investițiile viitoare din cadrul PNRR în platforme de gunoi de grajd ar trebui să ia în calcul sprijinirea instalării de platforme în aceste zone-cheie fierbinți pentru poluarea cu azot, pentru a sprijini managementul adecvat al gunoiului de grajd și a ajuta la reducerea sau limitarea potențialelor riscuri de poluare a apei. În general, majoritatea măsurilor luate pentru a reduce riscul de poluare cu nitrați din agricultură în România și î n special în zonele montane s-au concentrat până acum pe colectarea de gunoi de grajd. Este nevoie să se acorde mai multă atenție impactului gestionării culturilor și al fertilizării, în special dat fiind faptul că tendințele din zonele montane indică un risc de creștere a utilizării unor cantități mai mari de îngrășăminte organice și poate și chimice. Printre principalele elemente care să fie avute în vedere pentru a sprijini mai eficient fermierii din comunitățile montane se numără următoarele: 2 Acest lucru este deconcertant și arată dezalinierea care există între utilizarea pragului valorii concentrației de nitrați și valorile critice din punct de vedere ecologic pentru a evalua starea corpurilor de apă de suprafață. Anume, deși valoarea de 30 mg de nitrați pe litru este o măsură pentru calitatea apei din punct de vedere al caracterului potabil, această valoare nu se aliniază cu valorile critice pentru starea ecologică a corpurilor de apă de suprafață în contextul DCA, conform căreia valorile critice pentru azot sunt semnificativ mai mici decât echivalentul a 30 mg de nitrați pe litru. Ca urmare, rezultatele monitorizării pentru corpurile de apă de suprafață (lacuri și râuri) arată tendințe de eutrofizare, în ciuda faptului că valoarea concentrației se înscrie în limita de 30 mg pe litru 14 Planificare și monitorizare: • O mai bună țintire a comunităților montane, pe baza abordărilor de management al riscurilor (de ex. concentrarea efectivelor de animale și fragmentarea fermelor). • Realizarea unei evaluări în profunzime a fezabilității modelului actual de sisteme integrate comunale de management a gunoiului de grajd sprijinite prin proiectul BM privind controlul integrat al poluării cu nutrienți în condițiile zonei montane, având în vedere numărul mare de exploatații mici și distanțate u na de alta, numărul mic de capete de animale la fiecare fermă, distanțele dintre ferme și accesibilitatea dificilă în unele zone. • Realizarea sistematizării datelor la nivel de Unitate Administrativ-Teritorială (UAT) cu privire la utilizarea fertilizanților (și în general a tuturor datelor statistice privind animalele, producția de culturi, utilizarea terenurilor etc.) pentru a îmbunătăți viitoarele evaluări, care să ghideze o planificare eficace pentru reducerea poluării cu nitrați. • Studierea efectelor schimbărilor climatice asupra perioadelor actuale de interdicție la aplicarea îngrășămintelor, deoarece este recunoscut din ce în ce mai mult că impactul schimbărilor climatice devine mai vizibil în zonele montane (de ex. iernile sunt mai scurte și mai calde, cu mai puține precipitații), cu potențial pentru reducerea sau prelungirea perioadelor pentru o fertilizare adecvată. • Actualizarea listei de UAT-uri din zona montană cu privire la implementarea perioadelor de interdicție la aplicarea îngrășămintelor în PAN, conform delimitării din 2019 a zonei montane. • Îmbunătățirea monitorizării conformării tuturor fermierilor cu DN. Extinderea dincolo de monitorizarea actuală efectuată de Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA) pentru a include, de exemplu, și fermierii mai mici, care nu sunt eligibili să participe la PAC. Evaluarea potențialului de a colecta informații sistematice de la platformele de management al gunoiului de grajd din comunități, pentru a raporta numărul de fermieri participanți din comunități și cantitățile de gunoi de grajd gestionate anual. Stimulente financiare: • Continuarea sprijinului pentru a promova agricultura ecologică, drept opțiune de a reduce utilizarea îngrășămintelor și a pesticidelor în zona montană. Promovarea conversiei la agricultura ecologică, cu luarea în calcul a implementării unui pachet de sprijin integrat care să includă fonduri, servicii de consultanță, formare și informare a fermierilor, precum și servicii de certificare accesibile și fiabile (private și/sau publice). • Sprijinirea tinerilor fermieri din zonele montane, ca strategie de a crește gradul de conformare cu DN, deoarece, de obicei, aceștia sunt mai conștienți de aspectele legate de mediu decât generația de fermieri mai în vârstă. Ca urmare, este nevoie de soluții urgente pentru a facilita transferul de proprietate asupra fermelor de la proprietarii în vârstă la fermierii tineri. • Prioritizarea investițiilor în infrastructura de ape uzate (epurare adecvată și racordare la canalizare) pentru comunitățile montane (fonduri UE, naționale și alte fonduri). • Continuarea finanțării investițiilor fizice în managementul gunoiului de grajd, fie pentru investiț ii fizice la fermă, fie la nivel de comunități, vizând în special zonele cu o concentrare mai mare a generării de gunoi de grajd. • Luarea în calcul a unor investiții suplimentare care ar putea fi necesare pentru terenurile de pășuni, pentru a susține instalarea unor fâșii-tampon sau a unor garduri, în special de-a lungul corpurilor de apă folosite pentru extragerea rezervelor de apă potabilă sau în corpurile de apă sensibile la eutrofizare. 15 Formare de capacitate și servicii de consultanță: • Îmbunătățirea practicilor tradiționale actuale în agricultura montană prin consolidarea importanței gestionării gunoiului de grajd și a azotului și a altor bune practici (adică elaborarea unui ghid de bune practici în agricultura montană, distribuit tuturor fermierilor). • Promovarea formării fermierilor și a dezvoltării unor ferme demonstrative pentru a intensifica bunele practici de management al nitraților. • Promovarea iernării ovinelor în staul/saivan cu așternut de paie, deoarece paiele au o bună capacitate de a absorbi urina și a împiedica evaporarea amoniacului. • Promovarea utilizării tradiționale a pajiștilor, care poate să îmbunătățească utilizarea eficientă a azotului. Pășunatul este una din activitățile tradiționale care asigură fertilizarea naturală a solului pe suprafețe mari. Însă supraîncărcarea pășunii cu animale poate duce la pășunat excesiv și la fertilizare excesivă, cu impact negativ asupra acoperirii cu iarbă, printre altele. • Sprijinirea fermierilor să pregătească planuri de management al nutrienților, pentru a asigura nutrienți disponibili din gunoiul de grajd și pentru a se asigura că sunt luate în considerare corespunzător și surse suplimentare, într-o perspectivă echilibrată. De asemenea, oferirea de sprijin fermierilor pentru depozitarea și manipularea îngrășămintelor chimice, pentru a împiedica contaminarea mediului. • Promovarea utilizării de culturi de acoperire după recoltarea culturilor de rădăcini și cereale, în special în sub-zonele în care există potențial de risc ridicat de scurgeri de suprafață și /sau în sub-zonele cu potențial de risc ridicat de infiltrare. Eforturile de reducere a poluării cu nitrați și de a realiza conformarea cu reglementările sunt esențiale, însă beneficiile practicilor/măsurilor necesare pentru a realiza conformarea pot să genereze și alte efecte suplimentare importante pentru mediu, cum ar fi reducerea emisiilor de metan. De asemenea, ele pot fi utile pentru fermieri în reducerea utilizării de îngrășăminte printr-o gestionare eficace a nutrienților sau prin disponibilitatea de îngrășăminte organice tratate corespunzător (de la platformele de gunoi de grajd). Acestea pot să ducă la costuri mai scăzute pentru fermieri cu îngrășămintele și la o producție mai bună. Ca urmare, sunt necesare abordări mai cuprinzătoare pentru a sensibiliza și a forma, astfel încât să se consolideze conformitatea cu reglementările și să se poată susține acestea cu mai multe argumente, pe baza beneficiilor economice și de mediu ale aplicării unor practici mai bune pentru abordarea poluării cu nitrați. De asemenea, există și oportunitatea de a întări implementarea în ceea ce privește aplicarea, monitorizarea și conformarea cu Directiva Nitrați în România. Folosind coordonarea intersectorială care există în prezent între Administrația Națională Apele Române (ANAP), Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), va fi important să se stabilească o platformă comună pentru realizarea monitorizării conformării, care să includă toate segmentele de fermieri și să nu se bazeze doar pe sub -setul de fermieri APIA și pe procentul limitat care este raportat. Pe lângă monitorizarea neconformități lor, este important să fie disponibile și cifre privind numărul de fermieri care implementează în prezent măsuri de reducere a poluării cu nutrienți, deoarece ele sunt un bun indiciu pentru nivelul de adoptare a acestor măsuri în rândul fermierilor și ajută la identificarea locațiilor în care fermierii încă au probleme. Acest lucru ar permite intervenții mai bine țintite pe termen lung. În plus, fermierii au identificat formarea ca fiind o nevoie strategică, astfel că informații sistematice despre nevoile de formare pot să fundamenteze planificarea activităților de formare și coordonarea între diferite programe pentru satisfacerea acestor nevoi. În plus, oportunitățile de reducere a utilizării de îngrășăminte în producția ecologică și flexibilitatea crescută în aplicarea perioadelor de interdicție la fertilizare, ținând seama de schimbările climatice, pot ajuta și la abordarea problemelor de poluare cu nitrați din agricultură. 16 Deși abordarea aplicării Directivei Nitrați este una națională și este necesar ca toți fermierii să se conformeze, trebuie aplicate în continuare abordări localizate privind managementul riscului, pentru a înțelege riscurile și a alinia mai eficient investițiile și acțiunile, în special în contextul unor fonduri limitate. Sunt necesare abordări integrate privind calitatea apei. Măsurile privind agricultura trebuie să meargă în paralel cu îmbunătățirea managementului apelor uzate. Managementul apelor uzate din aglomerările umane rămâne una din principalele provocări în aproape toate județele cu zonă montană, fie pentru că deversările stațiilor de epurare nu îndeplinesc standardele cerute, fie pentru că populațiile, mai ales în zonele rurale mici, nu au acces la canalizare. 17 1. Introducere 1.1 De ce sunt importanți nitrații? Principalele mesaje: • Pierderile de azot reprezintă o sursă importantă de poluare a apei și sunt dăunătoare pentru sănătatea umană. • Nitrații sunt agenți poluanți foarte răspândiți și se găsesc în sursele de apă subterană. • Sursele majore de poluare cu azot din apă pot fi așezările umane, industriile și, din ce în ce mai mult, agricultura. • Pierderile de azot pot proveni din apele uzate municipale și industriale neepurate, în zone în care serviciile de canalizare sunt deficitare. • Pierderile de azot din agricultură provin în principal din fertilizarea culturilor, gunoiul de grajd provenit de la animale și deșeurile din acvacultură. Azotul este un element esențial pentru viață. Azotul (N) este elementul cel mai abundent din atmosfera Pământului și reprezintă aproximativ 78 la sută din compoziția aerului. Este un element inodor și incolor, care se găsește în soluri și în plante, în apă și în aer. Este important pentru toate ființele vii și joacă un rol esențial în creșterea plantelor. Dacă nu au suficient azot, creșterea plantelor este afectată negativ. Plantele și animalele nu pot să absoarbă azotul din atmosferă și au nevoie de diferite moduri de a îl accesa. Termenul „ciclul azotului” se referă la procesele care ajută la extragerea azotului din aer și introducerea lui în organismele vii (Figura 1). Prin acest ciclu, azotul trece din aer în sol, din sol la organismele vii, iar de la organismele vii înapoi în aer și sol. În acest c iclu, azotul este transformat în mai multe forme chimice, prin procese biologice și fizice. În mod natural, bacteriile transformă azotul sub formă de gaz într-o formă utilizabilă, cum ar fi nitratul (NO3−), care apoi poate fi absorbit de plante din sol. În mod artificial, îngrășămintele pe bază de azot se produc artificial din amoniac, prin procesul Haber și Bosch. Îngrășămintele chimice pe bază de azot sunt folosite pe scară largă în producția agricolă. În natură, leguminoasele au capacitatea de a fixa azotul în sol, astfel mărind fertilitatea solului și productivitatea terenurilor agricole. Savanții estimează că, fără îngrășămintele cu azot, s-ar pierde o treime din culturile pe care ne bazăm pentru hrană și furaje. Figura 1: Ciclul azotului Sursa: Comisia Europeană, de la https://ec.europa.eu/environment/water/water- nitrates/pdf/nitrates_directive_nitrogen_cycle_infographic.pdf 18 Cu toate acestea, o pierdere excesivă de azot în mediu are impact sever asupra solurilor, aerului, apelor dulci și sănătății umane. În apele de suprafață, azotul poate să promoveze dezvoltarea excesivă a plantelor și algelor, care consumă oxigenul și pot declanșa înfloriri toxice ce pot omorî peștii și alte organisme vii, ducând la un proces numit eutrofizare. De asemenea, excesul de azot poate să pătrundă în sol și să se scurgă în sursele de apă subterană sub formă de nitrați. Nitrații din apa de băut provenită din surse subterane poate afecta sănătatea umană. 3 În timp ce, ca urmare a schimbărilor climatice, atenția s-a îndreptat semnificativ spre ciclul carbonului, notorietatea publică a ciclului azotului și a impactului pe care îl are asupra dezechilibrului lumii este mai scăzută. Din păcate, efectele moștenite ale poluării cu azot în mediu vor rezista zeci de ani după încetarea aportului de azot, cu întârzieri mari între adoptarea măsurilor de conservare și apariția unor îmbunătățiri măsurabile la nivelul calității apei (Van Meter et al., 2018). Se sugerează că limitele interferenței cu ciclul azotului pe planetă au fost deja depășite. Așezările umane, industriile și agricultura 4 sunt surse majore de poluare a apei cu nutrienți, inclusiv cu azot. La nivel global, 80 la sută din apele uzate municipale deversate în corpurile de apă sunt neepurate, iar industria este responsabilă de deversarea a milioane de tone de metale grele, solvenți, nămol toxic și alte deșeuri în corpurile de apă, în fiecare an (WWAP, 2017). Agricultura, care folosește 70 la sută din captările de apă din lume, joacă un rol major în poluarea apei. Fermele deversează cantități mari de substanțe agrochimice, materie organică, reziduuri de medicamente, sedimente și scurgeri saline în corpurile de apă. În majoritatea țărilor cu venituri ridicate și în multe economii emergente, poluarea din agricultură a depășit deja contaminarea cauzată de așezări și de industrii ca factor major în degradarea apelor interioare și de coastă (de ex. eutrofizarea). În Uniunea Europeană (UE), 38 la sută din corpurile de apă se află sub presiune semnificativă din cauza poluării cauzate de agricultură (WWAP, 2015). În țările cu venituri mici și în economiile emergente, încărcăturile mari de ape uzate municipale și industriale netratate reprezintă probleme majore. Presiunile puse de agricultură asupra calității apei provin din sisteme de cultivare a plantelor, creștere a animalelor și acvacultură. Toate aceste activități s-au extins și s-au intensificat pentru a satisface nevoia din ce în ce mai mare de hrană, determinată de creșterea populației și de schimbările în obiceiurile de alimentație. În cazul producției vegetale, poluarea apei cu nutrienți are loc atunci când îngrășămintele se aplică la o rată mai mare decât cea absorbită de plante, iar excesul este exportat din profilul solului în apă. Excesul de azot din sol poate să se infiltreze în apa subterană sau să se deplaseze în corpurile de apă, prin scurgeri de suprafață. Fosfații nu sunt la fel de solubili ca nitrații și amoniacul, și vor fi absorbiți pe particulele de sol, pătrunzând în corpurile de apă prin erodarea solului. În producția animală, loturile de furajare se află adesea pe malurile cursurilor de apă, astfel că deșeurile animale (bogate în nutrienți, cum ar fi urina) pot fi eliberate direct în cursurile de apă. Gunoiul de grajd se colectează și este folosit de obicei ca îngrășământ organic în mare parte din lume, dar dacă este aplicat în exces, poate să cauzeze poluarea apei. Însă în multe cazuri, gunoiul de grajd nu este depozitat în zone adecvate și poate ajunge cu ușurință în cursurile de apă prin scurgeri de suprafață, în special atunci când plouă. În acvacultură, nutrienții care ajung în corpurile de apă au provin în principal din componența hranei și conversia acesteia (deșeuri fecale). Hrana neconsumată din sistemele intensive de acvacultură poate contribui semnificativ la încărcătura de nutrienți din apă. Nitrații sunt printre cei mai frecvenți și mai răspândiți agenți de poluare care se găsesc în resursele de apă subterană (WWAP, 2013). Nitrații sunt compuși încărcați negativi și care nu se pot lega de particulele de sol prin absorbție. Aceștia sunt foarte solubili și au potențial mare de a se infiltra în apele subterane ( Chowdary, Rao, & 3 Nitratul este asociat cu sindromul albastru al sugarului, o afecțiune care reduce oxigenul din fluxul sanguin al bebelușilor, aceștia căpătând astfel o culoare gri-albastră. 4 Agricultura se referă la activități de cultivare a culturilor, creșterea animalelor și acvacultură 19 Sarma, 2005; Mkandawire, 2008). La nivel global, multe acvifere depășesc cu mult limita potabilă a concentrației de nitrați, de 50 mg pe litru, stabilită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Prezența nitraților în zonele cu ape subterane reprezintă un risc semnificativ pentru rezervele strategice de apă în multe locuri și pentru surse importante de apă potabilă, în special în comunitățile rurale. Nitrații pot să provină din surse naturale sau ca produs secundar al activităților umane. Nitrații pot să ajungă în acvifer din îngrășăminte, gunoi de grajd, deversări de canalizare și ape uzate industriale, depuneri atmosferice, peluze și grădini. Activitatea agricolă este strâns legată de poluarea cu nitrați, deoarece zonele de refacere a resurselor de apă subterană se suprapun semnificativ cu zonele agricole (Abascal et al., 2022). În Tabelul 1 sunt rezumate principalele cauze ale poluării apelor cu nitrați. Tabel 1: Cauzele poluării cu nitrați în apă Cauzele poluării cu nitrați în apă Toate activitățile enumerate aici pot să cauzeze direct sau indirect poluarea cu nitrați a apelor. În mediu există mai multe forme de azot (NO2, NH4, NH3) care pot fi transformate în nitrați (N03). Agricultură Municipale Industriale Surse punctuale și • Vărsări accidentale de • Gropi de gunoi vechi și • Aruncarea de deșeuri liniare compuși bogați în azot proiectate deficitar bogate în azot prin tehnici de • Lipsa facilităților pentru • Fose septice injectare în puțuri stocarea fracției lichide din • Scurgeri din sistemele de • Gropi de gunoi vechi și gunoiul de grajd canalizare proiectate deficitar • Scurgere fracției lichide din depozitele de gunoi de grajd • Deversare de efluenți bogați în azot în râuri cu conexiuni importante la rețeaua de ape subterane • Puțuri construite prost, care permit schimburi între straturile de acvifer poluate și nepoluate Surse difuze • Folosirea de îngrășăminte • Motoarele cu combustie ale • Emisii atmosferice (oxid de sintetice cu azot vehiculelor azot și deversări de nitriți) • Folosirea de îngrășăminte • Eliminarea efluenților din producția de energie organice (gunoi de grajd și municipali prin împrăștierea • Motoarele cu combustie ale fracția lichidă) nămolurilor de epurare pe vehiculelor Cantitatea depinde de factorii câmp • Eliminarea efluenților prin determinanți din agricultură împrăștierea nămolurilor de (de ex. tipurile de culturi, epurare pe câmp tehnicile de gestionare a culturilor, schimbări în utilizarea terenurilor etc.) Sursa: Autorii Obiectivul principal al acestui studiu este să evalueze starea în ceea ce privește poluarea cu nitrați și gestionarea nitraților în zonele montane din România și să ajute la înțelegerea: (i) tendințelor și stării de impact a poluării cu nitrați în raport cu calitatea apei în zonele montane, inclusiv a tendințelor sectoriale în agricultură care ar putea contribui la un risc mai ridicat sau mai scăzut de poluare cu nitrați și (ii) a progresului realizat, a deficiențelor și a provocărilor cu care se confruntă fermierii din zona montană pentru a realiza conformarea cu practicile recomandate, cu evidențierea oportunităților de a crește eficacitatea eforturilor în curs în rezolvarea poluării apelor cu nitrați, asociată cu agricultura. Acest document este structurat după cum urmează: Secțiunea 1 oferă o introducere privind importanța nitraților ca agenți de poluare a apei. Secțiunea 2 oferă o prezentare generală a politicilor europene care sunt relevante pentru calitatea apei și poluarea cu nitrați, inclusiv a Directivei Cadru Apă (DCA), a Directivei Nitrați (DN) și a Directivei Ape Uzate (DAU). Secțiunea 3 oferă o prezentare generală a implementării la nivel național a directivelor Uniunii Europene (UE) privind nitrații în România, cu accent pe zona montană și analizând mai îndeaproape principalele surse agricole de poluare cu nitrați a apei, dar și alte surse 20 relevante de poluare, cum ar fi apele uzate. Secțiunea 4 prezintă starea calității apei în raport cu nitrații în România, cu accent pe zona montană. Secțiunea 5 prezintă o trecere în revistă a activităților desfășurate în România în vederea rezolvării poluării cu nitrați din agricultură. Secțiunea finală a studiului oferă o discuție privind principalele provocări și oportunități legate de poluarea cu nitrați și de calitatea apei în România și în special în zonele montane și prezintă recomandări specifice pentru creșterea eficacității. 21 1.2 Metodologie Abordarea metodologică se bazează pe analiza și prelucrarea cantitativă a datelor din informații statistice, literatură și surse spațiale, completată de informații calitative colectate prin interviuri individuale în perioada septembrie - decembrie 2022 cu experți cheie din țară, inclusiv de la agențiile publice naționale (Agenția Națională a Zonei Montane - ANZM, MADR, ANAP), institute naționale și fundații, autorități locale, societatea civilă (Asociația Națională pentru Dezvoltare Rurală și Montană “RoMontana”, Forumul Montan din România - FMR, asociații ale fermierilor etc.), companii private și fermieri (lista detaliată a entităților intervievate este prezentată în Anexa XIV). Analiza a folosit în mod extensiv informațiile disponibile din rezultatele sistemului național de monitorizare a apei, precum și accesul la rapoartele oficiale ale României către UE pentru implementarea DN pentru perioadele de raportare 2008 - 2011, 2012-2015 și 2016-2019. Rezultatele aferente acestor perioade de raportare conform DN și scenariile de modelare au fost extrapolate pentru a estima stadiul și tendințele mai recente și a acoperi perioada 2020 -2022. Informațiile privind statisticile agricole (culturi, îngrășăminte, animale) au fost extrase de la Institutul Național de Statistică (INS). Această analiză folosește statisticile agricole anuale la nivel de județ, disponibile pe website -ul online al INS, pentru evaluarea principalelor tendințe. Azotul produs din gunoiul de grajd a fost calculat pe baza datelor privind animalele, obținute de la ANSVSA (2017), la nivel de UAT, folosind metodele de calcul prezentate în îndrumările din CBPA. Analiza statisticilor și tendințelor agricole în zona montană a fost efectuată la două niveluri: mai întâi, la nivelul zonei montane medii, incluzând toate județele montane, iar apoi la nivelul unui subset de rezultate calculate pe baza a 12 județe selectate din zona montană. Subsetul a fost determinat pe baza următoarelor criterii: cel puțin 50 la sută sau mai mult din zonă să fie în interiorul delimitării din 2019 a zonei montane și 50 la sută sau mai mult din populație să fie în interiorul zonei montane delimitate în 2019. Aceste criterii au fost aplicate pentru a corecta orice posibilă distorsionare indusă de județele care au un procent mai mare de suprafață/populație în afara zonei montane delimitate. Județele montane selectate considerate ca reprezentative pentru zona montană sunt: Covasna (CV), Hunedoara (HD), Harghita (HR), Brașov (BV), Maramureș (MM), Caraș -Severin (CS), Sibiu (SB), Bistrița-Năsăud (BN), Suceava (SV), Alba (AB), Neamț (NT) și Cluj (CJ) (primele 12 județe din zona montană din Anexa VIII). 22 2. Prezentare generală a cadrului de politici ale UE referitor la calitatea apei Principalele mesaje: • Gestionarea nutrienților din nitrați este o prioritate de mediu esențială în legislația UE. • Directiva Cadru Apă (DCA) este legislația-cadru pentru protejarea apei în UE. • Directiva Nitrați (DN) este principalul instrument de politici pentru abordarea poluării apei, cauzată de agricultură. • Codurile de bune practici agricole (CBPA) și Programele de acțiune privind nitrații (PAN) sunt instrumentele principale din DN pentru reducerea poluării cu nitrați a apei. • Directiva Apă Uzată (DAU) este principalul instrument de politici care tratează poluarea apei cauzată de apele uzate; • La nivelul UE, implementarea DN și a DAU a contribuit la reducerea poluării în corpurile de apă și îmbunătățirea calității apei în UE. • Însă nivelurile de implementare și aplicare a legii încă nu sunt suficiente pentru a atinge obiectivele DCA, în ciuda progresului realizat până acum. 2.1 Directiva Cadrul Apă Directiva Cadru Apă (DCA) este cel mai important act legislativ privind apa și consolidează politicile referitoare la apă în UE. Este un act legislativ de pionierat, care are scopul de a proteja și de a îmbunătăți ecosistemele acvatice și de a proteja utilizarea sustenabilă a apei în Europa. Directiva a fost adoptată în anul 2000 și recunoaște relația dintre calitatea și cantitatea apei, dintre apa de suprafață și apa subterană și ecosistemele acvatice. Principalul instrument de planificare legat de ape folosit în cadrul DCA îl reprezintă planurile de managementul bazi nelor hidrografice (PMBH). PMBH rezumă starea mediului acvatic și presiunile care afectează mediul acvatic, stabilesc obiective legale privind corpurile de apă și cuprind măsurile necesare pentru a realiza aceste obiective. Programul de măsuri (PM) include măsurile de bază (articolul 11.3) și măsurile suplimentare (articolul 11.4) necesare pentru a preveni deteriorarea și a realiza o stare chimică și ecologică bună a tuturor corpurilor de apă (a se vedea Anexa I pentru detalii) până la o dată stabilită, iar în cazul DCA, cel târziu până în 2027 (Tabelul 2). Instrumentele din DCA vizează atât apele de suprafață, cât și apele uzate, precum și toate tipurile de apă, cum ar fi lacurile, râurile, apele tranzitorii, apele costiere și acviferele. Directiva stabilește controlul deversărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare în mediul acvatic pe baza unor standarde de calitate a mediului. O componentă esențială a DCA o reprezintă înființarea și funcționarea Rețelei de monitorizare a apei (a rticolul 8), pentru a ajuta la monitorizarea sistematică a calității și cantității apei. Rețeaua de monitorizare a apei este esențială pentru a fundamenta pregătirea PMBH, pentru a identifica nevoile specifice pentru fiecare bazin hidrografic și acțiunile țintite și pentru a evalua progresul realizat (Figura 2). Integrarea, interdisciplinaritatea, transparența și participarea publică pentru gestionarea protejării apelor reprezintă conceptele centrale ale DCA. 5 DCA a fost adoptată pentru a reuși și a înlocui practicile tradiționale de management, care analizau presiunile în mod izolat și reduceau sistemele de mediu la elementele lor constitutive atunci când stabileau obiective specifice privind apa (Comisia Europeană, 2012). Scopul ei a fost să faciliteze o trecere de la aceste politici fragmentate la o abordare holistică, integrând toate părțile sistemului de mediu pe larg (Howarth, 2006). Directiva oferă o abordare integrată și coordonată a managementului apei în Europa, pe baza conceptului de planificare la nivelul bazinelor hidrografice. Aceasta recunoaște utilizările competitive ale apei și relațiile dintre 5 Suprafața de teren și mare, formată din unul sau mai multe bazine hidrografice învecinate, împreună cu apele subterane și apele de coastă asociate acestora, identificată la articolul 3(1) (din DCA) drept unitatea principală pentru managementul bazinelor hidrografice 23 sistemele de apă și alte sisteme fizice și socio-economice (Margerum, 19956). Ea integrează mai multe funcții, discipline și obiective într-un cadru comun, pentru a evalua presiunile și impacturile asupra resurselor de apă și a identifica măsuri pentru realizarea obiectivelor de mediu ale Directivei în modul cel mai eficient din p unct de vedere al costurilor. Din punct de vedere al guvernanței, directiva aduce toate actele legislative privind apa într -un cadru comun și coerent, pentru a corespunde cu gândirea modernă privind ecologia. Toate actele legislative privind apa sunt coordonate în PMBH-uri, unde formează baza programelor de măsuri. PM integrează o gamă largă de acțiuni, inclusiv instrumente de stabilire a prețurilor și instrumente economice și financiare, într -o abordare comună pentru a gestiona presiunile antropogene. Participarea publică la procesul de planificare al PM permite integrarea mai multor puncte de vedere, promovează transparența și oferă o oportunitate unică de a implica părțile interesate în elaborarea planurilor de management al bazinelor hidrografice. Au toritățile locale, regionale și naționale sunt implicate strategic pentru o gestionare eficace a tuturor apelor. De asemenea, aceasta permite managementul integrat al apei în cazul bazinelor hidrografice transfrontaliere, care sunt gestionate de mai multe state membre (SM) ale UE, actuale și/sau viitoare. Figura 2: Linia de gândire în sistemele din Directiva Cadru Apă Sursa: Comisia Europeană, 20007 DCA a adoptat bazinul hidrografic ca unitate de management, mai degrabă decât granițele politice. Bazinul hidrografic este unitatea de management naturală geografică și hidrologică. Bazinele hidrologice sunt formate din lacuri, râuri, cursuri de apă, ape subterane și estuare – precum și tot pământul care le înconjoară și pe care se scurg. În acest mod, DCA promovează foarte necesara abordare integrată, bazată pe bazinele hidrografice, pentru 6 R.D. Margerum. Integrated watershed management: comparing selected experiences in the U.S. and Australia. J. Contemp. Water Res. Educ., 100 (1) (1995), pp. 36-46 7 Extras din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei. Off. J. Eur. Communities, 2000 24 managementul apei. Pregătirea și actualizarea PMBH, o dată la șase ani, reprezintă o cerință a DCA. PMBH detaliază starea și stabilește obiective specifice pentru fiecare bazin hidrografic, în funcție de starea sa ecologică unică, starea cantitativă, starea chimică și obiectivele legate de ariile protejate. Planul include o analiză detaliată a caracteristicilor bazinului hidrografic, presiunile/impactul activității umane asupra stadiului apelor din bazin, estimarea efectului legislației existente și celelalte „lacune” în îndeplinirea obiectivelor de calitate și cantitate a apei. PMBH este însoțit de o serie de măsuri menite să acopere aceste lacune și de o analiză economică a utilizării apei în cadrul bazinului hidrografic, cu o discuție rațională privind eficiența potențialelor măsuri din punct de vedere al costurilor. Este esențial ca toate părțile interesate să fie implicate pe deplin în această discuție și în pregătirea întregului plan de management al bazinului hidrografic. Tabel 2: Calendarul de implementare a Directivei-cadru a apei de către statele membre An Ediție Referință 2000 Intrarea în vigoare a directivei. Art. 25 2003 Transpunerea în legislația națională. Art. 23 Identificarea districtelor și autorităților de bazin hidrografic. Art. 3 Caracterizarea bazinului hidrografic: presiuni, impacturi și analiza 2004 Art. 5 economică. 2006 Înființarea rețelei de monitorizare. Art. 8 Începerea consultărilor publice (cel târziu). Art. 14 2008 Prezentarea draftului de plan de management al bazinelor hidrografice. Art. 13 Adoptarea planului de management al bazinelor hidrografice, inclusiv a 2009 Art. 13 & 11 planului de măsuri. 2010 Introducerea politicilor de stabilire a prețurilor. Art. 9 2012 Operaționalizarea programelor de măsuri. Art. 11 Realizarea obiectivelor de mediu. Se încheie primul ciclu de management. Al 2015 doilea plan de management al bazinelor hidrografice și primul plan de Art. 4 management al riscului la inundații. 2021 Sfârșitul celui de al doilea ciclu de management. Art. 4 & 13 2027 Sfârșitul celui de al treilea ciclu de management. Art. 4 & 13 Sursa: Autorii În ciuda faptului că există o legislație puternică, există o îngrijorare din ce în ce mai mare că, în multe țări, obiectivul de stare bună, sau chiar superioară, în toate apele din UE până în 2027 este departe de a f i realizat. Sfârșitul primului ciclu de șase ani al PMBH în 2015 a fost stabilit inițial ca termen pentru realizarea bunei stări ecologice la toate apele de suprafață din UE, însă acest termen a fost prelungit cu încă două cicluri, până în 2027. 8 Raportul mai recent privind implementarea DCA, din 2021, indică faptul că, deși majoritatea statelor membre au înregistrat progrese, majoritatea corpurilor de apă din UE nu sunt în stare bună până la sfârșitul celui de al doilea ciclu de șase ani al PMBH. În jur de 40 la sută din corpurile de apă de suprafață din UE au fost raportate ca fiind în stare ecologică bună sau superioară sau cu potențial bun sau superior și 38 la sută au fost raportate ca fiind în stare chimică bună. În ceea ce privește apa subterană, 74 la sută din corpurile de apă subterană din UE (ca suprafață) se află în stare chimică bună și 90 la sută se află în stare cantitativă bună. Rezultatele, în special în ceea ce privește apele de suprafață, indică un decalaj considerabil care mai rămâne până la îndeplinirea completă a obiectivelor DCA. Al treilea ciclu al planificării de management al bazinelor hidrografice este văzut ca fiind ultima șansă pentru statele membre ale UE de a introduce măsuri pentru a realiza țintele ambițioase din DCA privind ca litatea apelor de suprafață și subterane până la termenul din 2027. Este necesară urgent o accelerare a acțiunii statelor membre. 8 Dacă condițiile naturale nu permit îmbunătățirea la timp a stării, sunt posibile și alte prelungiri 25 Coordonarea măsurilor este esențială pentru realizarea obiectivelor DCA. Există o serie de măsuri specifice de bază luate la nivelul UE pentru a trata anumite probleme de poluare, cum ar fi Directiva Nitrați (1991) și Directiva Apă Uzată (1991), ambele vizând probleme legate de eutrofizarea apelor de suprafață, efectele pe care le are prezența nitraților în apa potabilă sau poluarea microbiană în apele de scăldat asupra calității apelor. Scopul DCA este să coordoneze implementarea acțiunilor pe teren, pentru a îndeplini obiectivele directivei prin aplicarea unei abordări comune. În acest cadru, obiectivele sunt stabilite mai întâi la nivel de bazin hidrografic. Apoi se face o analiză a impactului uman, pentru a determina cât de departe este fiecare corp de apă de îndeplinirea obiectivului. Se analizează efectul implementării tuturor actelor legislative existente asupra problemelor constatate la nivelul corpului de apă. Dacă legislația existentă rezolvă problema, atunci obiectivul DCA este realizat. Dacă nu, statul membru trebuie să identifice exact de ce nu și să proiecteze toate măsurile suplimentare necesare pentru îndeplini toate obiectivele stabilite. Printre acestea se pot număra controale mai stricte asupra emisiilor poluante din agricultură sau din sursele de ape uzate urbane. 2.2 Directiva Nitrați Directiva Nitrați9 (DN) a fost adoptată în 1991 și este unul dintre primele programe de mediu ale UE destinate reducerii și prevenirii poluării apelor cu nitrați proveniți din surse agricole (Figura 3). ND este parte integrantă a DCA. Principalele instrumente de politici prevăzute în cadrul DN sunt: (i) elaborarea de CBPA-uri pentru a ghida managementul fermelor în statele membre ale UE în mod voluntar; ii) stabilirea de zone vulnerabile la nitrați (ZVN) sau a suprafețelor care se scurg în corpurile de apă, unde agricultura contribuie semnificativ la poluarea cu nutrienți, adică corpurile de apă eutrofizate din cauza activităților agricole și/sau corpurile de apă care deja au sau este probabil să aibă concentrații de nitrați mai mari decât pragul de 50 mg/l și unde conformare a cu CBPA este obligatorie și (iii) pregătirea de Programe de acțiune privind nitrații (PAN) pentru ZVN-urile cu măsuri obligatorii în CBPA-uri și orice alte măsuri suplimentare necesare pentru a reduce problema poluării cu nitrați. DN în ansamblu incorporează subsidiaritatea în funcționarea sa și oferă o flexibilitate semnificativă statelor membre în realizarea obiectivelor privind calitatea apei. Statele membre trebuie să transmită un raport, o dată la 4 ani, privind implementarea și rezultatele programelor de monitorizare a apei și ale programelor de acțiune. Tabelul 3 prezintă cerințele și obiectivele DN. 9 Comisia Europeană 1991b. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1561542776070&uri=CELEX:01991L0676-20081211 26 Figura 3: Directiva Nitrați pe scurt Sursa: Comisia Europeană, de la https://ec.europa.eu/environment/water/water-nitrates/pdf/nitrates_directive_infographic.pdf Statele membre ale UE pot să desemneze întreg teritoriul ca fiind vulnerabil la poluarea cu nitrați, în loc să stabilească ZVN-uri specifice care să facă obiectul PAN. Unele țări europene au ales abordarea cu desemnarea întregului teritoriu, deoarece toate apele de pe teritoriul lor fie sunt deja poluate, fie sunt expuse la riscul de poluare sau există o presiune larg răspândită din cauza agriculturii. Alte state membre au optat pentru această soluție din motive administrative sau pentru a asigura un teren echitabil pentru fermi eri la nivel național. România a optat pentru aplicarea abordării cu desemnarea întregului teritoriu, ca măsură de precauție. Tabel 3: Cerințele și obiectivele DN Etichetă Cerințele și obiectivele Directivei Nitrați Reducerea poluării apelor subterane, apelor de suprafață și apelor de estuar cu nitrați din surse Reducerea poluării agricole și împiedicarea acestei poluări în viitor (art. 1) Limitarea aplicării de Cantitățile de gunoi de grajd de la animale, aplicate pe terenuri nu trebuie să depășească 170 gunoi de grajd de la kg/ha în fiecare an. (Anexa III) animale Statele membre vor aplica criterii comune privind poluarea apelor. Apele subterane nu trebuie Limitarea poluării apelor să conțină mai mult de 50 mg/l de nitrați, iar apele de suprafață nu trebuie să fie eutrofizate. subterane (Anexa I) Statele membre vor identifica zone vulnerabile care se scurg în ape, care sunt sau ar putea fi Identificarea zonelor afectate de poluare într-o perioadă de 2 ani (art. 3.2). Concentrația în cazul zonelor vulnerabile vulnerabile transnaționale (art. 3.3) Statele membre stabilesc coduri de bune practici în agricultură: Statele membre transmit detalii Stabilirea unor coduri de (art. 4.1a și 4.2) și stabilesc un program pentru promovarea codurilor de bune practici în practici agricole agricultură (art. 4.1b). (aceste măsuri sunt obligatorii în ZVN) 27 Etichetă Cerințele și obiectivele Directivei Nitrați Stabilirea de programe de Statele membre stabilesc programe de acțiune cu privire la zonele vulnerabile desemnate sau la acțiune o parte din acestea (art. 5.1 până la 5.4) Sursa: Autorii CBPA prevede recomandări privind practicile și tehnologiile de management a solului și apelor pentru a ajuta la controlarea pierderii de nitrați din sistemele de producție agricolă. CBPA este un compendiu de măsuri obligatorii și recomandate pentru managementul producției agricole și controlarea pierderilor de nitrați. În zonele vulnerabile la nitrați, CBPA este obligatoriu, iar în alte zone este opțional. CBPA stabilește cerințe pentru managementul fermelor, care au impact asupra emisiilor de oxid de azot (N2O) și metan (CH4) ca urmare a aplicării de îngrășăminte și a managementului gunoiului de grajd. Domeniul general de acoperire al CBPA este prezentat în Anexa II pentru a putea fi consultat mai departe. Măsurile specifice din PAN pot să varieze de la un stat membru la altul și chiar în interiorul aceluiași stat, pentru a ținti acțiunile în modul cel mai eficient și eficace. Principalele elemente ale PAN sunt asigurarea cantității corecte și a aplicării corecte de azot, stabilind parametri care: (i) limitează perioadele în care se pot aplica îngrășăminte; (ii) stabilesc cerințe privind depozitarea gunoiului de grajd; (iii) stabilesc condiții pentru aplicarea echilibrată de îngrășăminte și (iv) se asigură că cantitatea de gunoi de grajd aplicat pe sol în fiecare an se menține între limitele stabilite în DN (170 kg N/ha/an) pentru a evita poluarea; v) limitează aplicarea intrărilor cu N pe terenurile saturate cu apă/inundate/înghețate sau acoperite cu zăpadă; vi) stabilesc fâșii -tampon în apropierea cursurilor de apă și vii) interzic aplicarea de îngrășăminte pe terenurile în pantă10. Aceste măsuri minime pot fi completate cu alte măsuri prevăzute în CBPA. De exemplu, statele membre pot să diferențieze abordările/acțiunile/măsurile în funcție de tipul și dimensiunea fermei, de condițiile climatice, de tipul de sol, de nivelul sau de riscul de poluare a apei și altele. PAN se poate aplica la toate zonele vulnerabile de pe teritoriu sau acolo unde statul consideră că este potrivit și se pot stabili programe diferite pentru zone vulnerabile diferite sau chiar pentru părți ale aceleiași zone. De exemplu, statele membre pot să stabilească zone fierbinți în cadrul ZVN, unde trebuie implementate mai multe măsuri specifice pentru a aborda niveluri localizate mai ridicate de poluare sau pentru a proteja punctele de extragere a apei potabile. PAN se revizuiesc sau se ajustează o dată la 4 ani pentru a reflecta problemele care apar. Unul din elementele esențiale ale DN este principiul „fertilizării echilibrate”, mai precis, cantitatea de nutrienți aplicată pe teren nu trebuie să depășească nevoile culturii. Acest lucru este valabil pentru toate tipurile de îngrășăminte, atât pentru cele din gunoi de grajd, cât și pentru cele minerale. Statele membre pot să propună aplicarea unor cantități mai mari de gunoi de grajd atunci când (i) sunt îndeplinite anumite condiții (de ex. sezoane de creștere lungi, culturi cu absorbție ridicată de azot, precipitații nete ridicate, soluri cu capacitate de denitrificare excepțional de ridicată) și (ii) nu este periclitată calitatea apei. În aceste cazuri, Comisia Europeană, cu un vot favorabil al Comitetului pentru Nitrați, format din reprezentanți ai tuturor statelor membre, poate să adopte „derogări” care permit limite maxime mai mari pentru aplicarea azotului din gunoi de grajd în anumite țări sau regiuni, atunci când acest lucru este justificat științific. Cu toate aceste, derogările nu scutesc statele membre de îndeplinirea obiectivelor Directivei. Derogările nu implică o aplicare crescută a azotului total, ci doar o cotă mai mare de gunoi de grajd. Derogarea nu se aplică în cazul îngrășămintelor minerale, care se pot aplica numai în anumite condiții și cu controale stricte. Aceste derogări sunt limitate în timp, chiar dacă pot fi înnoite în condiții adecvate. Azotul din gunoiul de grajd este tratat cu mai multă precauție, deoarece comportamentul său agronomic este diferit de cel al azotului din îngrășămintele minerale. Azotul din gunoiul de grajd nu este disponibil imediat pentru 10 În cadrul DN, fermierii din toate țările UE nu au voie să împrăștie mai mult de 170 kg de azot pe hectar pe an în zonele în care se aplică programele de acțiuni. Statele membre pot să ceară o derogare pentru a se abate de la limita de 170 kg/ha, dar trebuie să dovedească cu probe științifice că utilizarea unor cantități mai mari nu va afecta în niciun fel calitatea apei 28 culturi, la fel ca cel din îngrășămintele minerale. Spre deosebire de azotul din îngrășămintele minerale, azotul disponibil în gunoiul de grajd trebuie mineralizat înainte de a fi absorbit de culturi. Perioada de timp posibilă între mineralizare și cererea de azot a culturii crește riscul de pierdere de nitrați în mediu, în special în apă. Principala responsabilitate pentru asigurarea implementării eficace a DN și aplicarea măsurilor din PAN aparține autorităților naționale. O dată la 4 ani, statele membre ale UE raportează Comisiei progresele realizate în implementarea DN. Raportul conține o prezentare generală a ZVN -urilor desemnate, rezultatele monitorizării concentrațiilor de nitrați pentru apele subterane și apele de suprafață și starea de eutrofizare a corpurilor de apă, tendințe și rezultatele comparațiilor cu perioadele de raportare anterioare, precum și un rezumat al PAN al statului respectiv. Pe baza acestor informații, Comisia își poate folosi puterile de aplicare a legii pentru a aborda o situație de nerespectare a obligațiilor impuse de Directivă. Comisia publică un raport consolidat privind stadiul de implementare a DN, care include o fișă pentru fiecare stat membru, în care este descris progresul realizat. Implementarea și aplicarea DN a contribuit la reducerea pierderilor de nutrienți din agricultură în UE în ultimii 30 de ani. Dovezile arată că, fără DN, nivelurile de poluare cu nitrați a apei în UE ar fi semnificativ mai ridicate. Cele mai recente date privind concentrația de nitrați la nivelul UE arată o îmbunătățire a calității apelor subterane de la adoptarea DN, însă și o încetinire a progresului după 2012 (Figura 4) (Comisia Europeană, 2021). Din păcate, nu sunt disponibile tendințe la nivelul UE privind starea trofică a apelor dulci de suprafață , din cauza lipsei de date comparabile, deoarece statele membre aplică metodologii diferite. Monitorizarea calității apei din punct de vedere al eutrofizării și salinității s-a îmbunătățit. Eutrofizarea rămâne o problemă majoră pentru toate tipurile de ape de suprafață, care sunt în continuare grav afectate. Aproximativ 36 la sută din râuri, 32 la sută din lacuri, 31 la sută din apele de coastă, 32 la sută din apele de tranziție și 81 la sută din apele marine au fost raportate ca afectate de eutrofizare, în ciuda eforturilor considerabile depuse de majoritatea statelor membre și de fermieri. Figura 4: Procentul de stații de ape subterane care depășesc 50 mg de nitrați pe litru Sursa: Comisia Europeană (2021) Datele privind calitatea apei arată că nivelul de implementare și aplicare a legii în UE încă nu este suficient pentru a atinge obiectivele ND, în ciuda progresului realizat până acum. Deși nu există un termen pentru îndeplinirea obiectivelor privind calitatea apei din DN, obiectivele din DCA, privind starea ecologică și chimică bună, ar trebui atinse până cel târziu în 2027. Însă tendințele observate în ceea ce privește calitatea apei arată că statele membre trebuie să întărească acțiunile pentru a îmbunătăți implementarea și aplicarea legii în cazul DN pentru a putea îndeplini obiectivele. Aceasta este o cerință preliminară pentru a realiza o reducere a pierderilor de nutrienți cu 50 la sută până în 2030, astfel cum s-a stabilit în contextul Pactului verde european.11 11 Strategia UE de îndeplinire a obiectivului de neutralitate climatică până în 2050 29 Implementarea DN este sprijinită de cea mai recentă reformă a politicii agricole comune (PAC), 12 care, printre altele, oferă instrumente pentru abordarea poluării cu nutrienți. Noua condiționalitate mărită stabilește obligații privind angajamentele mai ambițioase și mai sustenabile prin bunele condiții agricole și de mediu (GAEC) și cerințele legale de management (SMR), acestea din urmă incluzând conformitatea cu DN și cu DCA. În plus, noile scheme ecologice propuse în cadrul noii PAC sunt susținute de sprijinul financiar acordat fermierilor care adoptă bunele practici de mediu și climatice, în plus față de condiționalitatea de bază obligatorie. Comisia a solicitat statelor membre să incorporeze în planurile naționale strategice din cadrul PAC măsuri pentru a ajuta la rezolvarea problemei poluării cu nutrienți. Mai mult, serviciile de consultanță pentru ferme joacă un rol esențial în informarea fermierilor cu privire la inovare, cercetare, practici și tehnologii pentru a sprijini agricultura prietenoasă cu mediul, inclusiv la oportunitățile de reducere a pierderilor de nutrienți. 2.3 Directiva Apă Uzată Directiva Apă Uzată13 (DAU) este unul din elementele esențiale ale politicii UE privind apa în ceea ce privește colectarea, epurarea și deversarea apelor uzate din aglomerări14 și din anumite sectoare industriale. 15 Directiva a fost adoptată în 1991, având ca principal obiectiv să protejeze mediul de efectele adverse și este parte integrantă din DCA. Apele uzate reprezintă una din principalele surse de poluare a apelor, dacă nu sunt gestionate corespunzător. Acestea conțin cantități mari de materie organică, azot și fosfor, care sunt îndepărtate în procesul de epurare a apei. Netratată, apa uzată ajunge în corpurile de apă și cauzează eutrofizare. De asemenea, apa uzată netratată este plină de substanțe chimice dăunătoare, de bacterii și virusuri care, dacă sunt eliberate în mediu, afectează sănătatea oamenilor și a animalelor și poluează râurile, lacurile și apele de coastă. Conform DAU, toate așezările din UE cu 2.000 locuitori echivalenți (l.e.) 16 sau peste trebuie să fie dotate cu sisteme de colectare și epurare a apelor uzate. În funcție de dimensiunea aglomerării și de tipul corpului de apă receptor, sunt stabilite criterii detaliate pentru colectarea și nivelul necesar de tratare a apelor uzate. De asemenea, DAU prevede tratarea biologică a apelor uzate (cunoscută ca „tratare secundară”), pentru a reduce semnificativ poluarea biologică din apele uzate. În zonele afectate de eutrofizare sau în zonele folosite pentru scăldat sau pentru extragerea apei potabile (așa-numitele „zone sensibile”) și în bazinele hidrografice aferente acestora este nevoie de tratare suplimentară pentru a elimina nutrienții - în principal azot (N) și/sau fosfor (P) - înainte de deversarea apei uzate. Articolul 5(4) prevede obținerea unei rate generale de eliminare de 75 la sută a încărcăturilor de N și P intrate în toate stațiile de deversare din zona de deversare. Articolul 5(2,3) din DAU prevede implementarea unei epurări mai stricte pentru toate aglomerările cu încărcătură mai mare de 10. 000 l.e. Conform articolului 5(8), statele membre ale UE nu trebuie să identifice zonele sensibile în cazul în care se aplică o epurare mai strictă pe întreg teritoriul. DAU joacă un rol în direcționarea UE către ambițiile privind gradul de poluare zero di n Pactul verde european17 și către economia circulară prin reutilizarea apei uzate epurate și a nămolului de epurare, producția de energie 12 Politica agricolă a UE a avut ca scop să susțină mijloacele de trai ale fermierilor și să îmbunătățească productivitatea, în același timp asigurând o ofertă stabilă de alimente la un preț accesibil. 13 Comisia Europeană 1991a. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A01991L0271-20140101 14O aglomerare este o zonă în care populația și/sau activitățile economice sunt suficient de concentrate pentru ca apele uzate urbane să fie colectate și conduse la o stație de epurare sau la un punct final de deversare (Articolul 2(4) din DAU). Statele membre ale UE definesc delimitările aglomerărilor lor și raportează date pe fiecare aglomerare. 15 Apa uzată industrială biodegradabilă provenită de la industriile alimentare 16 l.e. înseamnă „locuitor echivalent”: încărcătura organică biodegradabilă are o cerere de oxigen biochimic la 5 zile (COB5) de 60 g de oxigen pe zi (articolul 2(6) din directivă). Acest termen reflectă poluarea organică generată la nivel de aglomerare de către populația locală și de alte surse, cum ar fi populația nerezidentă și industriile, conform articolului 11 sau articolului 13 17 Comisia (2019). Pactul verde european (COM/2019/640) 30 regenerabilă și reciclarea nutrienților (Figura 5). Apele uzate conțin nutrienți cum ar fi azotul și fosforul, care s unt elemente esențiale de care au nevoie plantele pentru a crește. Produsul secundar organic bogat (nămolul) generat în unitățile de epurare a apelor uzate se poate trata pentru a produce energie (biogaz) sau pentru ameliorarea solului în producția agricolă. Se poate promova un management mai bun, integrat, al stațiilor de epurare pentru a permite recuperarea și reutilizarea de resurse. Tehnologiile de economisire a apei și reutilizarea apei sunt și ele alternative importante în lumina cererii crescute de apă și a unei creșteri proiectate de 16 la sută a extracției de apă în Europa până în 2030 (Dworak, 2007). Figura 5: Tratarea circulară a apei uzate Sursa: Water Europe de la https://watereurope.eu/wp-content/uploads/UWWTD-position-paper-1-1.pdf De la adoptarea DAU în 1991, calitatea râurilor, lacurilor și mărilor din Europa s -a îmbunătățit substanțial. Unul din motivele principale care determină eficacitatea Directivei este simplitatea cerințelor sale, care permite o aplicare directă a acestora. În prezent, 98 la sută din apele uzate din UE sunt colectate adecvat, iar 92 la sută sunt epurate adecvat. Dezvoltarea de infrastructură de ape uzate pentru stațiile de colectare și epurare este sprijinită amplu prin finanțare UE. În medie, în fiecare an se dedică aproximativ 2 miliarde EUR investițiilor în alimentarea cu apă și canalizare în UE. Conform raportului de evaluare din 2019 (Comisia Europeană), eforturile combinate de aplicare a legii și de sprijin financiar au ajutat la creșterea gradului de conformare a statelor membre cu această Directivă. În ciuda acestui progres, un număr limitat de state membre, printre care și România, nu au atins un grad complet de conformare și încă mai există poluare asociată cu aspecte care nu sunt acoperite în prezent de regulile actuale. Pentru a le aborda, Comisia a propus, în 2022, o actualizare a DAU, dar în martie 2023 această actualizare încă era la nivel de propunere. 31 3. Implementarea Directivelor UE privind nitrații în România, cu accent pe zonele montane Principalele mesaje: • România implementează măsurile obligatorii și recomandate din DN (PAN și CBPA) pe întreg teritoriul încă din 2013, îndepărtându-se de abordarea bazată pe zone vulnerabile la nitrați, care se aplica în 2002. Abordarea bazată pe întregul teritoriu a fost adoptată pentru a aborda mai bine problemele legate de eutrofizare conform temeiului principal preventiv de a „anticipa și a reduce încărcătura de nitrați” înainte ca aceasta să ajungă în Dunăre și în Marea Neagră. • Unele dintre cele mai importante prevederi ale CBPA și PAN în România se referă la gestionarea gunoiului de grajd (depozitare și aplicarea pe sol), punându -se mai puțin accent pe problemele legate de managementul fertilizării, probabil dat fiind faptul că, în România, utilizarea îngrășămintelor este la un nivel scăzut în comparație cu alte state membre ale UE. Sursele de poluare a apelor cu nitrați din agricultură Terenurile cultivate • Zona montană a României, conform delimitării aprobate în 2019, ocupă peste 38 la sută din teritoriul național și ~29 la sută din suprafața agricolă și este caracterizată de limitări naturale de productivitate și producție extensivă de culturi/animale, în jur de 50 la sută din exploatațiile montane având mai puțin de 1 hectar (ha) de teren și alte 40 la sută având între 1 și 5 ha de teren. • Culturile de cereale și de semințe oleaginoase, asociate adesea cu sisteme de producție intensivă și cu aplicarea de îngrășăminte chimice, sunt amplasate în principal în afara teritoriului montan. Însă utilizar ea de îngrășăminte chimice și organice în județele montane este într -o creștere constantă în ultimii 20 de ani, atât în ceea ce privește cantitatea, cât și suprafața de aplicare. Au fost identificate mai multe „zone fierbinți” în teritoriul montan, care ar putea depăși pragul acceptabil (170 kg N/ha) dacă se ia în calcul azotul total combinat aplicat (organic + chimic), ceea ce indică un potențial risc mai ridicat de poluare a apei. • Fermele mici din zona montană sunt de obicei prietenoase cu mediul, însă fermierii au mai puține cunoștințe despre folosirea inputurilor în agricultură, ceea ce ar putea crește riscul de gestionare eronată a îngrășămintelor organice și chimice, și de poluare neintenționată. Creșterea animalelor • Zona montană a României cuprinde peste 50 la sută din suprafața totală de pajiști (pășuni și fânețe), folosite în principal pentru pășunatul animalelor și producția de fân, evidențiind faptul că principala presiune antropogenă pentru poluarea cu nitrați este asociată cu posibila gestionare eronată a gunoiului de grajd. • Presiunile legate de poluare, exercitate de sectorul zootehnic (prin producția de gunoi de grajd) prezintă, în ansamblu, un tipar descrescător după 1990, atât la nivel național, cât și în zonele montane, în special dată fiind reducerea semnificativă a populației de bovine, cabaline și suine. Cu toate acestea, cifrele pentru populația de ovine și caprine, atât la nivel național, cât și în zonele montane, arată o tendință crescătoare pentru perioada 2000 - 2021. • Zonele montane, conform delimitării actuale, dețin în prezent o cotă importantă din numărul total de bovine și ovine al țării, ceea ce indică nevoia de a acorda atenție acestor zone, în materie de formare și investiții, pentru a aborda potențialele riscuri de poluare. • Majoritatea măsurilor luate pentru a reduce riscul de poluare cu nitrați din agricultură în România și în zona montană s-au concentrat până acum pe colectarea gunoiului de grajd. Însă este necesar să se acorde mai multă atenție și impactului pe care îl are managementul culturilor și fertilizarea. Alte surse de poluare • România aplică abordarea bazată pe întreg teritoriul și în cadrul Directivei Apă Uzată (DAU), care prevede ca toate aglomerările de peste 10.000 l.e. să aplice tratarea biologică cu eliminarea azotului și fosforului (tratare terțiară/avansată a apei uzate) și toate aglomerările între 2.000 și 10.000 l.e. să aplice cel puțin tratarea 32 biologică (tratarea secundară a apelor uzate). Totuși, România este semnificativ în urmă în ceea ce privește conformitatea cu aceste cerințe de tratare a apelor uzate, inclusiv în multe comunități montane. • De asemenea, numai 55 la sută din populația României este conectată la rețeaua de canalizare (2020). Există o separare semnificativă între mediul rural și mediul urban în ceea ce privește accesul la canalizare, multe comunități rurale nefiind conectate încă la sistemele publice de canaliz are. Chiar și în cazul în care deșeurile de canalizare se colectează, ele nu sunt întotdeauna tratate în mod adecvat, astfel cum este indicat mai sus. Din cei peste opt milioane de români care locuiesc în zonele rurale, numai 14,6 la sută beneficiază de facilități adecvate de canalizare. • Datele orientative arată că majoritatea zonelor montane încă nu îndeplinesc parametrii minimi pentru tratarea apelor uzate în sistemele colectate, iar unele comunități montane rurale din anumite zone (ex. Brașov, Covasna, Harghita sau Maramureș) încă nu sunt conectate la servicii de canalizare. 3.1 Prezentare generală a implementării Directivei Nitrați în România România a transpus DN în legislația națională și a început oficial să o implementeze în anul 2000 18 în cadrul negocierilor de preaderare la UE. Ca parte din implementarea DN, România a formulat CBPA pentru a ghida managementul voluntar al fermelor, a pregătit o desemnare a ZVN în care este obligatorie conformarea cu CBPA și a stabilit un PAN cu măsuri obligatorii pentru fermierii din cadrul ZVN desemnate în 2003 (revizuit în 2008 și 2012). ZVN și zonele potențial vulnerabile desemnate inițial în România. Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - București (ICPA), împreună cu Administrația Națională Apele Române (ANAP), au aplicat următoarele criterii pentru a identifica apele care sunt afectate sau ar putea fi afectate de poluarea cu nitrați din surse agricole: (i) actualele sau viitoarele surse de apă potabilă de suprafață care conțin sau ar putea conține concentrații de nitrați de peste 50 miligrame de nitrat pe litru dacă nu se iau măsuri de protecție; (ii) sursele subterane care conțin/ar putea să conțină concentrații de nitrați de peste 50 mg/l dacă nu se iau măsuri de protecție și (iii) apele din lacurile naturale sau alte surse de apă dulce (lacuri de acumulare, canale), ape de coastă și ape marine care sunt afectate de eutrofizare/ar putea fi afectate de eutrofizare în viitorul apropiat dacă nu se iau măsuri de protecție. Pe baza acestor informații, 251 de comune (din 34 de județe și 10 bazine de recepție), care cuprind o suprafață agricolă de 1,14 milioane ha, au fost identificate ca ZVN și poluate cu nitrați din surse agricole (Figura 6) (Mihăiescu, et al. 2010). Figura 6: Zone vulnerabile la nitrați și potențial vulnerabile la nitrați din România 18 Hotărârea de Guvern nr. 964/2000 2000 cu modificările și adăugirile ulterioare 33 Sursa: Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului (ICPA București) de la https://www.icpa.ro/documente/diagnoza.pdf În 2013, România a trecut de la desemnarea ZVN la o abordare pentru toată țara, iar PAN a devenit obligatoriu la nivel național.19 Principalul motiv pentru această abordare a fost nevoia de a aborda situația din ce în ce mai gravă a eutrofizării în Marea Neagră, deoarece majoritatea apelor naționale se varsă în Marea Neagră. Astfel, poziția României a fost justificată în baza temeiului principal preventiv de „anticipare și reducere a încărcăturilor de nitrați” înainte ca acestea să ajungă la Marea Neagră. PAN este obligatoriu pe întreg teritoriul din 2013 și presupune implementarea măsurilor obligatorii într-un ciclu pe o perioadă de 4 ani. Primul PAN al României a fost pregătit în 2007 și a fost revizuit de trei ori de atunci. În 2007 și 2010, măsurile din PAN erau obligatorii doar pentru zonele desemnate vulnerabile și potențial vulnerabile la nitrați (Figura 6). După 2013, PAN a devenit obligatoriu pentru toată țara și, ca urmare, pentru toți fermierii. Ultima versiune a PAN a fost aprobată în august 2021. Măsurile din PAN trebuie să asigure o fertilizare echilibrată, în special cu îngrășăminte pe bază de azot, care trebuie folosite eficient pentru a minimiza pierderile de nitrați în mediu, astfel reducând și împiedicând poluarea. Aplicarea pe teren a îngrășămintelor pe bază de gunoi de grajd, conform DN, este limitată la 170 kg N/hectar/an în zonele în care se aplică programul de acțiune, adică, în cazul României, întreg teritoriul țării. CBPA conține atât măsuri obligatorii, cât și exemple de bune practici în agricultură. Prima versiune a CBPA a fost pregătită în 2003, în comun, de experți interdisciplinari de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) (MMAP), Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și ICPA. Ulterior, Codul a fost revizuit de trei ori, în 2005, 2017 și 2021. După ce România a desemnat întregul teritoriu ca fiind vulnerabil la nitrați, în 2013, măsurile obligatorii din CBPA erau valabile pentru toți fermierii, însă abia în 2021 s-a făcut o distincție clară între CBPA, care acum include măsuri obligatorii care trebuie respectate de toți fermierii plus exemple de bune practici, dincolo de măsurile obligatorii, și PAN, care include doar măsuri obligatorii. Cele mai importante prevederi ale CBPA și PAN în România se referă la depozitarea gunoiului de grajd și aplicarea acestuia pe terenuri agricole (Anexa IV). Gestionarea adecvată a gunoiului de grajd se concentrează în general pe depozitarea gunoiului de grajd, la nivel individual (gospodărie/exploatație agricolă) sau la nivel comunal. Capacitatea de depozitare a gunoiului de grajd este esențială pentru a asigura o gestionare corespunzătoare. Dimensionarea infrastructurii de depozitare depinde în principal de i) tipul de animale, ii) sistemul de producție (intensiv sau extensiv, tipul și cantitatea de gunoi folosit) și iii) durata perioadei de interdicție la aplicarea gunoiului de grajd (Figura 7). Infrastructura de depozitare a gunoiului de grajd trebuie să aibă capacitatea să depoziteze gunoiul de grajd pentru o perioadă cu cel puțin o lună mai lungă decât perioada de interdicție la aplicarea de îngrășăminte organice și trebuie construită astfel încât să evite orice risc de poluare. CBPA oferă parametrii generali pentru a ghida fermierii să calculeze dimensiunile unităților de depozitare a gunoiului de grajd și să estimeze conținutul de azot al gunoiului de grajd. 19 Conform art. 3 alineatul (5) din directiva UE privind nitrații, dacă statele membre decid să aplice un program de măsuri pe întreg teritoriul lor, acestea sunt scutite să desemneze zone vulnerabile la nitrați (ZVN). 34 Figura 7: Perioade de interdicție pentru aplicarea pe sol a îngrășămintelor, pe UAT -uri Sursa: Programul de acțiune privind nitrații (2021) al României Există diferite opțiuni de gestionare a gunoiului de grajd în România, în funcție de condițiile locale specifice. Conform PAN (2021),20 autoritățile administrației publice locale trebuie să decidă cu privire la tipul de sistem de depozitare a gunoiului de grajd care se folosește în unitățile administrativ -teritoriale (UAT-uri), în funcție de condițiile specifice. Printre opțiuni sunt sistemul comunal, sistemul individual sau o combinație între cele două. Dacă în localitate există o platformă comunală, capacitatea de a depozita gunoiul de grajd la fiecare fermă va fi determinată de durata necesară pentru a colecta și a transforma suficient gunoi de grajd la platforma comunală. Dacă în localitate nu există o platformă comunală, perioada și capacitatea de depozitare sunt definite de perioada de interdicție la aplicarea pe sol a gunoiului de grajd, plus o lună. Infrastructura adecvată de depozi tare a gunoiului de grajd trebuie să aibă o bază impermeabilă, pereți de susținere și un sistem de colectare a efluenților, în special a celor produși în timpul precipitațiilor. Fermierii care depozitează gunoiul de grajd pe platformele comunale trebuie să îl depoziteze în bune condiții la fermă/în gospodărie până la transferarea pe platformă. Fermierul trebuie să contracteze transportul gunoiului de grajd cu administratorul platformei comunale și răspunde de depozitarea corespunzătoare a eventualelor cantități suplimentare de gunoi de grajd, nelivrate la platformele comunale. MMAP și MADR, prin structurile lor locale, sprijină fermierii în implementarea CBPA și a PAN. Autoritățile locale ale MMAP și direcțiile județene de agricultură elaborează și implementează acțiuni pentru informarea, formarea și consilierea fermierilor și a autorităților administrației publice locale cu privire la promovarea și aplicarea CBPA și a PAN. Garda Națională de Mediu supraveghează monitorizarea și conformarea cu PAN prin structurile județene, precum și prin direcțiile județene de agricultură și raportează anual rezultatele către MMAP și MADR. 3.2 Tendințe privind sursele de poluare cu nitrați din agricultură în zonele montane Aproximativ 50 la sută din exploatațiile montane au mai puțin de 1 ha de teren, iar 40 la sută au între 1 și 5 ha. Sunt peste 800.000 de gospodării care au teren agricol în munții Carpați din România (Forumul European privind Conservarea Naturii și Pastoralismul, 2023). Peste două treimi din terenurile agricole din munți sunt exploatate de fermieri individuali, nu de întreprinderi comerciale, iar exploatațiile familiale sunt nucleul operațiunilor agricole în cazul marii majorități a fermierilor mici și mijlocii (Studiul Băncii Mondiale privind fermele de familie, 2021). Fermele 20 Articolul 4 (6) din Ordinul comun (MADR și MMAP) nr. 333/165/2021 de aprobare a Programului de acțiune privind nitrații https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/245238 35 mixte reprezintă cea mai comună structură de fermă în zona montană (81 la sută din ferme, conform Studiului BM privind fermele de familie, 2021). În acest tip de sistem se cultivă cartofi și legume, care se folosesc aproape exclusiv pentru consumul propriu, precum și cereale și plante furajere pentru hrana animalelor, iar produsele de origine animală (lapte, carne, produse lactate, ouă) sunt comercializate (în cea mai mare parte local) pentru a produce venit și sunt folosite pentru consumul propriu al familiei. Există o tendință națională descrescătoare în ceea ce privește numărul fermelor, în special al celor de dimensiuni foarte mici, cum sunt cele din zona montană. Declinul fermelor din zona montană este atribuit în mare parte depopulării și migrației, abandonării activităților agricole, reducerii numărului de animale domestice și abandonării practicilor agricole tradiționale. Zona montană a României este caracterizată de limitări naturale care afectează productivitatea agricolă. Această situație se datorează în mare parte condițiilor climatice și biofizice nefavorabile pentru dezvoltarea activităților agricole în condiții optime. Delimitarea zonei montane cuprinde o suprafață de 91.263 km 2, 38,1 la sută din întreg teritoriul (Figura 8) conform Ordinului MADR și al MDRAP din 2019 21 și aprobării criteriilor de incluziune (Anexa VI). Delimitarea zonei montane cuprinde 947 UAT-uri și un sat mic care aparține de un oraș , din 27 de județe, cu o populație de ~4,9 milioane (aproximativ o jumătate din populația rurală a României). Zona montană este subîmpărțită în nouă grupe de munți (Anexa VII), conform Legii muntelui din 2018.22 Fiecare grupă de munți cuprinde mai multe masive muntoase învecinate și formează o singură entitate geografică, economică și socială cu caracteristici similare. Suprafața agricolă totală din zona montană este de ~3,73 milioane ha, luând în calcul terenul arabil, pajiștile, culturile permanente; aceasta reprezintă ~28,9 la sută din suprafața agricolă a țării. Figura 8: UAT-urile din zona montană (delimitarea din 2019) Sursa: Autorii Datele agricole au fost disponibile doar la nivel județean, astfel că, pentru a analiza tendințele din zona montană, s-a selectat un grup de 12 județe montane reprezentative care au cel puțin 50 la sută din suprafață în zona montană delimitată în 2019, pentru a corecta potențialele distorsiuni. Județele montane selectate considerate reprezentative ale zonei montane pe baza suprafeței pe care o au în inte riorul zonei montane, respectiv 50 la sută 21 http://azm.gov.ro/wp-content/uploads/2019/05/Ordin-comun-MADR-nr-97_19.02.2019-si-MDRAP-nr-1332_14.03.2019-privind-aprobarea- criteriilor-de-incadrare-si-a-listei-localitatilor-din-zona-montana.pdf 22 https://www.euromontana.org/wp-content/uploads/2018/08/Romania-Law-of-the-Mountain.pdf 36 sau mai mult și a procentului de populație în interiorul zonei montane, respectiv 40 la sută sau mai mult, sunt următoarele: Covasna (CV), Hunedoara (HD), Harghita (HR), Brașov (BV), Maramureș (MM), Caraș -Severin (CS), Sibiu (SB), Bistrița-Năsăud (BN), Suceava (SV), Alba (AB), Neamț (NT) și Cluj (CJ) (primele 12 județe din zona montană din Anexa VIII). Pentru a evalua tendințele agriculturii în zona montană, au fost extrase de la Institutul Național de Statistică (INS) și analizate datele oficiale despre agricultură pentru toate județele montane. Datele aferente zonei montane au fost subîmpărțite în medii pe toate județele cu zonă montană și o subgrupă de rezultate care se referă doar la cele 12 județe selectate din zona montană. 3.2.1 Evoluția sub-sectorului creșterii animalelor (1990 – 2021) La nivel național, sectorul creșterii animalelor prezintă o tendință clară de contractare în ultimii ani. Statisticile anuale privind animalele domestice pentru perioada 1990 - 2021, cu cifre pentru cele mai importante specii de animale la nivel național - bovine, ovine, caprine, cabaline și suine - sunt rezumate în Tabelul 4. Numărul de capete a înregistrat o scădere dramatică la toate speciile, cu excepția caprelor, între 1990 și 2021. Scăderea populației de animale din principalele specii producătoare de gunoi de grajd a fost dramatică; de exemplu, numărul de bovine a scăzut cu 46 la sută la începutul anilor 2000 și cu 66 la sută în 2021, față de anii 1990. În cazul porcilor (suinelor), scăderea a fost și mai dramatică, cu aproape 70 la sută de la începutul anilor 1990. Numărul de oi a crescut încet și constant din 2000 până în 2021, însă se situează tot sub cifrele anilor 1990. Pe de altă parte, populația de capre a crescut constant, iar cifrele au depășit numărul de capete din 1990, însă populația de caprine este cea mai redusă în comparație cu alte specii. Tabel 4: Populația de animale - număr de capete, evoluția la nivel național în perioada 1990 - 2021 Animale 1990 2000 2010 2021 Bovine 5.323.400 2.869.224 2.000.878 1.826.673 Ovine 13.987.300 7.652.713 8.414.521 10.086.319 Caprine 1.004.810 538.014 1.240.786 1.492.544 Cabaline 665.200 864.154 610.832 374.471 Suine 11.658.600 4.790.085 5.428.026 3.619.567 Sursa: Autorii pe baza datelor de la INS Aderarea României la UE în 2007 a reușit să ajute doar la încetinirea scăderii numărului de bovine, nu să o oprească. După peste 15 ani de sprijin financiar continuu din partea UE pentru sectorul agricol, sub -sectorul creșterii animalelor din România, în special cel al bovinelor și suinelor, încă se mai confruntă cu probleme. Această scădere a numărului de animale a dus la o reducere a utilizării suprafețelor de pășuni și fânețe, astfel cum se arată în Figura 13. Reducerea numărului de bovine reflectă tendința generală de scădere vizibilă la nivelul UE (deși, de la eliminarea sistemului cotelor de lapte în 2015, în mai multe țări din UE s -a observat o expansiune a industriei lactatelor). De reținut că, în timp ce la nivelul UE în ansamblu, scăderea numărului de bovine nu a dus la o reducere a cantităților de lapte în UE, în România această scădere a însemnat o producție scăzută de lapte, deoarece nu au existat câștiguri de eficiență. În ciuda unei creșteri de 13 la sută a numărului de porci între 2000 și 2010, populația de suine s-a confruntat cu o reducere de 33 la sută între 2010 și 2021. Această reducere semnificativă a populației de suine în ultimii zece ani se datorează mai multor factori, printre care și pandemia de pestă porcină care a cuprins Europ a în ultimii ani. Conform ANSVSA, între 2019 și 2021 au fost confirmate aproximativ 4.255 de focare de pestă porcină africană (PPA). Exploatațiile de la nivelul gospodăriilor au fost cele mai afectate în ceea ce privește numărul de focare (peste 90 la sută), însă fermele comerciale au fost cele mai afectate în ceea ce privește numărul de capete sacrificate și impactul asupra lanțului intern de aprovizionare. Conform rapoartelor transmise Organizației Mondiale pentru Sănătatea 37 Animalelor, de la detectarea primului caz de pestă porcină africană, în iulie 2017, numărul de porci sacrificați în programul de eradicare a PPA a depășit un milion în octombrie 2021. 23 Între 1990 și 2000 s-a înregistrat o scădere substanțială a numărului de oi și capre, tendință care însă a fost inversată după anul 2000. Redresarea populației de ovine și caprine a fost mai pronunțată după integrarea României în UE. Cifrele oficiale indică o creștere de 24 la sută a populației de o vine la nivel național în 2021 în comparație cu anul 2000 și o creștere de aproximativ 17 la sută din 2010 până în 2021. Cu toate acestea, numărul de ovine este cu 28 la sută mai mic față de cel înregistrat în 1990. Comparativ, în cazul caprinelor a existat o creștere constantă, iar în prezent, populația de capre este cu 48 la sută mai mare decât era în 1990. Totuși, numărul de capre este cel mai mic în comparație cu celelalte specii de animale. Tendințele în ceea ce privește creșterea animalelor în județele montane urmează un tipar similar cu cel al tendințelor la nivel național. Deși zonele montane au potențialul resurselor naturale (pajiști și pășuni seminaturale) pentru a se specializa în creșterea animalelor care pasc, numai 12 - 17 la sută din fermele individuale de la munte cresc bovine și majoritatea au în medie numai cinci-șase capete, conform recensământului agricol din 2020. Aproximativ 5-8 la sută din exploatațiile montane cresc oi, având în medie între 57 și 64 de capete 24. Numai aproximativ 55 la sută gestionează pășuni individuale pe suprafețe relativ mici (2 ha pentru fiecare fermă, în medie), restul, cel mai probabil, folosind terenurile comunale pentru păscut (Studiul Băncii Mondiale privind fermele de familie). La nivel național, numărul de bovine a cunoscut o tendință de scădere în perioada 1990-2021, iar în zonele montane, acest tipar pare să încetinească în ultimii ani (Tabelul 5), numărul de bovine crescând cu aproximativ 2 la sută între 2010 și 2021. În județe precum Alba, Bistrița -Năsăud, Cluj, Covasna, Bihor, Sibiu și Harghita, numărul de bovine a crescut în perioada 2010-2021 (a se vedea Anexa V). În cazul ovinelor, tendințele de creștere în ceea ce privește numărul de capete au prezentat o scădere în perioada 1990-2000 și o creștere importantă de atunci, în special în perioada 2010-2021. În cazul caprinelor, tendința este similară, dar după anii 2000 a avut loc o redresare semnificativă în ceea ce privește numărul de ca pete (Tabelul 5). În județele selectate din zona montană, populația de caprine în 2021 a fost cu aproximativ 35 la sută mai numeroasă decât în 1990. Procentul din populația națională de bovine, ovine și caprine, aflat în județele selectate din zona montană a cunoscut o creștere de-a lungul anilor. În 1990, procentul din numărul de capete de bovine la nivel național, aferent județelor montane selectate era de aproximativ 29 la sută, iar în 2021 a crescut la aproximativ 42 la sută. Un tipar similar se întâlnește și la oi și capre, ceea ce indică relevanța sectorului creșterii animalelor în zonele montane. 23https://apps.fas.usda.gov/newgainapi/api/Report/DownloadReportByFileName?fileName=African%20Swine%20Fever%20Update%20_Buchar est_Romania_11-17-2021.pdf 24 Conform recensământului agricol din 2020, există 2.887.067 de exploatații la nivel național. Dintre acestea, 2.092.320 de exploatații sunt în județele montane și aproximativ 806.329 exploatații sunt în județele montane selectate (cele care au cel puțin 50 la sută din suprafață în interiorul zonei montane delimitate și/sau 50 la sută din populația județului se află în interiorul zonei montane delimitate). Sunt 1.772.668 de exploatații care se ocupă cu creșterea animalelor și cultivarea de culturi la nivel național, iar dintre acestea, 1.185.039 sunt în județele montane și 432.481 sunt în județele montane selectate. Există 45.558 de exploatații care se ocupă cu creșterea animalelor în țară, iar dintre ac estea, 26.195 sunt în județele montane și 7.968 se află în județele montane selectate. Exploatațiile care se ocupă cu creșterea vitelor în județele din zona montană sunt 246.002, iar în județele montane selectate se află 136.033. Exploatațiile care se ocupă cu creșterea oilor în toate județele montane sunt 108.603 la număr, iar în județele montane selectate sunt 62.011 Combinând aceste informații, procentul de exploatații din toate județele montane, care se ocupă cu creșterea vitelor (246.002 /2.082.320) este de 12 la sută, iar în județele montane selectate (136.033/806.329) este de 17 la sută. În cazul oilor, procentul de exploatații din toate județele montane (108.603/2.082.320) este de 5 la sută, iar în județele selectate (62011/806.329) este de 8 la sută. Numărul de capete de vite în toate județele din zona montană este de 1.368.614, iar în județele montane selectate este de 770.582. Împărțind la numărul de exploatații care cresc vite, obținem o medie de 5-6 capete pe fiecare exploatație în toate județele montane și pentru județele montane selectate. Numărul mediu de oi pe exploatație este de aproximativ 64 capete în județele montane selectate. 38 Tabel 5: Numărul de capete de animale - tendințe la nivel național vs în zona montană (1990-2021), cu negru nivel național, cu albastru toate județele din zona montană, cu maro județele selectate din zona montană Animale / An 1990 2000 2010 2021 Bovine 5.323.400 2.869.224 2.000.878 1.826.673 (Nivel național) Bovine 3.550.700 2.073.910 1.460.581 1.379.268 (toate județele din zona montană) % din total 66,70% 72,28% 73,00% 75,51% Bovine 1.549.600 961.404 747.986 765.037 (județele selectate din zona montană) Procentul (%) aferent județelor selectate din zona 43,64% 46,36% 51,21% 55,47% montană din numărul total de capete de bovine în toate județele din zona montană Procentul (%) aferent județelor selectate din zona 29,11% 33,51% 37,38% 41,88% montană din numărul de capete de bovine la nivel național Ovine 13.987.300 7.652.713 8.414.521 10.086.319 (Nivel național) Ovine 8.574.600 4.855.136 6.016.122 7.353.270 (toate județele din zona montană) % din total 61,30% 63,44% 71,50% 72,90% Ovine 3.761.800 2.508.059 3.052.464 3.734.005 (județele selectate din zona montană) Procentul (%) aferent județelor selectate din zona montană din numărul total de capete de ovine în 43,87% 51,66% 50,74% 50,78% toate județele din zona montană Procentul (%) aferent județelor selectate din zona montană din numărul de capete de ovine la nivel 26,89% 32,77% 36,28% 37,02% național Caprine 999.879 537.649 1.240.276 1.492.534 (Nivel național) Caprine 653.899 306.803 606.451 701.778 (toate județele din zona montană) % din total 65,40% 57,06% 48,90% 47,02% Caprine 186.345 90.540 201.030 252.133 (județele selectate din zona montană) Procentul (%) aferent județelor selectate din zona montană din numărul total de capete de caprine 28,50% 29,51% 33,15% 35,93% în toate județele din zona montană Procentul (%) aferent județelor selectate din zona montană din numărul de capete de caprine la 18,64% 16,84% 16,21% 16,89% nivel național Sursa: Autorii pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică Câteva județe din zona montană concentrează cel mai mare număr de bovine la nivel național, însă densitatea (capete de animale/ha) în comunitățile montane este relativ mai mică decât în zonele non -montane. Acest lucru se datorează existenței unui procent mai mare de suprafețe de pășunat (pășuni și pajiști naturale) disponibile în zonele montane. Astfel cum este ilustrat în Figura 9, județele reprezentative (selectate) din zona montană au printre cele mai mari numere de capete de bovine, însă densitatea lor medie este relativ scăzută. Majoritatea județelor selectate se înscriu între 57.466 - 93.266 animale și au o densitate de sub 0,5 capete la hectar. 39 Figura 9: Numărul mediu de capete de bovine și densitatea acestora (2017 – 2021, nivel județean) Număr de capete de bovine Densitate bovine (media 2017-2021) (media 2017–2020) Sursa: Autorii pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică Figura 10: Numărul mediu de capete de ovine și densitatea acestora (2017 – 2021, nivel județean) Număr de capete de ovine (media 2017-2021) Densitate ovine (media 2017-2021) Sursa: Autorii pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică În cazul ovinelor, toate județele din zona montană au populații mai mari (vorbind de cifrele totale) decât județele din afara zonei montane și, din nou, densitatea (capete de animale/ha) în comunitățile montane este relativ mai scăzută, având în vedere procentul mai mare de suprafețe de pășunat (pășuni și pajiști naturale) disponibile (Figura 10). Județele reprezentative (selectate) din zona montană au printre cele mai mari numere de capete de ovine, însă densitatea lor medie este din nou relativ scăzută. De exemplu, județul Brașov este printre județele cu cel mai mare număr de oi, însă densitatea animalelor pe ha este mai scăzută decât Brăila și Tulcea, care nu sunt în zona montană delimitată. Pe de altă parte, populația de caprine este mai scăzută în județele montane decât în județele din afara zonei montane. Dintre județele montane selectate, Maramureș și Caraș -Severin au cea mai mare populație de caprine, dar aceasta este mai mică decât cifrele înregistrate în județele din afara zonei montane. Concentrația de capete de caprine pe ha în comunitățile montane este relativ mai scăzută în comparație cu județele din afara zonei montane 40 (Figura 11). Pășunatul caprelor nu este atât de important în zonele montane, în comparație cu zonele din afara zonei montane. 41 Figura 11: Numărul mediu de capete de caprine și densitatea acestora (2017 – 2021, nivel județean) Număr de capete de caprine (media 2017-2021) Densitate caprine (media 2017-2021) Sursa: Autorii pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică Un impact pe care l-a avut scăderea numărului de animale observată în trecut a fost reducerea producției totale de gunoi de grajd, însă tendințele crescătoare mai recente, observate în ceea ce privește numărul de o vine și caprine, precum și redistribuirea spațială a animalelor probabil că va contribui la o concentrație mai mare a gunoiului de grajd în anumite zone. Dinamica temporală a populației de animale este diferită pentru diferite tipuri de animale. Reducerea numărului de bovine a fost constantă în timp, pe când, în cazul ovinelor și caprinelor, s-a observat o redresare începând cu anul 2000, numărul de capr ine fiind deja mai mare decât cel din 1990. Dinamica spațială este și ea interesantă, o schimbare a procentului de bovine și ovine din zona montană față de populația totală de bovine și ovine arată o concentrare în zonele montane (inclusiv în județele montane selectate), pe când populația de caprine este mai mare în afara zonelor montane. Distribuția spațială, având în vedere suprafețele de pășunat, arată că densitatea medie a bovinelor și a ovinelor este mai scăzută în județele montane în general, în comparație cu unele județe din afara zonei montane. În cazul capr inelor, densitățile mai mari sunt concentrate în regiunile Dobrogea, Oltenia, Valahia și Moldova (în afara zonei montane). Pe baza distribuției populațiilor de animale au fost identificate puncte fierbinți cu o concentrație mai mare de producție de gunoi de grajd cu N în mai multe comunități montane. Folosind datele cele mai recente existente privind efectivele de animale la nivel de UAT-uri, din 2017 (ANSVSA) și aplicând metodologia prevăzută de CBPA, au putut fi estimate cantitățile de gunoi de grajd produse de principalele populații de animale (bovine, ovine și caprine) și cantitățile de azot care rezultă din acestea. Figura 12 prezintă o estimare și o cartografiere a distribuției totalului de N produs din gunoi de grajd generat în tot anul, precum și procentul generat în perioada de iarnă, când se presupune că majoritatea animalelor sunt în grajduri, existând un risc mai mare de poluare cu nitrați din cauza gestionării inadecvate a gunoiului de grajd. O analiză mai detaliată în județele montane selectate arată că “zonele fierbinți”, cu cantitățile cele mai mari de gunoi de grajd (cele cu culoarea roșie și portocalie) se află în Brașov (18 UAT-uri), Sibiu (11 UAT-uri), Alba (9 UAT-uri) și Maramureș (6 UAT-uri). 42 Figura 12: Cantitatea de azot produsă din gunoiul de grajd (2017, la nivel de UAT -uri) Azot din gunoiul de grajd, în decursul întregului Azot din gunoiul de grajd, pe perioada iernii an (2017) (2017) Sursa: Autorii, calcule conform datelor la nivel de UAT privind animalele (ANSVSA, 2017) și conform factorilor tehnici ICAP pentru gunoiul de grajd Este probabil ca tendințele descrescătoare în ceea ce privește creșterea animalelor, combinate cu acțiunile de gestionare a gunoiului de grajd, să fi contribuit la o reducere a presiunii poluării cu nitrați, dar și a altor presiuni asupra mediului cauzate de activitățile agricole. Scăderea generală a efectivelor de animale a contribuit la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de sectorul agricol. Generarea de cantități mai mici de gunoi de grajd a redus și presiunea riscului de poluare cu nitrați a apelor. De asemenea, programele naționale destinate reducerii poluării cu nitrați, prin finanțarea din PAC și alte programe, cum ar fi Proiectul Băncii Mondiale de control integrat al poluării cu nutrienți, s-au concentrat în mare parte pe managementul gunoiului de grajd provenit din surse agricole. Combinația dintre reducerea generării de gunoi de grajd și creșterea în ceea ce privește managementul corespunzător al gunoiului de grajd se poate să fi contribuit la reducerea presiunii poluării cu nitrați a corpurilor de apă. Cu toate acestea, începe să se observe o redresare a efectivelor de animale, care probabil că va afecta echilibrul existent în prezent dintre producția de gunoi de grajd și managementul acestuia. Ca urmare, înțelegerea tiparelor privind efectivele de animale și distribuția acestora reprezintă un factor crit ic pentru a fundamenta eficacitatea măsurilor de reducere a poluării cu nitraților. Este evident că actualele programe privind poluarea cu nitrați nu monitorizează îndeaproape modificările la nivel de număr și distribuție a efectivelor de animale. 3.2.2 Tendințe în ceea ce privește producția vegetală și utilizarea îngrășămintelor Suprafața agricolă în România a scăzut cu 543 mii de ha (4,1 la sută) din 2010 până în 2020 . Conform comunicatului de presă al INS din martie 202225, rezultatele preliminare ale recensământului arată că, la nivel național, în ultimii 10 ani, numărul de exploatații agricole a scăzut cu aproximativ 972.000 (25,2 la sută), iar suprafața agricolă a scăzut cu aproximativ 543.000 ha (4,1 la sută). Suprafața agricolă în 2020 era estimată la 12,8 milioane ha. Atât terenurile arabile, cât și culturile permanente au crescut cu 258.000 ha (3,1 la sută) și 32.000 ha (10,4 la sută) între 2010 și 2020. Cu toate acestea, suprafețele de pășuni și fânețe au scăzut cu 783.000 ha (aproximativ 17,4 la sută) față de 2010. În 2020, distribuția suprafeței agricole utilizate (SAU) este formată în mare din teren arabil, care reprezintă 25 https://insse.ro/cms/ro/content/recens%C4%83m%C3%A2ntul-general-agricol-runda-2020-%E2%80%93-date-provizorii 43 67,2 la sută, în creștere cu 4,7 puncte procentuale față de 2010. Aceasta este urmată de pășuni și fânețe, care acoperă 29,2 la sută, în scădere cu 4,7 puncte procentuale. Acoperirea cu culturi permanente este 2,7 la sută din SAU, în creștere cu 0,4 puncte procentuale. Scăderea numărului de ferme a dus la o creștere cu aproximativ 28 la sută a suprafeței agricole medii folosite pe fermă (de la 3,45 ha în 2010 la 4,42 ha în 2020). (Tabelul 6) Tabel 6: Numărul de ferme și utilizarea terenurilor agricole la nivel național (2002 - 2020) Indicatori Unitate Total ferme (exploatații agricole) 2002 2005 2007 2010 2013 2016 2020 Număr de ferme Mii 4.485 4.256 3.931 3.859 3.630 3.422 2.887 Terenuri agricole Mii ha 13.931 13.907 13.753 13.306 13.056 12.503 12.763 - teren arabil Mii ha 8.774 8.867 8.691 8.306 8.198 7.814 8.565 - pășuni și fânețe Mii ha 4.644 4.530 4.540 4.506 4.398 4.246 3.724 - culturi permanente Mii ha 344 339 344 312 302 301 344 - grădini de familie Mii ha 169 171 178 182 158 142 124 - sere și solarii Mii ha - - - - - - 6 Suprafață agricolă Ha 3,11 3,27 3,50 3,45 3,60 3,65 4,42 medie utilizată pe fermă Sursa: Autorii pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică Tendința descrescătoare a numărului de ferme este semnificativă, în special în cazul fermelor foarte mici. Procentul de ferme cu mai puțin de 0,1 ha de teren agricol a scăzut de la 10,3 la sută în 2010 la 4,3 la sută în 2020, iar în paralel s-a observat o creștere a procentului de exploatații agricole cu peste 10 ha de teren agricol, de la 2,2 la sută în 2010 la 4,2 la sută în 2020. Numărul de ferme mici care folosesc până la 1 hectar de teren agricol a scăzut cu 0,49 milioane de ferme în 2020 față de 2010, ceea ce reprezintă 24,2 la sută. Fermele mici care folosesc sub 1 hectar de teren agricol, chiar dacă reprezintă 54 la sută din numărul total de ferme, ocupă numai 4,6 la sută din suprafața agricolă totală din România. Fermele care folosesc între 1 și 5 hectare de teren agricol reprezintă 36,3 la sută din numărul total de ferme și folosesc 18,2 la sută din suprafața agricolă totală. Numărul de ferme mari, care folosesc peste 50 de hectare de teren, reprezintă mai puțin de 1 la sută din totalul fermelor, dar folosesc peste 54 la sută din suprafața agricolă din România. Figura 13: Distribuția suprafețelor în principalele categorii de SAU la nivel național în 2010 față de 2020 Utilizarea terenurilor agricole (mii ha) 13306 12763 8306 8571 4506 3724 312 344 182 124 ARABLE LAND GRASSLAND PERMANENT FAMMILY TOTAL (PASTURES AND CROPS GARDENS AGRICULTURAL HAYFIELDS) 2010 2020 SURFACE Sursa: Autorii pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică Statisticile naționale indică o scădere de 4 la sută a suprafeței totale de teren agricol la nivel național, dar și o creștere de 3 la sută a suprafeței totale de teren arabil și o extindere a producției de culturi agricole cu valoare 44 scăzută a mărfurilor, principalele culturi cultivate fiind cerealele (porumb, grâu, orz și secară), cu aproximativ 4,99 ha, urmate de culturile de semințe oleaginoase (floarea soarelui și rapiță), cu aprox imativ 1,51 milioane ha. În comparație cu 2010, se observă o creștere cu aproximativ 10 la sută a suprafețelor cultivate cu cereale și o creștere cu aproximativ 14 la sută a suprafețelor cultivate cu semințe oleaginoase. Porumbul, grâul și floarea soarelui au ocupat 75,9 la sută din suprafața totală recoltată în 2020 (pe baza datelor FAO). În ultimul deceniu s -au adăugat aproape 0,6 milioane de hectare de porumb și aproximativ 0,4 milioane de hectare de semințe de floarea soarelui. Rata de creștere în cazul cerealelor și al semințelor oleaginoase a fost impresionantă, cu creșteri de 12,8 și respectiv 24,8 la sută între 2010 și 2020. Spre deosebire de aceasta, a existat o scădere semnificativă a suprafeței cultivate cu legume și cu alte culturi esențiale pentru hrană, cum ar fi roșiile și cartofii26. Figura 14: Distribuția spațială a principalelor culturi cultivate în România, 2020 Sursa: Autorii, adaptat după Evaluarea privind irigațiile, realizată de Banca Mondială Producția culturilor, în general, a cunoscut o tendință crescătoare în ultimii 10 ani, ca urmare a extinderii și intensificării terenurilor arabile. Producția a scăzut între 1990 și 2000, în timpul tranziției politice la piața liberă, dar în procesul de preaderare, în anul 2000 și odată cu aderarea la UE în cele din urmă, producția agricolă s -a redresat semnificativ. Producția este dominată de cereale, urmată de culturi de oleaginoase, astfel cum se arată în Tabelul 7. Creșterea producției de cereale este atribuită atât creșterii în ceea ce privește terenul arabil agricol (astfel cum este prezentat mai sus), dar și intensificării, inclusiv ca urmare a creșterii utilizării îngrășămintelor. Tabel 7: Producția la principalele culturi în perioada 1990 - 2021 (tone), la nivel național Principalele culturi / 1990 2000 2010 2020 2021 Anul Cereale 17.173.539 10.477.506 16.712.883 18.153.714 27.791.258 Leguminoase 112.116 36.929 61.344 121.978 173.950 Oleaginoase 739.319 868.531 2.377.651 3.228.766 4.574.041 Cartofi 3.185.624 3.469.805 3.283.866 1.601.239 1.397.835 Legume 2.357.461 2.527.776 3.863.617 3.483.035 3.495.105 Sursa: Autorii pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică 26 Raportul sectorial de fundal al Băncii Mondiale, nepublicat. 45 Culturile anuale sunt o activitate importantă în agricultura montană. Conform Studiului Băncii Mondiale privind fermele de familie, în Planul strategic pentru PAC (2022), indiferent de mediul geografic, structura culturilor în exploatațiile montane din România este dominată tot de culturi de cereale, cu o diversitate relativ mai mare a culturilor decât în județele de câmpie. Suprafețele agricole cultivate cu cartofi și legume ocupă 13,5 la sută din terenurile agricole, față de 3,5 în alte părți (Tabelul 8). Tabel 8: Variabilele agricole pentru principalele culturi în perioada 1990 – 2021 pentru zona montană (zona montană toate județele în comparație cu zona montană județele selectate) Principalele culturi / 1990 2000 2010 2020 2021 Anul Suprafață toate județele montane (ha) Cereale 2.876.373 2.724.049 2.370.069 2.452.065 2.382.216 Leguminoase 34.547 10.441 7.853 25.581 19.705 Oleaginoase 174.362 231.181 284.209 578.739 579.038 Cartofi 230.216 241.625 205.815 88.202 79.933 Legume 105.967 139.688 142.594 123.906 120.671 Producție, toate județele montane (tone) Cereale 8.089.800 5.331.714 8.234.011 10.137.552 11.662.824 Leguminoase 39.970 12.758 14.618 31.692 39.556 Oleaginoase 193.455 200.358 444.852 1.320.655 1.456.656 Cartofi 2.660.642 3.092.388 2.806.582 1.484.468 1.333.141 Legume 1.204.561 1.560.218 2.012.032 2.089.640 2.037.828 Suprafață județele montane selectate (ha) Cereale 828.647 732.823 558.513 552.613 551.266 Leguminoase 7.134 4.093 2.924 3.424 2.897 Oleaginoase 7.745 16.069 34.520 84.286 87.680 Cartofi 148.089 156.610 123.909 60.467 63.458 Legume 30.618 43.444 39.529 37.361 39.036 Producție, județele montane selectate (tone) Cereale 2.074.828 1.546.803 1.754.365 2.292.732 2.646.965 Leguminoase 11.963 6.847 5.368 5.049 5.002 Oleaginoase 6.909 16.888 52.996 186.888 216.639 Cartofi 1.866.022 2.241.459 1.654.231 1.100.044 1.056.233 Legume 347.906 500.124 542.418 614.460 581.016 Sursa: Sursa: Autorii pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică 46 Figura 15: Distribuția culturilor de cereale și de semințe oleaginoase (2020) Culturi de cereale (2020) Culturi de semințe oleaginoase (2020) Sursa: Autorii, pe baza datelor din Evaluarea privind irigațiile, realizată de Banca Mondială Culturile de cereale și de semințe oleaginoase, asociate adesea cu sisteme de producție intensivă, sunt amplasate în principal în afara teritoriului montan. Marea majoritate a activităților de cultivare a cerealelor și a semințelor oleaginoase se desfășoară în zonele deluroase și de câmpie. În zonele de munte, producția de cereale și semințe oleaginoase este mai puțin intensivă. Producția de cereale și semințe oleaginoase în zona montană se concentrează în județele selectate din zona montană, și anume Harghita, Brașov, Covasna, Alba și Hunedoara, iar producția acestor culturi în alte județe din zona montană se află în afara delimitării zonei montane (Figura 15). Utilizarea de îngrășăminte chimice în ceea ce privește cantitatea și suprafața aplicată arată o tendință în creștere din 2010 până în 2020, la nivel național. Reducerea în ceea ce privește utilizarea de îngrășăminte chimice în comparație cu nivelurile din anii 1990 a fost semnificativă în România. Practic, România are cea mai scăzută rată de consum de îngrășăminte din UE. În 2018, România a folosit 59,2 kilograme de îngrășăminte la hectar de teren arabil, semnificativ mai puțin decât media din UE (154,8) sau decât în țările învecinate, Bulgaria (126,9), Ungaria (150,7) sau Grecia (133,3). Cu toate acestea, statisticile anuale privind cantitățile de îngrășăminte și substanțe chimice aplicate, precum și suprafețele pe care s-au aplicat îngrășăminte chimice din 2000 până în 2021 arată o tendință crescătoare constantă (a se vedea Figura 16). În ceea ce privește îngrășămintele organice, există o tendință descrescătoare în ceea ce privește cantitățile și suprafețele pe care s-au aplicat acestea din 2000 până în 2010, urmată de o creștere lentă din 2010 până în 2020 și apoi o scădere în 2021. Această tendință crescătoare în ceea ce privește cantitatea utilizată și suprafețele pe care s-au aplicat îngrășămintele indică un risc potențial mai ridicat de poluare cu nitrați și ilustrează nevoia de a aborda managementul și utilizarea îngrășămintelor în programele privind reducerea nitraților. Tendințele privind utilizarea îngrășămintelor în toate județele montane și în special în județele montane selectate arată și ele o creștere constantă, atât în ceea ce privește cantitatea, cât și suprafața de aplicare, atât pentru îngrășăminte chimice, cât și pentru îngrășăminte organice, în ultimii 20 de ani. Aceste modificări legate de folosirea substanțelor de intrare în agricultură sunt asociate cu o producție crescută în unele dintre principalele culturi de mărfuri din zonele montane. Datele statistice arată o tendință descrescătoare în utilizarea de îngrășăminte organice din 1990 până în 2010, urmată de o tendință crescătoare din 2010 până în 2020, în strânsă legătură cu creșterea numărului de animale în zonele montane. În ceea ce privește îngrășămintele chimice, s-a observat o tendință 47 descrescătoare similară din 1990 până în 2000, urmată de o creștere lentă și constantă din 2000 până în 2021 (Figura 16). Având în vedere tendințele actuale în creștere în ceea ce privește utilizarea îngrășămintelor (organice și chimice) în zonele montane, este important să se consolideze capacitatea fermierilor de a îmbunătăți planificarea gestionării îngrășămintelor, a aplicării și a utilizării îngrășămintelor, pentru a minimiza riscurile de pol uare a apei și a reduce costurile suportate de fermieri. Conform Studiului Băncii Mondiale privind fermele de familie, în Planul strategic pentru PAC (2022), relația dintre dimensiunea fermei și managementul de mediu în zona montană din România are multe fațete. Anume, deși fermele mici au o funcție ecologică pozitivă, ele sunt și surse de impact asupra mediului, adesea neintenționat. De obicei, fermierii de la munte sunt prietenoși cu mediul, deoarece folosesc mai degrabă practici tradiționale și mai puține îngrășăminte chimice. Însă, în ansamblu, ei au și mai puține cunoștințe privind utilizarea de produse de intrare pentru agricultură, lucru care ar putea crește riscul de gestionare inadecvată și poluare neintenționată. Figura 16: Tendințele în utilizarea de substanțe de intrare în agricultură în România, la nivel național și în zona montană, doar în județele selectate Chemical fer lizer use trends Organic fer lizer use trends 10000000 1,200,000 1,000,000 30.00 9000000 900,000 8000000 1,000,000 800,000 25.00 700,000 Milllion tons 7000000 20.00 800,000 6000000 600,000 a 500,000 15.00 Tons a 5000000 600,000 400,000 4000000 10.00 400,000 300,000 3000000 200,000 5.00 2000000 100,000 200,000 1000000 0 1990 2000 2010 2020 2021 1990 2000 2010 2020 2021 ear ear Area applied Organic fer lizer (ha) Area applied chemical fer lizers (ha) uan t of fer lizer (tons ac ve ingredient) uan t of organic fer lizer applied (million tons) Tendințele în utilizarea de Tendințele în utilizarea de îngrășăminte chimice în îngrășăminte organice în județele județele selectate din zona montană selectate din zona montană 1400000 200000 600000 14000000 1200000 500000 12000000 1000000 150000 10000000 400000 800000 8000000 100000 300000 600000 6000000 400000 200000 50000 4000000 200000 100000 2000000 0 0 0 0 1990 2000 2010 2020 2021 1990 2000 2010 2020 2021 Area applied chemical fertilizers (ha) Area applied natural fertilizers (ha) Quantity of chemical fertilizer (tons active Quantity of organic fertilizer (tons active ingredient) ingredient) Sursa: Sursa: Autorii pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică 48 Îngrășămintele organice se aplică mai mult în zonele montane decât îngrășămintele chimice . Suprafața pe care se aplică îngrășăminte organice județele selectate din zona montană este mai mare decât suprafața pe care se aplică îngrășăminte chimice (Figura 17 și Figura 18). Acest lucru este logic, deoarece gunoiul de grajd este mai disponibil în zonele montane, dat fiind procentul mai mare de animale din această zonă (Figura 12). Suprafețe mai mari pe care se aplică îngrășăminte organice se pot identifica în teritoriul montan al județelor Brașov, Alba și Maramureș, acestea fiind potențiale surse de poluare a apei dacă aplicarea de îngrășăminte nu este gestionată corespunzător. Suprafața pe care se aplică îngrășăminte chimice este mai mare în afara județelor montane. Sistemele de cultură din munți sunt cunoscute ca fiind mai puțin intensive, astfel că suprafața pe care se aplică îngrășăminte chimice este mai mică față de județele din afara zonelor montane. Dintre județele selectate din zona montană, Brașov are cea mai mare suprafață pe care se folosesc îngrășăminte chimice. Figura 17: Suprafețele medii pe care se aplică îngrășăminte organice și chimice (2020 - 2021) Suprafețele medii pe care se aplică îngrășăminte Suprafețele medii pe care se aplică îngrășăminte organice (2020 - 2021) chimice (2020 - 2021) Sursa: Autorii pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică 49 Figura 18: Suprafețele medii ale culturilor și suprafețele medii pe care se aplică îngrășăminte chimice (2020 - 2021) Sursa: Autorii, pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică și din Evaluarea privind irigațiile, realizată de Banca Mondială Este posibil ca unele în zone montane să se aplice deja cantități mari de îngrășăminte. Cea mai mare parte a terenurilor agricole din zona montană este folosită ca pășuni și fânețe (pășunat și producție de fân) și pentru cultivare extensivă. Posibilele presiuni în materie de poluare cu nitrați ar putea proveni de la depunerile directe de gunoi de grajd de către animale și de la aplicarea de îngrășăminte organice, în principal gunoi de grajd. Practic, în județele selectate din zona montană, Covasna și Alba (culoarea roșie) se pot observa cantități mai mari de azot, care depășesc pragul reglementat de 170 kg N/ha, din îngrășămintele organice aplicate (Figura 19). De asemenea, este posibil ca și alte zone din interiorul zonei montane să depășească pragul acceptabil (170 kg N/ha) dacă se ia în calcul azotul total combinat aplicat (organic + chimic), ceea ce sugerează un risc mai ridicat de poluare a apei. În județele selectate din zona montană, cantitatea cea mai mare de azot (kg/ha) din îngrășăminte a fost identificată în județele Alba, Mehedinți, Brașov, Neamț și Covasna (culoarea roșie, Figura 20). Alte zone potențial expuse riscului de poluare a apei cu nitrați sunt în județele selectate din zona montană Maramureș, Suceava, Harghita, Cluj și Hunedoara (cu culoarea portocalie, Figura 20). Tendința de utilizare a îngrășămintelor chimice la nivel național este peste cea din zonele montane, însă tendința privind utilizarea îngrășămintelor organice este mai semnificativă în zonele montane decât la nivel național. 50 Figura 19: Îngrășăminte organice și chimice aplicate pe sol (2020 - 2021) Îngrășăminte organice - N (Kg/ha) (2020-2021) Îngrășăminte chimice - N (Kg/ha) (2020-2021) Sursa: Autorii pe baza datelor agricole de la Institutul Național de Statistică Figura 20: Azot (N) total din îngrășăminte (2020 - 2021) Sursa: Autorii pe baza datelor agricole de la Institutul Național de Statistică Până acum, majoritatea măsurilor luate pentru a reduce riscul de poluare cu nitrați din agricultură în România s - au concentrat în mare parte pe colectarea și gestionarea gunoiului de grajd. Însă este necesar să se acorde mai multă atenție și impactului pe care îl are managementul culturilor și fertilizarea. Județele din zona montană produc gunoi de grajd, dar îl și folosesc mai mult în sistemele de culturi, astfel că, pentru a reduce poluarea, măsurile adecvate care vizează aplicarea eficace trebuie combinate cu infrastructura de colectare a gunoiului de grajd. GAEC 51 și CBPA sunt documente îndrumătoare importante în acest scop, însă probabil că fermierii din zona montană vor avea în continuare nevoie de ajutor pentru a realiza conformarea cu DN. Dată fiind st ructura agriculturii în zonele montane, pentru a preveni orice riscuri potențiale legate de probleme cu poluarea cu nitrați este necesară o abordare mai integrată, care să vizeze atât culturile, cât și creșterea animalelor. Principalul indicator de agro-mediu al UE care oferă o indicație privind poluarea potențială a apelor și identifică zonele și sistemele agricole cu risc ridicat este bilanțul brut de azot (GNB), iar România este printre țările cu cel mai mic surplus de N. GNB se calculează ca diferența dintre cantitatea de azot intrat (organic și anorganic și atmosferic) în agricultură și cantitatea de azot eliminat de plante. Se exprimă în kilograme de azot pe hectar de suprafață agricolă (kg/ha). Un surplus de bilanț de azot în sol indică o pierdere de azot în mediu și identifică potențialele riscuri de poluare a apei, aerului și solului cu substanțe pe bază de azot. La nivelul UE, GNB este estimat la o valoare de aproximativ 51 kg N pe ha. Cel mai mare GNB mediu pe ha în 2010 - 2014 este în Țările de Jos, Belgia, Luxemburg, Norvegia, Germania și Danemarca (Figura 21). Figura 21: Eficiența utilizării azotului, media pe 2000 – 2004 și 2010 – 2014 (total ieșiri de N împărțit la total intrări de N) Sursa: Comisia Europeană de la https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Agri-environmental_indicator_- _gross_nitrogen_balance&oldid=328298#Analysis_at_country_level 3.3 Tratarea apelor uzate din aglomerări și stadiul de implementare și tendințe în legătură cu directiva UE privind epurarea apelor urbane uzate (DAU) în România Deversările de ape uzate reprezintă și ele o presiune poluantă semnificativă pentru apele din România. Conform celor mai recente PMBH din România, deversările de ape uzate urbane colectate contribuie semnificativ la calitatea suboptimă a apei în 5,5 la sută din râuri, 0,8 la sută din lacuri și 75 la sută din corpurile de apă de coastă. Deversările de apă uzată de la locuințele neracordate și deversările de apă uzată neepurată contribuie semnificativ la calitatea slabă a apei în 25,4 la sută dintre râuri, 9,2 la sută dintre lacuri, 100 la sută dintre apele de coastă și 13,5 la sută dintre corpurile de apă subterană. România înregistrează întârzieri semnificative în ceea ce privește racordarea și tratarea adecvată a deșeurilor de canalizare. România este singura țară din UE în care o mare parte din populație încă nu are acces la canalizare adecvată. Procentul de populație care are acces la canalizare adecvată a rămas relativ stabil, cu un progres minim în ceea ce privește accesul populației la rețelele de canalizare, de la 52,8 la sută în 2018 și 57,4 la sută în 2021 (Tabelul 9). Din păcate, peste 6 milioane de persoane sunt încă neracordate la sistemul de canalizare. De asemenea, chiar și 52 în cazul populației racordate la sistemul de canalizare, nu este asigurată epurarea deșeurilor de canalizare colectate (Figura 22). În 2021, 11 milioane de persoane aveau locuințele racordate la sistemele de canalizare, dar numai 72,8 la sută din deșeurile de canalizare colectate erau epurate corespunzător . 53 Tabel 9: Populația racordată la rețelele de canalizare și la serviciile de alimentare cu apă în România Populația Populația Populația racordată la Populația racordată la racordată la racordată la servicii de alimentare cu Indicator / An canalizare servicii de canalizare apă nr. de nr. de persoane alimentare cu apă procent persoane procent 2012 46,9 9.425.022 60,2 12.103.555 2013 46,7 9.349.375 61,3 12.268.443 2014 47,2 9.417.858 62,4 12.454.909 2015 47,8 9.500.509 63,6 12.634.419 2016 49,2 9.722.208 65 12.853.110 2017 50,9 9.998.770 67,3 13.229.699 2018 52,8 10.313.678 69,2 13.515.626 2019 54,3 10.548.249 70,7 13.728.144 2020 56 10.838.430 72 13.936.918 2021 57,4 11.021.754 - - Sursa datelor: Autorii pe baza datelor din 2022 de la Institutul Național de Statistică Figura 22: Ape uzate epurate VS neepurate de la aglomerările umane din România Ape uzate neepurate procent (2013 - 2020) 100% 62.8 64.3 63.5 68.5 66.8 66 66.7 72.8 50% 37.2 35.7 36.5 31.5 33.2 34 33.3 27.2 0% 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Untreated waste water (%) Treated waste water (%) Sursa: Autorii pe baza datelor din 2022 de la Institutul Național de Statistică Diviziunea între urban și rural în România este vizibilă îndeosebi în ceea ce privește accesul la servicii de apă și canalizare.27 Numărul de persoane racordate la rețeaua de canalizare în zonele urbane este de aproximativ 9,7 milioane de persoane, reprezentând 94,3 la sută din populația urbană. În zonele rurale, locuite de 46 la sută dintre români, numai 1,2 milioane de persoane beneficiază de servicii de canalizare, respectiv aproximativ 14,6 la sută dintre cei care locuiesc în mediul rural (Figura 23). Figura 23: Populația racordată la rețelele de canalizare în România Populație racordată la rețelele de canalizare (2021) 25,000,000 20,000,000 15,000,000 10,000,000 5,000,000 0 National Urban areas Rural areas Connected to sewerage Not connected to sewerage Sursa: Autorii pe baza datelor din 2022 de la Institutul Național de Statistică 27 Raportul de diagnostic privind apele din România (Banca Mondială, 2018) 54 În 2018, majoritatea județelor din zona montană din România aveau un procent mediu de racordare la canalizare de 30-65 la sută (17 județe) și de epurare adecvată a apelor uzate (18 județe), astfel cum este arătat în Figura 24. Numai 9 județe din zona montană în ceea ce privește canalizarea și 8 județe din zona montană în ceea ce privește epurarea adecvată a apelor uzate au un procent de 65 la sută sau peste de racordare și epurare adecvată pentru aglomerări de peste 2.000 de l.e. Figura 24: Nivelul de racordări la canalizare și epurarea apelor uzate în 2018 pentru aglomerările >2.000 l.e. Sursa: ANAR de la https://rowater.ro/wp-content/uploads/2020/12/Stadiul-implementarii-Directivei-ape-uzate-2018_20.12.2019.pdf decembrie 2018, nivel județean- În prezent nu există date concluzive privind numărul de UAT-uri din zona montană care sunt racordate la sisteme de colectare și epurare a apelor uzate, însă datele aferente celui de al treilea PMB arată că unele comunități din zona montană încă nu sunt racordate la canalizare. În ultimii ani, ca urmare a infuziei majore de fonduri UE și de fonduri guvernamentale, din ce în ce mai multe comunități locale (din zona montană și nu numai) încep să implementeze sisteme de colectare și epurare a apelor uzate, în special pentru apele uzate menajere. Pregătirea pentru PMBH din 2022 oferă câteva informații orientative privind zonele montane unde nu există racordare la canalizare (Figura 25). 55 Figura 25: Aglomerări cu peste 2.000 l.e. ROȘU fără sistem de canalizare Sursa: ANAR din raportul privind pregătirea noului Plan de management al bazinelor hidrografice în 2022 Județele Covasna, Brașov, Harghita, Miercurea Ciuc, Maramureș și Vâlcea sunt aglomerările fără sisteme de canalizare identificate în zona montană. Posibilele localități din zona montană (UAT -uri) care sunt cel mai probabil afectate de această situație sunt prezentate în Tabelul 10. Tabel 10: Localități montane cu 2.000 l.e. sau peste, fără acces la epurarea apelor uzate Grupă montană Județ UAT Târgu Secuiesc Covasna Sfântu Gheorghe Covasna Grupa Sud Codlea, Braşov Râşnov Braşov Sândominic Grupa Centru Harghita Miercurea Ciuc Grupa Nord Maramureş Poienile de Sub Munte Cisnădie Grupa Parâng Vâlcea Călimăneşti Sursa: Autorii, extras din ANAR, Planul de management al bazinelor hidrografice în 2022 și intersectat cu UAT-urile din zona montană; se va reține că este posibil să existe inexactități. Rețelele de canalizare (colectare) pentru apă uzată menajeră continuă să se extindă. Administrațiile locale și regionale din zonele montane continuă să se înscrie (sau încep să se înscrie) în programe de finanțare pentru 56 construirea și extinderea continuă a rețelelor de canalizare pentru colectarea și epurarea apelor uzate din aglomerările lor. De cele mai multe ori, tratarea apei uzate menajere din aglomerările din zona montană se face prin diluare într-un corp de apă, fără epurare adecvată. Această diluare se efectuează permanent în corpuri de apă mari. Furnizorii de servicii de ape uzate din zonele montane sunt obligați prin lege să aibă stații funcționale de tratare și purificare a apei. Acești furnizori sunt controlați periodic de agențiile guvernamentale (Garda de Mediu, Administrația Națională Apele Române, Agenția de Protecția Mediului), pentru a se asigura că efluenții sunt purificați, la cea mai bună calitate, înainte de deversarea acestora în corpurile de apă. Din păcate, nu există statistici clare privind parametrii tehnici specifici și funcționarea acestor unități, însă tratarea adecvată a apelor uzate colectate rămâne problematică în România, astfel cum s-a raportat în cadrul DAU. La fel ca în cadrul DN, România a desemnat întreg teritoriul țării ca zone sensibile conform DAU, având în vedere nevoia de protejare a mediului în bazinul fluviului Dunărea în bazinul Mării Negre. Aceasta înseamnă că toate aglomerările cu peste 10.000 l.e. trebuie să aplice tratare biologică cu eliminarea azotului și fosforului (tratare terțiară/avansată a apelor uzate) și toate aglomerările între 2.000 și 10.000 l.e. trebuie să aplice cel puțin tr atare biologică (tratarea secundară a apelor uzate). Cu toate acestea, numai 12 la sută din apele uzate de la aglomerările umane din România se tratează conform cerințelor DAU (Figura 26), ceea ce înseamnă semnificativ mai puțin decât media UE de 76 la sută.28 Este important de reținut că prelucrarea apelor uzate a generat peste 247.760 de tone de nămol în 2018 în România. Aproximativ 18,7 la sută din nămol este reutilizat în agricultură, iar restul este fie eliminat la groapa de gunoi (53,5 la sută), fie incinerat (0,3 la sută) sau eliminat în alt mod (27,5 la sută). Cu toate acestea, există foarte puține informații privind modul în care se refolosește nămolul și apa uzată urbană și eventualele riscuri de poluare asociate. Figura 26: Stadiul privind conformarea în ceea ce privește colectarea și tratarea deșeurilor de canalizare în aglomerări (România) Sursa: Agenția Europeană de Mediu – Sistemul informatic privind apele dulci în Europa, anul 2022 28 Conform Agenției Europene de Mediu (EEA) – Sistemul informatic privind apele dulci în Europa (2022). 57 Infrastructura de apă și apă uzată a României este insuficientă și inadecvată și nu îndeplinește cerințele DAU. România a început de la un nivel de referință foarte scăzut în ceea ce privește infrastructura de canalizare și a reușit să negocieze termene intermediare generoase cu Comisia în timpul procesului de aderare. Însă în ciuda investițiilor în infrastructură, combinate cu reformele implementate, România nu a reușit să își respecte termenul din 2018 de conformare cu DAU și rămâne printre ultimele țări din UE în această privință. Recentul Raport de țară privind DAU29 arată că țintele în legătură cu colectarea apelor uzate și racordarea la infrastructura publică de canalizare încă nu au fost atinse. Conform Agenției Europene de Mediu (EEA), în materie de apă uzată, România trebuie să asigure colectarea suplimentară a apei uzate pentru 7,16 milioane l.e. (35,9 la sută) din aglomerări, tratarea biologică (tratarea secundară) a 12,87 milioane l.e. (65,7 la sută) și tratarea biologică pentru eliminarea azotului și fosforului (tratare terțiară) pentru 7,72 milioane l.e. (58,8 la sută) (Figura 27). Implementarea DAU a fost afectată de numeroase dificultăți, inclusiv de împotrivirea autorităților locale la colaborarea cu companiile publice de apă, refuzul consumatorilor casnici de a se racorda la noile rețele de canalizare, rata redusă de absorbție a fondurilor UE și lipsa unor opțiuni viabile pentru a răspunde nevoilor aglomerărilor rurale mici (sub 2.000 l.e.). Figura 27: Tendințele recente privind cantitatea de ape uzate din aglomerări, care nu este colectată sau tratată conform cerințelor DAU Sursa: Agenția Europeană de Mediu de la https://water.europa.eu/freshwater/countries/uwwt/romania 29 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020SC0522&from=EN 58 4. Nitrații și starea calității apei în România, cu accent pe zonele montane Principalele mesaje: • În general, rezultatele din sistemul de monitorizare a apei cu privire la concentrațiile de nitrați în apele subterane și în apele de suprafață la nivel național sunt în cea mai mare parte sub pragul critic de nitrați și prezintă o tendință de îmbunătățire în timp. • Mai îngrijorător este faptul că un număr semnificativ de ape de tranziție, de coastă și marine sunt în condiții de eutrofizare și prezintă o tendință din ce în ce mai mare de deteriorare în timp. Acest lucru arată dezalinierea care există între utilizarea pragului valorii concentrației de nitrați și valorile critice din punct de vedere ecologic pentru a evalua starea corpurilor de apă de suprafață. • La munte, tendințele în ceea ce privește concentrația de nitrați în apele subterane și în apele de suprafață indică niveluri scăzute, cu o menținere a unei bune calități a apei. Însă în unele corpuri de apă din zona montană fie sunt depășite limitele de alertă, fie s -a depășit pragul critic, dar în ansamblu, numărul de cazuri de acest fel este mai mic decât cel observat în zone din afara zonei montane. • În râurile și lacurile de la munte se observă și o creștere a tendinței de eutrofizare, iar mai multe corpuri de apă de suprafață se deteriorează. • Proiecțiile viitoare privind factorii de presiune pentru poluarea apei, pe baza scenariilor de modelare și luând în calcul continuarea sprijinului pentru managementul gunoiului de grajd, arată o scădere a emisiei specifice difuze de azot din activități agricole și o tendință descrescătoare a impactului poluării cu nitrați asupra apelor subterane. • În ansamblu, proiecțiile de modelare a difuziei de nitrați arată că agricultura contribuie cu ~13 – 18 la sută din sursele totale de emisie de azot, cu o tendință descrescătoare, în timp ce așezările umane răspund de ~27 - 32 la sută, cu o tendință crescătoare. Sistemul național de monitorizare din România este principala sursă de informații pentru evaluarea stării calității apei. Acesta monitorizează elemente fizico-chimice, biologice și hidromorfologice esențiale, stabilite în cadrul Directivei apelor, pentru a ajuta la evaluarea stării ecologice a corpurilor de apă de suprafață (râuri, lacuri și alte acumulări) și a corpurilor de apă subterană. În România, administrațiile bazinale au sarcina de a monitoriza calitatea apei, sub umbrela ANAP. Rețeaua de monitorizare pentru apele de suprafață și apele subterane este actualizată periodic, pentru a realiza o evaluare cât mai precisă a stării apelor. Informațiile rezultate din monitorizare sunt folosite pentru a evalua presiunile antropogene și eficacitatea măsurilor de atenuare. Datele naționale de monitorizare au fost utilizate pentru a fundamenta evaluarea presiunilor și impactului activităților agricole asupra corpurilor de apă și impactul potențial pe care l-au avut măsurile stabilite în cadrul CBPA și PAN. Rețeaua hidrologică internă (râuri, lacuri și ape subterane) este bine distribuită în cea mai mare parte a zonei montane (Figura 28). Comunitățile montane pot beneficia de o bună aprovizionare cu resurse de apă, acest lucru fiind în echilibru și cu cererea în continuă creștere. Din acest punct de vedere, calitatea apei este și ea foarte relevantă, iar această analiză arată că poluarea cu nitrați scade și că există o îmbunătățire continuă a calității apei în zona montană. Din punct de vedere al bazinelor hidrografice (Figura 29), zona montană se suprapune tangențial cu majoritatea celor mai mari bazine hidrografice din România, cu excepția bazinului hidrografic Prut. 59 Figura 28: Rețeaua hidrografică a României Sursa: Autorii Figura 29: Distribuția bazinelor hidrografice și rețeaua hidrografică din România Sursa: ANAR din Planul de management al bazinelor hidrografice, anul 2021 4.1 Calitatea apelor subterane; tendințe Monitorizarea apelor subterane ia în calcul toți parametrii prevăzuți în DCA , inclusiv nutrienții (azot, nitrați, amoniac, fosfați) și se face cu o frecvență de 1 sau 2 ori pe an în cazul programului de supraveghere (în corpurile de apă de importanță semnificativă sau transfrontaliere) și cu o frecvență de 2 ori pe an în cazul punctelor de monitorizare ale programului operațional. Numărul de găuri de foraj la nivel naț ional, monitorizate în perioada de referință 2008 - 2011 a fost 1.737. În cea mai recentă perioadă (2020 - 2022), numărul de găuri de foraj a fost redus la 1.481 din cauze naturale, cum ar fi inaccesibilitatea în teritoriu, situri secate, modificări ale cu rsului izvoarelor 60 carstice etc., precum și din cauze antropogene, cum ar fi schimbarea proprietarilor, privatizarea zonelor, neetichetarea corespunzătoare a găurilor de foraj mai vechi etc. (Figura 30). În ciuda acestor provocări, România a reușit tot timpul, din anul 2008, să monitorizeze date la 833 de puncte de monitorizare, iar acest lucru a fost crucial pentru a înțelege traiectoria calității apei în țară. Analiza următoare se bazează pe evaluarea concentrațiilor de nitrați în corpurile de apă subterană pe baza valorilor medii estimate pentru perioada 2020 -2022. Datele la nivel național sunt raportate de ANAR în documente oficiale și sunt analizate în raport cu anii anteriori. Raportul dintre perioada actuală și perioadele de referință s-a făcut printr-o analiză comparativă a datelor actuale (puncte de monitorizare) în formă cartografică, furnizate de ANAR și extrase la regiunile geografice montane(Figura 32). Figura 30: Total puncte de monitorizare pentru apa subterană (toate tipurile de ape subterane, 2008 - 2022) la nivel național Total puncte de monitorizare pentru ape subterane - nivel național Număr de puncte de monitorizare 2000 1737 1506 1384 1254 1481 1500 1258 1173 1087 1000 500 187 44 140 31 152 59 165 62 0 2008-2011 2012-2015 2016-2019 2020-2022 Underground phreatic water 1506 1087 1173 1254 Captive groundwater 187 140 152 165 Karst groundwater 44 31 59 62 Total 1737 1258 1384 1481 Underground phreatic water Captive groundwater Karst groundwater Total Sursa: Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 Calitatea apei subterane se evaluează luând în calcul cele trei tipuri de structuri de ape subterane: „Apa subterană freatică”, „apa subterană captivă” și „apa subterană carstică”, în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa la Ghidul de raportare din Directiva Nitrați. Categoriile de ape subterane sunt importante, pentru că acestea arată modul în care sunt prelevate mostrele, începând de la adâncimea zonelor de extragere și tipologia specifică a corpului de apă (freatic, captiv și carstic sau sub presiune). Acviferele subterane freatice constituie cel mai mare număr de puncte de monitorizare. Acestea sunt corpuri de apă aproape de suprafață, pentru care riscul de contaminare din cauza substanțelor infiltrate este mai mare (Reberski et al., 2022). De ase menea, acviferele freatice sunt ușor de accesat și reprezintă o resursă de apă importantă pentru consumul uman. Tabel 11: Mostre de apă subterană la nivel național (toate tipurile de ape subterane, estimare pentru 2020 – 2022) Clasa/Procentul și numărul Apă subterană Apă subterană Apă subterană de puncte de monitorizare freatică captivă carstică (Total: 1.481) (1.254) (165) (62) 0 – 24.99 mg NO3/l 77,2 la sută 88,8 la sută 88,1 la sută BUNĂ 968 147 55 25 – 39.99 mg NO3/l 8,6 la sută 5,3 la sută 1,7 la sută LIMITA DE ALERTĂ 108 9 1 40 – 49.99 mg NO3/l 5,2 la sută 3,3 la sută 5,1 la sută LIMITA DE ALERTĂ 65 5 3 > 50 mg NO3/l 9 la sută 2,6 la sută 5,1 la sută DEPĂȘIRE 113 4 3 Sursa: Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 61 Estimările rezultatelor de monitorizare arată că majoritatea punctelor de monitorizare la nivel național se încadrează în categoria de risc foarte scăzut cu concentrație de nitrați de 0 - 24,99 mg NO3/l, cu mult sub pragul de 50 mg pe litru. Cu toate acestea, aproximativ 9 la sută din mostrele de apă subterană freatică și 7,7 la sută din mostrele totale combinate din acviferele captive și carstice depășesc limita pragului de nitrați de 50 mg pe litru . Ca urmare, sunt necesare acțiuni urgente de reducere a poluării cu nitrați în corpurile de apă subterană de unde au fost prelevate aceste mostre. Mai mult, 13,8 la sută din mostrele de apă subterană freatică, 8,6 la sută din mostrele de apă subterană captivă și 6,8 la sută din mostrele de apă subterană carstică au valori între 25 - 49,99 mg/l de nitrați, considerate sub pragul de alertă (Tabelul 11). Dată fiind starea nitraților în corpurile de apă subterană aflate la limita de avertizare de poluare cu nitrați conform DN, starea acestor corpuri de apă subterană trebuie îmbunătățită în viitor pentru a evita depășirea valorilor critice de nitrați. Tendințele concentrațiilor de nitrați în apele subterane se îmbunătățesc la nivel național. Figura 31 prezintă o evoluție în timp din 2008 până în 2022 a datelor monitorizate, pe clase de intervale (0 - 24,99, 25 - 39,99, 40 - 49,99, >50 mg NO3/l). Procentul de corpuri de apă subterană care depășesc pragul de nitrați (peste 50 mg/l) aproape s -a înjumătățit din 2008 până în 2022. Procentul de corpuri de apă în clasa de risc de avertizare, cu concentrație de nitrați între 40 - 49,99 mg/l a scăzut și el cu 1-2 la sută. Ca urmare, numărul de corpuri de apă subterană din categoria de risc foarte scăzut, cu concentrație de nitrați de 0 - 24,99 mg/l, a crescut cu 7 la sută. Figura 31: Tendințe în ceea ce privește apele subterane (toate tipurile de ape subterane, 2008 - 2022) Procent din total (procent) Tendințe privind calitatea apelor subterane la nivel național 83.4 85.1 90 77.2 81.3 80 70 60 50 40 30 20 8.6 7.3 6.5 6.2 9 7.2 6.3 4.7 5.2 4.2 3.8 4 10 0 0-24,99 25-39,99 40-49,99 > 50 2008-2011 77.2 8.6 5.2 9 2012-2015 81.3 7.3 4.2 7.2 2016-2019 83.4 6.5 3.8 6.3 2020-2022 85.1 6.2 4 4.7 2008-2011 2012-2015 2016-2019 2020-2022 Sursa: Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 Densitatea monitorizării este mai scăzută în interiorul zonei montane decât în afara granițelor acesteia, însă distribuția monitorizării este relativ uniformă în interiorul zonei montane. Aproximativ 277 de puncte de monitorizare, din totalul de aproximativ 1.400 de puncte de monitorizare din România, se află în interiorul teritoriului zonei montane. Densitatea punctelor de monitorizare a apei în zonele de câmpie și deal este mai mare (~6/1.000 km) în comparație cu densitatea de monitorizare în zona montană, care este sub 3,2/1.000 km². Cu toate acestea, instalarea stațiilor de măsurare în zona montană ia în calcul faptul că aceste zone sunt supuse unor presiuni antropice reduse, din cauza condițiilor geomorfologice care fac ca zona montană să fie mai puțin accesibilă pentru dezvoltarea de așezări umane și alte activități antropogene. Numărul de puncte de monitorizare este actualizat periodic, pentru a evalua distribuția rețelei de monitorizare a apei, atât din motive tehnice (deteriorarea găurilor de foraj, privatizarea unor zone), cât și din motive naturale (secetă), care, în unele cazuri, fac ca găurile de forare 62 respective să nu mai poată fi monitorizate. Conform raportării în cadrul DN, punctele alese sunt reprezentative pentru acumulările de apă din care se colectează mostre din zona montană și pot să ofere informații concluzive cu privire la nivelul de concentrații de nitrați. Calitatea apei subterane în zona montană a fost evaluată în conformitate cu anexele DN, iar rezultatele de raportare pentru perioada 2020-2022 sunt discutate mai jos. Tabel 12: Numărul de foraje și izvoare monitorizate în zona montană (2020-2022) Corp de apă subterană NUMĂR DE PUNCTE DE MONITORIZARE ÎN CATEGORIE PERIOADA ACTUALĂ DE RAPORTARE (2020- 2022) Apă subterană freatică (0 - 5 m) 26 (9,4%) Apă subterană freatică (5 - 15 m) 96 (34,6%) Apă subterană freatică (15 - 30 m) 70 (25,3%) Apă subterană freatică > 30m 24 (8,7%) Apă subterană captivă (sub presiune) 14 (5,1%) Apă subterană carstică 47 (16,9%) TOTAL 277 Sursa: Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 Există doar foarte puține cazuri în munți unde mostrele din corpurile de apă subterană sunt expuse unui risc ridicat (cu portocaliu) sau depășesc limitele (cu roșu), în comparație cu zonele din afara zonei montane (Figura 32). Pentru perioada 2020 - 2022, majoritatea mostrelor din zona montană, pentru toate cele trei categorii de corpuri de apă subterană (freatică, captivă și carstică) sunt în intervalul de concentrații foarte scăzute de nitrați, respectiv 0 – 24.99 mg NO3/l (verde) (Tabelul 13). Numai 4 la sută și 1,8 la sută din totalul punctelor de măsurare se încadrează în intervalul de concentrație de 25 – 39,9 (galben) și respectiv 40 – 40,99 (portocaliu) mg NO3/l. Aproximativ 4 la sută din punctele de măsurare sunt peste 50 mg No3/l,3/l, depășind pragul critic pentru calitatea apelor subterane. Mostrele care depășesc pragul critic de nitrați apar numai în corpurile de apă subterană freatică ce reprezintă acvifere mai de suprafață, imediat sub pânza de apă, care sunt mai susceptibile la contaminar e decât acviferele mai de adâncime. Situația în ansamblu este foarte similară în toate cele trei categorii de corpuri de apă subterană, majoritatea rezultatelor înscriindu-se mult sub limita de 50 mg/l concentrație de nitrați. Figura 32: Concentrațiile medii anuale de nitrați în apele subterane din România (2020 - 2022) Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 63 Tabel 13: Mostre din apa subterană din zona montană (estimate pentru 2020 – 2022) Clasa/Procentul și numărul Apă subterană Apă subterană captivă Apă subterană carstică de puncte de monitorizare freatică (14) (47) Total: 277 (216) 0 – 24.99 mg NO3/l 89,3 la sută 85,6 la sută 95,8 la sută BUNĂ 193 12 45 25 – 39.99 mg NO3/l 4,2 la sută 7,2 la sută 2,1 la sută LIMITA DE ALERTĂ 9 1 1 40 – 49.99 mg NO3/l 1,4 la sută 7,2 la sută 2,1 la sută LIMITA DE ALERTĂ 3 1 1 > 50 mg NO3/l 5,1 la sută 0 la sută 0 la sută DEPĂȘIRE 11 0 0 Sursa: Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 Tendința concentrațiilor de nitrați în apele subterane din zonele montane din România este și ea pozitivă, o indicație a menținerii calității bune a apei în timp. Rezultatele din ciclurile de raportare 2012 - 2015 și 2016 – 2019 indică o tendință de îmbunătățire în cazul apelor din zonele carstice, dar și în cazul apelor din zonele cu ape subterane captive. În cazul apelor subterane freatice, indiferent de variația de adâncime, există câteva puncte de monitorizare unde valorile depășesc limitele de alertă. Analiza punctelor fierbinți identifică toate stațiile de monitorizare a apelor subterane care au concentrații de NO3 în intervalul 40 - 50 mg/l, cu tendințe de creștere, sau care sunt peste 50 mg/l. Majoritatea punctelor fierbinți sunt în afara zonei montane, dar aproximativ 15 puncte sunt în interiorul zonei montane delimitate, după cum urmează: 4 în județul Covasna, 3 în județul Brașov, 3 în județul Bacău, 2 în județul Harghita, 1 în județul Neamț și 1 în județul Argeș (Figura 33). Figura 33: Ape subterane - puncte fierbinți Sursa: Comisia Europeană Rapoarte ale statelor membre privind implementarea Directivei privind nitrații pentru perioada 2016-2019, de la https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:d168a73d-2a8b-11ec-bd8e-01aa75ed71a1.0001.02/DOC_31&format=PDF 64 În ansamblu, corpurile de apă subterană din zona montană prezintă o stare bună, atribuită unei bune protecții naturale și a presiunii antropogene reduse. Acoperirea cu păduri și pajiști, relativ bună și neperturbată, este probabil să fi ajutat la reducerea infiltrațiilor în acvifere în comparație cu alte tipuri de acoperire/utilizare a terenurilor. Presiunea antropogenă mai redusă, cu suprafețe limitate pe care se practică agricultura extensivă și cu o utilizare mai redusă a îngrășămintelor chimice, diminuează și ea riscul, în combinație cu presiunea redusă ca urmare a declinului recent al populațiilor de animale și a sprijinului în cadrul PAN și GAEC, cu accent pe gestionarea gunoiului de grajd. 4.2 Calitatea apelor de suprafață; tendințe Densitatea medie a punctelor de monitorizare în cazul apelor de suprafață din România este de aproximativ 4,99/1000 km2 , adică o jumătate din media UE de aproximativ 8/1.000 km 2 , însă acceptabilă în cadrul DCA (Figura 34). Numărul de mostre pentru monitorizarea apelor de suprafață a variat în timp, dar a fost întotdeauna peste 1.100 la nivel național. Densitatea punctelor de monitorizare a calității apelor în România se înscrie sub media europeană, la limita inferioară a acesteia, însă necesită în continu are monitorizare. Elementele de calitate (parametrii monitorizați) sunt stabilite în conformitate cu cerințele din DCA. Parametrii fizico-chimici sunt nutrienții (azot, azot total, fosfați și fosfor total) și „clorofila a”, un risc relevant pentru eutrofiz are, printre altele. Acești parametri sunt măsurați de 4 - 26 ori pe an. Pentru parametrii relevanți pentru presiunea provenită din agricultură, mostrele sunt prelevate de aproximativ 12 ori pe an, în conformitate cu cerințele din DN. De asemenea, evaluarea concentrației de nitrați în apele de suprafață se face conform concentrațiilor medii anuale, precum și conform concentrațiilor medii pentru sezonul rece (perioada octombrie - martie), când activitățile agricole se răresc. În ceea ce privește râurile și lacurile din zona montană, numărul de mostre și concentrațiile medii anuale și concentrația medie în sezonul rece pentru perioada 2020 - 2022 sunt prezentate în Tabelul 14. Figura 34: Distribuția punctelor de monitorizare a apelor de suprafață între diferite tipuri de corpuri de apă de suprafață Total puncte de monitorizare pentru ape de suprafață - nivel Număr de puncte de monitorizare național 1500 1183 1224 1158 1124 818 905 871 856 1000 365 319 287 268 500 0 2008-2011 2012-2015 2016-2019 2020-2022 Rivers 818 905 871 856 Lakes 365 319 287 268 Total 1183 1224 1158 1124 Rivers Lakes Total Sursa: Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 Concentrația medie de nitrați în corpurile de apă de suprafață este sub pragul concentrației de nitrați, atât la nivel național, cât și în zona montană. Evaluarea concentrațiilor de nitrați în apele de suprafață se face luând în calcul concentrația medie pe corp de apă pentru râuri și lacuri. Peste 98,6 la sută din cele 856 de puncte de monitorizare de pe râuri se înscriu într-un interval de concentrație de nitrați de 2 – 9,99 mg/l (Figura 35). În cazul râurilor de munte, peste 95,2 la sută din punctele de monitorizare au arătat o valoare medie anuală a concentrațiilor de nitrați în râuri de sub 10 mg NO3/l. Concentrațiile mai mari de nitrați (punctele cu portocaliu și roșu) se găsesc în secțiunile de pe râurile mici nepermanente (cu debite reduse) din zona Dobrogea în apropiere de Marea Neagră, din Câmpia 65 Olteniei și la este de Platoul Bârlad, în afara zonei montane. În ceea ce privește râurile de munte, o singură mostră depășește pragul de nitrați, în județul Arad (punctul roșu), iar trei se află în intervalul de alertă (punctele portocalii și galbene), în județele Arad și Neamț. Concentrația medie de nitrați la toate cele 268 de puncte de monitorizare din lacurile din țară, inclusiv de la cele din zona montană, se situează sub valoarea de 10 mg/l. Figura 35: Rețeaua de monitorizare a nitraților în cazul apelor de suprafață (râuri și lacuri) în România (concentrații medii anuale, estimări pentru 2020 - 2022) Puncte de monitorizare pe râuri Puncte de monitorizare pe lacuri Sursa: Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 Rezultatele măsurătorilor de monitorizare a concentrației de nitrați în sezonul rece în zona montană arată tendințe similare, cu ușoare îmbunătățiri în sezonul rece. În ceea ce privește concentrația medie pe perioada de iarnă (sezonul rece), toate punctele de măsurare din zona montană indică valori sub valoarea limită de 50 mg NO 3/l. Majoritatea punctelor de măsurare de pe râuri (99,1 la sută) se situează în intervalul de 0 - 9,99 mg NO3/l. În comparație cu mediile anuale, există o ușoară îmbunătățire a valorilor concentrațiilor de nitrați pe perioada sezonului de iarnă, când nu există valori care să depășească valoarea de prag a concentrației de nitrați (50 mg NO 3/l). Acest efect se datorează în principal activităților agricole reduse în perioada de iarnă, dar și unor cauze naturale, printre care înghețarea stratului superior al solului din cauza temperaturilor scăzute, lucru care reduce infiltrarea. Ca urmare a acestor dinamici, unele elemente poluante ajung în râuri doar la sfârșitul sezonului rece, când se topește zăpada. Tabel 14: Concentrațiile de nitrați din mostrele din râurile și lacurile din zona montană (estimare pentru 2020 -2022) Concentrația Concentrații medii Concentrații medii în Concentrații medii Concentrații medii în de nitrați anuale perioada sezonului rece anuale perioada sezonului rece mg NO3/l Mostre pe râuri Mostre pe râuri Mostre pe lacuri Mostre pe râuri 0 - 1.99 136 (40,2%) 164 (50,5%) 61 (70,9%) 75 (87,2%) 2 - 9.99 196 (58%) 158 (48,6%) 25 (29,1%) 11 (12,8%) 10 - 24.99 2 (0,6%) 1 (0,3%) 0 (0%) 0 (0%) 25 - 39.99 1 (0,3%) 1 (0,3%) 0 (0%) 0 (0%) 40 - 49.99 2 (0,6%) 1 (0,3%) 0 (0%) 0 (0%) => 50 l 1 (0,3%) 0 (0%) 0 (0%) 0 (0%) Total 338 (din ~856) 325 (din ~856) 86 (din ~268) 86 (din ~268) Sursa: Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 Râurile de la munte prezintă o tendință favorabilă în ceea ce privește concentrațiile medii anuale de nitrați între 2008 - 2022. Partea cu categoriile cu cele mai scăzute concentrații de nitrați a crescut, în timp ce părțile de clase cu valori peste 2 mg NO3/l au scăzut constant, un exemplu fiind schimbarea din categoria 2 - 9,99 mg No3/l,3/l, unde s- 66 a observat o scădere cu 5,3 la sută în perioada 2008 – 2022, precum și din categoria 0 - 1,99 mg NO3/l, unde s-a observat o creștere cu 7,6 la sută (Figura 36). Valorile din categoriile cu risc mai ridicat sunt pe o tendință descrescătoare, indicând o îmbunătățire în ceea ce privește situația nitraților în apele râurilor. Figura 36: Evoluția mostrelor din râuri și concentrațiile medii anuale de nitrați în zona montană (2008 – 2022) Sursa: Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 De asemenea, lacurile montane prezintă și ele o tendință favorabilă între 2008 și 2022 în ceea ce privește concentrația de nitrați. Evoluția concentrațiilor anuale medii de nitrați prezintă o tendință descrescătoare în intervalul de concentrații de 2 - 9,99 mg NO3/l, respectiv o scădere de 10,7 la sută, pe când intervalul de concentrații foarte scăzute, de 0 - 1,99 mg NO3/l, a cunoscut o creștere cu 4,9 la sută (Figura 37). În cazul lacurilor, cele mai frecvente valori ale concentrațiilor medii anuale (2020 – 2022) se înscriu în jurul intervalului 0 – 1,99 mg NO3/l (70,9 la sută), iar în sezonul rece, 87,2 la sută din mostre sunt sub 1,99 mg NO 3/l. Clasa următoare, de 2 – 9,99 mg NO3/l, arată o scădere cu 29,1 la sută a concentrațiilor medii anuale și cu 12,8 la sută în sezonul de iarnă. Tendințele în timpul sezonului de iarnă sunt mai bune decât mediile anuale. De asemenea, comparat la nivel național, calitatea apei din lacurile montane este mult mai bună decât în zonele de câmpie sau podiș. În ansamblu, în lacurile de acumulare de pe râuri precum Argeș sau Olt există doar riscuri reduse de poluare. 67 Figura 37: Evoluția mostrelor din lacuri și concentrațiile medii anuale de nitrați în zona montană (2008 – 2022) Evoluția mostrelor de apă din lacuri (2008 - 2022) Procent din total - concentrații medii anuale de nitrați (procent) 100 67.4 68.2 68.5 70.9 80 60 32.6 31.8 31.5 29.1 40 20 0 0-1,99 2-9,99 2008-2011 67.4 32.6 2012-2015 68.2 31.8 2016-2019 68.5 31.5 2020-2022 70.9 29.1 concentrație mg NO3/l 2008-2011 2012-2015 2016-2019 2020-2022 Sursa: Autorii pe baza Raportării ANAR către UE privind nitrații, anul 2020 Este important de reținut că situația privind nitrații nu este neapărat aliniată cu rezultatele în ceea ce privește starea ecologică bună a corpurilor de apă de suprafață. Astfel, chiar dacă unele puncte de măsurare la corpurile de apă de suprafață indică valori sub limită pentru nitrați, unele din aceste corpuri de apă nu au o stare ecologică bună din punct de vedere al azotului (Figura 38). În cazul zonei montane, această analiză a constatat că unele corpuri de apă de suprafață (colorate cu galben) au fost afectate de situația concentrațiilor de azot. Principalul motiv este că valorile pragului critic pentru azot la corpurile de apă de suprafață în scopuri ecologice sunt mult mai scăzute decât azotul din valoarea-prag pentru nitrați, propusă în cadrul DN, care se bazează pe calitatea potabilă a apei (mai degrabă decât pe parametrii ecologici). 68 Figura 38: Starea ecologică a corpurilor de apă de suprafață ca urmare a situației concentrațiilor de azot Sursa: Agenția Europeană de Mediu, Baza de date privind apele, raportată de ANAR în al 2-lea Plan de management al bazinelor hidrografice, 201630. Atât concentrațiile anuale medii de nitrați, cât și concentrațiile medii de nitrați au prezentat o tendință de îmbunătățire în timpul sezonului de iarnă în zonele montane, ceea ce sugerează că se menține buna calitate a apei montane. La nivel național, în general s-au înregistrat concentrații mai mari de nitrați în secțiunile cu râuri mici, nepermanente, care au debite mici și uneori seacă în timpul anului - aspect care nu se petrece în zona montană. Zona montană are o distribuție densă de corpuri de apă cu o bună alimentare și debite permanente. Astfel, în general, concentrațiile de nitrați sunt scăzute. Cauzele probabile pentru punctele unde valoarea pragului de nitrați este depășită ar putea fi activitățile umane, probabil dintr -o combinație de nerespectare a măsurilor obligatorii din PAN și a măsurilor recomandate în CBPA, precum și o netratare sau o tratare limitată a apelor uzate din aglomerațiile umane. Conform distribuției spațiale, cele mai multe valori de depășire sunt în zonele periferice ale zonei montane, în zonele de șes unde agricultura se practică mai intensiv și reprezintă o cotă semnificativă din zona de râuri a țării. Schimbările demografice și schimbările la nivelul tiparelor de producție aduc noi provocări pentru gestionarea calității și cantității apei. Creșterea cererii de apă pentru nevoile populației și ale sectoarelor productive va afecta cantitatea apei și va duce la generarea unei cantități mai mari de apă uzată, care, dacă nu este tratată corespunzător, va crește presiunea de poluare și impactul asupra calității apei. Ca urmare, cantitatea de apă nu poate fi separată total de factorul calitate (Bo d, 2015). În cazul zonei montane, zonele bine urbanizate se confruntă cu o creștere a populației, ca urmare a exodului dinspre zonele rura le înspre mediul urban. Spațiile depopulate sunt corelate cu presiuni mai mici în ceea ce privește poluarea cu nitrați, concentrațiile fiind foarte scăzute în zonele cu populație foarte mică. 4.3 Impactul eutrofic Conform celei mai recente raportări privind implementarea DN, pentru perioada 2016 -2019, toate apele de tranziție, de coastă și marine ale României sunt evaluate ca fiind afectate de eutrofizare. Azotul este printre cei 30 https://eea.maps.arcgis.com/apps/mapviewer/index.html?webmap=b9599ba3963c4b8ca925e72757335036 69 mai importanți nutrienți care cauzează eutrofizare. Impactul trofic al nutrientului variază în funcție de categoria corpului de apă și de tipul de apă de suprafață, adică râu, lac etc. De exemplu, în apele de tranziție și apele de coastă, îmbogățirea cu azot antropogen este în general cea mai importantă cauză a eutrofizării, iar în apele dulci, în principal, îmbogățirea cu fosfor este principala cauză a eutrofizării. În cazul râurilor și lacurilor, în jur de 50 la sută nu sunt eutrofice. Cu toate acestea, 11,36 la sută din râuri și 8,14 la sută din lacuri au căzut de la stare „bună” și „foarte bună” la stare eutrofică „moderată” în actuala raportare în cadrul Directivei nitrați, ceea ce face ca aceste corpuri de apă să fie expuse riscului de eutrofizare31. La fel, tendința de eutrofizare în apele de suprafață este în creștere și în zonele montane, aproximativ 23 la sută din râuri și ~33 la sută din lacuri sunt acum considerate a fi afectate de eutrofizare. În ceea ce privește DCA, valorile limită de azot echivalent în nitrați (N-NO3) se înscriu între 0,7 și 2,6 mg/l N-NO3 pentru o stare ecologică „foarte bună/bună” și între 1,4 și 5,5 mg/l N -NO3 pentru o stare ecologică „bună/moderată”. În ceea ce privește valorile ecologice critice pentru azot în râurile din zona montană, numai în jur de 32 la sută din punctele medii anuale de măsurare a azotului pentru valoarea concentrației de nitrați în râuri atinge starea ecologică „foarte bună/bună”, aproximativ 45 la sută fiind în stare ecologică „bună/moderată”. Însă 23 la sută dintre râuri sunt considerate a fi afectate de eutrofizare, cu valori mult peste 5,5 mg/l N-NO3. În ceea ce privește lacurile montane, valorile limită de nitrați stabilite pentru o stare ecologică „foarte bună/bună” se înscriu între 0,4 și 1,6 mg/l N-NO3 , iar pentru o stare ecologică „bună/moderată”, valorile limită sunt între 0,8 și 3,3 mg/l N-NO3. În ceea ce privește valorile ecologice critice pentru azot în lacurile din zona montană, numai în jur de 36 la sută din punctele medii anuale de măsurare a azotului pentru valoarea concentrației de nitrați atinge starea ecologică potențială „foarte bună/bună”, 42 la sută fiind în stare „bună/moderată”, iar 22 la sută înregistrând valori peste 3,3 mg/l N-NO3 și fiind considerate eutrofice. Aceste observații întăresc nevoia de a alinia valorile critice ale nitraților cu cele ale pragurilor ecologice pentru azot în apele de suprafață, pentru a avea o evaluare mai bună a impactului real al azotului în apele de suprafață. Pragul de 50 mg pe litru pentru nitrați este echivalent cu 11,3 mg N -NO3 mg pe litru, ceea ce înseamnă mult mai mult decât, de exemplu, pragurile de 0,7 și 2,6 mg/l N-NO3 pentru o stare ecologică bună în râuri. Tabel 15: Clasele de calitate trofică pentru apele de suprafață (2016 – 2019) Apă de suprafață / Stare trofică Neeutrofică Poate deveni Eutrofică eutrofică Râuri 48,67% 11,36% 39,95% Lacuri 53,33% 8,14% 38,51% Ape de tranziție, de coastă și marine 0% 0% 100% Sursa: Autorii pe baza datelor din Raportarea ANAR către UE privind nitrații, 2020 Tendințele observate în perioada 2012-2019 privind eutrofizarea sunt în creștere în toate tipurile de ape de suprafață. Principalul indicator pentru eutrofizare este concentrația de „clorofilă a” în apele de suprafață, care măsoară cantitatea de alge care cresc în corpurile de apă. Pentru a clasifica tendințele în ceea ce privește concentrațiile în apele de suprafață au fost analizate datele de la 243 de puncte de măsurare, preluate din rapoartele privind implementarea la nivel național a DN pentru perioada 2012-2015 și 2016-2019. Analiza arată că cele mai grave tendințe de eutrofizare se întâlnesc în lacuri, unde s-a observat o creștere de ~56,5 la sută, în apele de tranziție, cu ~60 la sută și în apele marine, cu 50 la sută. În cazul râurilor, situația este mai bună, ~36,4 la sută înregistrând tendințe ușor sau puternic crescătoare, ~25,2 la sută tendință stabilă și ~38,4 la sută tendință ușor sau puternic descrescătoare. 31 Aceasta respectă clasificarea oficială folosită pentru a raporta situația legată de eutrofizare în cadrul DCA. Valorile critice pentru evaluarea impactului nutrienților asupra corpurilor de apă de suprafață depind de diverși parametri, printre care tipul de apă, adică râu, lac, apă de tranziție, de coastă, precum și de tipologiile specifice bazate pe caracteristici hidrologice și ecologice care determină sensibilitatea unui corp de apă de suprafață la diferiți nutrienți, inclusiv azot. Informații mai detaliate sunt disponibile în Documentul UE de îndrumări pentru evaluarea eutrofizării: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/706b8cfb-fd22-4041-aff0-308e44ec4a8a. 70 Figura 39: Tendințele de eutrofizare (concentrațiile medii de „clorofilă a”) în apele de suprafață (râuri și lacuri, 2012 – 2019) Tendința de eutrofizare în râuri Tendința de eutrofizare în lacuri Creștere puternică Creștere ușoară Stabilă Creștere lentăe Creștere puternică Sursa: Raportul ANAR privind implementarea directivei privind nitrații în România (2016 – 2019) Figura 40: Tendințele de eutrofizare (concentrațiile medii de „clorofilă a”) în apele de coastă, de tranziție și marine (2012 – 2019) Creștere puternică Creștere ușoară Stabilă Creștere lentă Creștere puternică Sursa: Raportul ANAR privind implementarea directivei privind nitrații în România (2016 – 2019) 4.4 Proiecții viitoare privind presiunile în materie de poluare a apelor, pe baza scenariilor de modelare32 Modelul MONERIS (MOdelling Nutrient Emissions in RIver S stems, modelarea emisiilor de nutrienți în sisteme de râuri) se folosește pentru a estima emisiile (pierderile în apă) de la surse de poluare punctuale și difuze. Modelul a fost elaborat și aplicat de Planul de management al bazinului hidrografic internațional al Dunării în primul și al doilea PMBH pentru evaluarea emisiilor de nutrienți (azot și fosfor) în mai multe bazine/districte hidrografice. Modelul permite atât estimarea emisiilor punctuale, cât și evaluarea poluării difuze de pe diferite căi, cum a r fi: (i) depuneri din atmosferă; (ii) scurgerile de la suprafață; (iii) scurgeri din rețelele de evacuare; (iv) eroziunea solului; (v) scurgeri în subteran și (vi) scurgeri de pe suprafețe impermeabile din mediul urban. Modelul MONERIS a fost folosit pentru a rula scenarii în vederea evaluării reducerii emisiilor de nutrienți de la surse punctuale și difuze. Modelarea include surse punctuale din deversări de la stațiile urbane de epurare a deșeurilor de canalizare, deversări de apă uzată tratată sau netratată de la sistemele de colectare din aglomerările 32 Conform Raportului de țară 2016 – 2019 privind implementarea directivei privind nitrații (iunie 2020) 71 urbane și de la unități industriale și ferme de animale. Printre sursele difuze de emisii se numără așezările umane unde nu se face epurarea deșeurilor de canalizare, activitățile agricole, mediul natural de nutrienți și alte surse relevante. Scenariul de bază presupune: implementarea măsurilor în sectorul de ape uzate, în sectorul industrial, în activitățile industriale, creșterea colectării și tratării de ape uzate, schimbări în ceea ce privește utilizarea terenurilor agricole, practici de rotație a culturilor și modificări la nivelul emisiilor de azot pe locuitor. Anul de referință pentru schimbările la nivelul colectării și tratării de ape uzate este anul 2015. Schimbări le viitoare au în vedere implementarea măsurilor planificate pentru aglomerări umane, cum ar fi construirea/extinderea de rețele de canalizare și construirea/modernizarea de stații de tratare a apelor urbane în al doilea ciclu de planificare, în 2016 - 2021. Au fost avute în vedere și sisteme individuale de colectare, în care apa uzată menajeră este transportată la rețelele de canalizare ale stațiilor de epurare urbane. Schimbările în ceea ce privește utilizarea terenurilor se referă la convertirea terenurilor arabile în pășuni, eliminarea scurgerilor de la rețelele de evacuare din ferme și înființarea unor fâșii-tampon de-a lungul cursurilor de apă. Analiza aplicării scenariului de bază (2023) pentru agricultură indică o scădere a emisiilor difuze de azot din activități agricole, reduse cu ~4.210 tone de N (3,9 la sută) între 2015 și 2023. Privind aplicarea scenariilor de bază pentru emisiile totale de nutrienți la nivel național, schimbarea în ceea ce privește cantitatea de nutrienți emisă în 2023 (90.300 tone N/an) în comparație cu 2015 (93.600 tone N/an) este reprezentată de o reducere cu 3.300 tone de N (în scădere de la ~3,7 la sută în intervalul 2015 - 2023) (Figura 41). Figura 41: Situația de referință privind sursele de emisii de azot în România (2015) VS Rezultatele aplicării scenariului de referință pentru sursele de emisii de azot (2023) Sursa: Autorii pe baza datelor de la ANAR Emisiile difuze specifice totale de azot din activități agricole sunt proiectate să scadă de la 12,2 kg N/ha de suprafață agricolă în 2012 la 9,1 kg N/ha de suprafață agricolă în 2023 . Tendința emisiilor s-a calculat prin extrapolarea matematică a tendinței generale actuale a emisiilor de N din zonele montane, conform rapoartelor anterioare (2007-2011, 2012-2015 și 2016 - 2019). Aceste reduceri sunt rezultatele modelării măsurilor de reducere a emisiilor de azot prin implementarea cerințelor PAN și CBPA din cadrul DN, precum și implementarea măsurilor de agro-mediu pentru a reduce pierderile de azot din agricultură, de exemplu prin schimbări în rotația culturilor, controlul eroziunii, fâșii-tampon de protecție și altele. Pe baza rezultatelor monitorizării nitraților și a tendințelor observate, precum și a proiectării din analiza MONERIS, este probabil ca poluarea cu nitrați în sursele de apă subterană să își continue tendința descrescătoare. Situația calitativă a apelor subterane și de suprafață, conform rezultatelor prezentate în ultimele perioade de raportare, pentru 2012–2015 și 2016-2019, în comparație cu prima perioadă de raportare, 2007 - 2011, s-a îmbunătățit și prezintă o tendință descrescătoare continuă în ceea ce privește concentrațiile de nitrați în corpurile de apă subterană și de suprafață. Aceasta se datorează mai multor motive, printre care implementarea măsurilor stabilite în activitățile agricole, astfel cum arată analiza MONERIS. Declinul în continuare al poluării cu nitrați va depinde de implementarea 72 programelor de măsuri atât în sectorul canalizării, cât și în sectorul agricol. Principala problemă care rămâne este starea proastă de eutrofizare a apelor de tranziție, de coastă și marine și tendințele crescătoare de eutrofizare a apei din lacuri. 5. Ce s-a făcut pentru a aborda poluarea cu nitrați din agricultură în România? Principalele mesaje: • România a început să investească în măsuri de abordare a poluării cu nitrați și de îmbunătățire a calității apei încă dinainte de aderarea la UE. Între 2000 și 2006, România a cofinanțat investiții cu impact asupra mediului, destinate reducerii poluării cu nitrați și îmbunătățirii calității apei, cum ar fi infrastructură pentru alimentarea cu apă, canalizare, epurarea apelor uzate și managementul integrat al deșeurilor, dar și destinate reducerii poluării cu nitrați din activitățile agricole (adică managementul gunoiului de grajd), prin Instrumentul UE de Politici Structurale de Preaderare (ISPA), Polonia și Ungaria: Programul de ajutor pentru restructurarea economiilor (PHARE) și prin programul SAPARD (Programul special de aderare pentru dezvoltare agricolă și rurală), precum și folosind fonduri de la Banca Mondială. • De la aderarea României la UE în 2007, au fost aplicate o varietate de instrumente financiare pentru a sprijini investițiile în reducerea poluării cu nitrați și îmbunătățirea calității apei, printre care: i) PNDR, din 2007 până în 2021; investițiile finanțate de BM în cadrul Proiectului privind controlul poluării agricole la Marea Neagră/Proiectul de control integrat al poluării cu nutrienți, care a fost prelungit până în prezent, iar acum a fost aliniat cu investițiile din cadrul PNRR 2023 – 2026, pentru a construi sisteme integrate la nivel de comune pentru gestionarea gunoiului de grajd, stații de compost (la nivel de fermă/comunitate) și instalații de biogaz și pentru a sprijini capacitatea instituțională. • În prezent, în cadrul PNS 2023 - 2027 există sprijin pentru agricultura organică și se încurajează practici agricole extensive promovate prin scheme de agro-mediu, care constau din aplicarea unor cerințe de management care depășesc standardele minime obligatorii (GAEC și SMR) cu scopul de a proteja resursele de apă. • De asemenea, un nou proiect finanțat de BM (în curs de pregătire) se preconizează că va continua eforturile de sprijin pentru reducerea poluării cu nitrați la nivel național, cu accent pe înființarea unor centre de formare și extinderea sferei de acoperire pentru a include și alți factori de poluare a apei, cum ar fi pesticidele și compușii din medicina veterinară. Cu toate acestea, proiectul se va concentra, în cea mai mare parte, pe gestionarea gunoiului de grajd și este preconizat să operaționalizeze investiții mari sub umbrela Mecanismului de Redresare și Reziliență. • Conform unei evaluări naționale efectuate de ANSVSA, există o nevoie accentuată de platforme de gunoi de grajd la nivelul comunelor în anumite județe din zonele montane, în majoritatea județelor montane fiind necesare între 15 - 30 de platforme. Acest lucru ar trebui văzut ca o oportunitate pentru comunitățile montane de a accesa finanțare din PNRR. • În ciuda implementării ample a DN în România, există în continuare probleme legate de aplicarea sa și de conformarea fermierilor. Este necesară consolidarea în continuare a coordonării între MADR, MMAP și APIA pentru o monitorizare sistematică și mai cuprinzătoare a adoptării de către fermieri a strategiilor de reducere a nitraților, pentru a putea evalua îndeaproape conformarea fermierilor cu regulamentele aferente DN. • Printre principalele nevoi identificate de fermieri sunt: continuarea sprijinului de formare pentru realizarea cu succes a conformării cu DN, înființarea unor ferme de formare pentru fermieri și ferme demonstrative pentru a extinde bunele practici de management al nitraților, accesul la finanțare, sprijinul guvernului în implementarea investițiilor necesare pentru a realiza conformarea cu DN, oportunități de producție organică pentru a reduce consumul de îngrășăminte, precum și o mai mare flexibilitate în ceea ce privește aplicarea perioadelor de interdicție, ținând seama de schimbările climatice. 73 România a început să lucreze la pregătirea țării pentru implementarea DN a UE încă din anul 2000, în cadrul procesului de preaderare la UE. Din 2000 până în 2006, instrumentele de preaderare și un fond de sprijin (trust fund) în cadrul Mecanismului Global pentru Mediu au reprezentat surse importante de ajutor pentru guvern să realizeze cadrul pentru implementarea directivei și să desfășoare investițiile inițiale pentru a pilota și a testa acțiuni și mecanisme de gestionare a poluării cu nitrați din activitățile agricole. După aderarea la UE, investițiile Băncii Mondiale și fondurile europene din cadru PAC au fost esențiale în sprijinirea implementării DN. Proiectele Băncii Mondiale - Controlul poluării din agricultură la Marea Neagră și Controlul integrat al poluării cu nutrienți (INPCP) au vizat investiții în infrastructură de management al gunoiului de grajd la nivelul comunităților, în comun e, în timp ce sprijinul din PAC s-a concentrat mai mult pe sprijinirea investițiilor individuale, la ferme. Mai jos sunt discutate principalele programe de sprijin și proiecte pentru abordarea poluării cu nitrați în România între 2000 și 2023 (un sinopsis se găsește în Anexa XIII). Preaderare 2000-2006: • În perioada de preaderare au fost disponibile trei instrumente financiare europene principale pentru abordarea poluării cu nitrați și a îmbunătățirii calității apei în România, și anume ISPA, programul PHARE și SAPARD. Aceste programe au sprijinit pregătirea pentru implementarea Directivei privind nitrații în perioada de preaderare, vizând administrația publică, dar și prin investiții relevante în infrastructură, la nivelul municipalităților și al administrațiilor locale și prin pilotarea de sprijin la nivelul fermelor pentru gestionarea gunoiului de grajd. • Proiectul privind Controlul poluării din agricultură la Marea Neagră - cu un grant din GEF în valoare de 5,15 milioane USD, implementat prin Banca Mondială, a pregătit România pentru implementarea DN și a susținut țara să abordeze managementul inadecvat al gunoiului de grajd, care afecta condițiile de la Marea Neagră. 33 Proiectul a sprijinit Guvernul României, prin Ministerul Apelor și Protecției Mediului, în transpun erea DN a UE în legislația românească și pregătirea principalelor prevederi ale directivei, inclusiv pregătirea unui CBPA și definirea ZVN. De asemenea, în cadrul proiectului au fost pilotate investiții specifice în infrastructură de managementul gunoiului de grajd la nivelul satelor, cu accent pe șapte comune din județul Călărași și a fost promovată adoptarea de practici agricole prietenoase cu mediul (planuri de managementul nutrienților, utilizarea de îngrășăminte organice, rotația culturilor etc.) printre asociațiile de fermieri, fermieri individuali și fermele de familie din toată țara. De asemenea, proiectul a pilotat și viabilitatea unui aranjament instituțional pentru promovarea cooperării intersectoriale între Ministerul Apelor și Ministerul Agricul turii. Proiectul a construit 18 unități de depozitare a gunoiului de grajd în sate, îmbunătățind accesul a 54,4 la sută dintre gospodării cu animale la depozitarea gunoiului de grajd și demonstrând adecvarea acestui model pentru condițiile din România. Infrastructura de depozitare de la nivel de comună (platformele comunale) a beneficiat de un mecanism de finanțare care a combinat finanțare de la donatori, de la UAT-uri și de la nivel de județ pentru construirea acestor platforme, cu risc financiar atenuat și proprietate locală asigurată. Depozitarea la nivel de comune s-a dovedit a fi strategică pentru a sprijini fermierii mai mici în gestionarea gunoiului de grajd. 34 Diseminarea informațiilor s-a realizat printr-o campanie amplă de sensibilizare a publicului. Aceasta a fost esențială pentru adoptarea la scară largă a noilor tehnologii și practici. În ansamblu, rezultatul pilotului a servit drept bază pentru elaborarea unei strategii pentru implementarea la nivel național, care a fost extinsă prin proiectul de follow-up finanțat de Banca Mondială.35 Post-aderare 2007-2023: 33 Conform descrierii documentului de evaluare a proiectului (DEP), disponibil public. 34 Încazul fermelor mari de porci și produse lactate, pilotul a propus inițial sprijinirea acestor beneficiari să își construiască propria infrastructură de gestionare a gunoiului de grajd la fermă, însă fondurile UE disponibile au oferit condiții mai bune și s-a renunțat la acest tip de sprijin. 35 Conform descrierii documentului de evaluare a proiectului (DEP), disponibil public. 74 • INPCP a rămas unul din principalele vehicule de sprijin pentru implementarea DN a UE în România încă din 2008.36 Scopul inițial al INPCP a fost să extindă investițiile la nivel de comunități (platformele comunale), pilotate în cadrul grantului GEF, dar a inclus și reabilitarea pășunilor și plantarea de copaci ca măsuri alternative de reducere a nutrienților. Sprijinul a vizat fermierii mici (ferme de 2,2 ha în medie) și conformarea acestora cu DN și și-a concentrat implementarea, geografic, în ZVN desemnate. De asemenea, proiectul a căutat să demonstreze convergența cu alte investiții de mediu, în special în sisteme de salubritate și managementul deșeurilor în zonele rurale din ZVN. Investițiile în platformele comunale 37 s-au concentrat în 91 UAT-uri și au fost însoțite de înființarea a 11 locații demonstrative de formare și de o campanie mai amplă de sensibilizare la nivel național. De asemenea, proiectul a sprijinit studiile de fezabilitate pentru îmbunătățirea serviciilor de ape și ape uzate, cu scopul de a atrage finanțare UE externă pentru investiții (19 finalizate, conform Raportului de finalizare a implementării), precum și evaluări de fezabilitate pentru cogenerare de biogaz/energie din gunoiul de grajd și deșeurile organice prin digestie anaerobă (1 proiect finalizat). În cadrul proiectului, UAT -urile au pregătit programe de investiții care au inclus sisteme comunale de depozitare și manipulare a gunoiului de grajd și a deșeurilor menajere, plantarea de fâșii-tampon și reabilitarea pășunilor în apropierea corpurilor de apă și zonelor de deversare, reabilitarea sau extinderea siturilor mici de colectare și tratare a deșeurilor de canalizare în (9) locații și promovarea CBPA. De asemenea, proiectul a sprijinit consolidarea capacității ANAR și a Ministerului Mediului. Inițial, proiectul a sprijinit (1136) platforme individuale la ferme, însă adoptarea a fost lentă, fiind necesară o redirecționare a investițiilor către platformele comunale. S -a identificat și faptul că fermierii încă nu erau dispuși să plătească pentru gestionarea gunoiului de grajd, însă erau dispuși să plătească pentru sisteme de canalizare, la prețuri similare cu cele din restul țării.38 De asemenea, proiectul INPCP a acoperit un gol, deoarece majoritatea fondurilor UE de preaderare au vizat investiții mai mari, fără o orientare pe investiții similare în capacitate instituțională, dezvoltare rurală și fermieri și ferme mici. • Implementarea proiectului INPCP a generat o creștere a cererii de platforme de gunoi de grajd și din partea altor localități și a cererii de acoperire cu rețea de canalizare din partea gospodăriilor, precum și necesitatea unei angrenări programatice pe termen mai lung. În consecință, între 2016 și 2022 a fost implementată o finanțare suplimentară (FS) de 48 milioane USD. România a solicitat sprijin suplimentar de la Bancă pentru a continua să îndeplinească cerințele DN a UE, în special având în vedere faptul că, în 2013, s-a decis să se realizeze conformarea cu DN pe întreg teritoriul țării. Ca urmare, FS a fost extinsă la nivel național, acoperind toate regiunile agroclimatice din țară, iar investițiile au fost extinse la aproximativ 100 de UAT-uri care se confruntau cu risc ridicat de poluare cu nitrați. Investițiile la nivel de comune au fost redenumite ca investiții în comunități locale, însă s-a păstrat aceeași abordare cu privire la implementare. O altă schimbare importantă î n cadrul proiectului de finanțare suplimentară a fost dezvoltarea a 3 rețele regionale de transfer de cunoștințe (RTC) pentru promovarea bunelor practici în agricultură și pentru a oferi sprijin direct fermierilor cu privire la managementul nitraților. RTC a sprijinit 350 de grupuri de discuție ale fermierilor (GDF), a format aproximativ 6.000 de fermieri și 1.000 de reprezentanți ai administrațiilor locale, ai APIA și AFIR și are peste 200 de fermieri - gazdă campioni/model incluși în rețea. Au fost create zece tipuri diferite de grupuri de discuție ale fermierilor, pentru diferite tipuri de ferme/activități agricole, printre care gospodării tradiționale (cu animale), porci, bovine, oi și capre, culturi intensive, ferme de legume, livezi și vii, platforme comunale de gunoi de grajd și instalații de 36 Costul investiției a fost de 68,1 milioane USD, combinat cu un grant GEF de 5,5 milioane USD, iar investiția a fost implementată în perioada 2002 - 2015. 37 Județele selectate: județul Argeș (bazinul hidrografic Argeș-Vedea), județul Buzău (bazinul hidrografic Buzău-Ialomița), județul Vâlcea (bazinul hidrografic Olt), județul Iași (bazinul hidrografic Prut-Bârlad), județele Bacău și Neamț (bazinul hidrografic Siret), județul Cluj (bazinul hidrografic Someș-Tisa), județul Timiș (bazinul hidrografic Banat), județul Bihor (bazinul hidrografic Crișuri), județul Mureș (bazinul hidrografic Mureș) și județul Dolj (bazinul hidrografic Jiu). 38 Conform analizei Grupului Independent de Evaluare a Raportului de Finalizare a Implementării Proiectului 75 biogaz. Aproximativ 57 de GDF sunt în UAT-uri din zona montană și reprezintă doar aproximativ 16 la sută din total. Astfel, există oportunitatea, în viitor, de a viza fermierii de la munte și comunitățile montane, d eoarece conectivitatea și accesul la informații rămân printre cele mai importante probleme cu care se confruntă aceștia. • Pe lângă proiectul INPCP și finanțarea suplimentară a acestuia, instrumentele financiare ale UE din cadrul PAC au fost o sursă esențială de sprijin financiar pentru implementarea DN. Cele două instrumente PAC principale folosite pentru integrarea între politicile privind apa și politicile agricole sunt fondul pentru conformare încrucișată și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR, pilonul 2). Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) pentru perioada de programare 2007 – 2013, 2014 - 2020 și perioada de tranziție 2020 – 2022 a cuprins acțiuni specifice pentru sprijinirea fermierilor să reducă riscul de poluare a apei, inclusiv cerințele de înverzire, sprijin pentru agricultura organică și practici de conservare și protejare a solului, care ajută la reducerea/eliminarea îngrășămintelor chimice și împiedică infiltrarea nitraților în sol. Au existat măsuri specifice dedicate sprijinirii investițiilor pentru protecția mediului și depozitarea îngrășămintelor (inclusiv a gunoiului de grajd) în cadrul investițiilor în exploatații agricole și sprijinului pentru dezvoltarea fermelor mici. Au fost sprijinite și investiții pentru platforme individuale (la fermă) de depozitare a gunoiului de grajd, prin implementarea proiectelor depuse în cadrul măsurilor pentru instalarea tinerilor fermieri și dezvoltarea de ferme mici și, indirect, prin transfer de cunoștințe și informații și servicii silvice de mediu, servicii climatice și conservarea pădurilor. Principalii beneficiari ai PAC sunt fermierii individuali care îndeplinesc criteriile de eligibilitate privind suprafața de 1 ha sau mai mult.39 Este important de reținut că, în 2013, toți fermierii din România, indiferent dacă au primit sau nu sprijin prin PAC, trebuie să respecte SMR, inclusiv DN, astfel că aceasta exclude participarea la PAC a unui număr semnificativ de fermieri care au mai puțin de 1 ha, însă aceștia pot să beneficieze de alte programe, inclusiv de INCPC, pentru a realiza conformitatea cu DN. De asemenea, în 2015, toți fermierii care primeau sprijin prin PAC, pe lângă respectarea cerințelor legale, trebuie să respecte și standardele UE privind GAEC pentru terenuri. Prin combinarea conformării încrucișate cu regulile de înverzire, o nouă Condiționalitate Amplificată prevede obligațiile aferente pentru angajamente agricole mai ambițioase și sustenabile prin SMR și GAEX ( Anexa X). Dacă nu sunt respectate aceste cerințe, plățile pentru beneficiarii PAC pot fi reduse sau anulate. • PNS 2023 – 2027 include intervenții pentru prevenirea și reducerea emisiilor de nitrați și amoniac. PNS va contribui la îndeplinirea țintelor de la nivelul UE de reducere cu 20 la sută a cantității de substanțe chimice folosite în agricultură, de reducere cu jumătate a pierderilor de nutrienți și de creștere a procentului de agricultură, de la mai puțin de 5 la sută în prezent la un nivel foarte ambițios de 25 la sută până în 2030. În cee a ce privește agricultura organică, un accent mai mare pe zona montană ar putea ajuta România să realizeze o țintă mai realistă, de aproximativ 10 - 15 la sută agricultură organică. Intervențiile propuse în cadrul PNS, care au potențial impact direct și indirect asupra poluării cu nitrați și asupra calității apei sunt măsuri compensatorii, după cum urmează: • Măsura 10 – Agro-mediu și climă (DR-01 Pajiști – 386,3 milioane EUR pentru 2,245 milioane ha, DR-02 Terenuri arabile – 104,7 milioane EUR pentru 2,133 milioane ha și DR-03 Creșterea animalelor pentru creșterea de specii locale în pericol de abandon). Interzice utilizarea de îngrășăminte chimice și stabilește o cantitate maximă admisă de îngrășăminte organice40. 39 Pentru acest studiu nu au fost puse la dispoziție date privind numărul beneficiarilor din interiorul teritoriului zonei montane, ci doar date la nivel național. 40 Această Măsură prevede acordarea de plăți compensatorii beneficiarilor pentru costurile suplimentare și pierderile de venit rezultate din aplicarea unor măsuri extensive de management pe terenurile agricole, în vederea îndeplinirii anumitor obiective de mediu (conservarea biodiversității, protecția apelor și a solului). 76 • Măsura 11 – Agricultura organică (DR-04 Conversia la agricultura organică – în total 162,6 milioane EUR pentru ținta anuală de 191 mii de hectare și DR-05 Menținerea certificării organice – în total 104,7 milioane EUR pentru ținta anuală de 298 mii de hectare. Interzice utilizarea îngrășămintelor organice. • Măsura 13 – Plăți pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice (DR-09 Zone montane – în total 414,8 milioane EUR pentru o suprafață eligibilă de 1,829 milioane ha și o plată de 97 EUR/ha, DR-10 Suprafețe cu constrângeri naturale semnificative – 224 milioane EUR pentru 4,084 milioane ha și DR-11 Constrângeri specifice – 25,1 milioane EUR pentru 175 mii ha);41 • Măsura 15 - Servicii silvice de mediu, servicii climatice și conservarea pădurii42. • Investițiile în cadrul PNRR 2022 – 202743 vor sprijini investițiile în platforme comunale, oferind o potențială oportunitate pentru participarea comunităților montane. PNRR aprobat are în plan investirea a 255 milioane EUR pentru construirea a 244 de sisteme integrate comunale pentru gestionarea gunoiului de grajd, 5 stații de compost (la nivelul fermelor/la nivelul comunităților) și 5 instalații de biogaz pentru a ajuta la gestionarea poluării cu nitrați. Parte din aceste investiții ar trebui folosite pentr u a aborda nevoile zonelor montane, în special ale UAT-urilor unde concentrarea numărului de animale (bovine, oi și capre) a crescut și având în vedere că majoritatea investițiilor la ora actuală sunt în zone de câmpie sau deal. Numai 26 (~13 la sută) din totalul de 199 de platforme se află în teritoriul montan, cu o capacitate totală de 44.234 metri cubi/an (Tabelul 16 și 17). De asemenea, Diagnosticul Băncii Mondiale cu privire la ape, pe baza datelor de la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (Figura 42), arată că este foarte mare nevoie de aproximativ 30-45 de platforme comunale de gunoi de grajd în unele județe montane (colorate în roșu), în majoritatea județelor montane fiind nevoie de 15-30 de platforme. Tabel 16: Investiții în platforme comunale de gunoi de grajd finanțate de proiectul INPC al BM Platforme comunale de gunoi de Nivel național Zonă montană grajd (momentul investiției) 2002 – 2007 18 0 2008 – 2017 86 12 2018 – 2023 62 9 În construcție 33 5 Total 199 26 Sursa: Autorii pe baza datelor din proiectul INCP al BM Tabel 17: Platforme comunale de gunoi de grajd în cadrul proiectului INPC al BM - investiții în zona montană din România (2008 – 2023) 2008 - 2017 2017 - 2023 În construcție Județ Platforme Capacitate Platforme Capacitate Platforme Capacitate Sub-total Sub-total platforme capacitate Bistrița- 1 2.000 2 3.737 3 5.737 Năsăud Suceava 2 4.000 1 1.410 3 5.410 41 Plățile compensatorii acordate beneficiarilor în cadrul Măsurii 13 sunt destinate compensării costurilor suplimentare și a pierderilor de venituri cu care se confruntă fermierii din cauza unor constrângeri naturale și specifice care se manifestă în zonele care influențează producția agricolă. 42 Investițiile sprijinite în cadrul acestei sub-măsuri vizează creșterea stabilității ecosistemelor de păduri și îmbunătățirea serviciilor de mediu pe care le asigură acestea (reducerea eroziunii solului, îmbunătățirea sechestrării carbonului, adaptarea la schimbările climatice) și acoperirea pierderilor de venituri și a costurilor suplimentare suportate de proprietarii de păduri care încheie angajamente voluntare pe o perioadă de 5 ani. 43 https://mfe.gov.ro/pnrr/ 77 2008 - 2017 2017 - 2023 În construcție Argeș 2 4.650 2 4.650 Covasna 1 2.000 1 1.152 2 3.152 Harghita 1 2.000 1 2.250 2 4.250 Brașov 3 2.000 3 5.234 6 7.234 Cluj 2 2.863 2 2.863 Neamț 1 2.000 1 2.000 Covasna 1 2.000 1 2.000 Dâmbovița 1 1.332 1 1.332 Gorj 1 1.575 1 1.575 Maramureș 1 2.228 1 2.228 Vâlcea 1 1.803 1 1.803 Total 26 platforme Total 44.234 capacitate Sursa: Autorii pe baza datelor din proiectul INCP al BM Figura 42: Platforme comunale necesare conform Directivei privind nitrații Sursa: Raportul de diagnostic al Băncii Mondiale privind apele din România, anul 2018, pe baza datelor de la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor44 Investițiile în cadrul PNRR vor sprijini și extinderea rețelelor de apă și canalizare, iar comunitățile montane vor avea oportunitatea să participe. Din bugetul total al PNRR, de ~29,2 miliarde EUR, 5,1 la sută sunt alocați pentru componenta C1 - Managementul apei (Tabelul 18). 44 https://www.iawd.at/files/File/country_resources/user_uploads_2018/W18010.pdf 78 Tabel 18: Investiții PNRR în cadrul componentei C1 - Managementul apei Investiție Ținta Termen Rețele de distribuție a apei construite și operaționale 1.600 km 2026 (T2) Sisteme individuale sau alte sisteme adecvate construite și 12.900 2026 (T2) operaționale în aglomerări cu mai puțin de 2.000 locuitori echivalenți (l.e.) Rețele de canalizare construite și operaționale în aglomerări cu 400 2026 (T2) mai puțin de 2.000 l.e. Gospodării racordate la rețeaua de apă și canalizare prin 88.400 2026 (T2) programul național „Prima racordare la apă și canalizare” Sursa: Autorii pe baza datelor din Planul Național de Redresare și Reziliență (2020 – 2026) • Un nou proiect de investiții al BM, Proiectul de prevenire și reducere a poluării în mediul rural din România (RAPID) (în prezent în curs de pregătire pentru a fi implementat în perioada 2023 – 2028), se va concentra pe consolidarea capacității instituționale pentru operaționalizarea investițiilor legate de gunoiul d e grajd care vor fi susținute prin PNRR. Sfera de acoperire a proiectului va depăși regulamentul privind nitrații și va avea în vedere toate substanțele poluante din surse agricole, inclusiv pesticide și va face legătura cu sănătatea animalelor și folosirea de substanțe farmaceutice și cu agenții de poluare aferenți. De asemenea, proiectul va sprijini înființarea unor ferme-model și va sprijini eco-inovarea, sensibilizarea publicului, dezvoltarea în continuare a RTC-urilor și modernizarea instituțiilor publice care răspund de controlul poluării. Se preconizează că noul proiect se va concentra mai mult pe zona montană și va avea o abordare teritorială și un raport agricultură / creșterea animalelor mai echilibrat. În ciuda implementării extensive a ND a UE în România, încă mai există probleme în ceea ce privește aplicarea legii, conformitatea și monitorizarea. Conform datelor de la APIA, rata medie de neconformare între 2015 - 2020 a fost în jur de 11,25 la sută din fermierii din cadrul PAC, care au fost penalizați pentru neconformare cu DN, Normele SMR1 (Figura 43). Este important de reținut că APIA realizează controale de conformitate pe un eșantion de 1 la sută din numărul total de declarații ale fermierilor din PAC (~850.000 în 2020, de exemplu), acest număr putând fi insuficient pentru a surprinde situația reală din teren. De asemenea, APIA evaluează conformitatea pe baza beneficiarilor PAC, ceea ce omite informațiile privind starea în cazul fermierilor mai mici (pe suprafețe mai mici de 1 ha), care nu sunt eligibili și nu participă în cadrul PAC. Aplicarea DN trebuie consolidată în continuare, având în vedere că toți fermierii au obligația de a se conforma cu directiva, pe tot teritoriul, astfel că existența de informații privind nivelul de conformare al fermierilor beneficiari de PAC nu este suficientă pentru a monitoriza starea de conformare/neconformare la nivel național. Pe lângă informațiile privind conformarea, nu există informații sistematice privind numărul de fermieri care au adoptat măsuri de reducere a nitraților. De exemplu, informațiile din contractele platformelor comunale ar putea fi o sursă bună pentru a acoperi deficitul de informații privind numărul de mici fermieri care aplică măsuri de reducere a nutrienților. De asemenea, există investiț ii în cadrul unor diferite măsuri din PAC, care sprijină reducerea nutrienților, informațiile fiind disponibile în APIA. În plus, dincolo de adoptarea practicilor de management al nutrienților, va fi important să existe informații consolidate privind număr ul de fermieri formați în fiecare comunitate pe teme de reducere a nitraților, pentru a putea ținti mai bine nevoile de formare în viitor. O colaborare între MARD, APIA și MMAP pentru a integra aceste informații ar putea oferi o mai bună înțelegere a situației actuale privind conformarea fermierilor în ansamblu cu DN și nevoile viitoare de investiții și formare. 79 Figura 43: Evoluția neconformării procentuale cu DN CAP farmers non compliance ith Nitrate Direc ve 14.7 15 12.5 11.61 9.69 3.25 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Sursa: Autorii pe baza datelor de la APIA Studii relevante de management reușit al nitraților în zona montană (a se vedea Anexa XI) arată că fermierii cred că, în ansamblu, măsurile din PAN nu sunt dificil de aplicat și trebuie să devină practica obișnuită în toate fermele montane, deoarece acest lucru asigură o activitate agricolă mai eficientă și, în același timp, o calitate mai bună a mediului. Fermierii au transmis valoarea și nevoia participării constante la cursuri de formare, la grupuri de discuție ale fermierilor și la alte activități de informare pentru ei, pentru a putea implementa mai bine măsurile de reducere a nitraților. Aplicarea de bune practici în agricultură (adică managementul eficient al gunoiului de grajd) la fermele lor și partajarea cu alți fermieri sunt percepute ca instrumente puternice pentru a demonstra beneficiile și altor fermieri. De asemenea, fermierii au recunoscut că accesul la finanțare este important, deoarece conformarea cu regulile privind condiționalitățile ecologice, pe lângă eforturile făcute cu investițiile, clădirile și echipamentele, necesită ca întotdeauna să existe resurse financiare disponibile pentru a fi cheltuite . Și sistemele de producție sunt considerate o foarte bună alternativă în zonele montane, deoarece oferă prețuri mai bune pentru producție, res pect pentru natură și mediu, precum și reducerea utilizării de îngrășăminte. De asemenea, fermierii din zona montană ar dori mai multă flexibilitate în ceea ce privește aplicarea perioadelor de interdicție pentru aplicarea îngrășămintelor, care să țină seama de condițiile climatice în schimbare. 80 6. Principalele provocări, oportunități și recomandări specifice privind eforturile de a îmbunătăți calitatea apei și situația în ceea ce privește poluarea cu nitrați în zonele montane 6.1 Principalele provocări și oportunități În ansamblu, tendințele privind concentrația nitraților în apa subterană și apa de suprafață din munți indică niveluri scăzute și menținerea unei bune calități a apei, în timp ce numărul de cazuri de niveluri ridicate de nitrați este mai mare în zonele non-montane. În zona montană, la foarte puține puncte de date se depășesc limitele de alertă pentru concentrațiile anuale la apele subterane, aceste depășiri fiind concentrate în zona județelor Brașov, Covasna și Harghita. Și în Sibiu și Cluj s-au observat zone din interiorul zonei montane în care punctele de date se aflau la limita de alertă. Pe de altă parte, tendințele de eutrofizare indică o deteriorare a râurilor și lacurilor montane și arată că, deși apele de suprafață sunt sub pragul critic de nitrați, aceste valori sunt peste pragul critic ecologic al concentrației de azot. A fost observată o stare eutrofică la aproximativ 23 la sută din râuri și 33 la sută din lacurile din zona montană. Situația din munți este mai puțin gravă decât la nivel național, dar este una care necesită o abordare atentă, deoarece eutrofizarea este una din principalele probleme de calitate a apei în bazinul de scurgere al Mării Negre. Ca urmare, este necesară concentrarea urgentă a eforturilor pe zonele fierbinți, unde au loc aceste tendințe, pentru a reduce mai eficient poluarea cu azot în apele de suprafață din munți. Principalele tendințe în agricultură arată că utilizarea îngrășămintelor în zona montană și în județele montane selectate crește atât din punct de vedere al cantității, cât și din punct de vedere al suprafeței de aplicare, atât pentru îngrășămintele chimice, cât și pentru cele organice. Acesta este un aspect important, dat fiind faptul că utilizarea la un nivel mai ridicat a fertilizării generează un risc mai ridicat de poluare a apei cu nitrați. Pe de altă parte, în mod tipic, fermele din zonele montane sunt prietenoase cu mediul, deoarece folosesc practici mai tradiționale și mai puține îngrășăminte chimice decât cele din zonele din afara muntelui. Pe de altă parte, fermierii din aceste zone sunt mai puțin familiarizați cu practicile adecvate de managementul îngrășămintelor. Este necesară întărirea capacității fermierilor de a îmbunătăți managementul îngrășămintelor, atât prin planificarea adecvată a managementului nutrienților, cât și prin practici de management al fertilizării și de acoperire a terenului, sau prin înființarea unor fâșii-tampon în apropierea corpurilor de apă, pentru a reduce scurgerea de azot în apele de suprafață și a minimiza scurgerea în acviferele subterane. În anumite județe din zona montană se observă și tendințe crescătoare și o concentrație mai mare a populațiilor de oi și vite, indicând tendințe crescătoare în ceea ce privește generarea de gunoi de grajd, care va trebui gestion at în mod adecvat pentru a evita riscurile de poluare cu nitrați. Declinul observat în trecut la nivelul populațiilor de animale contribuie la presiuni mai scăzute asupra mediului, însă sectorul a început să se redreseze în zonele montane, astfel că este necesar să se asigure disponibilitatea unor opțiuni adecvate de management al gunoiului de grajd și a sprijinului pentru fermieri în gestionarea aplicării de gunoi de grajd. În comunitățile montane în care există o concentrație ridicată a producției de gunoi de grajd și acolo unde permit peisajele fizice, o soluție ar putea fi instalarea de platforme de gunoi de grajd. Până în prezent, instalarea de platforme de gunoi de grajd în comunități a fost finanțată în mare parte în afara zonelor montane. Noile investiții în platforme de managementul gunoiului de grajd în comunități, propuse în cadrul PNRR, reprezintă o oportunitate pentru județele montane de a accesa sprijin pentru înființarea unor opțiuni la nivel de comunități. Managementul apelor uzate din aglomer ările umane rămâne una din principalele provocări în aproape toate județele montane, fie pentru că deversările stațiilor de epurare nu îndeplinesc standardele cerute, fie pentru că populațiile, mai ales în zonele rurale mici, nu au acces la racordarea la c analizare. La nivel național, așezările umane 81 sunt responsabile pentru ~27 - 32 la sută din sursele totale de emisii de azot, tendința fiind de creștere. În zonele montane, impactul poluării difuze cu azot de la deșeurile umane contribuie la deteriorarea calității apei. În general, majoritatea măsurilor luate pentru a reduce riscul de poluare cu nitrați din agricultură în România și în special în munți s-au concentrat până acum pe colectarea de gunoi de grajd. Însă este necesar să se acorde mai multă atenție impactului pe care îl are managementul culturilor și fertilizarea , în special având în vedere că tendințele din zona montană indică faptul că se folosesc cantități mai mari de îngrășăminte organice și chimice. Deoarece problemele legate de managementul apelor uzate persistă în majoritatea zonelor montane, pentru rezolvarea problemei poluării cu nitrați este necesară o soluție integrată, care abordează agricultura (culturi și creșterea animalelor), precum și îmbunătățirea managementului apelor uzate în comunitățile umane, pentru a reduce adecvat presiunea nitraților asupra apelor montane. În Anexa XII este prezentată o analiză a punctelor forte, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor (analiză SWOT) privind calitatea apei și poluarea cu nitrați în zona montană. O analiză mai detaliată privind zonele fierbinți de poluare cu nitrați a apei în zonele montane și o comparație cu principalii factori de presiune antropogenă indică riscuri mai mari în 18 județe montane (Tabelul 18 și Figura 44). Județe precum Brașov, Covasna, Hunedoara și Harghita se confruntă cu presiuni din mai multe surse, printre care tratarea inadecvată a apelor uzate, lipsa racordării la canalizare în comunitățile rurale, activități mai intense de cultivare și aplicare de îngrășăminte, precum și de creștere a animalelor și generare de gunoi de grajd. În județele Maramureș, Suceava, Neamț, Argeș, Prahova, Bihor și Bacău, principalul factor de presiune antropogenă care determină poluarea cu nitrați este creșterea animalelor și/sau producerea de gunoi de grajd. În județele Caraș - Severin, Sibiu, Vâlcea și Dâmbovița, principalele probleme sunt legate de managementul apei uzate provenite de la așezările umane. În cazul județului Cluj, zonele cu probleme de gestionare a apelor uzate și punctele fierbinți cu activități de creștere a animalelor contribuie și ele la aceste situații. În unele județe montane în care se observă o utilizare crescută a îngrășămintelor, deși cea mai mare parte din producția de cereale este în afara zonei montane, este probabil să existe o conexiune hidrologică cu poluarea apei observată în corpurile de apă din interiorul zonei montane. Aceste informații se pot folosi pentru a defini intervenții mai țintite. De exemplu, în cazul județelor Brașov, Hunedoara și Harghita, este necesară o abordare mai integrată a apelor uzate și a activităților agricole, incluzând managementul culturilor, al îngrășămintelor și al gunoiului de grajd din creșterea animalelor. În cazul județelor Maramureș, Suceava, Neamț, Argeș, Prahova, Bihor și Bacău, abordarea ar trebui să se concentreze pe managementul animalelor și al gunoiului de grajd și pe aplicarea adecvată a îngrășămintelor, dar și pe alinierea cu intervențiile de management al apelor uzate. În județele Caraș -Severin, Sibiu, Vâlcea și Dâmbovița este nevoie să se rezolve situația managementului apelor uzate provenite din așezările umane, deoarece deocamdată acesta pare să fie principalul factor de presiune. Tabel 19: Zone fierbinți, la risc sau unde se depășește pragul valoric pentru poluarea apelor subterane și de suprafață Efluent ape uzate Lipsă Punct Punct Utilizare Punct fierbinte netratat conform racordare fierbinte fierbinte Județ îngrășăminte producția de cerințelor legale + la cultivare creșterea (total N) gunoi de grajd Ape subterane canalizare terenuri animalelor COVASNA X X X X X HUNEDOARA X X X X HARGHITA X X X X BRAŞOV X X X X X X X (ag în afara MARAMUREŞ X ZM) CARAŞ-SEVERIN X X SIBIU X X X 82 Efluent ape uzate Lipsă Punct Punct Utilizare Punct fierbinte netratat conform racordare fierbinte fierbinte Județ îngrășăminte producția de cerințelor legale + la cultivare creșterea (total N) gunoi de grajd Ape subterane canalizare terenuri animalelor BISTRIŢA- X X NĂSAUD X SUCEAVA (ag în afara X X ZM) ALBA X X NEAMŢ X X X (ag în afara CLUJ X X X ZM) VÂLCEA X X ARGEŞ X PRAHOVA X BIHOR X X BACĂU X X X DÂMBOVIŢA X X Județele marcate cu negru prezintă zone cu probleme de eutrofizare, iar județele marcate cu maro prezintă probleme de poluare a apelor subterane Sursa: Autorii 83 Figura 44: Prezentare generală teritorială a factorilor de presiune antropogenă asupra poluării cu nitrați în apele subterane și de suprafață otspots areas ground ater nitrate pollu ons risk and aste ater treatment not mee ng regula on or agglomera on less than 2000 p.e. ithout unconnected to se age 84 otspots of ground ater nitrate pollu on and mountain crop produc on and fer lizer use Hotspots of groundwater nitrate pollu on and sheep and bovine popula on densit 85 otspots of eutrophica on mountain rivers and Lakes and livestock produc on Sursa: Autorii În unele zone cu niveluri ridicate de generare de gunoi de grajd ar trebui prioritizate investițiile în platforme de gunoi de grajd. O comparație între zonele care produc volume mai mari de azot în zonele montane este aliniată îndeaproape cu identificarea necesarului de platforme de gunoi de grajd, proiectat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA, 2018). Totuși, unele zone expuse riscului încă nu au fost incluse (Figura 45). Investițiile viitoare din cadrul programului PNRR în platforme de gunoi de grajd ar trebui să ia în calcul sprijinirea instalării de platforme în aceste zone -cheie fierbinți pentru poluarea cu azot, pentru a sprijini managementul adecvat al gunoiului de grajd și a ajuta la reducerea sau limitarea potențialelor riscuri de poluare a apei. Figura 45: Comparație între volumele de azot din gunoiul de grajd generat în punctele fierbinți asociate cu creșterea bovinelor, caprinelor și ovinelor în zona montană cu necesarul de platforme de gunoi de grajd identificat de ANSVSA Iden ed needs for manure pla orms ANSVSA Sursa: Autorii 86 6.2 Recomandări specifice Printre principalele elemente care să fie avute în vedere pentru a sprijini mai eficient fermierii din comunitățile montane se numără următoarele: Planificare și monitorizare: • O mai bună țintire a comunităților montane, pe baza abordărilor de management al riscurilor (de ex. concentrarea populației de animale și fragmentarea fermelor). • Realizarea unei evaluări în profunzime a fezabilității modelului actual de sisteme integrate comunale de managementul gunoiului de grajd sprijinite prin proiectul INPCP al BM în condițiile zonei montane, având în vedere numărul mare de exploatații mici și distanțate una de alta, numărul mic de capete de animale la fiecare fermă, distanțele dintre ferme și accesibilitatea dificilă în unele zone. • Realizarea sistematizării datelor la nivel de UAT -uri cu privire la utilizarea fertilizatorilor (și în general a tuturor datelor statistice privind animalele, producția de culturi, utilizarea terenurilor etc.) pentru a îmbunătăți viitoarele evaluări, care să ghideze o planificare eficace pentru reducerea poluării cu nitrați. • Realizarea unei analize de situație la nivel de UAT și la nivel de ferme, în locațiile unde se înregistrează depășirea pragului de nitrați, pentru a permite o țintire mai bună a măsurilor specifice de gestionare. • Studierea efectelor schimbărilor climatice asupra perioadelor actuale de interdicție la aplicarea îngrășămintelor, deoarece este recunoscut din ce în ce mai mult că impactul schimbărilor climatice devine mai vizibil în zonele montane (de ex. iernile sunt mai scurte și mai calde, cu mai puține precipitații), cu potențial pentru reducerea sau prelungirea perioadelor pentru o fertilizare adecvată. • Actualizarea listei de UAT-uri din zona montană cu privire la implementarea perioadelor de interdicție la aplicarea îngrășămintelor în PAN, conform delimitării din 2019 a zonei montane. • Întărirea monitorizării conformării tuturor fermierilor cu DN. Extinderea dincolo de monitorizarea actuală efectuată de APIA pentru a include, de exemplu, și fermierii mai mici, care nu sunt eligibili să participe la PAC. Evaluarea potențialului de a colecta informații sistematice de la platformele de management al gunoiului de grajd din comunități, pentru a raporta numărul de fermieri participanți din comunități și cantitățile de gunoi de grajd gestionate anual. Stimulente financiare: • Continuarea promovării agriculturii organice, ca una dintre opțiunile pentru a reduce utilizarea îngrășămintelor și a pesticidelor în zona montană. Promovarea trecerii la agricultura organică, cu luarea în calcul a implementării unui pachet de sprijin integrat care să includă fonduri, servicii de consultanță, formare și informarea fermierilor, precum și servicii de certificare accesibile și fiabile (private și/sau publice). • Sprijinirea tinerilor fermieri din zonele montane, ca strategie de a crește gradul de conformare cu DN, deoarece, de obicei, aceștia sunt mai conștienți de aspectele legate de mediu decât generația de fermieri mai bătrâni. Ca urmare, este nevoie de soluții urgente pentru a facilita transferul d e proprietate asupra fermelor de la proprietarii în vârstă la fermierii tineri. 87 • Prioritizarea investițiilor în infrastructura de ape uzate (epurare adecvată și racordare la canalizare) pentru comunitățile montane (fonduri UE, naționale și alte fonduri). • Continuarea finanțării investițiilor fizice în managementul gunoiului de grajd, fie pentru investiții fizice la fermă, fie la nivel de comunități, vizând în special zonele cu o concentrare mai mare a generării de gunoi de grajd. • Luarea în calcul a unor investiții suplimentare care ar putea fi necesare pentru terenurile de pășuni, pentru a susține instalarea unor fâșii-tampon sau a unor garduri, în special de-a lungul corpurilor de apă folosite pentru extragerea rezervelor de apă potabilă sau în corpurile de apă sensibile la eutrofizare. • Investirea în ferme-model de utilizare a măsurilor de management al azotului în zonele montane, care să fie folosite ca exemple de bună practică și pentru formarea altor fermieri. Formare de capacitate și servicii de consultanță: • Îmbunătățirea practicilor tradiționale actuale în agricultura montană prin consolidarea importanței gestionării gunoiului de grajd și a azotului și a altor bune practici (adică elaborarea unui ghid de bune practici în agricultura montană, distribuit tuturor fermierilor). • Promovarea iernării oilor în staul cu așternut de paie, deoarece paiele au o bună capacitate de a absorbi urina și a împiedica evaporarea amoniacului. • Promovarea utilizării tradiționale a pajiștilor, care poate să îmbunătățească utilizarea eficientă a azotului. Pășunatul este una din activitățile tradiționale care asigură fertilizarea naturală a solului pe suprafețe mari. Însă supraîncărcarea pășunii cu animale poate duce la pășunat excesiv și la fertilizare excesivă, cu impact negativ asupra acoperirii cu iarbă, printre altele. • Sprijinirea fermierilor să pregătească planuri de management al nutrienților, pentru a asigura nutrienți disponibili din gunoiul de grajd și pentru a se asigura că sunt luate în considerare corespunzător și surse suplimentare, într-o perspectivă echilibrată. De asemenea, oferirea de sprijin fermierilor pentru depozitarea și manipularea îngrășămintelor chimice, pentru a împiedica contaminarea mediului. • Promovarea utilizării de culturi de acoperire după recoltarea culturilor de rădăcini și cereale, în special în sub-zonele în care există potențial de risc ridicat de scurgeri de suprafață și/sau în sub -zonele cu potențial de risc ridicat de infiltrare. • Promovarea unor centre de managementul culturilor și al îngrășămintelor (adică în județele/UAT-urile cu producție mai mare de culturi comerciale). Este necesar să se acorde mai multă atenție impactului pe care îl are managementul culturilor și fertilizarea în zona montană, deoarece tendințele indică faptul că se folosesc cantități mai mari de îngrășăminte organice și chimice. Majoritatea măsurilor luate până acum pentru a reduce riscul de poluare cu nitrați din agricultură în România în general și în zona montană în special s-au concentrat până acum pe colectarea de gunoi de grajd. Reducerea poluării cu nitrați ar trebui să fie un obiectiv pentru a realiza conformarea, însă beneficiile unora dintre măsurile de reducere a poluării cu nitrați pot să genereze și alte efecte de mediu importante , cum ar fi reducerea emisiilor de metan. De asemenea, pot fi benefice pentru fermieri, în sensul disponibilității de îngrășăminte mai bune (generate de platformele de gunoi de grajd) și utilizării mai eficiente a substanțelor de intrare (managementul 88 nutrienților), care vor duce la reducerea costurilor. Aceste aspecte pot fi susținute în cadrul programelor educaționale, pe lângă accentul pus pe simpla conformare. De asemenea, există și oportunitatea de a întări implementarea în ceea ce privește aplicarea, conformitatea și monitorizarea directivei europene a nitraților în România. Folosind coordonarea intersectorială care există în prezent între MADR, MMAP și ANAP, va fi important să se stabilească o platformă comună pentru realizarea monitorizării conformării, care să includă toate segmentele de fermieri și să nu se bazeze doar pe sub -setul de fermieri APIA și pe procentul limitat care este raportat. Pe lângă monitorizarea neconformității, este important să fie disponibile și cifre privind numărul de fermieri care implementează în prezent măsuri de reducere a nutrienților, care ar putea furniza un bun indiciu pentru nivelul de adoptare a acestor măsuri în rândul fermierilor și ajută la identificarea locațiilor în care fermierii încă au probleme, pentru a ținti mai bine intervențiile în zonele respective. În plus, fermierii au identificat formarea ca fiind o nevoie strategică, astfel că informații sistematice despre sprijinul prin formare pot să fundamenteze planificarea activităților de formare și coordonarea între diferite programe pentru satisfacerea acestor nevoi. Deși aplicarea Directivei Nitrați este națională și este necesar ca toți fermierii să se conformeze, trebuie aplicate în continuare abordări localizate de management al riscului, pentru a înțelege riscurile și a alinia mai eficient investițiile și acțiunile, în special în contextul unor fonduri limitate. Sunt necesare abordări integrate privind calitatea apei. Măsurile privind agricultura trebuie să meargă în paralel cu îmbunătățirea managementului apelor uzate. Managementul apelor uzate din aglomerările umane rămâne una din principalele provocări în aproape toate județele montane, fie pentru că deversările stațiilor de epurare nu îndeplinesc standardele cerute, fie pentru că populațiile, mai ales în zonele ru rale mici, nu au acces la racordarea la canalizare. 89 Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Referințe Abascal, E., Gómez-Coma, L., Ortiz, I., & Ortiz, A. (2022). Global diagnosis of nitrate pollution in groundwater and review of removal technologies. Science of the total environment, 810, 152233 Chowdary, V. M., Rao, N. H., & Sarma, P. B. S. (2005). Decision support framework for assessment of non-point-source pollution of groundwater in large irrigation projects. Agricultural Water Management, 75, 194–225; Mkandawire, T. (2008). Quality of groundwater from shallow wells of selected villages in Blantyre District, Malawi. Physics and Chemistry of the Earth 33 (8–13), 807–811 Dworak, Thomas; Maria Berglund; Cornelius Laaser 2007: Potențialu l de economisire a apei în UE (Partea 1&2 – Raport). ENV.D.2/ETU/2007/0001r. Berlin. Accesat la 21 martie 2023 la https://ec.europa.eu/environment/water/quantity/building_blocks_prev.htm Comisia Europeană. (2021). Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la implementarea Directivei Consiliului nr. 91/676/CEE privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, pe baza rapoartelor statelor membre pentru perioada 2016–2019. COM/2021/1000 final. Accesat la 21 martie 2023 de la https://eur-lex.europa.eu/legal- content/EN/TXT/?uri=COM%3A2021%3A1000%3AFIN&qid=1633953687154#footnote32 Comisia Europeană. (2019). Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Pactul Verde European. COM/2019/640 final. Accesat la 21 martie 2023 de la https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=COM%3A2019%3A640%3AFIN Comisia Europeană. (2013). Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la implementarea Directivei-cadru a apei (2000/60/CE), a Directivei privind standardele de calitate a mediului (2008/105/CE modificată prin Directiva 2013/39/UE) și a Directivei privind inundațiile (2007/60/CE). Accesat la 21 martie 2023 de la https://eur- lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52021DC0970 Comisia Europeană. (2019b). Document de lucru al Serviciilor Comisiei. Evaluarea Directivei Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind epurarea apelor uzate urbane. SEC (2019) 448 Final. SWD (2019) 701 Final. Accesat la 21 martie 2023 de la https://ec.europa.eu/environment/water/water- urbanwaste/pdf/UWWTD%20Evaluation%20SWD%20448-701%20web.pdf Comisia Europeană. (2012). Document de lucru al Serviciilor Comisiei, Prezentare generală europeană (1/2) care însoțește Documentul la raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privi re la implementarea Planurilor de management al bazinelor hidrografice conform Directivei-cadru a apei (2000/60/CE). 670 Final Comisia Europeană. (2000). Text consolidat: Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei. Accesat la 21 martie 2023 de la https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:02000L0060-20141120 Comisia Europeană. (1991a). Directiva Consiliului din 21 mai 1991 cu privire la epurarea apelor uzate urbane (91/271/CEE) Accesare act juridic inițial. Accesat la 21 martie 2023 de la https://eur-lex.europa.eu/legal- content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A01991L0271-20140101 Comisia Europeană. (1991b). Directiva Consiliului din 12 decembrie 1991 cu privire la protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole. Accesat la 21 martie 2023 de la https://eur -lex.europa.eu/legal- content/EN/TXT/?qid=1561542776070&uri=CELEX:01991L0676-20081211 Forumul European de Conservare a Naturii și Pastoralism. (2023). Munții Carpați din România. Accesat la 21 martie 2023 de la https://www.efncp.org/hnv-showcases/romanian-carpathian-mountains/smallholdings/ Howarth, W. (2006). The progression towards ecological quality standards. J. Environ. Law, 18 (1) pp.3-35 Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Mihăiescu, T., Mihăiescu, R., & Odagiu, A. (2010). Difficulties in the Nitrates Directive implementation in Romania.ProEnvironment/ProMediu, 3(6), 424-612 Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (2017). Numărul de vite, oi, capre, porci pe localități și gospodării. Accesat la 21 martie 2023 de la https://data.gov.ro/organization/autoritatea -nationala- sanitara-veterinara-si-pentru-siguranta-alimentelor Reberski, J. L., Terzić, J., Maurice, L. D., & Lapworth, D. J. (2022). Emerging organic contaminants in karst groundwater: A global level assessment. Journal of Hydrology, 604, 127242 Grupul Băncii Mondiale. (2021). Studiul privind exploatațiile familiale din România. Accesat la 21 martie 2023 de la https://highclere-consulting.com/wp-content/uploads/2020/05/WP3-Report-Region-BISTRI%C8%9AA- N%C4%82S%C4%82UD-RR-24-ROMANIA-Food-System-Regional-Report.pdf Grupul Băncii Mondiale. (2018). Raportul de diagnostic privind apele din România: Accesat la 2 1 martie 2023 de la https://documents1.worldbank.org/curated/en/114311530025860150/pdf/127630-REVISED-W18010.pdf Boyd, C.E. (2015). pH, Carbon Dioxide, and Alkalinity. In: Water Quality. Springer, Cham., https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-3-319-17446-4_8 Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Anexe Anexa I – Măsuri de bază și măsuri suplimentare din Directiva Cadru Apă (DCA) Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Măsurile de bază (Art. 11.3) Măsurile „de bază” constituie cerințele minime care trebuie respectate și includ: (a) măsurile necesare pentru aplicarea legislației comunitare privind protecția apei, inclusiv măsurile necesare în cadrul legislației menționate la articolul 10 și în partea A din anexa VI (A se vedea caseta 1 de mai jos); (b) măsuri considerate adecvate în scopul articolului 9; (c) măsurile care promovează utilizarea apei în mod eficient și durabil pentru a evita compromiterea realizării obiectivelor menționate la articolul 4; (d) măsurile necesare pentru a îndeplini cerințele articolului 7, în special măsurile pentru conservarea calității apei, cu scopul de a reduce nivelul tratamentului de purificare necesar pentru obținerea apei potabile; (e) măsurile de control al captărilor de apă dulce din apele de suprafață și din apele subterane și al îndiguirilor de apă dulce de suprafață, inclusiv întocmirea unuia sau a mai multor registre privind activitățile de captare a apei și instituirea unei autorizații prealabile pentru captare și îndiguire a apei. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate. Statele membre pot scuti de efectuarea controalelor acele activități de captare și de îndiguire care nu au un impact semnificativ asupra stării apelor; (f) controale, inclusiv obligativitatea unei autorizații prealabile pentru realimentarea sau sporirea artificială a corpurilor de apă subterane. Apa utilizată poate proveni din orice apă de suprafață sau subterană, cu condiția ca utilizarea acelei surse să nu compromită realizarea obiectivelor de mediu stabilite pentru acea sursă sau pentru acel corp de apă realimentat sau sporit. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate; (g) pentru evacuările din surse punctiforme care pot cauza poluare, este necesară o reglementare prealabilă, cum ar fi interzicerea introducerii poluanților în apă sau o autorizație prealabilă ori o î nregistrare pe baza unor norme generale obligatorii, care definesc controalele de emisie pentru poluanții respectivi, inclusiv controalele efectuate în conformitate cu articolele 10 și 16. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actua lizate; (h) pentru sursele difuze care pot cauza poluarea, măsuri destinate prevenirii sau controlului cantității de poluanți. Controalele pot fi structurate sub forma unei cerințe de reglementare prealabilă, de exemplu interzicerea introducerii poluanților în apă, o unei cerințe de autorizare prealabilă sau de înregistrare pe baza unor norme generale obligatorii, dacă legislația comunitară nu prevede o astfel de cerință. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate; (i) pentru orice alt impact negativ semnificativ asupra stării apelor identificate în temeiul articolului 5 și al anexei II, în special, măsuri prin care condițiile hidromorfologice ale corpului de apă să permită atingerea stării ecologice necesare sau un potențial ecologic bun pentru corpurile de apă desemnate ca fiind artificiale sau puternic modificate. Controalele efectuate în acest scop pot lua forma unei cerințe de autorizare prealabilă sau a unei înregistrări pe baza unor norme generale obligatorii, dacă legislația comunitară nu prevede o astfel de cerință. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate; (j) interzicerea evacuărilor directe de poluanți în apele subterane, sub rezerva următoarelor dispoziții: Statele membre pot autoriza reinjectarea în același acvifer a apei utilizate în scopuri geotermale. Specificând condițiile necesare, statele membre pot autoriza și: — injectarea substanțelor cu conținut de apă care rezultă în urma operațiilor de exploatare și extragere a hidrocarburilor sau în urma activităților miniere, precum și injectarea apelor, din motive tehnice, în formațiunile geologice din care au fost extrase hidrocarburile sau alte substanțe sau în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări. Aceste injectări nu conțin decât substanțele care rezultă din operațiile menționate anterior; — reinjectarea apelor subterane pompate din mine și cariere sau care provin din activități de construcții sau de întreținere a lucrărilor de inginerie civilă; — injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări; — injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în alte formațiuni geologice, dacă există o nevoie imperioasă de aprovizionare cu gaze și injectarea este efectuată astfel încât previne orice pericol prezent sau viitor de deteriorare a calității apelor subterane receptoare; — activități de construcție, inginerie civilă și lucrări publice, precum și alte activități similare pe sau în sol, care intră în contact cu apa subterană. În acest scop, statele membre pot stabili faptul că aceste activități trebuie considerate ca fiind autorizate, cu condiția să fie desfășurate în conformitate cu normele generale obligatorii elaborate de statele membre pentru activitățile respective; — evacuările în scopuri științifice, de cantități mici de substanț e pentru caracterizarea, protecția și refacerea corpurilor de apă, aceste evacuări fiind limitate la cantitatea strict necesară pentru scopurile respective, cu condiția ca aceste evacuări să nu compromită realizarea obiectivelor de mediu stabilite pentru respectivul corp de apă subterană; Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ (k) în conformitate cu măsurile adoptate în temeiul articolului 16, măsuri pentru eliminarea poluării apelor de suprafață cu substanțele enumerate în lista de substanțe prioritare adoptată în aplicarea articolului 16 alin eatul (2) și pentru reducerea treptată a poluării cu alte substanțe care ar putea împiedica statele membre să realizeze obiectivele ecologice stabilite în articolul 4 pentru corpurile de apă de suprafață; (l) orice măsuri necesare pentru a preveni pierderile importante de poluanți din instalațiile tehnice și pentru a preveni și/sau reduce apariția poluării accidentale, de exemplu ca urmare a inundațiilor, în special prin intermediul sistemelor de detectare sau de avertizare a acestor evenimente, inclusiv, în cazul accidentelor care nu ar fi putut fi prevăzute, toate măsurile necesare pentru reducerea riscului pentru ecosistemele acvatice. Măsuri „suplimentare” sunt acele măsuri concepute și puse în aplicare pe lângă măsurile de bază cu scopul de a realiza obiectivele stabilite în temeiul articolului 4. Partea B a anexei VI din DCA (a se vedea Caseta 1) conține o listă neexhaustivă a acestor măsuri. Statele membre pot adopta, de asemenea, alte măsuri suplimentare pentru a spori gradul de protecție și pentr u o îmbunătățire a apelor care fac obiectul prezentei directive, în special în cadrul aplicării acordurilor internaționale corespunzătoare menționate la articolul 1. CASETA 1: Lista de măsuri care trebuie incluse în programele de măsuri PARTEA A Măsurile impuse în aplicarea următoarelor directive: (i) Directiva 76/160/CEE referitoare la apele de îmbăiere; (ii) Directiva 79/409/CEE (1) referitoare la păsările sălbatice; (iii) Directiva 80/778/CEE referitoare la apele potabile, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/83/CE; (iv) Directiva 96/82/CE (2) referitoare la riscurile de accidente majore („Seveso”); (v) Directiva 85/337/CEE (3) referitoare la evaluarea impactului asupra mediului; (vi) Directiva 86/278/CEE (4) referitoare la nămolurile de epurare; (vii) Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale; (viii) Directiva 91/414/CEE referitoare la produsele fitofarmaceutice; (ix) Directiva 91/676/CEE referitoare la nitrați; (x) Directiva 92/43/CEE (5) referitoare la habitate; (xi) Directiva 96/61/CE privind prevenirea și controlul integrat al poluării. PARTEA B Următoarea listă neexhaustivă enumeră măsurile suplimentare pe care statele membre le pot include, pentru fiecare district hidrografic, în programul de măsuri prevăzut la articolul 11 alineatul (4): (i) instrumente legislative; (ii) instrumente administrative; (iii) instrumente economice sau fiscale; (iv) acorduri de mediu negociate; (v) valori limită de emisie; (vi) coduri de bune practici; (vii) recrearea și refacerea zonelor umede; (viii) controale ale captărilor; (ix) măsuri de gestionare a cererii, între altele, promovarea unei producții agricole adaptate, cum ar fi recoltele care necesită un volum scăzut de apă în zonele afectate de secetă; (x) măsuri privind eficacitatea și reciclarea, între altele, promovarea tehnologiilor care promovează o utilizare eficientă a apei în industrie, precum și a unor tehnici de irigare cu economie de apă; (1) JO L 103, 25.4.1979, p. 1. (2) JO L 10, 14.1.1997, p. 13. (3) JO L 175, 5.7.1985, p. 40. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE (JO L 73, 14.3.1997, p. 5). (4) JO L 181, 8.7.1986, p. 6. (5) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. L 327/64 EN Jurnalul Oficial al Comunităților Europene 22.12.2000 (xi) proiecte de construcție; (xii) uzine de desalinizare; (xiii) proiecte de refacere; (xiv) realimentarea artificială a acviferelor; (xv) proiecte educaționale; (xvi) proiecte de cercetare, dezvoltare și demonstrative; (xvii) alte măsuri pertinente Articolul 11.5 - Atunci când informațiile obținute din controale sau din alte surse arată că obiectivele menționate la articolul 4 pentru corpurile de apă nu pot fi realizate, statele membre se asigură că: — se investighează cauzele posibilului eșec; — permisele și autorizațiile relevante sunt examinate și, după caz, revizuite; — programele de monitorizare sunt revizuite și modificate după caz și — se elaborează măsurile suplimentare care pot fi necesare pentru realizarea obiectivelor respective, inclusiv, dacă este necesar, institu irea unor standarde de calitate a mediului mai stricte, în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa V a DCA. Atunci când cauzele respective sunt rezultatul unor cauze naturale sau situații de forță majoră excepționale sau care nu ar fi putut fi prevă zute, în special inundații puternice și perioade de secetă prelungită, statele membre pot stabili faptul că adoptarea măsurilor suplimentare este imposibilă, sub rezerva articolului 4 alineatul (6). Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Articolul 11.6 - La punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alineatul (3), statele membre adoptă toate dispozițiile pentru a nu spori poluarea apelor marine. Fără a aduce atingere legislației existente, aplicarea măsurilor adoptate în temeiul alineatului (3) nu poate, sub nici o formă, duce, în mod direct s au indirect, la creșterea poluării apelor de suprafață. Această cerință nu se aplică în cazul în care ar duce la creșterea poluării mediului în ansamblu. Articolul 11.7 - Programele de măsuri sunt stabilite în termen de cel mult nouă ani de la data intrăr ii în vigoare a prezentei directive și toate măsurile devin operaționale în termen de cel mult 12 ani de la aceeași dată. Articolul 11.8 - Programele de măsuri sunt revizuite și, dacă este necesar, actualizate în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, la fiecare șase ani. Toate măsurile noi sau revizuite elaborate în cadrul unui program actualizat devin operaționale în termen de cel mult trei ani de la data adoptării lor. Sursa: Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (2000/60/CE). JO L 327, 22.12.2000. p1–73. Disponibilă la EUR-Lex - 32000L0060 - EN - EUR-Lex (europa.eu) Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Anexa II – Codurile de bună practică agricolă A. În măsura în care sunt pertinente, codul sau codurile de bună practică agricolă care vizează reducerea poluării cu nitrați și care țin seama de condițiile dominante în diferite regiuni ale Comunității trebuie să cuprindă reguli conținând elementele de m ai jos: 1. perioadele în timpul cărora împrăștierea fertilizanților este necorespunzătoare; 2. condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe soluri foarte abrupte; 3. condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe solurile moi, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă; 4. condițiile de împrăștiere a fertilizanților în apropierea cursurilor de apă; 5. capacitatea și construirea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice, în special măsurile privind împiedicarea poluării apelor prin scurgerea și infiltrarea în sol sau scurgerea în apele de suprafață a lichidelor care conțin efluenți de la complexe zootehnice și efluenți de materii vegetale precum furajele însilozate; 6. modurile de împrăștiere a îngrășămintelor chimice și a efluenților de la complexe zootehnice, în special nivelul și uniformitatea acestora, pentru a putea menține la un nivel acceptabil scurgerea în ape a elementelor nutritive. B. Statele membre pot include, de asemenea, elementele de mai jos în codul sau codurile lor de bună practică agricolă: 7. gestionarea terenurilor, în special utilizarea unui sistem de r otație a culturilor și proporționarea terenurilor consacrate culturilor permanente în raport cu culturile anuale; 8. menținerea unei cantități minime de strat vegetal în cursul perioadelor (ploioase) destinate absorbției azotului din sol care, în lipsa unui astfel de strat vegetal, ar provoca o poluare a apelor cu nitrați; 9. elaborarea planurilor de fertilizare în funcție de fiecare exploatație și ținerea registrelor de utilizare a fertilizanților; 10. prevenirea poluării apelor prin scurgerea și percolarea apei departe de sistemul radicular al plantelor în cazul culturilor irigate. Sursa: Directiva Consiliului din 12 decembrie 1991 cu privire la protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (91/676/CEE). JO L 375, 31.12.1991. p1. Disponibilă la EUR-Lex - 01991L0676-20081211 - EN - EUR-Lex (europa.eu) Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Anexa III – Măsurile care trebuie incluse în programele de acțiune privind nitrații A. Măsurile cuprind reguli privind: 1. perioadele în timpul cărora se interzice împrăștierea anumitor tipuri de fertilizanți; 2. capacitatea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice; aceasta trebuie să fie mai mare decât capacitatea necesară stocării în timpul celei mai lungi din perioadele de interzicere de împrăștiere în zona vulnerabilă, exceptând cazul în care se poate demonstra autorității competente că volumul efluenților de la complexe zootehnice care depășește capacitatea de stocare reală se va evacua într -un mod inofensiv pentru mediu; 3. limitarea împrăștierii fertilizanților, conform bunelor practici agricole și ținându-se seama de caracteristicile zonei vulnerabile respective, în special: (a) de starea solurilor, a compoziției și a pantei lor; (b) de condițiile climatice, precipitații și irigații; (c) de utilizarea solurilor și a practicilor agricole, în special de sistemele de rotație a culturilor; și bazată pe un echilibru între: (i) necesarul previzibil de azot al culturilor, şi (ii) azotul adus culturilor de sol și de fertilizanți și reprezentând: — cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii); — aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol; — aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere; — aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși. B. Aceste măsuri garantează că, pentru fiecare exploatație sau complex animalier, cantitatea efluențilo r împrăștiată anual, inclusiv de către animalele însele, nu depășește o cantitate dată pe hectar. Această cantitate dată pe hectar corespunde cantității de efluenți conținând 170 kg de azot. Cu toate acestea: (a) pentru primul program de acțiune pe patru ani, statele membre pot autoriza o cantitate de efluenți conținând până la 210 kg de azot; (b) în timpul primului program de acțiune pe patru ani și la sfârșitul acestui program, statele membre pot fixa cantități diferite de cele indicate anterior. Aceste cantități trebuie determinate astfel încât să nu compromită realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1 și trebuie să se justifice prin criterii obiective precum: — perioadele lungi de vegetație; — culturi cu o puternică absorbție de azot; — precipitații nete ridicate în zona vulnerabilă; — soluri cu capacitate de denitrificare foarte ridicată. Dacă un stat membru autorizează o cantitate diferită în conformitate cu litera (b), acesta informează Comisia, care examinează justificarea sa conform procedurii prevăzute la articolul 9. C. Statele membre pot calcula cantitățile prevăzute la punctul 2 în funcție de numărul de animale. D. Statele membre informează Comisia despre modalitatea de punere în aplicare a punctului 2. În conformitate cu informațiile primite, Comisia poate, dacă consideră necesar, să prezinte Consiliului propunerile corespunzătoare, în conformitate cu articolul 11. Sursa: Directiva Consiliului din 12 decembrie 1991 cu privire la protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (91/676/CEE). JO L 375, 31.12.1991. p1. Disponibilă la EUR-Lex - 01991L0676-20081211 - EN - EUR-Lex (europa.eu) Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Anexa IV – Detalii privind Programul de acțiune privind nitrații pentru România Măsura Detalii privind programul de acțiune (august 2021 – august 2025) Perioada de interdicție la • Perioadele de interdicție la aplicarea pe câmp a îngrășămintelor (solide și lichide) sunt definite de intervalul aplicarea de îngrășăminte de timp în care temperatura medie a aerului scade sub 5˚C. Acest interval corespunde cu perioada în care cerințele de substanțe nutritive ale culturilor sunt reduse sau când riscul de infiltrare / scurgere la suprafață este ridicat. UAT-urile au fost grupate în trei zone de interdicție: Zona 1 – zone de câmpie (15 noiembrie – 10 martie, 115 zile); Zone 2 – zone de deal (10 noiembrie – 20 martie, 130 zile); Zona 3 – zone de munte (5 noiembrie – 25 martie, 140 zile) • În cazul culturilor de toamnă sau al culturilor extra-timpurii, dacă iarna este blândă și plantele se dezvoltă, se face o excepție de la interdicția de aplicare a îngrășămintelor chimice pentru care data semănatului este în timpul perioadei de interdicție. Astfel, pe aceste terenuri se pot aplica îngrășăminte chimice în timpul perioadei de interdicție doar în limita a maximum 50 kg N substanță activă la hectar, în funcție de dezvoltarea fiziologică a plantelor, cu respectarea condițiilor de aplicare. • În ceea ce privește culturile din sere și solarii, perioadele de interdicție nu se aplică dacă temperatura din interiorul acestora este mai mare de 5˚C. Restricții la aplicarea pe • Pe terenuri arabile cu pante de până la 12 la sută se recomandă menținerea procentului de culturi de toamnă soluri înclinate și/sau culturi de acoperire pe cel puțin 20 la sută din suprafața arabilă a fermei • Pe terenuri arabile cu pante de peste 12 la sută este obligatorie menținerea procentului de culturi de toamnă și/sau culturi de acoperire pe cel puțin 30 la sută din suprafața arabilă a fermei Restricții la aplicarea pe • Pe solurile saturate cu apă, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă este interzisă aplicarea de terenuri îmbibate cu apă, îngrășăminte organice de origine animală înghețate sau acoperite de zăpadă Restricții la aplicarea în • Zonele de protecție și fâșiile-tampon se înființează conform art. 40 și anexei 2 din Legea apelor nr. 107/1996, apropierea cursurilor de cu modificările și completările ulterioare, de-a lungul cursurilor de apă. Lățimea zonelor de protecție se apă (fâșii-tampon) stabilește în funcție de lățimea cursului de apă, de tipul și destinația resursei de apă și de aranjamentele hidrotehnice Lucrări de depozitare a • În Codul de bune practici în agricultură din 2015 au fost introduse criteriile pentru selectarea metodelor de efluentului depozitare și construire a platformelor comunale, a magaziilor individuale și a depozitelor temporare pe câmp Capacitatea de depozitare • În Codul de bune practici în agricultură din 2015 s-a introdus estimarea capacității de depozitare necesare în a gunoiului de grajd funcție de categoria de animale și de sistemul de întreținere Rațiile de fertilizare (de ex. • Cantitățile maxime de îngrășăminte (minerale + organice) care se pot aplica pe terenuri agricole împărțirea fertilizărilor, • În cazul îngrășămintelor organice de origine animală, azotul total maxim aplicat nu trebuie să depășească limitări) 170 kg N/ha/an • În cazul îngrășămintelor minerale, azotul total maxim care se poate aplica rezultă din diferența dintre valoarea impusă de standardul maxim și cantitatea de azot mineralizat de la îngrășămintele organice de origine animală aplicate pe câmp • Mijloacele tehnice pentru aplicarea îngrășămintelor depind de tipul și starea îngrășămintelor, de metoda de dozare și aplicare, de tipul de operațiune și de capacitate Rotația culturilor, • Se recomandă rotația între o cultură rapidă și cultura principală ameliorarea culturilor permanente Acoperire cu vegetație în • Nespecificat perioadele ploioase, în timpul iernii Planuri de fertilizare, • Planul de fertilizare trebuie realizat de specialiști acreditați, pe baza unui studiu agrochimic dacă ferma înregistrarea împrăștierilor folosește irigații sau dacă azotul total din îngrășămintele chimice folosite pentru culturile plantate depășește: (i) 80 kg N substanță activă/ha/an pentru pajiști; (ii) 100 kg N substanță activă/ha/an pentru vii, livezi și culturi permanente; (iii) A. pe pante cu înclinație de până la 12 la sută (porumb/sfeclă de zahăr - 150 kg N substanță activă/ha/an; grâu și rapiță – 120 kg N substanță activă/ha/an; alte culturi – 100 kg N substanță activă/ha/an) și B. pe pante cu înclinație de peste 12 la sută (porumb/sfeclă de zahăr - 120 kg N substanță activă/ha/an; grâu și rapiță – 90 kg N substanță activă/ha/an; alte culturi – 80 kg N substanță activă/ha/an) • Toți ceilalți fermieri trebuie să realizeze planuri de fertilizare simplificate Alte măsuri • Nespecificat Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Măsura Detalii privind programul de acțiune (august 2021 – august 2025) Data pentru limita de • Nespecificat aplicare de 170 kg N/ha/an Anexa V – Populația de animale domestice în zonele montane Tabel: Rata anuală medie de creștere județe montane și județe din afara zonei montane (%) Județe montane Județe din afara zonei montane 2000- 2011- 2000- 2011- 2000- 2011- Județ Județ Județ 2010 2021 2010 2021 2010 2021 Alba -1,7 +1,3 Arad -3,0 +1,2 Botoșani +1,5 -1,5 Bacău -4,0 -2,1 Argeș -1,9 -2,2 Brăila -1,2 -4,0 Bistrița-Năsăud -1,0 +1,2 Bihor -3,2 +1,2 București -11,1 +1,6 Brașov -2,1 -0,4 Buzău -2,6 -3,4 Călărași -2,5 +1,5 Caraș-Severin -3,7 -0,3 Dâmbovița -6,6 -6,2 Constanța -2,1 -0,4 Cluj -3,8 +1,3 Gorj -3,0 -5,3 Dolj -2,8 -2,3 Covasna -1,9 +3,3 Mehedinți -2,0 -1,5 Galați -3,5 -2,9 Harghita +0,6 +2,3 Mureș -0,3 +0,8 Giurgiu -5,8 -6,0 Hunedoara -4,6 +0,2 Sălaj -6,7 -0,2 Ialomița -4,7 -2,8 Maramureș -2,4 -1,6 Satu Mare -1,7 0,0 Iași -3,2 +0,5 Neamț -2,1 -0,6 Sibiu -1,1 +2,4 Ilfov -5,9 -6,8 Prahova -4,9 -0,4 Timiș -3,3 -0,1 Olt -3,2 -1,6 Suceava +0,3 -3,1 Teleorman -2,0 -2,0 Vâlcea -2,6 -2,9 Tulcea -2,3 -0,1 Vrancea -1,1 -1,7 Vaslui +0,9 -4,3 Media -2,06 -0,44 Media -2,8 -0,8 Media -2,0 -1,8 Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Anexa VI – Criteriile de includere a UAT-urilor în zona montană (Conform Ordinului comun al MADR nr. 97/2019 și MDRAP nr. 1332/2019) Criterii Detalii Criterii generale de delimitare (fizice) - altitudine medie mai mare sau egală cu 500 m; - altitudine medie între 350 și 500 m și înclinație medie mai mare sau egală cu 15 la sută; - altitudine sub 350 m și înclinație medie mai mare sau egală cu 20 la sută. Criterii privind apartenența la delimitarea din Criteriul de apartenență la Convenția Carpatică prin Convenția Carpatică includerea UAT-urilor care au cel puțin 50 la sută din teritoriu în limitele Convenției Carpatice. Criteriul de punctare combinat - scor pentru altitudine: altitudine medie/500 m (30 la sută); - scor pentru înclinație: înclinație medie/15 la sută (30 la sută); - scor de poiană: pășuni + fânețe/total teren agricol (25 la sută); - scor de pădure: suprafață pădure/suprafața totală a UAT-ului (15 la sută). Localitățile care au obținut un scor combinat de cel puțin 7 (din 10) după aplicarea acestui algoritm sunt incluse în zona montană, cu excepția celor care nu îndeplinesc un criteriu eliminator geologic (dacă procentul de formațiuni cuaternare este mai mare de 50 la sută din UAT-uri). • Criteriul de includere în delimitarea zonei montane în Strategia de dezvoltare teritorială a României; • Criteriul continuității zonei montane. Având în vedere că, după aplicarea criteriilor de mai sus, există situații în care UAT-urile nu îndeplinesc criteriile, dar sunt înconjurate de UAT-uri muntoase, ducând la așa-numitele „insule ne-montane”, prin excepție, pentru continuitate, 10 UAT-uri sunt incluse în zona montană. Sursa: Legea muntelui din România 197/2018 - https://www.euromontana.org/wp-content/uploads/2018/08/Romania-Law-of-the-Mountain.pdf Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Anexa VII – Grupe muntoase conform Legii muntelui din 2018 Grupă muntoasă Județe Număr de UAT- uri Grupa Nord (M. Oaş, Gutâi, Ţibleş, Bârgău, Maramureşului, Maramureș, Bistrița-Năsăud , 121 UAT-uri Rodnei, Suhard) Suceava, Satu Mare Grupa Centru (M. Călimani, Gurghiu, Harghita, Bistriţei, Suceava, Harghita, Bistrița- 181 UAT-uri Rarău, Giumalău, Giurgeu, Hăşmaşul Mare, Ceahlău, Năsăud, Neamț, Bacău, Tarcău, Ciuc, Nemira, Stînişoarei, Goşmanu, Berzunţ) Covasna, Mureș Munții Apuseni (M. Bihor, Vlădeasa, M. Gilău, Muntele Bihor, Cluj, Alba, Arad, 186 UAT-uri Mare, Trascău, Găina, Metaliferi, M. Crişurilor, Zărand, Hunedoara, Sălaj Codru Moma, Pădurea Craiului, Plopiş, Meseş) Grupa Sud (M. Vrancei, Buzăului, Ciucaş, Baiului, Breţcu, Buzău, Braşov, Prahova, 158 UAT-uri Întorsura Buzăului, Piatra Mare, Postăvaru, Perşani, Baraolt, Vrancea, Covasna Bodoc) Grupa Bucegi (M. Bucegi, Leaota, Piatra Craiului) Prahova, Braşov, Argeş, 40 UAT-uri Dâmboviţa Grupa Făgăraș (M. Făgăraş, Cozia, Frunţii, Ghiţu, Iezer- Argeş, Vâlcea, Dâmboviţa 83 UAT-uri Păpuşa) Grupa Parâng (M. Şureanu, Parâng, Cindrel, Alba, Hunedoara, Sibiu, 51 UAT-uri Lotrului,Lătoriţei, Căpăţânii) Vâlcea Grupa Retezat Godeanu (M. Retezat, Godeanu, Ţarcu, Hunedoara, Gorj, Mehedinţi, 59 UAT-uri Muntele Mic, Cernei, Mehedinţi, Vâlcan) Caraş-Severin Munții Banatului și Poiana Ruscă Mountains (M. Semenic, Caraş-Severin, Hunedoara, 69 UAT-uri Almăjului, Aninei, Locvei, Dognecea) Timiş Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Sursa hărții: Agenția Națională a Zonei Montane (ANZM/MADR) Anexa VIII – Bazine muntoase din România Județ (nr. de bazine muntoase) Bazine muntoase Alba (3) Blandiana, Câmpeni, Galda de Jos Arad (1) Vârfurile Argeș (2) Corbeni, Câmpulung Bacău (2) Comănești, Târgu Ocna Bihor (2) Borod, Câmpani Bistrița-Năsăud (3) Năsăud, Prundu Bârgăului, Sângeorz-Băi Brașov (3) Rupea, Săcele, Șinca Buzău (2) Chiliile, Pătârlagele Caraș-Severin (4) Anina, Bozovici, Cornea, Oțelu Roșu Cluj (3) Dej, Gilău, Izvorul Crișului Covasna (3) Covasna, Malnaș, Sânzieni Dâmbovița (1) Pietroșița Gorj (1) Mușetești Harghita (6) Ciceu, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, Sânmărtin, Toplița, Vlăhița Hunedoara (5) Brad, Geoagiu, Ghelari, Petrila, Vețel Maramureș (4) Baia Sprie, Botiza, Giulești, Vișeu de Jos Mehedinți (1) Podeni Mureș (3) Rușii Munți, Sighișoara, Sângeorgiu de Pădure Neamț (3) Gârcina, Poiana Teiului, Tașca Prahova (1) Slănic Sălaj (1) Zalău Sibiu (3) Avrig, Biertan, Săliște Suceava (4) Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Sucevița, Vatra Dornei Timiș (1) Oțelu Roșu Vâlcea (1) Vaideeni Vrancea (2) Nereju, Valea Sării Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Județ (nr. de bazine muntoase) Bazine muntoase Sursa hărții: Agenția Națională a Zonei Montane (ANZM/MADR) Anexa IX – Procentul și suprafața UAT-urilor din zona montană pe județe în România Județ Nr. de Nr. total de Procentul de Suprafața totală Suprafața totală Procentul de UAT-uri în UAT-uri UAT-uri în (ha) / județ – date a zonei montane suprafață a ZM interiorul 2014 INS (ha) / județ – zonei zonei date 2014 INS montane/județ montane / (procent) județ (procent) 1 Covasna 45 45 100 370.980 370.980 100 2 Hunedoara 69 69 100 706.267 706.267 100 3 Harghita 65 67 97 663.890 654.524 99 4 Brașov 53 58 91 536.309 496.453 93 5 Maramureș 53 76 70 630.436 516.727 82 6 Caraș- 55 77 71 851.976 655.515 77 Severin 7 Sibiu 41 64 64 543.248 374.835 69 8 Bistrița- 37 62 60 535.520 362.251 68 Năsăud 9 Suceava 45 114 39 855.350 570.262 67 10 Alba 45 78 58 624.157 402.274 66 11 Neamț 28 83 34 589.614 339.361 58 12 Cluj 40 81 49 667.440 380.701 57 13 Vâlcea 26 89 29 576.477 286.198 50 14 Argeș 41 102 40 682.631 328.785 48 15 Mureș 31 102 30 671.388 324.737 48 Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Județ Nr. de Nr. total de Procentul de Suprafața totală Suprafața totală Procentul de UAT-uri în UAT-uri UAT-uri în (ha) / județ – date a zonei montane suprafață a ZM interiorul 2014 INS (ha) / județ – zonei zonei date 2014 INS montane/județ montane / (procent) județ (procent) 16 Prahova 45 104 43 471.587 227.367 48 17 Vrancea 24 73 33 485.703 219.607 45 18 Arad 25 78 32 775.409 308.420 40 19 Bacău 23 93 25 662.052 263.900 40 20 Bihor 36 101 36 754.427 301.970 40 21 Gorj 12 70 17 560.174 225.851 40 22 Sălaj 21 60 35 441.785 157.685 36 23 Buzău 27 87 31 610.255 215.580 35 24 Mehedinți 18 66 27 493.289 160.882 33 25 Dâmbovița 24 89 27 405.427 112.448 28 26 Satu Mare 13 63 21 386.438 82.205 21 27 Timiș 5 99 5 869.665 60.531 7 Total 947 UAT- 2.150 UAT- 16.421.894 ha 9.106.316 ha uri45 uri Anexa X – Cerințe de condiționalitate amplificate și standarde GAEC: Standard pentru stare bună agricolă și de mediu SMR: Cerință legală privind managementul ZONE PROBLEMA CERINȚE ȘI STANDARDE OBIECTIVUL PRINCIPALĂ PRINCIPAL AL STANDARDULUI Climă și Schimbări GAEC 1 Menținerea de pajiști permanente conform unui Protecție mediu climatice procent de pajiște permanentă în raport cu suprafața generală (atenuare sau agricolă la nivel național, regional, subregional, nivel împotriva adaptare) de grup de exploatații sau nivel de exploatație în conversiei la alte comparație cu anul de referință 2018 utilizări agricole pentru Scădere maximă de 5 la sută față de anul de referință conservarea stocului de carbon GAEC 2 Protejarea zonelor umede și a turbăriilor Protejarea solurilor bogate în carbon 45 UAT-uri - conform ordinului comun al MADR nr. 97/2019 și MDRAP nr. 1332/2019 există 948 de localități în interiorul zonei montane din România, din care 947 UAT-uri și 1 sat mic care face parte din orașul Sibiu Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ ZONE PROBLEMA CERINȚE ȘI STANDARDE OBIECTIVUL PRINCIPALĂ PRINCIPAL AL STANDARDULUI GAEC 3 Interdicția de a arde miriștile arabile, în afară de cazul Întreținerea în care există motive legate de sănătatea plantelor materiei organice din sol Apă SMR 1 Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui (Directiva cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L Cadru Apă) 327, 22.12.2000, p. 1) Articolul 11(3), punctul (e) și punctul (h) cu privire la cerințele obligatorii de controlare a surselor difuze de poluare cu fosfați SMR 2 Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 cu privire la protecția apelor împotriva poluării (Directiva cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, Nitrați) 31.12.1991, p. 1): Articolele 4 și 5 GAEC 4 Înființarea unor fâșii-tampon de-a lungul cursurilor de Protecția apă46 cursurilor râurilor împotriva poluării și a scurgerilor Sol (protecție GAEC 5 Gestionarea arăturilor cu reducerea riscului de Management și calitate) degradare și erodare a solului, inclusiv luarea în minim al considerare a înclinației pantelor terenului, care să reflecte condițiile specifice locației, pentru limitarea eroziunii GAEC 6 Acoperirea minimă a solului pentru a evita solurile Protejarea neacoperite în perioadele cele mai sensibile47 solurilor în perioadele cele mai sensibile GAEC 7 Rotația culturilor pe terenuri arabile, cu excepția Conservarea culturilor cultivate sub apă48 potențialului solului Biodiversitate SMR 3 Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a (protecție și Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea calitate) (Directiva păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7): articolul Păsări) 3(1), articolul 3(2), punctul (b), articolul 4(1), (2) și (4) 46 Ca regulă generală și în conformitate cu legislația UE, fâșiile-tampon de-a lungul cursurilor de apă conform acestui standard GAEC trebuie să respecte o lățime minimă de 3 metri pe care nu se aplică pesticide și îngrășăminte. În zonele cu canale semnificative de asanare și irigare, statele membre pot să ajusteze lățimea minimă în conformitate cu circumstanțele locale specifice, dacă acest lucru este justificat corespunzător pentru zonele respective. 47 În cazuri justificate corespunzător, statele membre pot să adapteze standardele minime în regiunile vizate, pentru a ține sea ma de perioada scurtă de vegetație ca urmare a duratei și severității perioadei de iarnă. 48 Rotația va consta dintr-o schimbare a culturii cel puțin o dată pe an la nivel de parcelă de teren (cu excepția culturilor multianuale, a fânului și altor plante erbacee pentru nutreț și a terenului necultivat), inclusiv culturile secundare gestionate corespunzător. În funcție de diversitatea metodelor de cultivare a pământului și de condițiile agro-climatice, statele membre pot să autorizeze în regiunile vizate și alte practici de rotație îmbunătățită a culturilor cu culturi de leguminoase, sau practici de diversificare a culturilor în scopul îmbunătățirii și conservării potențialului solului în conformitate cu obiectivele prezentului standard GAEC. Statele membre pot scuti de obligația impusă de acest standard exploatațiile: (a) unde peste 75 la sută din terenul arabil este folosit pentru producția de fân sau alte plante erbacee furajere, sau este teren nec ultivat, sau este folosit pentru cultivarea de culturi de leguminoase sau pentru o combinație din aceste utilizări; (b) unde peste 75 la sută din suprafața agricolă eligibilă este pajiște permanentă, este folosită pentru producția de fân sau de alte plante erbacee furajere sau pentru cultivarea culturilor sub apă, fie pentru o parte semnificativă din an, fie pentru o parte semnificativă din ciclul culturii, sau este folosită pentru o combinație din aceste utilizări; sau (c) care au o dimensiune a terenului arabil de până la 10 hectare. Statele membre pot să introducă o limită maximă de suprafață acoperită cu o singură cultură pentru a evita monoculturile mari. În cazul fermierilor certificați în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/848 privind producția organică și etichetarea produselor organice se va considera că se conformează cu acest standard GAEC Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ ZONE PROBLEMA CERINȚE ȘI STANDARDE OBIECTIVUL PRINCIPALĂ PRINCIPAL AL STANDARDULUI SMR 4 Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a florei și (Directiva faunei sălbatice (JO L 206, 22.7.1992, p. 7): articolul Habitate) 6(1) și (2) GAEC 8 - Cota minimă de suprafață agricolă dedicată zonelor Menținerea de sau caracteristicilor neproductive49 caracteristici și - Un procent minim de cel puțin 4 la sută de teren suprafețe arabil la nivelul fermei dedicat suprafețelor și neproductive caracteristicilor neproductive, inclusiv teren pentru a necultivat. îmbunătăți - Atunci când un fermier se angajează să dedice cel biodiversitatea la puțin 7 la sută din terenul său arabil unor suprafețe fermă sau caracteristici neproductive, inclusiv teren necultivat, în cadrul unei scheme ecologice îmbunătățite în conformitate cu articolul 31(6), procentul care va fi atribuit pentru conformarea cu acest standard GAEC se limitează la 3 la sută. - Un procent minim de cel puțin la sută de teren arabil la nivelul fermei, dacă acesta include și culturi de captare sau culturi de fixare a azotului, cultivate fără utilizarea de produse de protecție a plantelor, din care 3 la sută este teren necultivat sau reprezintă caracteristici neproductive. Statele membre ar trebui să folosească factorul de ponderare de 0,3 pentru culturile de captare. - Păstrarea caracteristicilor de peisaj - Interdicția de a tăia tufișuri și copaci în timpul sezonului de înmulțire și creștere a păsărilor - Opțional, măsuri de evitare a speciilor de plante invazive GAEC 9 Interdicția de convertire sau arare a pajiștilor Protejarea permanente desemnate ca pajiști permanente habitatelor și sensibile din punct de vedere ecologic în siturile speciilor Natura 2000 Sănătate Siguranța SMR 5 (Legea Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului publică și alimentară generală European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de sănătatea privind stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale plantelor alimentele) legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1): articolele 14 și 15, articolul 17(1)1 și articolele 18, 19 și 20 SMR 6 Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 (Directiva privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu 49 Statele membre pot scuti de obligația impusă de acest alineat exploatațiile: (a) unde peste 75 la sută din terenul arabil este folosit pentru producția de fân sau alte plante erbacee furajere, sau este teren necultivat, sau este folosit pentru cultivarea de culturi de leguminoase sau pentru o combinație din aceste utilizări; (b) unde peste 75 la sută din suprafața agricolă eligibilă este pajiște permanentă, este folosită pentru producția de fân sau de alte plante erbacee furajere sau pentru cultivarea culturilor sub apă, fie pentru o parte semnificativă din an, fie pentru o parte semnificativă din ciclul culturii, sau este folosită pentru o combinație din aceste utilizări; sau (c) care au o dimensiune a terenului arabil de până la 10 hectare. Statele membre care au mai mult de 50 la sută din suprafața totală de teren acoperită de păduri pot să scutească de obligația de la acest alineat exploatațiile care se află în zone desemnate de statele membre respective ca zone care se confruntă cu constrân geri, conform articolului 32(1), punctul (a) sau (b), din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu condiția ca peste 50 la sută din suprafața de teren a unității la care se face referire în a doua frază a acestui alineat este acoperită de pădure și raportul dintre pădure și teren agricol depășește 3:1. Suprafața acoperită de pădure și raportul dintre terenul acoperit de pădure și terenul agricol trebuie să fie evaluat la un nivel de suprafață ec hivalent cu nivelul LAU2 sau la nivelul unei alte unități definite clar, care acoperă o singură zonă clară contiguă care are aceleași condiții agricole Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ ZONE PROBLEMA CERINȚE ȘI STANDARDE OBIECTIVUL PRINCIPALĂ PRINCIPAL AL STANDARDULUI privind efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β- interzicerea agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a hormonilor)) Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3): articolul 3, punctele (a), (b), (d) și (e) și articolele 4, 5 și 7 Produse de SMR 7 Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului protecția (Regulamentul European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 plantelor privind privind introducerea pe piață a produselor autorizarea fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE pesticidelor) și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1): articolul 55, prima și a doua frază SMR 8 Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui (Directiva cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării privind durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71): utilizarea articolul 5(2) și articolul 8(1) până la (5) articolul 12 sustenabilă a privind restricțiile la utilizarea pesticidelor în zonele pesticidelor) protejate definite în baza Directivei 2000/60/CE și legislației Natura 2000 articolul 13(1) și (3) privind manipularea și depozitarea pesticidelor și eliminarea resturilor Bunăstarea Bunăstarea SMR 9 Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie animalelor animalelor (Directiva 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția privind vițeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7): Articolele 3 și 4 protecția vițelului) SMR 10 Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie (Directiva 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția privind porcilor (JO L 47, 18.2.2009, p. 5): Articolele 3 și 4 protecția porcilor) SMR 11 Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 (Directiva privind protecția animalelor de fermă (JO L 221, privind 8.8.1998, p. 23): Articolul 4 protecția animalelor de fermă) Sursa: Regulamentul UE privind Planul strategic pentru PAC Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Anexa XI – Studii de caz de gestionare reușită a nitraților în zona montană Identificarea și promovarea de bune practici privind implementarea DN la nivelul fermierilor din zona montană din România reprezintă una dintre cele mai importante preocupări în cadrul proiectului de control integrat al poluării cu nutrienți și în special al componentei privind implementarea Rețelei de transfer de cunoștințe (RTC) din 2019. Printre fermierii-gazdă model pentru grupurile de discuție ale fermierilor (GDF) se numără câțiva dintre cei mai ambițioși proprietari de animale din zona montană, care sunt foarte interesați să profite la maximum de o gestionare adecvată a gunoiului de grajd, adică de productivitate crescută și de calitate îmbunătățită, fiind conștienți și de importanța îngrijirii adecvate a mediului montan și a reducerii riscului de poluare ca urmare a activităților agricole prin implementarea recomandărilor CBPA și a măsurilor obligatorii din PAN. Câțiva dintre acești fermieri din zona montană și activitățile lor, care sunt o sursă de inspirație, au fost prezentate și promovate de platforma proiectului INPC50. Studiu de caz 1: Crucianu Adrian – fermier din zona montană, satul Coverca, comuna Panaci, județul Suceava. Ferma de vite de lapte a familiei Crucianu se află în regiunea istorică Bucovina, într-o zonă renumită pentru calitatea de top a produselor lactate și a apelor minerale, în bazinul montan Vatra Dornei. Ferma a fost înființată în 2005 folosind finanțare SAPARD, de către Vasile Crucianu, tatăl lui Adrian. Acesta este de profesie tehnician veterinar și inginer economist. Adrian a preluat ferma în 2011, iar visul său a fost să dezvolte afacerea familiei și să o facă cu adevărat profitabilă. În același an a accesat măsura „Instalarea tinerilor fermieri” din PNDR 2007 -2013, iar în 2012 a accesat măsura „Încurajarea activităților turistice” pentru construirea unei pensiuni agroturistice într -un sat învecinat. El are un grajd pentru bovine, cu platformă de depozitare (SAPARD) și utilaje pentru gestionarea gunoiului de grajd (PNDR) și este mândru să fie unul din exemplele de bune practici printre fermierii montani, pentru implementarea recomandărilor din CBPA și a măsurilor obligatorii din PNA, fiind întotdeauna bucuros să își împărtășească experiențele cu alți fermieri care sunt dispuși și deschiși să le învețe și să le aplice. Ferma sa are acum 48,8 ha de pământ, în principal pășuni și fânețe și 60 de capete de vite. Deține toate autorizațiile de funcționare de la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA, cod fermă RO1497179001), precum și autorizația sanitar-veterinară (8222 din 12.04.2016) și acum se concentrează în principal pe creșterea vitelor de lapte. Pentru a crește nivelul de competitivitate al activităților sale agricole și de turism, a participat la numeroase formări profesionale (inclusiv la cele organizate de Agenția Națională a Zonei Montane), la târguri și expoziții, în România și în străinătate, iar în 2016 a accesat sub-măsura „Investiții în exploatații agricole” din PNDR 2014 – 2020 în valoare de 150.000 de EUR pentru a își achiziționa utilaje și echipamente precum un tractor, remorcă, mașină d e balotat, mașină de împrăștiat gunoiul de grajd, cisternă etc. „Participând la o vizită de schimb de experiență în Hanovra (Germania) la mai multe ferme de vite de lapte, am încercat să copiem modelul, în sensul că am renunțat la vânzarea laptelui către procesatori și am înființat o secție pentru prelucrarea laptelui și producția de brânză, concentrându-ne în special pe șvaițer (cașcaval), pentru că zona Vatra Dornei este singurul loc din România unde, datorită florei montane foarte bogate și diverse, se p oate produce 50 https://infonitrati.apanoastra.ro/povesti Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ această varietate de brânză fără a adăuga culturi lactice, investiție care a contribuit la o mai bună dezvoltare a activității actuale și la o productivitate crescută.” Începând din 2019, a obținut dreptul să folosească eticheta de calitate „produs montan” pentru cinci varietăți de brânză, iar acest lucru sprijină punerea pe piață a produselor lui. Aceste produse se vând în magazinul lui propriu, aflat în piața agroalimentară din Vatra Dornei, dar și online, în propria lor casă de oaspeți și se distribuie și către alte structuri turistice și restaurante din zonă. Acum are o afacere de mare succes și a ajuns în acest punct prin muncă grea, formare profesională, menținându-se întotdeauna bine informat și implementând toate măsurile privind activitățile lor agricole – inclusiv CBPA, lucrând cu consultanți pentru a accesa fonduri UE și, desigur, profitând de avantajele zonei montane (agricultură extensivă și orientată pe calitate, biodiversitate bogată a pajiștilor montane, fără aplicarea de îngrășăminte chimice, potențialul turistic al zonei etc.). El este acum unul dintre liderii locali în sectorul agroalimentar și un model de bune practici pentru alți fermieri din zona montană. El a fost selectat în proiectul INPC/RTC drept „fermier campion”, iar din 2019 este implicat în procesul de formare a altor fermieri cu privire la aplicarea CBPA, ca fermă model de bune practici de gestionare a gunoiului de grajd, membru al grupurilor de discuție pentru fermieri și al Asociației Fermierilor din România (parte din proiectul KTN). Studiu de caz 2: Adrian Gaidarici – fermier montan din comuna Chiojdu, județul Buzău. Creșterea animalelor este principala ocupație a familiei Gaidarici, de multe generați, iar Adrian a decis să nu schimbe această tradiție. Este veterinar și, în același timp, proprietarul unei ferme de creșterea animalelor cu 200 de oi și 15 bovine. Pentru a asigura furajele pentru animale, a închiriat 40 ha de pășune. Domnul Gaidarici spune că a înființat această fermă din pasiune și a dezvoltat-o prin perseverență și răbdare, dar spune că a întâlnit și dificultăți. El menționează că lipsa de forță de muncă este o problemă constantă, iar volumul de muncă la fermă depășește capacitatea familiei lui. Are un plan de afaceri să acceseze fonduri UE pentru a cumpăra utilaje care vor ușura munca la fermă. În ceea ce privește gestionarea gunoiului de grajd, chiar dacă există dificultăți cu transferul compostului și cu prețurile, deoarece veniturile din valorificarea laptelui și a produselor de carne sunt mici, ferma respectă toate regulile legale privind depozitarea gunoiului de grajd , pentru a preveni infiltrarea nitraților și sfătuiește toți ceilalți fermieri cu care are legături să facă același lucru, deoarece protecția mediului este cea mai bună investiție pe termen lung. Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Ca fermier model în cadrul proiectului INPC/RTC, consideră că educarea corespunzătoare și informarea permanentă îl ajută să respecte măsurile CBPA și recomandă tuturor fermierilor să facă același lucru. Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Studiu de caz 3: Neag orea Petrișor – fermier din zona montană, comuna Margău, județul Cluj În zona montană a regiunii istorice Transilvania, nu departe de masivul Vlădeasa, cel mai înalt vârf din Carpații Occidentali, se află comuna Margău. Principala activitate a locuitorilor din această zonă este creșterea animalelor, profitând din plin de suprafețele extinse de pajiști naturale. Domnul Neag este un tânăr fermier care are grijă de cele 22 de bovine ale sale, din rasa locală „Bălțata românească”, pe 22 de ha de teren agricol folosit ca pajiște permanentă. A acceptat cu mândrie să devină membru al rețelei de fermieri model din proiectul INCP/RTC, sperând că exemplul său de implementare a CBPA va fi urmat de alți fermieri din zona montană, conștienți cât de important este, pentru prezent și viitor, să ai grijă de mediu și, în același timp, să fii eficient în activitățile agricole. Ca tânăr fermier, și-a început activitatea în 2014, când și-a construit cu fonduri proprii grajdul pentru bovine, cu platformă de beton pentru depozitarea gunoiului de grajd, un puț pentru colectarea scurgerilor lichide și suficient spațiu pentru a depozita gunoiul de grajd pe toată perioada de interdicție (plus o lună), astfel cum este specificată în PAN, precum și o sală pentru rezervorul de răcire a laptelui. Pentru mulgerea vitelor folosește un utilaj, iar producția de lapte este modestă, doar 14-15 litri/cap de animal, dar este hotărât să îmbunătățească acest aspect printr-o selecție pe bază de calitate a produselor obținute de la turma sa și vânzarea de material genetic performant. Nu vrea să renunțe la rasa „Bălțata românească”, considerând că aceasta este foarte bine adaptată la zona montană în care se află ferma . Conformarea cu regulile de eco- condiționalitate, pe lângă eforturile de investiții, clădiri și echipamente necesită existența permanentă a unor resurse financiare disponibile pentru a fi cheltuite, bani care provin din veniturile fermei și dintr -o activitate colaterală de prelucrare a lemnului. Acești bani i-au permis să cumpere cu propriile resurse utilajele și echipamentele necesare pentru desfășurarea activităților la fermă, cum ar fi tractorul cu încărcător frontal, mașina de împrăștiat gunoiul de grajd cu o capacitate de 5 tone, care permite inclusiv deplasarea pe pante, mașină de cosit, mașină de balotat și remorcă de transport. Ferma se confruntă cu dificultăți legate de valorificarea laptelui și a masculilor tineri, prețurile oferite de procesatorii de lapte și de comercianții de animale fiind sub nivelul de efort și de calitate a produselor. De aceea, el este hotărât să profite de finanțarea disponibilă în cadrul Planului Național Strategic (PNS) 2023 – 2027 și să investească pentru a crește standardul activităților sale agricole, folosind un consultant special și înscriindu-se pentru un proiect de modernizare a fermei și de investiții în prelucrarea laptelui, pentru a adăuga valoare producției sale. Deși în cei mai mulți ani iernile sunt blânde în zonă, cu puține precipitații și temperaturi bune, iar starea terenului permite începerea lucrărilor de fertilizare organică mai devreme decât în alte zone montane, domnul Neag respectă perioada de interdicție la aplicarea pe sol a îngrășămintelor și recomandă tuturor fermierilor să aplice prevederile CBPA. Ca fermier model în cadrul proiectului INPC/RTC, el crede în puterea exemplului și a fost de acord să partajeze și cu alți fermieri bunele practici de gestionare a gunoiului de grajd aplicate la ferma lui și să facă parte din grupurile de discuție și din Asociația Fermierilor din România (parte din proiectul RTC). Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Studiu de caz 4: Constantin Marian Tudor – fermier din zona montană, comuna Gura Țeghii, județul Buzău Constantin Marian Tudor crede că zona montană, cu pășuni și fânețe, este ideală pentru creșterea oilor și a caprelor, ocupație ancestrală pe aceste pământuri. El administrează 40 ha de pădure, 7,2 ha de pajiști și crește în condiții optime 231 de oi și capre și 5 vite. Este o afacere de familie care a început cu bani din subvențiile UE și a fost construită pas cu pas. Prețurile pentru produsele lactate și de carne sunt considerate foarte scăzute și există probleme cu valorificarea acestor produse, iar din acest motiv, domnul Tudor crede că ar fi necesară înființarea unei asociații a fermierilor, pentru a facilita prelucrarea laptelui și a cărnii și a se ocupa de distribuția produselor. El a achiziționat câteva utilaje și echipamente din fonduri proprii (tractor, remorcă, mașină de împrăștiat gunoiul de grajd etc.), pentru ca activitățile lui agricole să fie conforme cu CBPA. Ferma lui are o platformă individuală de beton pentru depozitarea gunoiului de grajd, pentru a preveni contaminarea solului și a apei cu nitrați, iar el este mândru că poate să partajeze exemplele lui de bune practici de gestionare a gunoiului de grajd cu alți fermieri din zonă. A fost selectat de proiectul INPC/RTC ca „fermier campion” și sprijină formarea altor fermieri în aplicarea CBPA. Acum este membru al grupurilor de discuție ale fermierilor și al Asociației Fermierilor din România (parte din proiectul RTC). Studiu de caz 5: Constantin Cornel Vlad – fermier din zona montană, oraș Întorsura Buzăului, județul Covasna Fiind de profesie tehnician veterinar și iubind foarte mult animalele, domnul Constantin Cornel Vlad și -a înființat în anul 1996 propria fermă de creștere a bovinelor. Dorința de a avea o fermă modernă, la standardele UE, l-a făcut să investească majoritatea profiturilor anuale pentru a moderniza ferma și a cumpăra utilaje și echipamente specifice pentru producția de furaje. Ca rezultat al acestor eforturi, acum are un grajd modern de 500 m² pentru 15 bovine din rasa locală „Bălțata românească”, o platformă de beton pentru depozitarea gunoiului de grajd, un sistem mecanizat de muls și rezervoare de răcire, tractoare, remorci etc., deținând în proporție de aproximativ 90 la sută aproape tot ce este necesar pentru fermă. Toate investițiile în fermă s-au făcut cu eforturi financiare proprii, dar și prin accesarea de fonduri UE (PNDR) pentru producția de furaje. El aplică tehnologii moderne și prietenoase cu mediul, fertilizarea culturilor bazându-se pe utilizarea de gunoi de grajd bine fermentat. Fermierul folosește tehnologii moderne de conservare a fânului în regim de siloz și semi-siloz, ceea ce a contribuit în special la creșterea producției de lapte, având în vedere că ferma se află într-o zonă cu precipitații abundente, iar acest lucru este un impediment pentru obținerea de fân de calitate. Acest mod de păstrare a furajelor obținute de pe pajiști este un exemplu de bune practici pentru toți fermierii din zonă. Respectarea CBPA este o practică obișnuită de lucru la ferma lui și recomandă acest lucru tuturor celorlalți fermieri. A fost selectat de proiectul INPC/RTC ca „fermier campion” și sprijină formarea altor fermieri în Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ aplicarea CBPA. Acum este membru al grupurilor de discuție ale fermierilor și al Asociației Române a Fermierilor (parte din proiectul RTC). Studiu de caz 6: Nicolae Costea – fermier din zona de munte din orașul Covasna, județul Covasna Aflată la periferia orașului Covasna, ferma a fost înființată în 1999, iar în 2000 au fost achiziționate din Germania 30 de capete de bovine din rasa Simmental. Pornind de la un grajd simplu, ferma a fost în continuă dezvoltare și modernizare. În prezent, numărul de bovine depășește 250. Peste 100 de vaci sunt din rasa „Bălțata românească” și toate sunt înregistrate în registrul genealogic. Suprafața de teren agricol folosită de fermă este de 165 ha, din care 50 ha sunt pajiști, iar restul este cultivat cu lucernă, porumb de siloz, porumb de boabe și grâu. Sistemul de creștere a animalelor este unul de adăpostire liberă cu așternuturi individuale pentru vite, iar tineretul este crescut pe așternuturi adânci. Grajdurile construite recent au fost proiectate cu bazine de depozitare a gunoiului de grajd semi-lichid și cu platformă de beton pentru depozitarea gunoiului de grajd, reprezentând un bun exemplu de aplicare a bunelor practici agricole. Modernizarea fluxului tehnologic s-a materializat prin cumpărarea în 2019 a unui robot de muls, a cărui eficiență se simte deja în activitatea fermei. Producția de lapte depășește acum 650 de tone pe an, din care peste 70 la sută este prelucrat sub formă de produse proaspete (de ex. iaurt, smântână) sau produse lactate prelucrate, cum ar fi brânza, iar 30 la sută se vinde ca lapte proaspăt prin tr-o rețea de dozatoare aflate în orașele mari din apropiere. Tot de la fermă se vând produse cu valoare biologică ridicată, ferma având o colaborare cu o companie specializată din Târgu Mureș. De asemenea, ferma are un circuit integrat de producție, care asigură stabilitate în orice situație. Respectarea regulilor de eco-condiționalitate este o cerință respectată în întreaga activitate desfășurată la fermă și, ca o consecință a respectului pentru natură și mediu, fermierul intenționează să înscrie ferma în sistemul de producție ecologică (organică). Deoarece agricultura este principala activitate economică în județul Covasna, unul din cele două județe din România care sunt 100 la sută montane, fiecare vizită la ferma lui este foarte utilă pentru demonstrarea de bune practici, fiind un adevărat model atât pentru aplicarea regulilor de eco-condiționalitate, cât și pentru dezvoltarea economică a unei ferme. A fost selectat de proiectul INPC/RTC ca „fermier campion” și sprijină formarea altor fermieri în aplicarea CBPA. Acum este membru al grupurilor de discuție ale fermierilor și al Asociației Fermierilor din România (parte din proiectul RTC). Studiu de caz 7: Matiș Angela Cornelia – fermier din zona montană din comuna Rișca, județul Cluj Angela Matiș este fermier activ și lucrează cu familia ei în zona montană a județului Cluj. Ea a ales să crească animale, pentru că nu avea altă sursă de venit și crede că aceasta este cea mai accesibilă activitate agricolă pe care o pot face oamenii obișnuiți în zona montană. A început activitatea în 2011, cu 5 vaci, ia r în prezent are 62 de vaci certificate în sistemul ecologic (organic), 10 porci și 50 de păsări și intenționează să crească efectivele. Ferma administrează 48,5 ha de teren agricol. Ea crede că, dacă nu iubești animalele și nu îți place ce faci, nu poți să reușești în această ocupație. Fondurile UE au ajutat mult, ferma a accesat pentru prima dată Măsura „ Sprijinirea fermelor agricole de semi- subzistență” și a fost foarte mulțumită de această oportunitate. Apoi, prin ferma de familie, a accesat fonduri pentru înființarea unei pensiuni agroturistice, proiect implementat prin Măsura „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități non-agricole” și a reușit să modernizeze și să schimbe destinația unei clădiri existente din casă de locuit în pensiune agroturistică. Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Cu privire la gestionarea gunoiului de grajd, sunt respectate toate normele legale de prevenire a poluării solului și apei cu nitrați, iar ferma are o platformă individuală pentru depozitarea gunoiului de grajd. Parte din compost este folosit pentru culturi, iar restul se vinde. Prețul nu este prea mare, dar ea este mulțumită să aibă orice venituri suplimentare. Este foarte preocupată să respecte CBPA și toate regulile de protecția mediului și a participat la sesiunile de formare organizate de proiectul INPC pentru a putea să beneficieze de sprijin financiar din fonduri UE, care reprezintă motorul afacerii și ocazia de a persevera în activitatea desfășurată pentru a ajunge la standardele de calitate prevăzute de legislație și a își vinde producția proprie legal și la un preț echitabil. Ca fermier model, recomandă perseverența în muncă și respectarea tuturor normelor legale, în ciuda dificultăților. Ferma este considerată a fi un model de succes, pentru că a reușit să producă lapte și produse lactate de calitate superioară, fiind certificată 100 la sută ca „organică” și, în același timp, să investească în prelucrarea producției proprii de lapte, astfel că o mare parte din laptele organic produs este prelucrat și apoi vândut direct consumatorilor sub formă de brânză, unt, smântână și iaurt, toate certificate ca produse lactate organice. Ca „fermier campion” în proiectul INPC/RTC, ea ajută la formarea altor fermieri pentru aplicarea CBPA și este membră a grupurilor de discuție ale fermierilor și a Asociației Fermierilor din România (parte din proiectul RTC). Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Anexa XII - Analiza SWOT privind calitatea apei și poluarea cu nitrați în zona montană PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE - România aplică abordarea care vizează întreg teritoriul țării în - Există o separare uriașă între mediul rural și mediul urban cadrul Directivei privind epurarea apelor urbane uzate (DAU), în ceea ce privește accesul la salubrizare, multe dintre conform căreia toate aglomerările trebuie să aplice epurarea comunitățile montane rurale nefiind încă conectate la apelor uzate; rețelele de apă potabilă și/sau la sistemele publice de - Rețelele de canalizare (colectare) a apei uzate menajere se colectare a deșeurilor de canalizare și, chiar și în cazurile în extind permanent în zona montană și la nivel național; care se colectează deșeurile de canalizare, tratarea - România implementează măsurile obligatorii și măsurile acestora nu este întotdeauna adecvată; recomandate din Directiva Nitrați (Programul de acțiune privind - Animalele erbivore (în principal bovinele și ovinele) nitrații - PAN și Codul de bune practici în agricultură - CBPA) pe prezintă o tendință descrescătoare după anul 1990, atât la întreg teritoriul țării pentru a aborda mai bine problemele de nivelul țării, cât și în zonele montane, însă pare să existe o eutrofizare, pentru a preveni și a reduce poluarea cu nitrați a tendință de inversare, numărul de bovine crescând în apei; unele județe montane, iar numărul de ovine prezentând o - Unele dintre cele mai importante prevederi din PAN și CGPA în tendință crescătoare mai marcată, atât în zonele România se referă la gestionarea gunoiului de grajd (depozitare și montane, cât și în cele din afara zonelor montane. aplicare pe sol), iar fermierii sunt sprijiniți de autorități pentru a Concentrația mare de animale în zonele montane le implementa; reprezintă un potențial risc crescut de poluare a apei; - România este una din țările cu cel mai scăzut nivel de surplus de - Multe exploatații agricole montane tradiționale sunt azot din agricultură din UE; deținute de persoane în vârstă, cu acces limitat la - Rezultatele sistemului de monitorizare a apei arată că informații, o conștientizare mai scăzută a impactului concentrațiile de nitrați în apele subterane și în apele de negativ asupra mediului și o reticență mai mare la nou și suprafață sunt sub pragul de risc și indică o îmbunătățire în timp; la schimbare; - Proiecțiile viitoare privind factorii de presiune pentru poluarea - Fermele mici din zonele montane au mau puține apei, pe baza scenariilor de modelare, proiectează o scădere a cunoștințe privind utilizarea substanțelor de intrare în emisiilor difuze specifice de azot din activități agricole și o agricultură, ceea ce ar putea crește riscul de gestionare tendință descrescătoare a poluării cu nitrați în apele subterane; inadecvată și poluare neintenționată. - Agricultura este identificată ca fiind responsabilă pentru ~13 – 18 la sută din sursele totale de emisie de azot, tendința fiind una descrescătoare; - Culturile de cereale și de semințe oleaginoase, asociate adesea cu sisteme de producție intensivă și cu aplicarea de îngrășăminte chimice, sunt amplasate în principal în afara teritoriului montan; - De obicei, fermele mici din zonele montane sunt prietenoase cu mediul, deoarece folosesc mai multe practici tradiționale și mai puține îngrășăminte chimice; - Tendințele privind concentrația nitraților în apa subterană și apa de suprafață din munți indică niveluri scăzute și menținerea unei bune calități a apei, cu foarte puține corpuri de apă din zona montană depășind limitele de alertă, numărul de incidențe fiind mai ridicat în zonele din afara zonei montane; - România a început să investească în măsuri de abordare a poluării cu nitrați și de îmbunătățire a calității apei încă din anul 2000, înainte de a fi membră a UE, folosind fonduri de preaderare; - După aderarea României la UE, în 2007, au început să fie disponibile noi instrumente financiare pentru investiții care să sprijine reducerea poluării cu nitrați și îmbunătățirea calității apei și s-au făcut investiții prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), care conținea prevederi specifice, în carul obiectivelor principale, privind managementul sustenabil al Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ resurselor naturale și atenuarea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a emisiilor de amoniac din agricultură, conservarea și managementul sustenabil al resurselor de apă; - Au fost sprijinite investiții în platforme de depozitare a gunoiului de grajd, prin implementarea proiectelor depuse în cadrul măsurilor PNDR de instalare a tinerilor fermieri și dezvoltare a fermelor mici; - Pentru a se conforma cu cerințele directivei UE privind nitrații și a promova o agricultură sustenabilă, România implementează din anul 2002 Proiectul privind controlul poluării din agricultură / Proiectul de control integrat al poluării cu nutrienți, finanțat de Banca Mondială. AMENINȚĂRI OPORTUNITĂȚI - Creșterea și intensificarea cultivării terenurilor, care a dus la - Majoritatea măsurilor luate până acum pentru a reduce creșterea utilizării de îngrășăminte, ceea ce reprezintă un risc mai riscul de poluare cu nitrați din agricultură în România și în mare de poluare cu nitrați a apei; munți s-au concentrat pe colectarea gunoiului de grajd, - Tendințele observate în utilizarea îngrășămintelor sugerează o însă este necesar să se acorde mai multă atenție și tendință crescătoare, atât în ceea ce privește cantitatea, cât și impactului pe care îl au managementul culturilor și suprafața de aplicare a îngrășămintelor chimice în zona montană; aplicarea de îngrășăminte; - Așezările umane sunt responsabile pentru ~27 - 32 la sută din - Activitățile și practicile agricole tradiționale din zona sursele totale de emisii de azot, tendința fiind de creștere; montană pot îmbunătăți utilizarea eficientă a azotului - Presiuni asupra calității apei în zonele montane ar putea (adică prin păscut extensiv și existența stânelor de oi); rezulta și din dezvoltarea turismului și a altor activități totuși, mai sunt necesare îmbunătățiri consistente în ceea economice în zonele rurale, fără acces la servicii de ape uzate, ce privește depozitarea gunoiului de grajd și reducerea acest lucru putând cauza o poluare cu nitrați; pierderilor de azot în exploatațiile tradiționale mici, chiar - Tendințele de eutrofizare sunt în creștere în apele de suprafață dacă situația s-a îmbunătățit mult după integrarea în UE; din zona montană, ~23 la sută din râuri și ~33 la sută din lacuri - Implementarea de acțiuni și investiții pentru reducerea fiind considerate eutrofice; riscului poluării cu nitrați continuă, cu finanțare în cadrul - Toate apele de tranziție, apele de coastă și apele marine din Planului național de redresare și reziliență (PNRR) 2023 – România sunt evaluate ca fiind eutrofice, cu tendințe crescătoare 2026, în vederea construirii de sisteme integrate la nivel în timp; de comune pentru gestionarea gunoiului de grajd, stații - Zona montană a României cuprinde ~50 la sută din pajiști de compost (la nivel de fermă/la nivel de comunități) și (pășuni și fânețe), folosite în principal pentru păscut și producția stații de biogaz, precum și prin proiectul RAPID, care va fi de fân, cu posibile presiuni în ceea ce privește poluarea cu nitrați finanțat de Banca Mondială; ca urmare a gestionării inadecvate a gunoiului de grajd; - Conformarea cu cerințele directivei UE privind nitrații și - Au fost identificate mai multe „zone fierbinți” în teritoriul promovarea practicilor agricole sustenabile va continua montan, care ar putea depăși pragul acceptabil (170 kg N/ha) prin proiectul RAPID, care va fi finanțat de Banca dacă se ia în calcul azotul total combinat aplicat (organic + Mondială, cu investiții pentru reducerea deversării de anorganic), ceea ce indică un potențial risc mai ridicat de nutrienți în corpurile de apă, promovarea de bune practici poluare a apei. agricole, susținerea eco-inovării, consolidarea capacității instituționale și de reglementare, sprijin pentru sensibilizarea și informarea publicului; - Planul Național Strategic (PNS) 2023 – 2027 include intervenții pentru prevenirea și reducerea emisiilor de nitrați și amoniac, ca mod de a contribui la atingerea țintei UE de reducere cu 20 la sută a cantității de substanțe chimice folosite în agricultură, reducerea la jumătate a pierderilor de nutrienți și creșterea procentului de agricultură organică de la mai puțin de 5 la sută la o țintă ambițioasă de 25 la sută până în 2030. Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Anexa XIII – Programe și proiecte de sprijin pentru abordarea poluării cu nitrați în România (2000–2023) Proiect/program de Sursă de Beneficiari Model de sprijin Orientare Sprijin Beneficiu pentru sprijin finanțare geografică zona montană PREADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANĂ 2000-2006 ISPA UE Comunități municipale și Investiții în infrastructura de colectare Piatra Neamț, Administrația publică rurale a deșeurilor și stații de compost, Brașov, Valea Jiului colectarea și tratarea apelor uzate Națională PHARE UE Comunități municipale și Asistență tehnică și financiară pentru Nespecifică rurale proiecte mici de managementul deșeurilor, adică platforme de compost pentru comunitățile locale SAPARD UE Sprijin individual la fermă Modernizarea grajdurilor, echipamente Nespecifică Fermieri pentru exploatațiile Zone pilot etc. + protecție de agro-mediu, inclusiv individuali agricole gestionarea gunoiului de grajd Proiectul BM/GEF Împrumut BM Administrația Platforme de colectare a Șapte comune Transpunerea DN, pregătirea CBPA și a În afara zonei privind controlul Grant GEF publică gunoiului de grajd la nivel din Călărași ZVN montane poluării din agricultură 2001-2008 și comunitățile, de sate și alte intervenții Aranjamente instituționale pilot, la Marea Neagră asociațiile de infrastructură pilot de depozitarea fermieri gunoiului de grajd la nivel de comune, practici agricole prietenoase cu mediul POST-ADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANĂ 2007-2023 Proiectul Băncii Împrumut BM Fermieri mici/ Platforme de colectare a ZVN sau zone Extinderea investițiilor în platforme În afara zonelor Mondiale de control 2008-2016 Asociații/ gunoiului de grajd la nivel sensibile la comunale de colectare a gunoiului de montane integrat al poluării cu Comunități/ de sate și alte intervenții nitrați grajd + integrarea cu sprijinul pentru nutrienți (INPCP) gospodării salubrizare + campanii de formare și informare Proiectul Băncii Finanțare Fermieri mici/ Platforme de colectare a Națională Investiții în dezvoltarea de platforme Câteva investiții în Mondiale de control suplimentară Asociații/ gunoiului de grajd la nivel comunale de colectare a gunoiului de zonele montane integrat al poluării cu 2017-2023 Comunități de comune și alte grajd + dezvoltarea a 3 rețele regionale ~26 platforme în 13 nutrienți (INPCP) intervenții de transfer de cunoștințe (RTC) pentru județe montane. promovarea bunelor practici în agricultură și pentru a oferi sprijin direct fermierilor cu privire la managementul nitraților Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Proiect/program de Sursă de Beneficiari Model de sprijin Orientare Sprijin Beneficiu pentru sprijin finanțare geografică zona montană Politica agricolă comună 2007-2013, Fermieri Investiții la nivel de ferme Națională Investiții pentru protecția mediului și Comunitățile (PAC) și Programul 2014-2020, individuali cel sau comunități-PNDR depozitarea îngrășămintelor (inclusiv a montane participă național de dezvoltare 2021-2022 puțin 1 ha sau gunoiului de grajd); platforme și beneficiază de rurală (PNDR) 2023-2027 mai mult cu individuale (la ferme) de depozitare a aceste tipuri de minim 0,3 ha / lot gunoiului de grajd; servicii de transfer sprijin de cunoștințe/informare/consultanță Programul național de 2022-2027 Comunități Platforme de colectare a Națională Construirea a 244 de sisteme integrate Comunitățile redresare și reziliență gunoiului de grajd la nivel comunale pentru gestionarea gunoiului montane pot (PNRR) de comune de grajd, 5 stații de compost (la nivelul solicita sprijin. fermelor/la nivelul comunităților) și 5 instalații de biogaz pentru a ajuta la gestionarea poluării cu nitrați. Proiectul BM de 2023-2028 Administrația Ferme model și eco- Consolidarea implementării Comunitățile prevenire și reducere a publică inovare, conștientizare la reglementărilor, nu doar pentru nitrați, montane pot poluării în mediul rural nivelul publicului, ci și pentru pesticide și privind participa la RTC și la din România (RAPID) dezvoltarea de RTC sănătatea animalelor. fermele model Poluarea apei cu nitrați în zona montană din România____________________________________________ Anexa XIV– Lista de instituții/organizații/entități intervievate Nr. Instituție/organizație/entitate 1 ANZM – Agenția Națională a Zonei Montane (MADR – Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) 2 ICPA - Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - București 3 ANAP - Administrația Națională “Apele Române” 4 CE-MONT Vatra Dornei – Centrul de Economie Montană (Academia Română) 5 INCE – Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” 6 AFR – Asociația Fermierilor din România 7 FMR – Forumul Montan din România 8 ROMONTANA – Asociația Națională pentru Dezvoltare Rurală și Montană 9 ICDM Cristian, Sibiu – Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Montanologie 10 ICDP Brasov - Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Pajiști din Brașov 11 MMAP, UIP – Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, unitatea de implementare a proiectelor (Controlul integrat al poluării cu nutrienți) 12 FAMD – Federația Agricultorilor Montani „Dorna” 13 Fundația OpenFields 14 Fundația ADEPT 15 ECOLAND.ro – Asociația pentru Agricultură Ecologică 16 ACBCR – Asociația Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România 17 Asociația de Ecoturism „Țara Dornelor” 18 Asociația Crescătorilor de Animale „Plaiurile Bucovinei” 19 Asociația pentru Bunăstarea Cailor 20 Asociația Dorna EcoActiv 21 Grupul de Acțiune Locală „Bazinul Dornelor” 22 Municipalitatea Vatra Dornei 23 Comuna Dorna Candrenilor 24 Agenția de dezvoltare regională Nord-Est 25 PEFC Romania 26 M.I.S. Group S.R.L. – companie privată 27 DSVSA Suceava (Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava) 28 DANNY LILLY S.R.L. – companie privată